Din sucelile Sfantului si Marelui Sinod

M-am ferit pana acum sa denumesc acest sinod “talharesc” pentru ca nu aveam inca prea multe argumente si cunostinte. Bineinteles, va mai dura ceva pana cand toti ortodocsii vor intelege talharia care se face, de aceea doresc sa incerc sa ma explic si sa va conving de ce denumirea de talharesc nu este o exagerare, ci este o realitate care ni se va infatisa pas cu pas pe masura ce “sfintele hotarari” care “vor ramane in istorie” sunt publicate si facute cunoscute opiniei publice.

In primul rand, in istoria ortodoxiei, au existat Sapte Mari si Sinoade Sfinte, restul celorlalte au fost sinoade locale fara nici o importanta sau relevanta pentru credinta universala, care au abordat probleme si chestiuni locale. Pe langa sinoadele locale acceptate si ramase in istorie, multe dintre tentativele anterioare de sinoade care s-au autointitulat “mari si sfinte”, au fost ulterior denumite de ortodocsi “sinoade talharesti”. De asemenea, daca ne uitam in istoria sinoadelor sfinte, in general, in randul acestora credinta s-a intarit prin detasarea de unele erezii, prin intarirea unor dogme asteptate dar puse sub semnul intrebarii de unele minoritati. Daca la acest sinod s-ar pune sub anatema ecumenismul, Sfantul si Mrele din titulatura poate si-ar justifica numele. Eu insa nu stiu inca ce hotarari importante trebuie sa fie luate la acest sinod.

Majoritatea, daca nu toate sinoadele talharesti au un singur lucru in comun: diluarea consistentei invataturii de credinta si incercarea de lipire a ortodoxiei de alte credinte. Altfel spus, nu sinoadele care aduceau clarificari, abordau erezii locale, eliminau tendinte gresite sau reintareau hotarari vechi au fost talharesti ci mai ales acelea care priveau relatiile cu “lumea contemporana” …

Sa exemplificam doar cu Sinodul de la Ferrara – Florenta prin care speculand problemele politice ale ortodocsilor din est, catolicii incercau sa ii asimileze pe greci intr-un mod similar in care au reusit si prin alte locuri: cu “negocieri”, cu “compromisuri”, cu “pogoraminte” de la credinta catolica, permitand tuturor sa isi pastreze ritul si imbracamintea si cerandu-le mai intai sa accepte pe papa, restul schimbarilor urmand sa vina ulterior. Ce a urmat, nu va mai plictisesc doar reamintesc ca singurul ortodox care nu a semnat “sfintele acorduri” a fost canonizat.

De altfel, sinodurile talharesti rareori raman in amintirea ortodocsilor din simplul motiv ca de cele mai multe ori, nu mai raman ortodocsi dupa ele. Asa s-a intamplat de exemplu cu Sfantul si Marele Sinod al epicopilor din Transilvania de la 1698 prin care mitropolitii ortodocsi tradatori, sub amenitarea pustii, au acceptat sa se inchine papei. Bineinteles, in “declaratia oficiala”, au pastrat credinta, unitatea cu catolicii fiind justificata prin adaptare la realitatile contemporane ale vremii si prin renuntarea la “sentimentele negative” fata de “fratii catolici”. Conform hotararilor istorice luate la acel sinod, credinta nu era alterata, doar ca ortodocsii erau rugati sa zica o ectenie si pentru papa si mitropolitii sa ii sarute mana. Schimbarile au avut loc ulterior, pas cu pas, sinodul a fost doar inceputul.

Principalul motiv pentru care denumesc acest sinod talharesc este lipsa reprezentarii. Si nu ma refer aici doar la lipsa unor biserici ortodoxe care reprezinta mai mult de 70% dintre ortodocsi ca numar.

Chiar si ierarhii prezenti si care pretind ca reprezinta popoarele lor drept-maritoare, in realitate nu le reprezinta. Si prin lipsa reprezentarii, nu ma refer doar la carcotasi si anti-ecumenisti habotnici care din principiu nu se simt reprezentati de ierarhi din simplul motiv ca ii cred cazuti pentru pupaciunile si rugaciunile facute impreuna cu eterodocsii. Prin lipsa reprezentantei ma refer ca sinodalii nu sunt acolo ca sa rezolve niste probleme stringente ale credintei care au starnit dezbateri, certuri, neintelegeri. Uitati-va in jur si intrebati oamenii! Nu doar romanii sunt nestiutori si asteapta cu nerabdare sa vada ce hotarasc astia pentru ca oricum noi nu stiam ca sunt probleme care trebuie rezolvate (cu exceptia ecumenismului). Da, exista apostazie multa, desfranare, homosexualitate, da, stim ca pacatul in ziua de astazi s-a inmultit ca niciodata, insa cu toate acestea, necesitatea unui sfant si mare sinod nu este inteleasa de popor si prin urmare, nu ne trebuie prea multa duhovnicie sa intelegem ca daca poporul nu simte asta, asta e si voia lui Dumnezeu.

Poate ca totusi poporul ortodox, atat cel din Romania cat si cel din toata lumea (mai ales in Grecia si Rusia) simte ca lipseste ceva ortodoxiei: marturisirea ortodoxa! Poate lipseste marturisirea si poate ca prea multi ierarhi s-au culcat prea mult in pat cu catolicii, dincolo de baterile pe umar si intalnirile politice si diplomatice. Se simte, mai mult sau mai putin in aer, o presiune spre o unitate fortata si poporul vede cum pas cu pas unii ierarhi nu doar ca tac si fac, ci fac pe la spate incercand sa ascunda faptele lor si intentiile reale. Am ramas socat cand am aflat ca la intalnirea episcopilor ortodocsi in care s-a discutat impartasirea lui Corneanu la catolici, cand acesta a inceput sa spuna: “fratilor sa stiti, ca oricum eu m-am mai impartasit si alta data la catolici si am slujit cu ei”, iubitul nostru patriarh l-a tras de mana si i-a zis la ureche “hai lasa, acum, nu mai spune toate …”. Ne mai miram de ce dogmele, traditia si canoanele ortodoxe foarte clare nu au fost respectate, daca nici macar penitentul nu era lasat sa isi spuna pacatele? Vedem deci ca desi in interviuri si predici, patriarhul nostru se arata drept-maritor si pastrator al credintei, in fapte se arata altfel. Ne mai miram de ce ortodocsii sunt sceptici si tematori cu privire la acest sinod? Asa cum noi romanii nu avem incredere in patriarhul nostru si ne e teama ca e prea “lax” cand e vorba de pastarea credintei, la fel se intampla in toate bisericile surori, de unde si lipsa reprezentarii reale a participantilor la acest sinod.

Este foarte greu pentru un simplu ortodox sa desluseasca tainele teologice ale unor documente sinodale, oricat de “traduse” in limbaj simplu ar fi ele de catre “teologii luminati”. De exemplu, eu desi am citit documentele “originale”, nu am inteles mare lucru, ce anume se schimba, ce se hotaraste nou, care e scopul acestui sinod. Reafirmarea credintei sau marturisirea comuna a credintei ortodoxe in fata lumii, cum ni se spune, nu isi au rostul sub stindardul unui Sinod. Adica nu e nevoie de un Sinod pentru asta! Ce rost are sa reafirmi ca postul e important sau ca casatoria e sfanta taina?! Sau partea aceea cu “afirmarea credintei in lumea contemporana”, ca parca de aia se face sinodul asta, ca sa afirme ortodoxia …

Totusi, nu suntem idioti! Nu pentru astfel de lucruri se intalnesc ei si nu am aflat inca pentru ce. Iata ce ne spunea domnul teolog Radu Preda de la Cluj, ca acest Mare si Sfant Sinod o sa hotarasca ca salamul de soia nu e de post … si ca rusii sunt impotrivitori si nu vin sa primeasca si ei ca salamul de soia nu e de post, deoarece sunt carcotasi si asculta de Putin si vor sa puna bete in roate lui Bartolomeu. Cam astfel ne explica delegatul BOR ce inseamna acest Sfant si Mare Sinod.

Repet, nu suntem idioti, tovarasi! De aceea, asteptam cu nerabdare si interes CE anume vor hotari, pentru ca toti simtim ca ceva e in neregula la acest sinod si privim neparticiparea unor biserici importante ca un semn de la Dumnezeu ca Sfantul Sinod nu ar fi tocmai prea Sfant si ca are unele probleme …

De asemenea, semne de intrebare apar si dupa reactiile la neparticiparea “nealiniatilor”. Indiferent de cauzele si motivele lor, indiferent de circumstante, faptul cum “sfintii” sinodali au reactionat ne face sa ne punem mari semne de intrebare. Atata rautate si atata graba in a-i acuza pe cei care nu au venit ca isi tradeaza credinciosii si ca ii batjocoresc pe ceilalti care s-au ostenit sa vina, ne pune noi semne de intrebare. Asadar, rusii nu au venit deoarece nu au mai considerat conditiile de sinodalitate prin lipsa celorlalti. Cei care totusi au venit, ii acuza pe rusi de neseriozitate pentru ca i-au facut sa vina degeaba? Pai nu mai bine stateau si ei acasa, cum au facut rusii? In ce fel i-au facut rusii sa vina degeaba pe sfintii sinodali, daca rusii tocmai nu au mai venit si le-au cerut si celorlalti ca sa amane intalnirea. Chiar era atat de imposibila o amanare?

In graba se ia mereu decizii proaste si diavolul isi baga coada. Da, vor zice ei, pregatim acest sinod de zeci de ani, am tot vorbit si comunicat inainte, ce rost avea sa il amanam acum? Ce sa mai discutam? Nu am tot discutat inainte, nu am fost de acord? Vedem din aceasta fermitate si graba ca pacea nu e importanta ci “sfintenia” hotararilor este mai iminenta decat pastrarea unui consens. Poate tocmai greutatea cu care au cazut de acord toate bisericile sa participe si poate tocmai dificultatea caderii de acord care se dobandise inainte, TREBUIA sa ii indemne pe sinodali sa amane si sa incerce sa pastreze consensul, sa pastreze pacea cu orice pret si sa nu produca falii si rupturi in ortodoxie, prin graba si precipitarea intalnirii. Ce s-ar fi pierdut? Rezervarile la hoteluri? Pentru bani, punem noi in pericol unitatea, fratietatea si posibilitatea intaririi bisericii prin participarea tuturor madularelor? Nu exista cumva un nonsens in intreaga motivare a tinerii sinodului dupa ce rusii si-au anuntat neparticiparea?

