Cum stau Emiratele Arabe Unite?

Încep acest articol cu un nițel off-topic: nici nu începu postul și deja diavolul arde de nerăbdare să închidă iarăși toate, mai ales bisericile. Se începe deocamdată cu “recalcularea” condițiilor acelea idioade de gradare a “periculozității” răspândirii virusului, deoarece cam prea multe orașe începeau să iasă din roșu și asta nu e bine! Prin urmare, se îndrăcesc condițiile pentru ca dezmorțirile să nu mai aibă loc ci din contră să reia noi închideri.

Și pentru că cifrele generale sunt spre bine (cazuri, spitalizări, etc) se pune accent în statistici pe chestii irelevante, gen creșterea cazurilor la copii (sursa). Evident că dacă scormonești bine în orice statistici poți să găsești segmentări care să arate mai bine sau mai rău ca media generală și pentru că cu altceva nu mai au cu ce să sperie oamenii, arată din nou spre copii, cum că cresc cazurile la copii.

Să ne întoarcem acum la Emiratele Arabe Unite care sunt pe locul 2 la vaccinare după Israel. Iată chartul:

Chartul de mai sus se refera la prima doză, dar după cum știm, conform științei, prima doză e oricum deja foarte bună. De aceea mult state au preferat ca în loc să facă a doua doză, să facă prima doză la un număr cât mai mare de oameni. De aceea, dacă știința a decis că prima doză deja te face boboc, trebuie să fie ceva-ceva adevăr, nu?

În continuare, voi compara EAU cu Austria, o țară cu un număr similar de locuitori dar care nu stă deloc la fel la vaccinări. Iată un chart acum cu numărul de cazuri depistate (media la 7 zile)

Media la numărul de cazuri a început să o ia în jos în EAU abia în ultimele 2-3 zile. Deci vaccinarea se pare că nu a avut impact prea mare în prevenirea infecției cu Coronavirusul, altfel cum explicăm evoluția în EAU?

În continuare, să vedem numărul de morți, deoarece se zice că vaccinul de fapt pentru asta e bun: face boala mai puțin fatală, adică nu mai mor oamenii pe capete ca acum (~0.8%) ci aproape că nu mai mor deloc. Deja în Scoția se pune pe seama vaccinului scăderea ratei de mortalitate globală, deci dacă în Scoția se vede în situația globală, ar trebui să se vadă și la EAU

După cum vedem, deși EAU au vaccinat în al 2-lea ritm la nivel mondial, rata mortalității a crescut. Austria, care a vaccinat aproape deloc, are o scădere drastică a ratei mortalității. Care să fie explicația?

Dacă ne-ar da cineva acest chart și nu ne-ar spune care țară este, ci doar că una vaccinează și alta nu vaccinează, nu ar fi logic să spunem că chartul Austriei este corespunzător al unei țări care vaccinează masiv?

Dar poate incidența virusului în EAU este foarte mare, poate au atât de multe cazuri încât vaccinarea încă nu are cum să își facă efect deoarece pur și simplu situația e nasoală. În cazul asta, ne întoarcem la primul chart unde vedem că nu e chiar așa nasoală, adică numărul de cazuri raportat la populație este de 300 la 1 milion adică 0.3%. Ori când vaccinezi procente cu două cifre … impactul ar trebui să se vadă masiv. Am explicat că “relaxarea” populației se face treptat – doar cei care fac vaccinul se relaxează, ceilalți se simt chiar mai motivați să aibă răbdare și să fie atenți pe ultima sută de metri. Evident că lumea nu prea mai servește gogoșile fuhrerilor medicali pe nicăieri, dar zic aceste lucruri ca să mă încadrez în narativul “științific” care ar putea aduce unele contre ale acestor cifre și ar pune dezastrul statisticilor globale pe seama unor fenomene inventate care ar fi însă legate de vaccin (în cazul nostru “relaxarea”, căci altceva nu văd ce ar putea fi).

Dar să vedem totuși și rata pozitivării testelor, care indică evoluția în timp a penetrării. Aici comparăm cu Suedia, “oaia neagră” care nu a aplicat nicio restricție și unde teoretic (și probabil și practic) rata pozitivării este foarte mare, deoarece cazurile sunt scăpate de sub control

După cum vedem EAU stă foarte bine la procentul de teste pozitivate, dar ce ne intereseaza din acest chart este faptul că nu a existat un eventual puseu în perioada vaccinării care să explice de ce numărul de cazuri dar mai ales de morți zilnici să nu scadă. Să zicem că la numărul de cazuri, vaccinul nu poate face mare brânză deși multe studii arată o rată mult mai mică de infectare la cei care au făcut vaccinul. Cum de în cifrele globale această scădere nu se vede nici la EAU nici la Israel, nu știm să spunem și subiectul este evitat de specialiști.

Din contră, în presă sunt prezentate studii pompoase care arată succesul vaccinului, dar nu vedem deocamdată aceste cifre. Când vor apărea însă noile tulpini și showul va trece la un alt nivel, insuccesul vaccinării va fi ignorat și mai mult deoarece tot efortul și toată gâlceava se vor învârti în vaccinarea pentru noile tulpini.

Evident, nu este exclus ca să apară și studii care să arăte că cei 1-2% care nu se vor vaccina sunt de vină pentru faptul că nici numărul de cazuri și nici cazurile grave nu scad deși vaccinarea a depășit 90% în Israel pentru primul rapel și peste 50% pentru al doilea.

Vom reveni însă în curând pentru o analiză a Scoției care se laudă cu efecte ale vaccinării în datele globale (vezi link mai sus).

Ce șanse sunt să dăm de hiperinflație?

În primul rând trebuie să stabilim un cadru: de la ce nivel al inflației consideram hiperinflația și în al doilea rând, despre ce țară vorbim: România, Serbia, SUA etc. Prin hiperinflația din România am mai trecut, dar prin hiperinflația din SUA probabil nu vom putea trece fără un război nuclear, de aceea nu prea doresc să abordez eventuala hiperinflație în SUA.

