CHIAZNA.RO

Vezi şi CUM SĂ NE PREGĂTIM PENTRU RĂZBOIUL NUCLEAR – PREGĂTIREA MENTALĂ Pregătirea sprirituală pentru un eveniment de asemenea anvergură este evident imposibilă pentru cei care nu sunt pregătiţi de moarte. Dar cine este pregătit de moarte? Şi ce am putea spune specific pentru acest eveniment, mai mult decât cele pe care deja le ştim sau ar trebui să le ştim ca ortodocşi practicanţi? Pentru cei care nu sunt ortodocşi “practicanţi”, pregătirea spirituală evident nu prezintă interes şi cel mai probabil majoritatea vor fi loviţi ca de tren de viitorul război nuclear şi vor trece prin binecunoscutele stagii ale unei crize cu paranteza că probabil etapa recuperării şi revenirii la normal, nu va mai exista deoarece post-război nuclear, în cel mai fericit caz în care vor mai exista enclave de supravieţuitori, viaţa va fi un iad. Nu imposibilă, nu grea, ci omul contemporan, obişnuit cu atâtea facilităţi, comodităţi şi beneficii, va fi aruncat în evul mediu, având însă mult mai puţină experienţă de viaţă şi mult mai multe aşteptări de la viaţă decât cei care au trăit în evul mediu. Drama oricărui război este greu de purtat şi refugiaţii din prezent, cei care fug de războaie, au totuşi unde să fugă şi are cine să îi primească, chiar dacă întâmpină dificultăţi, au măcar speranţa că va fi bine. Au de mâncare, au haine, au unde să doarmă, unii au şi telefoane, pe alocuri mai primesc şi carduri. Post-război nuclear va fi însă o fugă continuă din loc în loc, în căutarea de mâncare, în căutarea de medicamente şi de orice altceva are omul nevoie pentru supravieţuire. Pregătirea spirituală presupune mai multe planuri de analiză şi din start doresc să spun că acest articol nu caută să dea răspunsuri ci doar să evidenţieze complexitatea acestor chestiuni care inevitabil vor exista dacă războiul nuclear va veni. Pentru noi românii mai există şi o chestiune specifică care face abordarea şi mai complexă, anume posibilitatea ca noi să fim decimaţi de război înainte de războiul nuclear, deci să avem de suferit consecinţele unui război nuclear, după ce vom avea de suferit consecinţele unui război convenţional. Primul aspect care trebuie să macine pe orice ortodox, este cum poate el să nu participe la un război care va produce milioane de morţi şi ce poate el să facă pentru a nu constribui la acest război. Evident, astfel de răspunsuri nu le vom afla de la oficioşii BOR care nu au de ales ci ei vor binecuvânta armata, aşa cum şi ierarhii de la Moscova dau cu busuioc pe tancuri. Chestiunile geopolitice fine sunt dificile pentru omul de rând, dar cred că mai ales pentru românul de rând nu ar trebui să existe dileme cu privire la cât de binecuvântată va fi intrarea României în acest război care se poate termina cu un război nuclear în care milioane de oameni vor muri. Fie că vom intra, fie că nu vom intra în război înainte să zboare nuclearele, viaţa post război va veni cu nenumărate provocări. Poate ar

A trecut ceva timp, o săptămână – zece zile. Israel a atacat o clădire vecină cu ambasada Iranului în Damasc. A omorât doi generali iranieni şi probabil alţi luptători locali. Siria nu a răspuns cu nimic deoarece nu prea are cu ce. De o bună perioadă, de când Assad a preluat puterea, pare cumva să existe un pact între ruşi şi evrei în sensul că Israel nu loveşte în Assad dar loveşte în proxy-urile Iranului din zonă. Cum de permite Assad aşa ceva? Assad nu are nicio putere, el este un lider local doar cu numele, are o gardă de corp, are control asupra armatei, dar armata este mică, prost plătită şi are cea mai multă treabă în nord, în Turkmenistan. Iată de exemplu astăzi, care e situaţia fierbinte în Siria. Assad foloseşte artileria şi dronele ca să lovească în rebelii din Turkmenistan. Este ajutat de avioanele ruseşti care din când în când mai bombardează şi ele, dar nu ştiu în ce măsură ruşii participă direct la lupte şi nici cât de intense sunt luptele. Cu verde în harta de mai sus sunt turkmenii (turci rămaşi în Siria când s-au tăiat graniţele) care domină provinciile de nord: Latakia, Idlib şi Aleppo. Nu ştiu nici în ce măsură turcii îi mai ajută şi mai speră să îi controleze deoarece golul de putere lăsat de distrugerea armatei Siriei de către americani a fost ocupat de triburi locale şi organizaţii paramilitare cu vaste interese. Altfel spus, este relativ o junglă. Deşi religioşi, turcmenii nu sunt suficient de religioşi cât să aibă lideri religioşi care să îi unifice împotriva “marelui Satan”, oricare ar fi ăla: Assad înainte, SUA, Rusia etc. De departe, bănuiala mea este că interesul este economic, fiecare grupare încearcă să domine şi să prindă putere pentru a controla economic regiunea. Cu galben sunt kurzii care s-au extins ajutaţi de americani, şi fiind suficient de organizaţi pentru a funcţiona economic şi a extrage petrol pentru armata americană care le dă în schimb arme şi ceva dolari. Assad se înţelege bine în ultimul timp cu kurzii în sensul că au un duşman comun: turkmenii şi ISIS. Cu turcii, Assad încă nu e împăcat deoarece turcii nu reuşesc să repare ce au stricat, anume Turkmenistanul este opera lor. Turcii au sperat să pună ei mâna pe această provincie, dar ei abia reuşesc să ţină kurzii în frâie. Nu exagerez dacă spun că fiecare are ceva de împărţit cu fiecare în această regiune. Predicţia mea este că SUA se va retrage, kurzii vor fi înghiţiţi de turci, Assad va face pace cu turcii şi Turkmenistanul va reveni sub controlul lui Assad, mai ales după ce ruşii vor termina cu Ucraina şi vor putea aloca mai multe resurse. Ruşii nu au alt interes decât menţinerea securităţii bazei de la Latakia şi bineînţeles câştigarea unui ban. Nu ar avea sens să menţină această bază şi să aloce ei resurse, dacă nu ar şi câştiga. La fel cum americanii s-au lipit de kurzi, ruşii s-au lipit de Assad