Inainte de anuntul rusilor, hai sa zicem, mai mergea: georgienii nu vroiau sa vina, sarbii au fost totusi convins pe ultima suta, bulgarii s-au intors pe ultima suta de metri si exista speranta sa se razgandeasca si ei, la fel ca sarbii si sa vina toti. Hai sa zicem, ca daca nu veneau bulgarii si sarbii nu era chiar sfarsitul sinodalitatii, mai ales ca acestia au declarat ca sunt interesati de ce hotarari se vor lua si vor decide ulterior daca primesc sau nu, deci nu au negat sinodul, nu s-au opus apriori. Insa, atunci cand si rusii s-au retras, chiar mai avea sens sa continue sinodul si  chiar cred ca ei fac voia lui Dumnezeu, trecand peste asta? Spunea Mavrichi intr-o conferinta ca in ortodoxie nu conteaza numarul, ca nu reprezentarea numerica conteaza …

Pentru a intelege … lipsa de duhovnicie si unitate a participantilor la acest sinod as dori sa exemplific doar cu o mica intamplare, cu analizarea raspunsului unui ierarh participant catre intrebarea pusa de o “pastorita” din Suedia care reprezenta doua ziare crestine, unul catolic si unul protestant (ei deja sunt “una”). Intrebarea a fost facuta la o conferinta de presa din 23 Iunie.

INTREBARE: Ati vorbit despre doua documente care au fost acceptate. La acest sinod pan-ortodox sau sfant (nu stiu cum mai este numit) lipsesc patru biserici ortodoxe. Care mai este valoarea acestor documente? Se aplica ele si bisericilor care lipsesc? Cum tratati lipsa lor? Femeia radea cand a pus intrebarea, cu o nota de ironie cu privire la problema statutara a sinodului si prin urmare neclaritatea statualitatii hotararilor lui. Un lucru normal pentru un reporter, dar anormal pentru un luteran care oricum nu prea au baze pentru credinta lor sucita si creata pe un fundament complet incetosat, cu minime pretentii de consistenta logica sau dogmatica. Oricum, intr-un fel ea e obisnuita sa puna intrebari dificile, obisnuita fiind probabil cu dezbaterea democratica si libertatea de opinie din vest. Femeia nu e timida ca ziaristii nostri, care fie sunt angajati oficiali ai BOR si prin urmare nu isi permit nici sa creeze contextul unor intrebari incomode, daramite sa mai si puna una, fie cei laici din presa scrisa, sunt setati pe a arunca cu noroi si a face caterinca de orice este legat de ortodoxie. Intrebarea este buna, de aceea am si selectat-o pentru acest articol.

RASPUNS de arhiepiscopul Job of Thelesos: Doua documente sunt SEMNATE, nu doar acceptate. Mai avem inca doua la care discutiile s-au terminat si unul care mai e discutat. Probabil unul dintre acestea doua vor fi semnate astazi, dupa-amiaza. Pentru a raspunde intrebarii dumneavoastra, dupa cum am spus in zilele dinainte, noi suntem aici, bisericile noaste au venit aici pentru Sfantul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Altfel spus: nu vedeti ce scrie pe afis, ce puneti intrebari de astea?! Nu ne-am adunat aici pentru o conferinta sau pentru o consultare sau pentru o sinaxa, sau pentru o intalnire, ci pentru SINOD. Acest SFANT SI MARE Sinod a fost acceptat de Sinaxa Întâistătătorilor Biserici Ortodoxe in Ianuarie la Chambésy, pe baza unei decizii luate prin consens si NUMAI Sinaxa Intaistatatorilor ar putea amana sau schimba statutul acestui Sinod. Cu adevarat acest ierarh ar putea sa fie un politician perfect, mai ales pe plaiuri mioritice. Foloseste un rationament si niste suceli de argumente uimitor de machiavelice. Care-va-sa-zica, daca am fost la cumparaturi si am cumparat paine, cand am ajuns acasa si am scos din plasa ne-am trezit cu o placinta, daca pe bon scrie paine, inseamna ca e paine. Ce daca painea asta nu mai e paine? Daca pe bonul pe care am cumparat scria paine, numai daca am merge inapoi la magazin si am cere sa nu mai scrie pe bon paine, numai atunci nu ar mai fi paine. Deci nu realitatea conteaza, nu adevarul in sine, ci PROCEDURILE, realitatile virtuale cu specific organizatoric si birocratic … Ca si cum hotararea Intaistatatorilor avea deja putere de Sinod, nu definitia si intelegerea comuna a termenului de Sinod constituie Sinod, conform acestui ierarh ortodox, ci realitatea virtuala a unei hartii istorice, a unui document istoric la care s-a cazut de acord ca acesta trebuie sa fie Sinod. Realitatea din fata ochilor nostri nu conteaza, ci este subscrisa puterii hartiei si a textului tiparit pe ea in care s-a hotarat ca acesta trebuie sa fie Sfantul si Marele Sinod. Observati absurditatea acestui argument? Dupa acest ierarh si daca la intalnire ar fi venit doar Albania si Insulele Feroe, tot era Sfantul si Marele Sinod, pentru ca asa se hotarase. Dupa cum am mai spus acum cateva zile, trebuie sa privim acest Sfant si Mare Sinod ca un proces, nu doar ca un eveniment. Asta e noua, oare chiar asta e pozitia oficiala? Pai daca Sinodul e un proces, amanarea nu putea sa fie tot parte din proces, care era urgenta?! Acum participam la evenimentul adunarii si al discutarii, dar trebuie sa ne amintim ca acest sinod a fost pregatit de mai mult de 50 de ani de consultari pan-ortodoxe, documentele care sunt discutate acum au fost compuse, scrise, discutate si amendate de TOATE bisericile ortodoxe in timpul intalnirilor si conferintelor panortodoxe si dupa sesiunea de incheiere a acestui sinod va urma procesul de receptare a sinodului. Probabil aici se refera la primirea cu surle si trambite a hotararilor intaistatatorilor de catre poporul drept-credincios. Este clar insa pentru noi, pentru bisericile care au venit aici, ca am venit aici pentru sinod si ca deciziile luate ne obliga sa le respectam.

Pe scurt, femeia intreba daca sfintii sinodali au pretentia ca si ceilalti sa respecte hotararile si sa se supuna lor, stiut fiind ca acceptarea reciproca in ortodoxie (pomenirea) se face doar cand exista conses cu privire la toate problemele ce tin de dogma. Urmeaza apoi, o intrebare si mai banala si fireasca a unui grec:

INTREBARE: Cu tot respectul. Limba greaca e foarte bogata si sunt nuante atasate cuvintelor. Cand vorbim de omofonia, consens este un cuvant diferit de unanimitatea care priveste decizia luata cu acordul tuturor. La acest sinod exista absenta a 150 de milioane de ortodocsi. Cum explicati situatia?

RASPUNS: Unanimitatea inseamna ceva, dictatul majoritatii inseamna ceva. Altfel spus, lasati-o mai moale, stati sa va spun eu cum stau lucrurile … Insa inainte de a avea asta, in primul rand este conditia SA COMUNICI. Si parinti de la Sfantul si Marele Sinod, de fapt comunica de 4 zile. Nimeni pare sa nu realizeze aceasta cruciala realizare a sinodului: de mii de ani nu au vorbit intre ei si acum chiar vorbesc. Wow! Asta nu o stiam! De mii de ani, ierarhii nostri nu vorbesc intre ei? Pai la cel se tot plimba atunci, ca auzim mereu de tot felul de vizite fratesti, intalniri, conferinte panortodoxe si mai ales intalnirile ecemeniste. Marii nostri ierarhi nu au reusit macar la intalnirile ecumeniste organizate de papi si la care nu prea lipsesc sa discute intre ei? Aceast fapt este ceva imens, indiferent de orice numar ai pune langa el.

Sa facem un mic rezulmat al conferinte de presa. Jocul pare ca un meci de fotbal in care aparatorii “Sfintilor Parinti” sunt pusi la zid de ziaristi care pun mereu si mereu aceeasi intrebare, cu privire la legitimitatea sinodalitatii. Prima intrebare a fost daca participantii au pretentia ca si absentii sa respecte hotararilor. O intrebare pertinenta, pentru ca abordeaza riscul unei schisme in ortodoxie, principala posibila consecinta nefasta a acestui “Sfant Sinod”.  Raspunsul pe scurt al episcoului Job este “noi am venit aici pentru ca asa am fost programati de Sinaxa Intaistatatorilor in Ianuarie si nu aveam cum sa ne resetam si chiar daca conditiile de sinod nu mai exista, noi facem ce s-a hotarat si hotararile ni le asumam. Restul … stiti, sinodul e un proces, blah, blah.

Urmeaza apoi intre o intrebare a unui grec de data asta: totusi, stiti, 150 de milioane de ortodocsi nu sunt reprezentati. Raspunde purtatorul de cuvant, un preot ce tine de Patriarhia Ecumenica: ce vorbiti de numere, nu vedeti ca sfintii parinti “vorbesc intre ei!”. Asa ceva nu s-a intamplat de mii de ani. Mirat de raspunsul evasiv si total pe langa al parintelui, acelasi reporter revine cu clarificari, din pacate netraduse (grecii astia cred ca toti stiu limba lor …). Iata raspunsul in continuare, care teoretic reprezinta completarile parintelui purtator de cuvant la insistenta grecului cu privire la unanimitate:

RASPUNS: Un raspun tehnic ar fi ca principiul unanimitatii nu a fost abolit. Ar fi fost si clumea, pe langa faptul ca ar fi negat matematica … Pentru cei care sunt aici, tehnic. Din nou parintele repeta tehnic, prin aceasta adaugire lasand de inteles ca ne-tehnic, – orice o intelege el prin asta – unanimitatea s-a pastrat si prin lipsa rusilor si a celorlalti. Dar doresc sa subliniez acest fenomen extraordinar al sinodului: cei 300 de reprezentanti vorbesc intre ei. Poate pentru voi asta e nimic, insa pentru noi este ceva imens. Adica: mai terminati o data cu unanimitatea asta, voi nu vedeti ca 300 de ortodocsi vorbesc intre ei? Ce va trebuie mai mult? Ar fi important cred sa ne rezumam la ce se intampla concret la Sinod. Deci, desi tehnic nu e Sinod – doar ce a recunoscut mai inainte – , hai sa trecem peste asta si sa vedem ce face Sinodul de fapt. E o vorba care zice ca uneori, o tigara e doar o tigara (adica nu e dispozitiv de spionat, nu contine nimic ascuns – cu privire la suspiciunea de tradare care pluteste in aer). In acest caz particular, consiliul se intalneste si vorbeste. Nu trebuie sa cautati spioni americani. Uneori sunt doar 300 de episcopi, adunati impreuna, sprijiniti de milioane de ortodocsi, care DOAR doresc ca biserica lor sa glasuiasca.

Din nou, observam raspunsul in afara oricarui sens cu privire la intrebarile simple si clare: este sau nu Sfant Sinod, hotararile sunt sau nu cu pretentie de SFINTE si care sa oblige TOATA LUMEA ORTODOXA sa adere la ele sub amenitarea ruperii comuniunii, sau pur si simplu intalnirea e doar o sinaxa intre parinti. Lucru de altfel negat vehement chiar cu 5 minute mai inainte de IPS Job. Tehnic si practic, raspunsul parintelui este ca aceasta este o adunare in care se comunica, ierarhii si teologii vorbesc intre ei, asta e tot. 