Sunt două motive pentru care m-am gândit să abordez acest subiect: 1) tipărirea de bani cu ocazia Covidului nu va rămâne fără consecințe și 2) România are șanse mari să cunoască cel puțin o devaluare a monedei cât de curând dacă nu o hiperinflație. Ca de obicei, creșterea masei monetare în SUA și relaxarea financiară prin scăderea dobânzilor și relaxarea creditării, are efecte mai întâi la periferia Imperiului, în locuri unde dolarii tipăriți de americani ajung și cumpără totul, și prin asta cresc prețurile pentru localnici care nu au posibilitatea să tipărească bani la fel de ușor.

Dar ar fi poate normal să abordez mai întâi inflația de la noi dar cum suntem la început de an, îmi este greu să separ zgomotul creșterilor (deja tradiționale) ale prețurilor la utilități la început de an nou de presiunea inflaționistă cauzată de scăderea ratei la dobândă în contextul creșterii atât a deficitului comercial cât și a celui guvernamental în paralel cu menținerea unui curs prea tare pentru leu. Este posibil ca deocamdată această presiune inflaționistă să fie pur și simplu contracarată prin creditare și BNR-ul să poată menține barajul cursului până vin fondurile europene – dacă o să mai vină în timp util.

Hiperinflația în orice țară are loc când guvernul pune presiune pe Banca Națională să tipărească mulți bani. Cât de mulți? Păi atât de mulți încât piețele fiind inundate de bani, vor pune presiune pe prețuri ca să crească. Banii tipăriți însă nu apar în senin ci chiar dacă masa monetară crește, contează și unde se duc acei bani. Una e să se ducă banii tipăriți în credite către afaceri care să îi investească și să producă marfă care apoi este vândută la export și în țară este adusă valută și alta e ca banii tipăriți să fie transferați la guvern (prin obligațiuni guvernamentale, de exemplu) pentru plata salariilor.

Să facem un scenariu, să presupunem că PSD ar fi câștigat alegerile. Să presupunem apoi că ar fi mărit salariile bugetarilor cu 20% și pensiile cu 10%. Asta în anul trecut când economia a picat cu vreo 15%. Apoi să presupunem că ar fi reușit să îl convingă pe Mugurel să cumpere titluri de stat fără număr (sau altfel, l-ar fi înlocuit cu Georgescu). Masa monetară crescută s-ar fi regăsit în salarii și pensii. Oamenii având mai mulți bani, ar fi consumat și mai mult decut oricum am consumat în 2020, prin urmare cererea ar fi fost mare de produse care – cum noi nu prea le producem – vin din afara. Venind din afara, trebuiesc să fie plătite în valută (dolari sau euro). Prin urmare, presiunea pe curs fie ar fi determinat devalorizarea monedei (după epuizarea rezervei valutare a BNR care ar fi încercat să oprească prăbușirea) fie ar fi determinat creșterea prețurilor din cauza ofertei limitate.

Să presupunem că anual românii consuma 100.000 de telefoane care sunt cumpărate din China. Pentru asta trebuie sa plătim 1.000.000 EURO. De unde luăm euro și ce dăm pe ei? Fie lei, fie dacii și forduri. Lei … nu prea e lumea interesată, mai ales dacă dobânzile sunt mici și mai ales dacă străinii ar crede că ne așteaptă ditamai inflație și instabilitate socială. Deci, fie atragem investitori care să aduca euro în țară și noi să le dăm lei pe ei, fie vindem la export minunatele produse mioritice și primim euro pe ele. Altă cale nu există, cu mențiunea că am putea vinde și lemn, și aur și altele. Important e să avem ce să vindem în permanență deoarece cererea de 1 mil euro pe an este constantă și uneori poate chiar crește.

Daca nu strângem banii necesari ca să importăm 100.000 de telefoane ce facem? Cumpărăm mai puține, 10.000 să zicem … Ce se întâmplă atunci? Prețul pentru telefon crește deoarece sunt mai multi clienți care doresc să cumpere (că PSD le-a mărit salariul) și au lei cu sacii. Prin urmare, prețul unui telefon ajunge la un sac de bani. Și așa se pornește inflația. Ulterior, dacă prețul la telefoane s-a mărit, cetățenii nu mai sunt mulțumiți și fac grevă – cer salarii și mai mari, ca să poată să dea și ei un sac pe un telefon. Lipsa de produse, determină creșterea prețurilor și când prețurile ajung suficient de mari pentru a nemulțumi muncitorii la stat, încep grevele. Apoi partidul, ca să le căștige voturile, mărește din nou salariile și pune BNR-ul să tipărească și mai mulți lei pentru a avea de unde să plătească. Reamintesc aici că ne aflăm acum în scenariul în care banii aduși de investitori, cu banii luați pe dacii, forduri, lemn și aur nu sunt suficienți pentru a aduce suficienți euroi în țară ca să importăm necesarul de 100.000 de telefoane. Și cum importăm din ce în ce mai puține, prețul lor crește …

Exemplul dat cu telefoanele evident se scalează la toată gama de produse care vine din afară. Și cum cei care produc în interior, doresc și ei să cumpere telefoane și nu li se pare normal ca un telefon să fie mai scump ca un porc, producătorii de porci, se hotărăsc să facă și ei prețul unui porc să coste doi saci de bani. Și ce dacă, ar spune naivii! Cumpărăm porci de la străini. Nu putem, vă reamintesc, deoarece nu avem euro nici pentru telefoane darămite pentru porci!

Cel mai clar indicator care ne arată cât de aproape sau departe suntem de scenariul unei hiperinflații galopante este balanța de comerț exterior: diferența între bunurile vândute în afară (export) și cele cumpărate din afară (import). Cu cât aceasta este mai mare, cu atât moneda se va devaloriza și prețurile pentru produsele străine va crește. În ecuație mai intră și creditarea pe care guvernul e capabil să o atragă și această creditare facilă la dobânzi mici, care există acum, este motivul pentru care hiperinflația nu s-a întâmplat deja.

Care sunt însă factorii care pot duce la înfundarea conductei creditării care ar obliga statul român ca să tipărească bani și mai mulți și să determine o inflație galopantă, poate vom vorbi într-un articol viitor.