Ori asta nu clar e “tot”, dupa cum puteti observa din cotinuarea conferintei de presa in care ceata este si mai mult intarita de un roman – Ionut Mavrichi – care dorind sa “clarifice” chestiunea, nici mai mult nici mai putin nu face decat sa bata cu pumnul in masa si sa declare: “Daca unele biserici nu sunt aici prezente, nu afecteaza modul in care functioneaza Sinodul.  Pe de alta parte, sinodalitatea nu e o chestiune de numar. Pe bune? Dar ce fel de chestiune este sinodalitatea daca nu de numar. Numarul nu reprezinta unitatea? Arie si cu acolitii lui  nu conteaza ca au fost singuri impotriva tuturor celorlalti episcopi care i-au rejectat? Erau 2-3 vs cateva sute, asta nu a contat?! Nu conteaza cati crestini nu sunt reprezentati. Ei trebuiau sa fie reprezentati deoarece a fost o decizie comuna de a veni aici, de a avea acest sistem de votare, sa avem aceste topicuri care sa fie discutate. Deci chiar daca numarul nu conteaza, chiar daca ar conta cumva (ca doar sunt 150 de milioane lipsa), ei trebuia sa fie aici. Pai credem si noi ca trebuia, dar ete ca nu sunt! Faptul ca au fost de acord inainte nu are nici o relevanta pentru lipsa sinodalitatii actuale. Sinodul a fost un simplu proiect si prin lipsa lor nu mai este Sinod. Sinodalitatea nu este afectata Wow! Nici macar vorbitorii anteriori nu au avut curajul sa fie atat de expliciti, macar au evitat si eludat un raspuns clar. Avem sinoade ecumenice in care nu au participat patriarhi ai unor biserici cand existau doar 5 patriarhii. Asta nu a facut acele sinoade ecumenice mai putin ecumenice. Ce nu mentioneaza insa in raspunsul sau domnul Mavrichie si dovedeste marsavia si ticalosia de care a fost afectat prin impreuna lucrarea deloc plina de har la care se face slujitor, este ca la acele Sfinte Sinoade, lipsa patriarhilor nu s-a facut IN SEMN DE PROTEST, ca in cazul de fata, ci din motive GEOGRAFICE si POLITICE, patriarhii avand totusi REPREZENTATI care aveau putere REPREZENTATIVA. Ei nu au participat pentru ca nu vrut, ci pentru ca nu au putut. Chiar daca tehnic, literar altfel spus, fizic patriarhii nu au participat, a face paralela intre opozitia actuala a celor care nu participa si apelul la amanarea si rediscutarea organizarii Sfantului si Marelui Sinod, a face o paralela intre cele doua situatii de azi si de atunci este cel putin o manipulare crasa, rau intentionata, fara nici o semnificatie nici macar din punct de vedere istoric ca sa nu mai zicem din punct de vedere logic. 

Interviul continua la fel de interesant. Intrebarile sunt cu privire la legitimitate (culmea, toata lumea isi pune problema asta, mai putin participantii) si persoanele care raspund, fie ele ierarhi, preoti sau teologi nu reusesc sa raspunda clar la nici o intrebare: daca e sinod, are pretentia ca hotararile sa ii fie ascultate de toti? O sa fie caterisiti/afurisiti cei care nu le accepta? Sau hotararile sunt doar asa, niste discutii, o simpla sinaxa, cu cateva declaratii “despre lume” cu cateva “reafirmari” ale credintei.

Initial am vrut sa intitulez acest articol “Ce sa ne asteptam de la Sinodul Talharesc din Creta?”. Cred ca e inca prea devreme, tare mi-e teama ca chiar ce intrevedem noi ca se va intampla: o mica mare schisma, este prematur si cu mult sub lucrurile si mai rele care ne asteapta. O sa mai astept ceva timp, sa ma informez mai mult. Consecintele cu privire la urmari sunt insa legate de lovirea in unitatea bisericii care pana acum era macar implicita, macar stearsa, chiar daca neafirmata prea clar. Diavolul, mai ales in zilele noastre si mai ales in biserica si in randul popoarelor lucreaza pe directia “divide et impera”. In numele “afirmarii credintei” ierarhii nostri vor reusi ceea ce probabil va fi cunoscut ca “Marea Schisma de la Creta”. Asta in caz fericit in care cu exceptia ruperii de rusi si ceilalti nu se vor decide si alte “improspatari” ale credintei care vor aduce revolutie in patriarhiile participante. Asta cred insa ca tine si de crestinii de acasa, de vigilenta si seriozitatea cu care se vor informa si vor cere raspunsuri ierarhilor care ii conduc.

Ce să înțelegem din rezultatele Brexitului

Exista cateva amanunte interesante legate de distributia provinciilor care au votat “leave” vs “remain”.

In Romania, in mod gresit, consideram inclinarea inspre “leave” sau “remain” prin prisma afilierii nationaliste sau a xenofobiei si rejectarii strainilor. E firesc ca fiecare gramada de oameni sa vada lumea prin prisma propriilor suceli. Mintea stramba, toate le stramba.

Prin urmare, daca capetele vorbitoare (de ex de la Digi24 sau Hotnews) au fost  spalate pe creier ca nationalismul e ceva rau, o sa sustina opinia ca britanicii au iesti deoarece exista “un trend nationalist” in Marea Britanie si in intreaga Europa, din cauza problemelor economice cauzate de criza economica. Oricum in afara “nationalismului”, expertii de “externe” nu stiu sa incropeasca alte teorii.

Mai exista si o mica minoritate de capete vorbitoare care au adus in discutie si xenofobia, ca si cum britanicii nu ar fi multumiti ca vin altii sa le faca treburile josnice si mizerabile la jumatate de pret. Adica, ca si cum de exemplu, noua romanilor nu ne plac hainele chinezesti pentru ca marfa chinezeasca scoate de pe piata confectiile romanesti. De aceea, o sa votam pentru blocarea comertului cu China, desi platim hainele chinezesti la mai mult decat jumatate cat ne-ar costa sa le cumparam facute in Romania.

Banul vorbeste in lumea de astazi si eu as propune sa dezlegam mai degraba distributia votului prin prisma beneficiilor sau a riscurilor de a pierde aceste beneficii in urma ramanerii sau iesiri din UE.

Asadar, principalele provincii care au votat pentru a ramane in UE au fost fie provinciile mici, de la periferie (Scotia, Tara Galilor, Irlanda de Nord), fie marile orase (asa zise zone metropolitane).

Cu privire la provinciile slab-dezvoltate (defavorizate) acestea primesc bani de la UE, mult mai multi decat aduc. Altfel spus, sunt subventionate de la UE prin fonduri structurale, fonduri UE, etc. Se intelege de ce, locuitorilor acestor zone, nu le va pica bine taierea fondurilor de la UE, desi se intelege ca Marea Britanie pur si simplu prin eliminarea contributiei la EU, va putea distribui acesti bani in zonele defavorizate. Insa Imperiul a reusit atat de bine sa spele creierii oamenilor incat nu doar sa nu mai existe speranta unei gandiri independente si mandria unui om, a unui oras sau a unei provincii de a fi autosustenabila si de a nu te baza pe cersit la altii. Nu, asta nu mai conteaza. Dar nu doar ca nu mai conteaza mandria si aspiratia de a avea o economie prospera la nivel local care sa nu suga in permanenta de la Imperiu, dar atat de mult au fost spalacit pe creier oamenii incat nici nu realizeaza ca numai prin redistribuirea contributiilor actuale la UE, probabil lor le-ar reveni mai multi bani decat vin acum de la UE.

Pe langa provinciile periferice, zonele metropolitane se bucura din plin de fluxul de joburi din UE si de consumul si economia adusa de acesti imigranti. In ciuda cvasi-consensului de la noi ca britanicii care u votat pentru Brexit sunt xenofobi, adevarul este ca britanicii au fost tot timpul obisnuiti cu sclavi si slujitori adusi din coloni. Desi niciodata nu ii vor privi pe straini de la egal la egal, britanicii nu sunt totusi xenofobi, ci dupa cum vedem din cum au votat, in zonele metropolitane au votat masiv pentru “remain” deoarece le e teama ca toti strainii vor fi goniti si nu vor mai putea gasi instalatori ieftini, doctori si care nu misca in front si asistente care sa ii stearga la fund si sa aiba grija de ei pe 2 lei importati din Romania, agricultori etc.

In plus, criza desi nu a trecut, zonele unde bancherii traiesc si cheltuiesc sunt prospere. In Londra, trickle-down-ul chiar functioneaza si poate cel mai clar indicator ar fi preturile la imobiliare. Sunt bancheri, au bani (chiar daca tipariti pe spinarea tuturor), insa acolo unde sunt, ei cheltuiesc de se sparg si traiesc de pe urma lor si informaticienii, si translatorii, si cateringul, si barurile, si magazinele etc. Tot britanicul a fost speriat in campania asta ca daca voteaza exit, bancile o sa fuga. Finantele sunt o felie importanta din PIB-ul Marii Britanii si acesta este un adevar si principala problema a ruperii Marii Britanii, in ce masura va reusi sa se mentina ca pol financiar al lumii sau o sa intre in decadere. Nu trebuie sa fi prea inteligent ca sa realizezi ca si tu vei avea de suferit ca “auxiliar” pentru nevoile bancherilor, de unde se justifica de ce in zonele metropolitane majoritatea a votat “remain”.

Ce sa intelegem noi?

Principalii sustinatori ai Imperiului ar fi deci provinciile care tanjesc la subventii. In aceasta clasa se numara si Romania, stiut fiind ca la noi UE are cel mai mare procent de acceptabilitate dintre toate tarile membre. Foarte probabil insa, moldovenii ne depasesc, dar ei nu sunt (inca) membri. Ca o mica paranteza, daca noi romanii am venit cam tarziu la petercere, probabil moldovenii o sa vina dupa ce petrecerea s-a spart deja si o sa faca curatenie.

Zonele dezvoltate, tarile cu economie puternica care simt ca UE le tine in urma, oamenii de afaceri, muncitorii seriosi si care isi vad rodul muncii lor exportat in intreaga lume, nu au jena sa ceara iesirea din UE si este evident ca Marea Britanie poate produce un trend si poate da nu exemplu, poate fi deschizatoare de drumuri.

Exista insa o complicatie: pentru UE, succesul ruperii Marii Britanii ar fi un risc existential. De unde putem intelege de ce vor pune bete in roate si le vor da la ghioale britanicilor. Va fi un divort mizerabil in care noi si noi gesturi socante si atitudini rautacioase, pline de ura si razbunare vor iesi la iveala din partea “clasei conducatoare”, birocratii, comisiile, comitetele, parlamentul si tot ce tine de administratia imperiala. Primul semn va fi incurajarea Scotiei sa se rupa si facilitarea “integrarii” acesteia si poate a altor provincii. Cred insa ca trendul nu poate fi oprit si UE va suferi lovitura dupa lovitura. Avem deci a ne astepta la puternice socuri economice, crize financiare si politice nemaintalnite. Asta, daca scapam de razboiul cu Rusia …

Ce voteaza azi, de fapt, britanicii?