Mătrășirea lui Gheorghiță

Mătrășirea lui Gheorghiță Vaccin este doar o chestiune de timp. Pentru cine nu s-a prins de ce o să explic. Vaccinarea va fi obligatori și “rezistenții” vor fi hăituiți. Aceasta se va întâmpla însă ceva mai târziu, când manipularea nu va mai funcționa și turmele speriate se vor calma și nu vor mai fi la fel de obediente ca acum. Adică, când gloatele stătătoare la coadă pentru a se vaccina vor fi mai scurte și când vom avea suficiente vaccinuri, operațiunea “noul reset” va lua o nouă amploare, pentru că altfel nu prea mai e reset.

Strategia este bine gândită și pentru cei care au urmărit mesajele la nivelul organizării sus a campaniei, s-a tot spus: să nu mai zicem că vaccinarea este obligatorie pentru că oamenii vor avea reacții de rezistență. Altfel spus, gândirea mai marilor conducători medicali este că turmele se sperie dacă le iei la fugărit cu seringa prin țarc. Prin urmare, trebuie să le cânți din fluier și ele se aliniază cuminte la coadă. După aceea, pe cele care nu ascultă de cântare, le strângi la colț cu un “pașaport al vaccinării” similar celor al animalelor și le vaccinezi.

Speriați de sondajele inițiale în care arătau că jumătate dintre angajații din sistemul medical nu doreau să se vaccineze, după ce porniseră pe un narativ că vaccinul va fi obligatoriu, strategii campaniei au dat-o întoarsă: să nu mai spunem că e obligatoriu, să explicăm oamenilor că este sigur ca să îi calmăm în legătură cu efectele secundare și cu spaimele că vor muri din vaccin. În campania de propagandă, s-a pompat pe cele mai extreme și infime problematici ridicate de cea mai mică minoritate de anti-vacciniști: vaccinul nu omoară. Deși probabil foarte puțini români s-au temut să moară din vaccin, pentru a anula semnele de întrebare mai … periculoase cum ar fi efectul pe termen lung al programării genetice cu mARN, “promotorii” au asigurat oamenii că nu vor muri. Campania a fost însă atât de fulminantă, încât organizatorii au avut problema cozilor și a numărului mare al celor care doresc să se vaccineze dar nu au cu ce. Prin urmare, deocamdată au lasat-o mai moale cu spoturile TV și cu conferințele de presă zilnice.

Că veni vorba de propagandă, aș face o comparație aici între această plusare pe temerea că se va muri din vaccin (situații extreme rare) cu argumentele pro-avort: de ce să fim anti-avort când există situații de femei violate care dacă nu avortează o să rămână cu traume pe viață … Ca și cum avortul nu le-ar traumatiza. Deși 99.99% dintre cazurile de avort nu sunt legate de viol ci sunt cauzate de … disconfortul femeii moderne de a avea un copil “când nu e momentul”, cum se pune problema interzicerii avorturilor, se ridică acest argument: dar cu cele violate, ce facem? Similar, în cazul campaniei de promovare a vaccinului s-a luptat pe contra-argumentarea pseudo-temerii că vaccinul omoară pentru a lăsa în ceață pe cele legate de modificarea genetică care este de departe o problemă mult mai de interes pentru majoritatea oamenilor care evită alimente modificate genetic, dar acceptă vaccinuri. S-a plusat însă și pe calmarea oamenilor că vaccinul deși este dezvoltat warp-speed, este perfect deoarece știința a avansat. Între timp, însă, noi avem ditamai criza de medicamente pentru diabet și tiroidă unde vedem că știința nu prea triumfă, cum zicea Gheorghiță, cel puțin știința organizării comerțului cu medicamente. Și cumva e firesc să avem deficit de bani și de organizare pe alte medicamente de vreme ce vaccinul este #1 acum și din ăsta se scot cei mai mulți bani.

Avem deci două etape clare ale strategiei: prima, în care volumul dozelor este puțin și oricum nu s-ar putea vaccina întreaga populație chiar dacă legislativ ar fi rezolvată situația și a doua etapă în care vaccinarea va fi obligatorie (după ce se va termina vaccinarea facultativă). A două etapă va fi și aceasta împărțită pe mai multe sub-etape: mai întâi vor fi obligați cei din sistemul sanitar, apoi profesorii, apoi categoriile care pot fi speriate ușor etc. În urmă se va merge cu obligativitatea totală.

Aș face aici o mică paranteză ca să explic de ce doctorii și oamenii serioși angrenați în această campanie au un mare blind spot și participă cu entuziam la campanie. Din start țin să subliniez că doctorii nu sunt nici ei în măsură să fie siguri că vaccinul va rezolva situația și ca ecuația risc-beneficiu care se aplică la orice tratament (deși dacă ne uităm la mortalitatea Covid …). Siguranța unui tratament este imposibil de declarat și cine o face din spatele hainei albe se compromite total. Maxim ce pot spune doctorii este că unele vaccinuri în trecut au fost bune (deși unele au făcut ravagii). Dar ravagiile din trecut sunt considerate accidente și de teama că lumea va fi speriată, doctorii preferă să pună batista pe țambal în această privință. Dar mediul în care se află, oricum îi predispune pe doctori să tacă dacă opinia generală este pe o anumită direcție. Lipsa dialogului și cultura dezbaterilor din societatea românească se răsfrâng și în rândul doctorilor unde cei care se opun vaccinării (și încă există și de-aștia) au temeri că vor avea probleme în viitor din partea autorităților pe lângă ostracizarea din partea colegilor. Fenomentul este cumva cel care avea loc în comunism când orice opinie contrară partidului era discret enunțată și doar în medii restrânse, sigure, între prietenii testați și pe care ne bazam.

Dar istoric să ne amintim de alte greșeli fundamentale făcute de noi românii: trecerea Nistrului. Ca să nu zic mai înainte de intrarea în război alături de germani. Comparativ, bulgarii au așteptat ceva mai mult și de asemenea i-au refuzat pe nemți când aceștia le-au cerut să îi ajute în est … dar asta e altă discuție.