Intrebarea mai corecta ar fi poate ce voteaza azi locuitorii Marii Britanii? Pentru ca la cati straini le-au dat cetatenie, britanicii nu prea mai sunt britanici. Englezii fug de Londra cat pot, mijlocui Londrei este locuit mai ales de straini.

Astazi, britanicii voteaza de fapt daca mai sunt britanici sau au fost deja diluati de straini. In ciuda dezbaterilor cu argumente pro si contra din punct de vedere economic, adevarata batalie se duce de fapt pe campul psihologic al apartenentei sau ne-apartenentei la o tara si la o cultura. Altfel spus, cum ar zice capetele vorbitoare de pe la noi, pe camp … “nationalist”.

Este greu sa intelegem noi de aici de la marginea lumii, uitati de toti si folositi doar ca avanposturi catre marele urs, este greu sa intelegem ca problema economica este irelevanta pentru britanici si ca orice ar face, fie in UE, fie in afara UE, fie cu lira sau fie cu euro, britanicii oricum o sa o duca bine. De ce? Pentru ca britanicii sunt cel mai important aliat al SUA, tara care detine cea mai tare tiparnita de bani din lume (pe langa cea mai puternica armata – deocamdata). Deci, cum ar avea cea mai mica problema economica, britanicii s-ar ruga la prietenii lor de peste ocean sa le arunce si lor cateva vapoare de hartii.

Britanicii nu muncesc prea mult si nu au grija zilei de maine. De aceea, suporterii britanici sunt atat de multi la campionatul de fotbal si se distreaza atat de bine: nu au grija zilei de maine. Pentru multi dintre noi asta pare un mister, insa asta este! Pentru tanarul britanic prospectul ca va trebui sa isi faca pasaport ca sa mearga la meciuri in Franta sau la parting in Ibiza este groaznic este o sperietoare mult mai mare decat spaima ca nu isi va gasi un job bine platit in domeniul in care il intereseaza, la o companie care sa il respecte, sa ii ofere nenumarate “bonusuri” pe langa un salariu care ii va permite sa isi plateasca chiria si prima rata inca din prima “tragere”.

La batrani este putin altfel: s-au saturat de straini si oricat de obisnuiti ar fi sa ii puna la munca, parca li s-a suit pana peste gat: peste tot, oriunde te duci, numai straini: negri, polonezi, albanezi, romani, bulgari, mai nou arabi, sirieni. Unde mai pui ca printre ei pot fi si teroristi. Tara lor de azi nu mai e tara lor de acum 10-20 de ani, ca sa nu mai zicem de acum 30 de ani. De aceea vor afara, in speranta ca o sa mai pastreze ce se mai poate din ea. Saracii babalaci din provincie nici macar nu realizeaza ca mare parte din Londra e proprietatea chinezilor. Londra este un paradis pentru bancheri. Reamintesc, cand islandezii au facut revolutie si au vrut sa ii aresteze pe directorii celor 3 mari banci care le-au papat economiile, acestia si-au gasit refugiu in Londra. Deci nu doar oligarhii rusi care fug de Putin prefera Londra, ci si bancherii islandezi.

Destul de obositoare dezbaterile despre Brexit prin sterilitatea lor. Mai ales cele de la noi. Am avut insa ocazia sa vedem cat de goale sunt capetele vorbitoare. Din intamplare, din zapping, am dat peste una care emitea parerea ca “e posibil ca Marea Britanie, din punct de vedere economic, sa aiba beneficii in cazul unui Brexit” (!). Atat de mult a ajuns “ideea europeana” o ideologie cretinoida incat nici in fata unor evidente sau macar in fata unor chestiuni complicate, cei alterati de ea nu se pot abtine sa emita pareri idioate.

Parerea mea este clara: indiferent de ramanerea sau iesirea din UE, Marea Britanie va avea grija sa aiba DOAR avantaje. Problema de fapt nu se pune cate si ce fel de avantaje are Marea Britanie in UE, ci ce se intreaba in principal economistii englezi este daca nu cumva apartenenta la UE franeaza viteza de crestere, altfel spus daca nu cumva UE este o frana pentru englezi, blocandu-le expansiunea si cresterea. UE a cam devenit in ultimul timp o frana pentru marile puteri din UE: atat pentru nordici (Germania, Olanda, Suedia) cat mai ales pentru sudici (Italia, Franta, Spania). De vina nu e doar Grecia si Portugalia cat mai ales birocratia si sistemul bancar inflexibil care nu prea permite europenilor sa tipareasca la fel de mult ca altii pentru a sprijini economia.

UE se aseamana foarte mult in ultimul timp cu ultimele zile ale Imperiului Habsburgic: o birocratie umflata care si-a depasit de de mult orice scop si orice utilitate. Un parlament care reprezinta toate natiunile dar nu are nici o legitimitate si nici un rol democratic. Tarile de la periferie aruncate in saracie sau luptandu-se pentru secesiune, oprite fiind doar de irelevanta lor si incapacitatea sa se smulga singure, asteptand un bobarnac ca sa prinda curaj. Setea de putere a clasei “regale” din UE (asa-numitele “foruri” europene) este egalata doar de incompetenta ei. In incercarea de a-si mentine si a-si spori dominatia, birocratii de la UE se intrec in masinatiuni, proceduri si reglementari nemainitanite in istoria umanitatii prin complexitatea si lipsa de sens.

Evident, Imperiul mai are ceva charm fata de supusi, caci altfel s-ar fi destramat deja. Asa cum sa mearga si sa traiasca macar o perioada la Viena era visul oricarui supus din orice colt al Imperiului Habsburgic, pana si chiar si dupa destramarea lui, mai ales pe tinerii care pot sa mearga la studii si la party in vest, “magia” capitalei mai prezinta o oarecare atractivitate, cel putin pana cand se destrama la primul contact.

Intorcandu-ne la britanici, nu cred ca vom avea un exit chiar acum, dar oricum nu asta conteaza. “Current events cause future trends” spunea un om destept. Noua ne ramane doar sa ne punem intrebarea daca suntem sub vremuri sau peste vremuri, observand trendurile, anticipandu-le si actionand in perspectiva lor.

Brexit pentru traderi

Va ramane sau nu Marea Britanie in UE? Inainte de orice eveniment cu risc major, traderii trebuie sa ia anumite masuri. Din punct de vedere al tradingului, volatilitatea dinaintea evenimentului si masurile care pot fi luate, sunt mai importante decat volatilitatea de dupa eveniment, desi un cutremur de asemenea dimensiuni cu siguranta va avea replici.

Ca o opinie personala, cred ca in primul rand cel mai mare risc pe care il pune Brexitul cu privire la UE este acela ca UE sa fie deschizatoare de drumuri si sa dea idei si altor tari. Sa elaboram un mic scenariu.

[P] Etoro – trading pentru tauri!

Sa presupunem ca votul va fi pentru exit. Sa presupunem apoi ca totul va fi ok in urma votului: lira nu va exploda, bancile londoneze nu vor fugi pe capete si negocierile de iesire se vor desfasura fara prea mari frecusuri, ca la un divort civilizat si modern. Sa presupunem deci ca pentru britanici nu va veni sfarsitul lumii si totul va fi ok dupa: emigrantii nu se vor mai gramadi pe capete, dar se va asigura fluxul necesar pentru muncile de jos care sunt in prezent umplute 100% de sclavi – britanicii fiind mai lenesi si muncind pe salarii mai mari. Sa presupunem ca nici exporturile si importurile nu vor avea de suferit si economia Marii Britanii va avea o crestere spectaculoasa, mai ales alimentata de noul val de optimism si de renastere a mandriei nationale? Mai adaugam aici si o posibila castigare de Anglia a Campionatuluui European… Ce poate fi rau in asta?

Pai cel mai rau lucru in cazul unui Brexit, pentru pacea lumii, va fi tocmai “ideea” care va crapa “fundamentul UE”: ca doar impreuna ne e bine si cine dezerteaza, ajunge sa se scufunde. Asadar, e posibil ca britanicii sa fie deschizatori de drumuri si sa ne arate ca “afara” e mai bine.

Brexitul va putea fi apoi urmat de un Frexit, Grexit si de alte exituri si astfel se va alege praful de ideea europeana, mai ales daca prin separare, multe tari redobandind moneda proprie si suveranitatea proprie, se vor putea misca mai eficient in lupta cu criza. De unde putem intelege de ce ideal pentru elita europeana ar fi ca Brexitul fie sa nu aiba loc si daca are, sa fie o lectie dura pentru posibilii viitori dezertori. Intelegem deci, de ce frecusurile nu vor fi deloc putine si foarte posibil ca multe razboaie financiare si economice sa fie lansate impotriva “dezertorilor” de pe continent.

Revenind la implicatiile pentru traderi ale Brexitului, nici nu vom indrazni sa facem predictii, deoarece, dupa cum spune Yogi Bear, predictiile sunt dificile, mai ales cele cu privire la viitor …

Voi face deci doar o enumerare a celor mai probabile scenarii si a efectelor asupra instrumentelor celor mai afectate. Se intelege ca principalele miscari le vom avea pe piata FX. Miscari e putin spus, probabil vor fi cutremure:

  • lira (GBP) va fi afectata cu toate perechile;
  • euro (EUR) asemenea;
  • yen-ul japonez (JPY) va fluctua mai ales in relatie cu monezile europene (EUR, GBP, CHF); in perioade de risc scazut, yen-ul se intareste, ca efect al carry-trade-ului;
  • dolarul american (USD) se va misca mai ales in cazul unui Brexit.

Prin urmare orice pozitie va trebui asigurata.

Sa intelegem deci mediul ulterior in cazul unui exit. Evident vor exista multe semne de intrebare cu privire la in ce fel se va face divortul si vor exista unele semne de intrebare cu privire la posibilitatea unei caii intoarse, mai ales avand in vedere echilibrul actual din momentul deciziei.

Exporturile: cam 50% din exporturile Marii Britanii sunt catre UE. Bineinteles si UE vinde nenumarate masini nemtesti in Marea Britanie si ne putem astepta ca sa nu treaca direct din prima la taxe vamale si alte prostii … Asta nu inseamna insa ca nu va exista volatilitate si pe FTSE 100.

Bancherii sunt de departe cei mai speriati si au amenintat deja Londra ca o sa ii paraseasca, ca insasi prezenta lor in Londra are a face cu faptul ca Marea Britanie fiind membra UE, bancile pot sa faca afaceri in UE, pe EURO. Este de altfel un paradox al curbaltirii in doua barci a englezilor, faptul ca cel mai mare centru financiar pe moneda europeana se afla intr-o tara care nu foloseste moneda europeana. Un paradox totusi pozitiv pentru bancheri pentru ca au pe de o parte sprijinul Bancii Angliei si a legislatiei britanice si pe de alta, pot face afaceri in UE, sub legislatie europeana fiind si banci europene si avand acces si la sprijinul BCE. Imaginati-va un pescar care sta intre doua oceane si poate sa-si arunce unditele in oricare dintre ele. Din punct de vedere financiar, Londra este o astfel de locatie pentru bancheri.