Deci, de ce cred eu că Gheorghiță, la schimbarea macazului dintre facultativ și obligatoriu va fi mătrășit? Păi pentru că fiecare operă are primadona ei. Pentru etapa asta, Gheorghiță a fost potrivit. Pentru ce-a de-a doua, el nu va mai fi potrivit deoarece televiziunile vor transmite non stop acele secvențe cu Gheorghiță care ne liniștește că vaccinul e doar pentru cei care vor (nesiliți de nimeni) să-l facă. În fapt, în prezent, vaccinul este deja pe alocuri obligatoriu, în sensul că promovarea acestuia s-a făcut atât de agresiv încât presiunea colectivelor asupra indivizilor nealiniați este insuportabilă pentru cei care au îndoieli. Puțini români știu și că doctorii nu au voie să facă reclamă la un medicament, tocmai pentru că opiniile lor trebuiesc să fie științifice, argumentate pe baza experienței și nu motivate de finanțele oferite de un producător sau altul. În cazul vaccinului însă nu prea contează care e mai bun, important e să obișnuim oile că e normal să fie vaccinate și să le obișnuim și cu acel pașaport.

Vaccinarea permanentă periodică este scopul final al acestei pandemii și deși deocamdată tulpinele noi nu au avut succes în stârnirea unei spaime suficiente, se lucrează pe alte canale.

Cifre nu vorbe, legate de succesul vaccinării în Israel

Continui cu o scurtă evaluare a situației din Israel, în continuare la articolul anterior pe aceeași temă.

Aș face mai întâi o comparație între Slovenia și Israel, două țări relativ asemănătoare în sensul că ambele sunt țări mici (2 și 9 mil locuitori), ambele au un sistem medical relativ ok (chiar bunicel în cazul Israelului), ambele sunt țări turistice (deși sezonul nu a început și oricum de Crăciun Israelul a fost închis etc). Pe scurt, mă gândesc câ la nivelul societății, trebuie să nu fie prea diferite, ca să putem compara mere cu mere, cât de cât (deși fiecare țară, conform teoriei haosului, are propria traiectorie și este imposibil de spus cum se mișcă “valurile” și de ce se mișcă așa).

Charturile sunt luate de la OurWorldInData.org

Să vedem mai întâi cum stăm cu vaccinarea.

Vedem că la procentul total de vaccinați (minim o doză), Israelul avea la 1 februarie 58% deja vaccinați și la 2 doze avea 21%

Vom vedea în continuare numărul de cazuri depistate, deși trebuie să recunoaștem că vaccinul nu pretinde că dacă îl faci, te ferește de boală ci doar că e mult mai ușoară, ca o răceală care trece repede deoarece organismul este antrenat. Totuși, e firesc să credem că vaccinul – la nivelul întregii societăți – dacă diminuează măcar puțin rata de infectare (deși nu asta e rostul lui), prin antrenarea sistemului imunitar – am fi îndreptățiți să ne așteptăm la un efect cumulat mult mai puternic.

Matematica efectului cumulat este simplă: dacă vaccinul îmi scade mie cu 10% șansa să mă infectez, dacă și tu te-ai vaccinat, șansa ca unul dintre noi să facă nu scade cu 10%, ci cu 12.1% (se înmulțesc probabilitățile). De altfel, Nicholas Taleb, autorul cărții Lebăda Neagră, a tot repetat această logică în interviurile din perioada Covid, cum că chiar dacă măștile nu ne feresc prea mult, chiar o probabilitate de infectare diminuată pe care o au, multiplicată la nivelul interacțiunilor în societate, afectează drastic rezultatul total. [link youtube de pus aici].

Dar nu trebuie să explic și să argumentez de ce vaccinul ar trebui să scadă numărul de cazuri drastic, deoarece chiar “modelele” pretind aceasta.

A new study from the Israeli healthcare provider Clalit reported on 14 February, showed that among 600,000 people who received two doses of Pfizer and BioNTech’s mRNA Covid-19 vaccine Comirnaty, symptomatic SARS-CoV-2 infections dropped by 94%

Sursa: Pharmaceutical Technology (site cu știri și reclame din domeniul farma)

Din chart se observă simplu și situația foarte slabă a vaccinării în Slovenia (sub 10% vaccinări, chiar la zi, spre deosebire de Israel care a ajuns la 80% pentru prima doză și 32% pentru a doua – la 18 februarie).

Iată și evoluția de noi cazuri depistate în Israel vs Slovenia. Sursa chart: OurWorldInData.org

Ambele țări sunt pe panta descrescătoare a curbei și vedem o reducere a numărului de cazuri. Ce este ciudat, este că numărul de cazuri în Slovenia scade chiar mai drastic decât cel din Israel. Diferența de la 1 februarie s-a accentuat și Slovenia, deși la 9 ianuarie avea 974 la 835 cazuri față de Israel (#cazuri NOI la 1 mil cetățeni), la 18 Februarie (ultima zi disponibilă) are 367 cazuri față de 447 cât are Israelul. Vedem deci că deocamdată, cel puțin la numărul de cazuri, dacă nu am știi situația vaccinurilor și am analiza aceste doua charturi, dacă am fi întrebați care țară credeți că vaccinează mai bine, răspunsul de departe ar fi Slovenia. Dacă ne-ar mai spune cineva și că vaccinul reduce infectarea semnificativ (să zicem cu 50%, nu cu 95% din datele așa-zisului studiu amintit mai sus care nu bate deloc cu realitatea), atunci ne-am mira chiar cum de numărul de cazuri nu scade chiar mai mult! Ce vedem la Israel nu prea se explică matematic. Cum de cu un procent de vaccinați atât de mare și cu un procent de diminuare a cazurilor atât de mare, cazurile nu scad decât în același ritm (dacă nu mai lent) ca al unei alte țări care nu are nici pe-aproape rata de vaccinare a Israelului.

Să zicem însă că există un delay … să zicem că poate vaccinul a oferit o siguranță mare israelienilor și de aceea au ieșit din case fără frică și nu am mai fost la fel de severi cu purtatul cârpelor și alte de-astea. Dar imprudența s-ar explica în rândul celor care s-au vaccinat și se simt siguri, nu în rândul celor nevaccinați care așteptând promisiunea minunii vaccinului, cu siguranță că s-ar încorda să mai aștepte nițel și să respecte “regulile” salvatoare. Întrebarea se pune: cât să mai așteptăm până succesul vaccinări se va regăsi în cifrele cazurilor din Israel și care să fie motivul situației nasoale comparative între Israel și Slovenia (deși puteam alege și alte țări, din ce am observat unele au cădere chiar mai rapidă decât Slovenia în contrasens cu rata de vaccinare).

Dar, să acceptăm că poate acele cifre gogomane (94% scădere a cazurilor simptomatice) sunt niște … exagerări (să nu le zicem gogoși umflate cu potențiatori) și să așteptăm să mai treacă ceva timpul pentru ca vaccinarea să fie 100% în Israel și să treacă 2-3 săptămâni după această dată.

Să trecem acum la numarul de spitalizări la ATI unde teoretic vaccinul mântuiește: deoarece pregătește organismul din timp, când facem boala, teoretic organismul răspunde mai bine și numărul cazurilor severe scade. Aceasta este gogoașa oficială. Iată acum un chart cu numărul de cazuri noi admise la ATI, comparat din nou între Israel și Slovenia.

Sursa chart: OurWorldInData.org

Chartul este săptămânal și vedem un trend descrescător în ambele țări. La Israel, putem pune pe seama vaccinului, dar ce să spunem al Slovenia? Spunem că e pe panta descrescătoare … dar dacă spunem asta, la fel ar trebui să zicem și în cazul Israelului, că scăderea internărilor la ATI este din cauza … pantei, nu din cauza vaccinului. Aici mare lucru nu am de zis decât că dacă vaccinul ar fi avut succes, numărul cazurilor la ATI ar fi tins spre zero în cazul Israelului. De notat și o mica ezitare a chartului, creșterea pen-ultimului datapoint, dar să mai așteptăm și aici, că poate explicația “specialiștilor” este că încă e devreme ca să vedem efectul. Poate să așteptăm până la vară când căldura o să omoare de tot virusul și atunci putem declara succesul campaniei de vaccinare din Israel …

Pentru cei interesați de o imagine globală a situației vaccinării și a evoluției diverșilor parametrii, le recomand acest link din site-ul OurWorldInData.org unde sunt prezentate CIFRE nu VORBE! La linkul acesta, se poate analiza în amănunt pe grupe de vârste evoluția. Deși la vaccinare, grupa “peste 60 de ani” a sărit de 80% (pentru cel puțin o doză) încă de la 12 ianuarie, spitalizările pentru cazuri severe pe această grupă nu arată deloc concludent.

Cât despre știrile și analizele experților referitoare la succesul campaniei de vaccinare, doresc să comentez câteva:

  • BBC – 1 februarie 2021 – Covid – Campania de vaccinare din Israel este legată de scăderea cazurilor. Experții BBC notează că ei observă o scădere a cazurilor de infectare la grupa “peste 60”. Din păcate datele din OurWorldInData.org cu segmentarea după vârstă, nu ne arată decât un datapoint după 1 feb care într-adevăr scade, dar cu o floare …
  • Yahoo! – 17 Ianuarie 2021 – un “expert” Pfizer declară că deja Israelul arată “efectul de turmă”: the case rate in Israel appears to have declined sharply, and while there could be a few reasons for that, it’s possible the vaccination effort is beginning to play a role. Rata de infectare este procentul de teste pozitivate (dacă nu mă înșel). Conform site-ului oficial, la 16 ianuarie această rată era 7.2% după care pe la 31 ianuarie (deci cu 2 săptămâni după “efectul de turmă”) era 10%. Între timp a ajuns la 5,4% dar cu mult peste 1.7% cât era în Noiembrie.

PS: dacă s-ar gândi vreun credincios al vaccinului că la ATI se ajunge cu întârziere, după o lungă perioadă de trecut prin boală, prin urmare e prea devreme să ne uităm la cazurile ATI, aș remarca că chartul la spitalizări (totale, nu doar ATI) arată cam la fel …

Românie ţară dragă

 Românie ţară dragă,
Primeşte-ne acasă iară,
Românie, Românie,
Ne arde dorul de tine

Sava Negrean Burdascu

O știre mai puțin rumegată în vârtejul de astăzi-ieri, dar care m-a amuzat și m-a șocat în aceeași măsură este următoarea: Un bărbat declarat mort, deşi trăieşte, a pierdut procesul prin care cerea anularea decesului.

O știre similară a mai fost dar nu sunt sigur dacă implica aceeași persoană. Pe scurt, un român a plecat în străinătate și nevastă-sa nu mai știa de el. Prin urmare, l-a declarat decedat. E greu de spus din afară dacă a făcut-o din dorința de a-i face omului o slujbă și de a-l pomeni cum se cuvine sau din dorința de a-i face rău. Cu siguranță că cel puțin bărbatul nu mai avea sentimente față de soție – de vreme ce nu a contactat-o. Prin urmare, suntem îndreptățiți să credem că și femeia nu îl avea la inimă și prin urmare l-a declarat mort.

Articolul de pe Agerpres dă mai mult detalii – omul a plecat la munca în Turcia în 1992 și ultima dată și-a vizitat familia în 1999. Deoarece s-a certat cu familia, el declară că nu a mai păstrat relațiile. În 2013 soția (de care probabil nu divorțase – altfel nu văd cum putea legal să îl declare mort) a solicitat declararea decesului – probabil pentru a putea să rezolve moștenirea (deși nu cred că bărbatul ar fi plecat fără să … rezolve moștenirea dacă aceasta ar fi existat).

Dincolo de aceste amănunte tragice, ideea este că în Turcia omul se descurca bine, chiar avea o firma. Din cauza expirării documentelor (probabil deoarece legile s-au modificat în Turcia și probabil nu din cauza declarări morții), a fost expulzat din Turcia. Întorcându-se în țară, află că e declarat mort. Prin urmare, nu poate să-și reînnoiască documentele pentru a se întoarce în Turcia unde are o firmă. Viața e grea pe meleaguri balcanice!