Agentiile de rating avertizeaza Londra ca si-ar putea pierde ratingul de AAA pe datoria suverana, prin diminuarea interesului in Lira sterlina ca moneda de rezerva internationala. Nu intelegem justificarea asta si este probabil doar un bau-bau. O Mare Britanie mai puternica si mai prospera, teoretic ar trebui sa renasca si cu o moneda mai puternica, nu vad de ce neaparat ar scadea interesul in lira, ba chiar poate lira ar lupta cot la cot cu EUR pentru statutul de moneda de rezerva, pe masura ce Marea Britanie va dovedi ca se poate rupe si ca poate rezista pe picioare proprii, iar UE va pierdea dominatia politica si contributia britanica, deci va deveni si mai fada decat acum. Ca o mica paranteza, UE are cea mai slaba rata de crestere economica din lume. In ciuda propagandei care ni se baga in cap, ca UE are grija de noi, in realitate in afara lumea se misca mult mai repede. Agentiile de rating sunt oricum doar o componenta de manipulare a spaimelor traderilor, rareori ce au spus agentiile s-a pupat cu ce s-a intamplat ulterior.

Sa ne intoarcem insa putin la forex-uri si sa abordam principala valuta implicata, anume lira. Se intelege ca in cazul unui exit lira va fi lovita, intrebarea este cat de mult si cum va evolua ulterior. Soros avertizeaza ca lira poate pica cu cel putin 15% in raport cu celelalte monede. Daca ne uitam in istorie, cand a fost votul pentru separarea Scotiei, cand temerile erau maxime cu privire la separare, lira de asemenea a picat, avand in vedere ca 10% din PIB-ul Marii Britanii este facut de Scotia. Ulterior si-a revenit insa rapid, avand in vedere votul, deci atentie la pozitiile pe lira pentru ca bounce-back-ul va poate lovi puternic.

Ca o mica paranteza, daca tot am ajuns la Scotia, sa mentionam si ca in cazul unui Brexit se pune problema daca nu cumva si Scotia isi va dori reevalarea pozitiei ei in Marea Britanie, in urma iesirii Marii Britanii din UE, stiut fiind ca peste 75% dintre scotieni sunt pro-europeni si au votat ca Scotia sa ramana in Marea Britanie tocmai pentru a ramane in UE. Banuiala mea este ca in Scotia problema emigrantilor are relevanta mai mica decat in Anglia.

Ce se va intampla insa cu actiunile si indecsii? Aici lucrurile se complica si mai mult. La cate avertismente au venit din partea politicienilor, bancherilor, agentiilor de rating si a analistilor economici, are sens sa ne gandim ca indecsii vor fi impinsi in jos, indiferent de trendul macro actual. Atat UK100 cat si indicii europeni vor fi afectati negativ. In particular, DAX-ul este prins in menghina, fiind incadrat intr-un trend de crestere, dar aflat sub prospectul lovirii in cap de un Brexit in urma caruia poate urma un dus rece mai ales pentru industria auto germana. Eu imi mentin opinia ca in caz de exit Marea Britanie va fi bine si economia va avea un boom. Imi voi pune si bani acolo unde imi pun gura, prin urmare dupa primele sondaje cu privire la Brexit, in caz de Brexit, voi cumpara UK100.

Atentie insa la capcanele sondajelor: mai ales lupta fiind apropiata, este foarte posibil ca exit-poll-uirile initiale sa nu bata cu rezultatele finale, deci nu va aruncati cu totul pe val imediat dupa primele sondaje, indiferent de ce strategie aveti: asteptati certitudinea rezultatului final daca veti intra ulterior votului si nu preferati sa va bagati in furtina de dinainte …

Concluzie

Orice perioada de volatilitate prezinta oportunitati neasteptate si dificultati la limita imposibilului in privinta gestionarii riscului. Exista doua perioade in aceasta volatilitate:

1) inainte de primul soc al cutremurului cand ne putem expune la pierderi sau castiguri imense;

si

2) consolidarea trendului si mersul pe val; certitudinea castigului cand trendul s-a stabilit este mare, insa riscurile nu sunt eliminate total si oportunitatile sunt bineinteles mai mici;

In final, celor care vor sa tranzactioneze facil si nu au inca idee cum sa o faca, le recomand etoro si le stau la dispozitie pentru orice intrebari.

Cod roșu de clotildism

Nu poti sa mai citesti o stire in ziua de astazi fara sa dai fie de Nicu-Nicusor fie de Clotilda. Pentru ca nu sunt bucurestean si nici hipster, habar nu aveam cine e tipa. De altfel, habar prea mare nu am nici acum, doar ca nu stiu ce sa fac ca sa scap de ea. Pe orice site de stiri, zilnic aflu “Clotilda zice”, “Clotilda cere”. Sincer va spun ca mi-as instala un plugin de browser “ClotBlock” daca ar exista.

Clotilda apare in presa mai mult decat Basescu, Ciolos si Ponta la un loc. Daca ai fi strain si ai veni acum in Romania si ai fi citit presa de dupa alegerile locale (folosind Google Translate, ca presupunem ca nu stii romana), si daca te-ar intreba cineva “Ce parere ai de Ciolos?”, ai raspuns: Ciolo-cum? Cine e asta? De asemenea, daca te-ar intreba cineva “Ce crezi de Clotilda, are vreo sansa sa castige ceva vreodata?” ai raspunde mirat: “Cum, Clotilda nu a castigat deja? Atunci cum de apare in toate zilele la stiri?”

Mitul strainului mai destept nu este ceva nou la romani. Ne-am ars cu mitul asta, mai adineauri, cand cu prezidentialele. Nu spun ca Ponta era mai bun, dar de-o revolutie puteam s-o punem si scapam si de Ponta si nu ne sufocam nici cu neamtul. Acum mai avem insa o speranta: dupa tacerea si neputinta neamtului, care la majoritatea problemelor da din umeri ca nu are ce sa le faca si in rest intra in silentio stampa sau ne plaseaza acelasi discurs de mortaciune graitoare care tocmai a terminat abecedarul si reuseste sa lege 3 propozitii, dupa acest faliment al neo-germanismului, iata ca ni se baga pe gat o frantuzoaica. Mostenitoarea lui Bertlot, in caz ca nu stiati cine ne-a scos pe noi din rahat in Primul Razboil Mondial. Sau mostenitoarea, acelui inginer francez care a venit sa refaca viile de pe dealurile romanesti, dupa cum am invatat la televizor din reclama aceea la un produs pe care l-am uitat, tocmai pentru ca povestirea era foarte haioasa…

Romanul este cunoscut pentru ambitia prosteasca de a nu invata din greseli si de a merge mereu pe carari batatorite … prost. Mitul strainului salvator va fi in curand aplicat si la echipa nationala se pare. Este doar chestiune de timp pana cand nu doar antrenorul va fi strain, ci vom importa si negri din Africa pentru a iesi si noi din mediocritatea mioritica si a ne mandri ca suntem romani, chiar daca vom fi putin … colorati. Dar si pe ei i-a facut Dumnezeu … va zice romanul bland si tolerant, ce daca e negri? Ca o mica gluma, culmea tolerantei la romani mi s-a parut jignirea unui fotbalist negru de la U. Craiova de catre un negru local: fostul primar Antonie care la culoare nu se deosebea deloc prea mult de respectivul fotbalist. In cele din urma, dupa ce a fost amenintat de CNCD, primarul si-a cerut iertare si si-a declarat simpatia fata de negrul respectiv, declarand ca din prietenie sugubeata si-a permis sa-l jigneasca, nu pentru ca nu ar fi european si nu ar fi de acord cu drepturile omului, indiferent de ce culoare ar avea el.

Cine este insa Clotilda? Din tot ce stiu eu, Clotilda este o tipa care apare foarte des la televizor. Stiu ca a participat la alegeri, si am vazut-o de cateva ori alaturi de Nicu-Nicusor Dan, un personaj al unui faimos film pe Youtbe:

Expunerea mediatica costa si costa mult. Nici o televiziune nu investeste aiurea in personaje irelevante, fara sa aiba un interes sau fara sa aiba un castig. Unele televiziuni si trusturi de presa, de exemplu, ofera bineinteles expunere patronilor lor: Trustul Impact, RTV, Realitatea, Hotnews, Gandul, B1 etc.

Este poate o banalitate sa reamintesc afilierea politica totala a tuturor televiziunilor si ziarelor romanesti. Bineinteles, pe alocuri, pe langa afilierea politica mai exista si una economica firava. Ma refer la micile afaceri conexe menite sa monetizeze parte din traficul cu greu obtinut in urma revolutiei mediatice cauzate de Facebook, Twitter si generalizarea accesului la internet prin scaderea costurilor, cresterea vitezei, dominatia smartphone-urilor si a retelelor WiFi. Prin afaceri conexe, ma refer la mini-magazine online gen Adevarul Shop (pentru ruinele ramase din Adevarul lui Patriciu), GiftBooks pentru hotnews, sau spyware-urile de pe RTV.net. Nu toate site-urile sunt neaparat sprijinite de afaceri conexe si necesitatile sunt diferite. O televiziune precum digi24, de exemplu, are in spate toata masinaria RCS&RDS si niciodata nu-si va consuma asset-urile publicitare pe nimicuri gen carti sau pantofi (cum face Nasu TV, de exemplu), ci Digi24 sustine in primul rand serviciile de telefonie (dar nu numai) ale RCS&RDS.

Oricat de solide ar fi insa financiar anumite televiziuni sau site-uri de stiri, nimeni nu va sustine un personaj politic sau un partid gratuit, doar pe ochi frumos, doar din afinitate dogmatica sau convergenta de interese sau angajamente ale patronilor. Banul vorbeste si este singura realitate care poate se ne azvârle în ochi o față sau alta.

Nu putem pune inflatia de stiri si articole despre Clotilda pe simpla dare din coate, fie a ei, fie a celor cateva ONG-uri care o imping in fata. Nici macar nu putem sa legam presupusa ei popularitate de fațuca gingașă de tinără Ioana alde Arcului revolutionara care vine sa ia taurul coruptiei de coarne. Fața ar ajuta-o la show-uri pacatoase sau la Antena Vedetelor, nu i-ar asigura prezenta cvasi-zilnica la prim-time sau pe prima pagina.