Întâmplarea mi-a amintit de cartea Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război (1908-1918) care povestește tentativa unui român de a scăpa de serviciul militar, ajungând în cele din urmă să lupte pentru o țară străină chiar împotriva țării mame. Se pare că România are o putere supra-naturală de a controla destinul fiilor săi și prezintă o atracție gravitațională insurmontabilă. Trebuie să fii cu adevărat erou pentru a te rupe și a dobândi viteza de eliberare care să te ducă pe o altă traiectorie.

Cât despre moarte și dreptate … vedem că miorismul nici pe morți nu îi cam lasă în pace. Omul nu mai are de ales decât să încerce să facă ilegalități și să fie judecat. Atunci probabil vor trebui să îi construiască și lui o identitate.

Alba-neagra cu vaccinarea

Bâlbâielile cu privire la procedurile și protocoalele de vaccinuri sunt multe și nu le vom enumera acum pe toate. Iată însă doar două:

  1. Vaccinarea în primul rapel cu o doză dintr-un vaccin și în al doilea rapel cu alt vaccin

În Românika astfel de bâlbâieli au fost puse pe seama accidentului sau greșelilor organizatorice dar în presa românească se anunță că studii legate de “combinarea vaccinurilor” în străintate deja au fost lansate (sursa). Culmea e că pe un grup pe Facebook cu mărturii ale celor care au fost vaccinați, am fost banat deoarece la întrebarea unui membru, dacă e ok ca părinții lui să facă primul rapel dintr-un vaccin și al doilea din altul, i-am răspuns că e ok, deoarece participă ca cobai la studii care pot îmbunătăți medicina actuală. Pentru un asemenea comentariu “sarcastic” am fost banat.

Evident că niciun producător de vaccinuri nu va reocmanda cocktail cu vaccinul altor firme, iar eventualele studii, nu pot avea nicio relevanță de vreme ce fiind firme diferite, se pune întrebarea cine face studiul și dacă are acordul firmei care a produs un vaccin să facă astfel de teste pe el.

Competiția între vaccinuri e cumva firească, cât încă mai trăim într-o lume cu piețe relativ libere. Și deși s-au pompat bani guvernamentali în aceste vaccinuri, cu greu producătorul unui vaccin, chiar dacă ar fi adevărat, ar recunoaște și ar participa la un studiu care să recomande cocktailurile. Fiindcă, două vaccinuri Pfizer aduc firmei Pfizer mai multe profituri decât un vaccin Pfizer și unul Moderna.

Așa cu vaccinul rusesc care a fost ignorat și ostracizat (cum că nu ar fi trecut toate testele, blah, blah), tot așa marketingul între vaccinuri depinde de în ce țară ne aflăm. Între timp au apărut studii peer review care arată că vaccinul rusesc a fost foarte bun și că este eficient. Deci, privind retrospectiv, rușii au fost primii producători de vaccin și primii care au vaccinat populația cu un vaccin eficient. Poate ar fi interesant să fac o analiză similară a evoluției virusului în Rusia ca cea din Israel, deși nu cred că procentul de vaccinări în Rusia se apropie de cel din Israel. Ați auzit însă undeva de recunoașterea acestui succes REAL și INDUBITABIL al Rusiei în lansarea primului vaccin eficient și vaccinarea populației înaintea restului lumii?

Dacă ne aflăm în Germania, țara mamă a Pfizer, se va recomanda vaccinul Pfizer. Dacă ne aflăm în Marea Britanie, se va recomanda Astra Zeneca, etc, etc. Între timp, dacă ne uităm pe cifre, ne mirăm dacă vaccinarea în Israel chiar a avut succes.

2. Pentru cei care au făcut boala, un rapel e sucifient

Un alt zvon pe care l-am auzit recent la Digi24, ar fi cum că un rapel ar fi suficient pentru cei care au trecut deja prin boală. Evident, la această întrebare, doctorașul întrebat a fost sincer și nu a putut să răspundă decât: “testele clinice au fost făcute pe două rapeluri” – argument logic și de bun simț pe care și capetele vorbitoare cititioare de promptere ar fi trebuit să îl deducă singure. Dacă doctorașul promotor al vaccinării ar fi fost sincer până la capăt ar fi mers mai departe și ar fi recunoscut că deocamdată consensul medical este că cei care au făcut boala au oricum imunitate și nu e nevoie să facă vaccinul, chiar dacă la testarea anticorpilor cifrele sunt foarte scăzute.

Sunt studii care arată că imunitatea organică (dobândită prin trecerea prin boală) are o eficacitate de 95% pentru 7 luni (sursa) ceea ce probabil nu înseamnă că pentru 8 luni aceasta va scădea ci doar că așa s-a făcut studiul, pe un lot pe care s-a putut trage concluzia doar pe 7 luni (poate pentru că nu au avut cazuri multe cu vechime mai mare).

De asemenea, așa cum am mai explicat în articolele anterioare referitoare la reinfectare, este de bun simț că după ce a trecut prin boală o dată, organismul a doua oară va fi mai bine pregătit, de unde citim în studiu că “reinfections were less severe than primary infections” – LOGIC! De notat (din nou) că pot exista excepții – sistemul imunitar are suișuri și coborâșuri și dacă reinfecția are loc într-un moment de deficit al sistemului imunitar (de exemplu deficit de vitamina D, iarna …) e posibil ca boala să fie mai nasoală ca prima dată și poate chiar fatală. Dar e de bun simț să gândim că dacă prima dată a scăpat, a doua oară, același organism, chiar dacă a trecut timp mult și are anticorpi puțini, va rezista mai bine. Nu e cazul aici să explic mecanismul memoriei imunologice, dar numărul de anticorpi sunt doar o componentă a acestei memorii și nu știm – în general, nu doar la Covid – cât de importantă este această componentă.

Dar a sugera că cei care au făcut boala trebuie să facă vaccin și a lansa fantasmagorii că lor le ajunge un rapel, este pur marketing și nimic științific, de vreme ce VEDEM că EXISTĂ IMUNITATE. Ce sens să aibă să-și facă vaccinul cei care au făcut deja boala dacă studiile arată că există imunitate și nu există niciun studiu care să zică “imunitatea nu mai există după x luni”. Tot ce se afirmă legat de dispariția imunității sunt speculații panicarde fără nicio bază științifică – așteptăm exemplificări dacă lucrurile nu stau așa, dar eu nu am întâlnit până acum (în orele de căutari zilnice de articole despre Covid) așa ceva.

Iată doar două bâlbâieli legate de vaccin din care eu trag două concluzii:

  • cine se vaccinează deși a făcut boala este mai fraier ca Rafila care încă nu s-a vaccinat și mai așteaptă … De altfel, Rafila a spus că el preferă vaccinul Astra-Zeneca, nu Pfizer, deși când a intrat în România Pfizer era prezentat ca vârf de lance, ca progres uimitor al tehnologiei vaccinurilor, deși am mai explicat că tehnic, e puțin tras de păr să numim acest ser de programare genetică a celulei umane, vaccin.
  • cine acceptă să fie vaccinat cu un vaccin la rapel și cu altul la următorul rapel, probabil este cobai în teste clinice fără să-și dea acordul; dacă crede că nu e cobai, să ceară prospectul în care Pfizer zice că e ok ca al doilea rapel să îl facă cu Astra-Zeneca sau alt vaccin. În ciuda felului cum trateaza presa subiectul, vaccinurile nu sunt băuturi alcoolice care pot fi combinate ca cocktailurile!

Ierarhul alpinist

“Decât să mă puneți să fac un botez, mai bine fac alpinism” declară un vlădica care niciodată nu mi s-a părut prea împăcat cu haina pe care o poartă, dar nu zic mai multe că poate greșesc.

Dar declarația asta plus epatarea pe care și-o caută cu acea “recomandare” mă face să vă pun în oglindă un alt ierarh ortodox, de pe alte meleaguri care a reușit să schimbe nici mai mult nici mai puțin decât indicele natalității unei țări prin dragostea lui pentru botez.

Demografia Georgiei

Iată mai întâi evoluția demografică a Georgiei. Sursa: Wikipedia. Vă recomand să urmăriți mai ales coloana Fertility rates după 2007.

Demografia Georgiei – sursa chart: Wikipedia

Patriarhul naș

În 2007, văzând situația demografică a Georgiei (scădere a sporului natural al populației de peste 7-8 ani), Patriarhul Bisericii Ortodoxe a Georgiei – Ilia al 2-lea – care printre altele are meritul de a fi retras Biserica Ortodoxă a Georgiei din adunătura de antihriști numită “Consiliul Mondial al Bisericilor” – a anunțat că va boteza personal și va năși toți copiii de la al 3-lea în sus care se vor naște în Georgia în toate familiile (deci i-a exclus pe curvari). De atunci a botezat/nășit peste 30.000 de copii, adică cam 35% dintre nașterile care se încadrau în promisiune (al 3-lea sau mai mare născut). Nu știu dacă pentru restul i-a refuzat sau pur și simplu nu a fost solicitat.

La 30.000 de botezuri în 10 ani, dacă facem un calcul avem 3000 de botezuri pe an, adică 57 pe săptămână.

Analize statistice

Este greu și neștiințific să facem corelație între această acțiune a patriarhului și rezultatul pozitiv (dacă ne uităm pe cifre) rezultat după anul 2007. Am găsit însă un articol interesant care analizează în detaliu această corelație și pe care îl recomand mai ales ierarhilor care nu știu ce să mai facă ca să ne scoată și pe noi din iadul demografic în care ne aflăm și care este mult mai nasol ca al Georgiei. Reamintesc că georgienii s-au problematizat deoarece sporul natural intrase pe negativ (puțin, sub 1%). Prin comparație, noi românii suntem pe minus din 1992 (!) și am ajuns la -6.2% în 2020 (sursa: Wikipedia). Țin să zic că aceste date nu includ emigrarea, e vorba doar de sporul natural (nașteri minus morți) deoarece dacă adăugam și emigrarea, tabloul arată și mai întunecat.

Dar iată un chart cu numărul de nașteri în funcție de al câtelea este un copil născut. Observați evoluția după 2007 …

La fel de interesant este chartul legat de nașterile în rândul familiilor.

Despre botez

Nu cred că trebuie să fac catehism cititorilor chiazna.ro despre botez, marea majoritate nu au nevoie. Acestora doar doresc să le atrag atenția asupra războiului simbolic și asupra provocărilor permanente – întețite recent – cu care trebuie să lupte ortodocșii. De la închiderea bisericilor, la interzicerea pelerinajlor și ostracizarea unor ierarhi și unor preoți pe motiv că nu sunt de acord cu vaccinarea obligatorie, până la atacul asupra Sfintei Împărtășanii (problema “lingurița”), căsătoriei (“familia tradițională”) și recent asupra botezului, suntem naivi dacă nu vedem că timpul curge mai repede și antihrist bate la ușă. Cu toate acestea, mare parte dintre ortodocși suntem moluște nevertebrate care aleg pastila albastră a unui trai indiferent, retras, discret (părelnic “cuminte”), a unei amăgiri a împăcării “modernului” cu “tradiționalul”, a atracției tembele față de aggiornamentul catolic, etc, etc.

Cat despre ceilalți cititori, care nu știu prea multe despre botez, trebuie să le amintesc că statistic din vaccin mor mai mulți copii decât din botez. Și nu doar în Africa, ci și pe la noi. Iată doar un exemplu. Adevărul este clar, doar că argumentele simple și firești cu greu sar la suprafață.

Problemele botezului

Principala problema a botezului în BOR este că acesta nu prea se face cum trebuie. Ierarhii, puțin atrag atenția preoților că stropirea nu e suficientă iar slăbiciunea omului modern, frica, lipsa de bărbăție și mai ales erodarea afinității față de canoane a dus ca mulți preoți să facă botezul necanonic. Prin urmare, ierarhii nu mai trebuie să facă scrisori către preoți ca să ceară ajutorul celor bătrâni când au de botezat, deoarece oricum nu prea se afundează de 3 ori cum scrie la carte.