Cu privire la popularitate, singura sursa de care ne putem lega si putem investiga interesul oamenilor este Google Trends. Vedem mai jos un chart pe ultimele 12 luni:

clotilda-trends

Vedem asadar un varf al interesului in perioada alegerilor locale cand aparand la TV toata lumea se intreba “cine e asta?”. Pentru a arata cat de zero este linia anterioara alegerilor, atasez un grafic comparat din lunile ianuarie-februarie 2016 intre “clotilde” si “chiazna” unde putem vedea ca pana si un blogger oltean cvasi-anonim era mai popular decat Clotilda:

(NB: in charturile google trends 100 inseamna “maxim” pe perioada selectata; nu stim cate cautari, insa va asigur ca “chiazna” nu inseamna mare lucru; in plus, probabil indicii sunt logaritmici, deci diferentele sunt si mai mari …)

clotilde-vs-chiazna

Cu privire la graficul de mai sus, as atrage atentia ca foarte probabil “clotilde” este un regionalism moldovenesc, altfel nu-mi explic de ce ar fi fost nemtenii si sucevenii extrem de interesati de Clotilde si sa-i mai stie si numele precis, incat sa fie in topul judetelor care cauta sa se informeze “Cine e Clotilda” si care e CV-ul ei, chiar deasupra Prahovei care se afla in proximitatea Bucurestiului si unde probabil multi dintre navetistii care muncesc zilnic in Bucuresti, ajung acasa fie seara fie in weekend si cauta pe net sa se informeze. De unde avem explicatia de ce Prahova este totusi in acest top al judetelor in care se cauta “Clotilde”.

Spun despre CV deoarece in detaliile cu privire la “cautarile inrudite”, in afara de Clotilde nu apare nimic altceva decat CV – semn ca lumea nu are habar cine e asta si probabil ca si mine, lumea se mira de ce este pompata continuu la TV si pe site-urile de stiri.

clotilde

Sper ca nu v-am pierdut pe parcurs. Rezum pe scurt: am demonstrat ca

  1. lumea nu stie cine e Clotilda si ii cauta CV-ul
  2. putina lume o cauta pe Clotilda; cu exceptia perioadei alegerilor, Clotilda a fost si a devenit dupa o miniona din punctul de vedere al cautarilor

Punand cap la cap cele doua puncte de mai sus, se pune totusi intrebarea: de unde atata expunere mediatica? Spune femeia asta lucruri extraordinare, nemaiauzite, nemaintalnite? In afara ineditului de frantuzoaica cu fățău nevinovat si care poceste simpatic limba romana, femeia nu are nici un “quelque-chose” care sa justifice interesul crescut al massmediei in “mesajul” nou al acestei noi Ioana d’Arc de Ilfov.

Sa redam cateva stiri:

De altfel, probabil 50% din invazia de clotildism a fost cu privire la “furatul alegerilor”. Ce poate fi oare mai penibil ca dupa 25 de ani in care Vadim turbatul ne-a obosit dupa fiecare alegeri tunand si fulgerand ca i-au furat voturile, sa vina Clotilda sa ii preia stafeta?

Intamplator, evident ca am aflat si eu ca tipa conduce USB-ul, un partid local de corporatisti spalati pe creier bucuresteni, insa sunt putin defazat si scurt-circuitat. Daca Clotilda conduce USB, Dan Nicusor ce mai conduce? Irelevant, oricum, dar s-o lasam balta.

In final, pun din nou intrebarea mai le sleau, ca prostu: cine plateste reclama lui Clotilda si a lui Dan Nicusor de la toate televizunile si ziarele? Le-a ramas ceva bani dupa facturile de la alegeri? Le-au facut televiziunile reduceri maxime acum, ca e vara si nu prea sunt subiecte? Nu de alta, dar daca au de vanzare, sa ne zica si noua pretul, poate plateste Putin …

Glasul rațiunii vine de la sud de Dunăre

prim-ministrul-bulgariei

Boyko Metodiev Borisov

“Vreau sa vad dragoste si turisti la Marea Neagra, nu fregate”. Cine se astepta la asemenea cuvinte de la un bulgar, cu atat mai mult cu cat acesta nu este poet ci este chiar politician? Si nu orice politician ci chiar prim-ministrul tarii!

Bineinteles, ca in presa romaneasca instant au aparut “expertii” cu vechile si binestiutele teorii: “E mana lui Putin” [1]. Nu cumva sa isi doreasca cineva altfel de pace decat asa cum o vad generalii americani si nu cumva sa isi doreasca cineva bunaintelegere si schimburi economice cu rusii, ca “e mana lui Putin”, “sunt platiti de rusi”, “razboi asimetric” …

In general noi romanii avem un aer de superioritate fata de bulgari. Ne credem si mai destepti decat ei, si mai puternici, si mai bogati. Va mai amintiti stirile alea cu alerte cu privire la turistii in Bulgaria, ca exista riscul sa le fie furate masinile, etc? Cu toate acestea, probabil sunt mai multi romani care merg vara in Bulgaria decat in Romania, si asta spune tot.

Bulgarii sunt mana cereasca pentru noi. Va imaginati, unde ar fi fost ego-ul nostru national, mandria noastra de romani, daca la sud de Dunare nu ar fi fost amaratii de bulgari, ci vreo alta tara, care ne depaseste la toti indicatorii, ai carei locuitori o duc mult mai bine, care au salarii mai mari si echipa lor de fotbal stie sa dea goluri? Grecia de exemplu … Va imaginati ce tragedie ar fi fost pentru noi ca la sud de noi sa fie direct Grecia?

Asa, norocul nostru! Cu bulgarii la sud, pana si politicienii nostri pot sa zica: uita-te la jalnicii astia, ce clasa politica au ei: numai mafioti, numai corupti! Pai noi am progresat mult, domnule. Nu mai zic ca fara bulgari la sud, nici un presedinte roman nu ar mai fi visat sa fie lider regional. Pai peste cine sa fii lider regional daca nu peste Moldova si Bulgaria? Peste Ungaria? Ha, ha! Peste Ucraina? Ha, ha, ha! Peste Serbia? Lol!

Asadar, bulgarii, cumparati sau necumparati de rusi, vor dragoste si turisti. Prin aceste cuvinte, vrednicul de pomenire prim-ministru bulgar, a subliniat cele doua importante directii pentru progresul unei societatii: pacea si iubirea pe de o parte si prosperitatea pe de alta parte. Par sloganuri electorale, par vorbe aruncate in vant aiurea? Par extrase dintr-un discurs al unui putinist jalnic? Nu, pentru ca realitatile din Bulgaria arata ceea ce prim-ministrul lor exprima. Nu exista nici un dezacord intre lupta continua interna a clasei politice bulgare de a se transforma si de a scoate din mizerie aceasta tara mediocra din ultimii ani si declaratiile de astazi. In Bulgaria vin turisti, creste PIB-ul continuu, se construiesc autostrazi, se construiesc statiuni, nu cred ca suntem exagerati daca ii acuzam pe bulgari ca incearca sa copieze Elvetia. Si cinste lor.

Nu vreau sa par total paralel cu realitatea: nu cred ca bulgarul este hipiot si are dragostea si pacea in sange. Omul are insa afacerile in sange si a realizat oportunitatea. Intr-un moment in care Turcia si-a taiat creaca singura gonind milioane de turisti rusi, Grecia este singura alternativa pentru golul lasat de turci. Din aceasta conducta, Bulgaria isi va trage si ea ceva si ce anume ii va putea convinte pe rusi sa vina in Bulgaria? Vizele, zborurile companiilor de stat rusesti si imaginea pozitiva in ochii rusilor cu privire la Bulgaria. Pare putina meschinarie sa te folosesti de un conflict politic ca sa ai oarece beneficii economice, insa omul se vede ca a citit Sun Tzu sau daca nu l-a citit, il aplica din instinct.

“Flota NATO la Marea Neagra” – sau ce noua “operatiune complexa” vor sa faca astia, este in primul rand o necunoscuta. Nici nu se stie ce va fi si nici nu se intelege necesitatea. Singura necesitate clara si pregnanta este vointa americanilor de a impinge inspre rusi pas cu pas si de a-i baga la colt. Asa cum au facut si in Ucraina americanii incurajand oamenii aiurea si apoi lasandu-i cu fundul gol in fata tancurilor rusesti pentru ca nu se intelegeau intre ei in ce fel sa le ajute. Prim-ministrul ucrainean se ducea sa le ceara arme si ei le ofereau paturi si corturi …

Deci flota nu era tocmai o prioritate din punctul de vedere al securitatii bulgarilor si bineinteles nici al romanilor. Pentru cei care nu stiu, flota romaneasca + flota bulgareasca nu exista de fapt, sunt 2-3 fregate si un submarin vechi de origine sovietica care trebuie reparat. Nici mama unitatii flotilei nu are vreo semnificatie in fata flotei rusesti. Turcia sta altfel, dar oricum suntem membri NATO, oricum in caz de atac al rusilor, Turcia teoretic trebuie sa vina sa apere Romania sau Bulgaria. Care e taina deci cu flota? Sa coordonezi cele 2-3 barci romanesti si bulgaresti cu intreaga masinarie de razboi turceasca [2] in care au pompat sute de milioane de dolari? Aberatii …

gaziantep-fregata-turceasca

TCG Gaziantep (F-490) – fregata turceasca clasa G

Toata flota asta care o incearca americanii nu este decat un pretext de a testa rezistenta rusilor la incalcarea de catre NATO a inca unui acord: cel cu privire la demilitarizarea Marii Negre. Exista un tratat cu privire la prezenta navelor straine in Marea Neagra: este interzisa prezenta mai mare de x luni a unei nave straine si Turcia e obligata sa nu permita trecerea. Daca s-ar face flota NATO, probabil americanii vor ca sa includa in ea si nave de-ale lor, sub pretextul acordului Romaniei, Bulgariei si al Turciei sa impinga ursul cat mai in vizuina si poate sa isi plimbe prin Marea Neagra tot felul de nave care sa ameninte oricand Rusia. De unde si deloc putin previzibila teama a bulgarilor de conflict cu Rusia.

Din pacate opozitia Bulgariei nu va fi de ajuns. Flota NATO se va face si daca doar Romania va fi de acord. Dupa cum spuneam, noi vom fi folositi ca carne de tun. Dupa ce carnea de tun din Ucraina s-a terminat si dupa ce toti ucrainieni care erau dispusi sa moara in lupta cu rusii s-au aruncat inaintei in numele unor conflicte cu mult in afara patriotismului si a apararii patriei, iata ca acum a venit randul romanilor, ca si cum scutul de la Deveselu nu era indeajuns.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Fostul consilier prezidențial Iulian Fota: „În Bulgaria avem o tabără pro-rusă”

[2] Navele active ale Fortelor Navale Turcesti

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ARTICOLE RECENTE PE ACEEASI TEMA

Anatemizarea Bisericii Ortodoxe Ruse a început

Mentionam in articolul anterior ca deja se prevede o ruptura cu iz politic in randul preafericitilor si varfurilor de lance ale propagandei de sistem, mai ales in contextul neparticiparii Rusiei la “Sfantul si Marele” Sinod. Urmeaza razboiul propagandistic de a acuza pe cei “nealiniati” si de construi campul de batalie pe terenul acuzatiilor care sa murdareasca atat de mult imaginea rusilor si “nealiniatilor” incat implementarea “Sfintelor” hotarari “care vor ramane in istorie” la acest “Sfant si Mare” Sinod, sa nu poata fi contestata nicaieri.

Si mai interesant pare fenomenul, in momentul in care pe la noi presa laica intra in hora si participa de bunavoie si fara strambarile din nas specifice presei atee anti-religioase, cu orientare modernista si pro-occidentala. Danion avea o vorba pe vremuri cu privire la presa: daca in ceea ce priveste mesajul crestin, observam in presa mereu si mereu aceleasi personaje, sa fim suspiciosi pentru ca daca ii cheama mereu, inseamna ca ei spun lucruri care nu supara niciodata sistemul. Si dupa cum stim, cand un invitat la vreo emisiune spune ce nu trebuie, este dat afara live [1] si niciodata nu mai este chemat, de nici o alta televiziune.

Bunaoara, cand intuiam ca de vreme ce rusii nu vor veni, este clar ca va incepe denigrarea lor si din frati de credinta vor fi transformati peste noapte in fosti kgb-isti, extremisti turbati, gica-contra de serviciu, bloc fost comunist etc. nici nu banuiam ca capetele noastre de topor deja au inceput actiunea pe cont propriu. Ma refer in primul rand la “teologul” Radu Preda care este ivitat permanent la toate televiziunile, fiind alaturi de Pr. Necula, singurele “fete bisericesti” experte in orice chestiune si la indemana oricand sa dea raspunsurile clarificatoare la intrebarile relevante care sunt puse:

“Discutiile au fost tensionate. Pregatirea a durat foarte mult pentru faptul istoric ca de peste jumatate de secol bisericile ortodoxe au fost sub dominatie comunista (aici vedem cum dl Radu Preda incepe pregatirea terenului). Intrebarea este in ce masura acest sinod scoate in evidenta gandirea de tip secular, politic in detrimentul unei gandiri patristice genuine”. (sursa: Digi24)

Altfel spus, ierarhii rusi sunt putinisti, cei georgieni, bulgari, sarbi, antiohieni asemenea si ai nostri sunt sfinti parinti cu gandire patristica. Cam putina indrazneala as zice eu din partea unui teolog chemat sa emita niste pareri obiective si niste raspunsuri reale cu privire la chestiunea in sine, nu sa faca propaganda NATO. M-as fi asteptat ca domnul Preda sa explice de ce sarbii nu au dorit sa vina, de ce georgienii nu au dorit sa vina, de ce bulgarii, de ce antiohienii etc. Este vorba de niste informatii concrete, simple, nu de speculatii.

A acuza pe rusi ca sunt “seculari” in timp ce Bartolomeu si Daniel sunt “patrisitici” si “biblici” este un joc politic murdar, cu totul in afara oricarei tangente cu patristicul si biblicul …

In timp ce dl Preda furniza raspunsul “pe banda”, tot pe banda, in fundal vedem imagini cu Kiril – patriarhul rus – intr-o vizita intr-o fabrica de avioane. Cu siguranta este o pura intamplare ca publicul este manipulat cu aceste imagini in fundal in timp ce dl Preda aduce argumente “teologice” ca ortodocsii rusii sunt rai, pentru ca sunt putinisti.

Bineinteles, dupa ce tensiunea s-a format deja si publicul este pregatit sa fie formatat pana la capat, urmeaza intrebarea clasica: “De ce a tacut Biserica Rusa la anexarea Crimeei?”. Intrebarea face parte bineinteles din intreg scenariul, caci nicio emisiune nu se face la intamplare: nici intrebarile si nici raspunsurile nu sunt la intamplare. Reporterii sunt doar fete care citesc scriptul si invitatii sunt capete vorbitoare care repeta la nesfarsit placa pe care trebuie sa ruleze.

Domnul Radu Preda, dupa ce isi manifesta regretul ca Biserica Rusa e putinista si nu s-a opus anexarii Crimeei, termina raspunsul la aceasta intrebare, subliniind ca BOR este o biserica echilibrata, altfel spus, noi nu suntem de acord cu exagerarile si extremismele nici cele rusesti de natura putinista (patriotism extrem) si nici cele grecesti (patriotism exagerat, anti-ecumenism gregar etc). A omis insa domnul Preda sa aminteasca ca si BOR joaca un rol putin murdar in Moldova, intrand peste rusi, tot cam necanonic. Daca e sa vorbim despre Crimeea – un teritoriu mai vechi in rusimea lui decat romanismul Dobrogei noastre, ar trebui sa amintim ca pentru Biserica Ortodoxa Rusa, si rusii si ucraineenii sunt acelasi neam, acelasi sange, acelasi popor. Ierarhic, chiar daca acum ierarhi ortodocsi ucraineeni cer independenta, fiind si ei sub jugul politic al americanilor, Biserica Ortodoxa din Ucraina este sub Patriarhia Rusa. Ce puteau sa zica ierarhii si de ce s-ar fi opus? Se opune BOR / Daniel unirii Moldovei cu Romaniei? Nu doar ca nu se opune, dar deja BOR si-a facut Mitropolie in Moldova ca sa sustina romanismul si sa ajute la implinirea acestei unitati. Rusii vad Crimeea la fel cum vedem noi Moldova: un teritoriu care istoric s-a intamplat sa ajunga vremelnic sub administrarea unui stat nou: Ucraina, insa istoric, cultural si etnic, mare parte din Crimeea este rusa, asa cum mare parte din Moldova este romaneasca. Daca luam la boabe marunte, s-ar putea ca Crimeea sa fie mai ruseasca decat este Moldova romaneasca, prin afinitatea si vointa populara. Daca reporterita isi face treaba sa arunce cu noroi, unde este insa onestitatea si dragostea de adevar a domnului “teolog”?

Punctul culminant insa al deformarii realitatii, este insa in momentul in care domnul Preda minimizeaza total rolul Bisericii Ortodoxe Ruse si subliniaza ca lipsa rusilor nu are prea mare relevanta, ca la urma urmei si la alte sinoade, papa al Romei nu a fost prezent, a avut doar delegati. Un salt logic imens, in zona crepusculara. Deci asa cum la alte sinoade, papa al Romei a avut doar reprezentant si nu a venit, fiind departe, si acum rusii, nu e bai ca lipsesc. Aceasta desi NU au reprezentanti, si si-au manifestat OPOZITIA fata de sinod, NERECUNOSCANDU-L si SUBLINIIND PROBLEMELE. Mai conteaza insa, daca propaganda trebuie sa mearga inainte?

In final, ca sa calmeze lumea sa nu fie suspicioasa, paradoxal, se discuta despre post si domnul Preda vorbeste foarte frumos despre post si clarifica ce urmeaza sa se hotarasca la Sf. Sinod: ca salamul de soia nu e de post si ca trebuie sa postim si de la televizor nu doar de la mancare. Ca intr-adevar era o chestiune foarte fierbinte in ortodoxie, daca salamul de soia este sau nu de post, milioane de ortodocsi se intreaba in fiecare post, daca e bine sau nu sa manance salam si disputele teologice nu mai inceteaza.

Dl. Preda voit sau nevoit, omite sa puna punctul pe i si sa mentioneze principalele retineri ale rusilor, bulgarilor, sarbilor, georgienilor si multor altora: ECUMENISMUL. Ortodocsii sunt foarte flexibili si cu siguranta patriarhii s-ar fi inteles pe micurile frecusuri administrative sau de alta natura, insa ecumenismul este punctul in care putregaiul se va rupe din Biserica Ortodoxa si turma mica va fi scuipata afara de lupii dinauntru. Este doar o  chestiune de timp si singura intrebare este daca va fi asta acum …

Desi in articolul trecut incheiam, marturisindu-mi tristetea ca noi romanii probabil vom fi avangarda acuzarii fratilor ortodocsi rusi, se pare ca crapatura lucrata de diavol intre cele doua “ramuri” ale ortodoxiei (cea pro-rusa si cea anti-rusa) este data in primul rand la bulgari, unde hotararea Sfantului Sinod de a nu se duce in Creta este acuzata de presa laica atee ca fiind miscarea Rusiei. Bineinteles ca Putin e responsabil pentru toate lucrurile rele care se intampla in lume, in toate domeniile sociale, de la economie (Putin interzice vinurile moldovenesti) pana in religie (Putin le cere bulgarilor sa nu participe la “Sfantul si Marele” Sinod).

Pentru a explica retragerea in ultimul moment a Bulgariei, va recomandam un interviu cu Mitropolitul Gabriel de Lovech in care vedem ca principala retinere a bulgarilor a fost cu privire la legitimizarea ecumenismului din documentul ce trateaza relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine.

In incheiere, as dori sa subliniez un lucru important: felul in care lucreaza Sfantul Duh in biserica este de multe ori greu de inteles de oameni. Daca ateii si reporterii care isi fac meseria cum pot, nu au habar si nici nu trebuie sa ghiceasca ca de multe ori Dumnezeu incurca un rau sa se faca pe ultima suta de metri, domnul Preda era dator sa sublinieze cel putin ca poate asa a vrut Dumnezeu si poate ca prin aceste suceli si intortocheli (aparente) in cele din urma fie se indrepteaza o cale gresita si se evita o posibila catastrifa, fie se corecteaza si se desavarsesc unele lipsuri. Insa nu, domnul teolog Radu Preda s-a grabit sa arunce in fata cu “secularism si politicianism” inspre rusi, ignorand cu desavarsire chestiunile in sine. Intr-adevar poate este greu sa fii la curent cu istoricul dezbaterilor, cu problemele complexe, cu frecusurile interne in fiecare biserica si probabil e si mai greu sa le explici la oameni, mai ales la o televiziune laica (basilica nu are nici o vina aici, insa). Dar cel putin era de minim bun simt sa spuna totusi ca Dumnezeu lucreaza in Biserica in mod tainic si unele frecusuri si probleme trebuie luate ca voia lui Dumnezeu si vazute oprelistile intr-un mod duhovnicesc, cu smerenie. Dar nu doar in Biserica lucreaza Dumnezeu tainic, caci nu degeaba intelepciunea populara a lansat proverbul “intortocheate sunt caile Domnului”.