Într-adevăr a boteza cum trebuie este dificil, dar dificultatea vine mai ales din cauza amenintării prezente a opresiunii și ostracizării publice decât din considerentele medicale și cele legate de posibilitatea accidentelor. Nu doar preoților le este frică de părinți, de familia copilului, de presă și de polițai în ziua de astăzi ci și profesorilor care mulți preferă să tacă și să tolereze jigniri și abateri decât să încerce să fie mai fermi și să riște sancțiuni atunci când apar incidente.

Este absurd a crede că un preot, oricât de tânăr și neexperimentat, nu va cere ajutorul celor în vârstă și experimentați dacă nu se simt în stare. De altfel, ierarhul alpinist nu trebuia să facă această recomandare, deoarece oricum raportarea la cei experimentați și cu pricepere este firească în orice breaslă, cu atât mai mult în slujba de preot, unde se lucrează pentru Dumnezeu și unde greșala nu prea este primită ușurelnic nici măcar în gesturile simple ale tipicului liturgic, darămite în chestiuni atât de grave cum este sănătatea unui copil care devine membru al Bisericii. Dar preoții oricum bănuiesc că au parte de pregătire cum trebuie cu privire la toate aspectele înainte să fie hirotoniți și deși calitatea și cantitatea candidaților la teologie (din motive în care nu intram acum) scade continuu. Dacă nu se întâmplă această pregătire, în amănunt și cu acrivie, canonic este de vină ierarhul care a făcut hirotonia. Prin simplul fapt că cere preoților “neexperimentați” să ceară ca cei bătrâni să le facă meseria lor, vlădica recunoaște că a cam hirotonit pe cine nu trebuie …

Modificarea botezului

A propune modificarea canoanelor este o aberație. Explicațiile teologice și practice le-au cam dat alții pe larg și eu nu doresc să reiau discuția. Doar doresc să atrag atenția că specific ortodoxiei este tocmai păstrarea “așa cum a fost” a dogmelor și canoanelor, așa cum am moștenit de la părinții noștri. Cu asta ne batem noi în piept, ortodocșii, cu faptul că nu ne schimbăm cu timpul, cum au făcut catolicii și vedem unde au ajuns, vedem la ce ruptură și sângerare a dus erezia papistă și toate noile religii pseudo-creștine (așa zise “culte”) născute din ea.

Gogoașa mediatică

Acest caz unic în istoria recentă, cu pruncul mort după botez (deși încă așteptăm explicații medicale) dovedește încă o dată puterea de manipulare și psihozele create de falsa percepție că dacă un subiect e rumegat de mulți, trebuie să punem și noi botul să vedem despre ce e vorba, să ne dăm cu o opinie, să “apărăm Biserica” etc. Puțini realizează că memoria mass-mediei este de maxim 1-2 zile, rareori după 1-2 zile un subiect mai este dezbătut și o minciună pompată mai poate fi corectată. Dacă mass-media pompează pe un breaking news prin care se arată că deși este iarnă, afară e cald, lumea va rămâne convinsă că trăim dintamai încălzire globală chiar dacă după aceea va ninge și va fi ger cu săptămânile și mai ales chiar dacă meteorologul care a anunțat schimbarea climei va veni și își va face mea-culpa când media temperaturii pe întreaga iarnă va fi normală. Dacă se spune la TV și mai ales dacă se spune în mai multe locuri, trebuie să fie adevărat – în esență cam asta este gândirea simplă a cartofului de canapea din ziua de astăzi, fie el meltean rural sau hispter anglofon. Iar rețelele sociale sunt doar piper pe rană …

Într-un fel, telefoanele mobile și riscul de deveni peste noapte viral doar dacă îți ieși puțin din pepeni și faci o gafă, are impact profund asupra multor meserii și multor medii de desfășurare a activității inhibând prin potențialul terorii expunerii și interpretării greșite a unor incidente, un mod de comportament și de acțiune simplu, relaxat și prin care energiile umane să se dezvolte și să interacționeze organic. Tot comportamentul este acum într-un fel coordonat prin auto-cenzura implicită în mediile unde există riscul expunerii. Obișnuința cu acest risc și cu noul normal se face foarte greu și necesită luciditate maximă și curaj nelimitat. Iar mai ales noi, generația actuala, aflându-ne la frontiera acestei treceri, avem a trăi durerile nașterii acestei obișnuințe cu puterea comunicării și riscurile expunerii.

Dar, pentru noi creștinii, potențialul și oportunitatea comunicării trebuie să ne bucure și să ne reamintească că în rai – dacă vom ajunge – toți vom știi ce gândesc toți ceilalți. Harul lui Dumnezeu ne va ajuta să avem gânduri frumoase, pentru că altfel raiul ar fi iad. De aceea, să luăm seama la duhul scandalurilor și să nu ne temem să primim și săgeți uneori, mai ales că nu în noi se trage, ci în Hristos. Dar de cele mai multe ori, zgomotul nu este decât zgomot – câinii latră și caravana trece. Plimbarea IPS Teodosie cu caleașca denotă un spirit de cavaler, care a înțeles acest lucru.

În concluzie, eu zic că senzitivitatea exagerată la unele subiecte pompate în presă și considerate fierbinți este mare înșelare și cădere în absurda și inutila gâlceavă cu diavolul. Cu atât mai mult, aces pseudo-război mediatic în care se cred că se află unii în apărarea Bisericii vs. presa acuzatoare, consumă energii inutil și fără sens, deoarece inevitabil în lupta cu această fiară antihristică cu multe capete de balaur, nu avem șansă de izvândă, oricât de sfinți ne-am crede noi. Este o greșală în primul rând a intra pe acest de câmp de bătălie fals, deoarece nu facem decât să ne luptăm cu umbrele. Războiul este doar în capul nostru deoarece cei smințiți se vor sminti și cei sfințiți se vor sfinți. De care parte suntem noi?

1 2 3 280