Nu cu smerenie a taxat nici Bartolomeu pe cei care au lipsit, ba chiar i-a asigurat indirect de pedeapsa divina:

Responsabilitatea pentru decizie (neparticiparea -n.n.) revine acestor biserici si a conducatorilor lor. (sursa)

Este vremea sa ne ingrjioram. Este posibil sa asistam la o mare ruptura in sanul ortodoxiei si din pacate noi probabil ne vom afla – ca nu de putine ori in istorie – pe falia cea mai periculoasa. Orice ruptura, bineinteles afecteaza ambele taramuri, dar parca avand in vedere istoricul nostru si “reputatia” actualului patriarh, avem inca un motiv in plus sa fim ingrijorati.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Deputatul Eugen Nicolicea, invitat afară din emisiunea „Jurnalul de Seară” după ce l-a jignit pe Moise Guran

Sfantul si Marele Sinod tocmai si-a pierdut sfintenia si maretia

rosu - patriarhii care nu participa la "Sfantul si Marele" Sinod; portocaliu: Serbia

rosu – patriarhii care nu participa la “Sfantul si Marele” Sinod; portocaliu: Serbia

Nu am inteles de ce au incercat sa branduiasca acest sinod cu titulatura de “Sfantul si Marele”. De la inceput de fapt, nu ne-au spus: vor ca acest “Sfant si Mare” Sinod sa fie considerat al 8-lea? De ce nu i-au zis atunci de la inceput “Al 8-lea Sinod Ortodox”. Apoi, daca nu e al 8-lea, au pretentia sa fie considerat Sfant? Si inca: poate un sinod ortodox sa poarte titulatura “Sfant” (si “Mare” pe deasupra) daca nu este al 8-lea? Iata doar cateva suceli … caci prin suceli se strecoara aghiuță …

Daca e “mare”, banuiesc ca si-ar dori toti “Sfintii” Intaistatatori sa intre in istorie ca participanti la cel de-al 8-lea Sinod, altfel nu introduceau termenul de “Mare” in titulatura oficiala. De altfel, unii dintre participanti, deja au exprimat deloc timid, pretentia ca ei fac istorie [2]. Sau poate doar vor sa fie asa, pe-acolo Mare si Sfant, cu documente care vor ramane in istorie, dar sa nu fie al 8-lea, din smerenie si precautie de a provoca schisme. Probabil fereala de numerotarea cu al 8-lea tocmai din aceasta teama de schisme s-a facut. Poate nu stiu eu si numerele au venit dupa … si poate ca fiecare sinod s-a numit inainte Marele si Sfantul Sinod si dupa s-a clarificat numarul …

Cu privire la “Sfantul”, am tot cautat in calendare si prin alte scrieri: pana si pomenirile fac referire la “Sfintii Parinti” de la [fara sfantul si marele] Sinodul al 4-lea Ecumenic (de exemplu). Nu am avut rabdare sa caut si nu am lecturat decat o singura data documentele “finale si pregatite” postate pe patriarhia.ro si care AU FOST oricum deja semnate, urmand ca acum sa fie “popularizate” si imbracate in “sfintenia” sinodala pentru a fi asumate, preluate, adaptate si implementate de ortodocsi la toate nivelurile.

Sa trecem insa peste titulatura indrazneata cu iz de marketing menit sa augmenteze increderea si sa calmeze suspiciunea specifica ortodocsilor cu privire la orice schimbare si orice tentativa de alterare a celor mostenite care nu mai au cum sa fie schimbate si nu mai e nimic nou de adaugat la ele.

Fara a intra in polemica teologica cu privire la “documentele finale si pregatite” si fara a mai zvarcoli istoricul, am insa totusi cateva intrebari legate de neclaritatea “Sfantului” si “Marelui” Sinod prin prisma ultimelor evenimente, zic eu esential de importante cu privire la “Sfantul” si “Marele” din titulatura.

Daca Rusia, Georgia, Bulgaria si inca cateva biserici mai mici nu participa, ramane ca acest sinod sa se considere pe sine inca “Sfant” si inca “Mare”? Nu de alta, dar mie mi se parea logic ca daca nu mai este asigurata participarea intregilor biserici, toata tentativa de “Mare” sa fie anulata, deoarece, “păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă. [1]”

Ori daca sistemul sinodal nu mai exista, este clar ca pastrarea credintei ortodoxe nu mai poate fi asigurata, in ciuda mesajelor de dragoste si fratietate transmise si in ciuda slujbelor de sfintire a participantilor …

Pe langa chestiunea de bun simt – schimbarea titulaturii acestei intalniri intre cei cativa patriarhi si tovarasii lor, – ar fi fost de bun simt ca nici macar intalnirea in sine sa nu mai aiba loc, de vreme ce ei venisera aici pregatiti pentru un sinod “Mare si Sfant” si intre timp nu mai e nici mare si nici sfant, prin retragerea unor participanti esential pentru declararea cel putin a atributului de sinod al acestei mini-sinaxe.

Eu, personal, oricum sunt de parere ca termenul de sinod a fost fortat de la inceput prin faptul ca nu toti episcopii sunt chemati sa participe, lucru care s-a intamplat la toate sinoadele anterioare. Chestia cu “reprezentanti” nu mai merge in ziua de azi cand un bilet de 500E si-l poate permite orice episcop din orice colt al lumii, mai ales cand in joc este tocmai pastrarea credintei in vremurile tulburi de atacare a dreptei credinte din toate partile … Si chiar daca nu toate episcopiile din lume puteau sa isi trimita intai-statatorul, sunt sigur ca se putea stabili un sistem de intr-ajutorare intre frati incat sobornicitatea sa fie asigurata sau cel putin reprezentarea sa fie nu de 1 episcop la 100 episcopi (zic aiurea) ci macar de 1 la 3 sau 1 la 5.

Cum putem oare sa ilustram mai clar aceasta anormalitate a pastrarii denumirii desi este evident pentru toata lumea si nu exista nici un dubiu sau semn de intrebare cu privire la acest fapt, ca sinodalitatea s-a pierdut? Fie ea “Sfanta” sau “Mare”. Poate am putea explica astfel: sa ne imaginam o nunta la biserica. Toata lumea e pregatita, cateva persoane insa lipsesc: mirele, nasa si socrul mic. Si nu lipsesc din alte motive, decat ca considera ca inca nu e momentul pentru aceasta nunta. Cu toate acestea, cei care s-au trezit in biserica, se decid totusi: pai daca tot am venit, hai sa facem nunta asa cum e, ca oricum si mirele si nasul a fost in principiu de acord, a semnat chiar niste angajamente, doar ca s-au ivit niste mici probleme si nu au vrut acum sa vina. Si poate pana la sfarsit, se-arata si ei. Sa facem nunta, ca nunta e sfanta si avem deja alai destul, adica e si mare. Si astfel Sfanta si Marea Nunta se face fara mire, fara nas si fara socrul mic … doar pentru ca avem adunati deja nuntasii si lumea asteapta sa mearga la restaurant sa praznuiasca evenimentul …

Oare ma alertez eu aiurea si realitatea e alta? Oare oamenii aia deja au schimbat numele si oricum s-au adunat acolo, chiar daca dupa ce stiau ca rusii si restul nu o sa vina, doar din dragoste, sa continue “dialogul”. In acest caz, cum mai putem citi ASTAZI (17 IUNIE) pe basilica:

“Au început lucrările Sinaxei Întâistătătorilor. Astăzi va fi analizat Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod” (Sursa: basilica.ro)

Asta ca asta, dar ori oamenii astia aveau articolele scrise dinainte, ori sunt tampi:

La această Sinaxă participă Întâistătătorii şi doi ierarhi din partea fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale. (Sursa: basilica.ro)

Aloooo, Basilica, pe ce lume traiti? Rusii nu mai vin! Georgienii nu vin! Si altii … Cu atat mai ciudata este zona crepusculara in care prezinta lucrurile tovarasii, cu cat gasim chiar pe basilica.ro, mesajul rusilor catre “Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe întruniţi în Creta” in care nu au mai indraznit sa deformeze lucrurile folosind titulatura catre “Sfantul si Marele Sinod”. Bineinteles ca in acest mesaj, Alexei ii zice direct “întâlnirea din Creta” si spera ca aceasta intalnire va pregati un posibil Sfant si Mare Sinod ULTERIOR la care sa participe toate bisericile.

Pe scurt deci, Basilica, prezinta lucrurile ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, cam cum prezenta Scanteia evenimentele din Timiosoara: “au fost niste mici tulburari pe-acolo, au spart unii geamurile”. In cazul de fata nu e mare diferenta intre Basilica si Scanteia pentru ca chestiunea e grava, sa minti sub semnul crucii si sa manipulezi oamenii e mare pacat, chiar daca spunand adevarul ti-ai pierde meseria pentru ca evident, la Scanteia nu se prea putea misca in front.

Sunt cititorii basilicei atat de josnici incat nu merita o clarificare si o atentionare in aceasta etapa si oare se continua acest show manipulator, doar din inertie sau din lipsa de instructiuni?

Pun si eu intrebarea aiurea: daca la aceasta “intalnire” se vor lua tot felul de decizii aiurea, sau nu se va lua nici o decizie, strica daca ar incepe de pe-acum sa informeze corect si sa nu mai foloseasca titulatura de “Sfant” si “Mare” de vreme ce nu mai este asa?

Limbajul de lemn uimitor, ne lasa uimiti si cand se mentioneaza totusi (ca doar nu se putea omite in totalitate) faptul ca e o problema pe-acolo:

Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, a declarat că la Sinaxă se va analiza pe lângă Mesaj şi situaţia absenţei unor Întâistătători de la lucrările Sinodului.

 

Si mai apoi:

Cu privire la absenţa celor patru Întâistătători de Biserici Autocefale care au decis să nu participe la lucrările Sinodului din Creta, Mitropolitul Emmanuel a afirmat: ”

Noi sperăm întotdeauna. Speranţa dispare ultima. Sperăm că Bisericile care sunt absente să ajungă, în cele din urmă. Și de ce să nu vină? Ortodoxia după cum am spus şi ieri este aici şi îi cheamă pe toţi. Nu stabilim norme. Noi trebuie să arătăm unitatea Bisericii Ortodoxe. Acesta este şi scopul Sfântului şi Marelui Sinod.”

Oare cum aratati Preasfintia voastra unitatea daca folositi in continuare Sfant si Mare, desi s-au retras vreo 4-5 din cele 14-15 biserici autocefale?! Cat de necunoscatori si ignoranti ne credeti?! Si apropos, nu aveti cam putin prea mult curaj declarand “ortodoxia este aici” ca si cum in Rusia, Antiohia, Bulgaria, Georgia ar fi confucianismul?!

Iata deci de ce nu au scos ei inca titluatura de Sfant si Mare si inca cred ca fac istorie: ei spera ca rugandu-se, rusii o sa vina rapid calare pe un Suhoi sa semneze si ei si o sa ii agate de pe drum si pe georgieni, bulgari, sarbi si restul.

Si mai paradoxal pare ultimul citat al francezului:

Mitropolitul Franţei a spus că şi Bisericile absente sunt prezente şi sunt membre ale Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Nu m-ar mira deci daca la final, vor declara ca rusii, bulgarii, sarbii, georgienii si ceilalti au fost prezenti in duh si ca astfel a lucrat Sfantul Duh.

Totul pare tras de par pana la nivelul comicului. Nu ar fi de ras, daca in joc nu ar fi tocmai soarta ortodoxiei. Cata diferenta exista intre atitudinea acestor “sfinti parinti” din ziua de azi, cu povestirile din Vietile Sfintilor si alte carti pe care le citim noi. Mi-a ramas in minte una povestita de Pr. Cleopa: la primul sfant sinod, s-au luat anumite hotarari. Imparatul Constantin a numarat participantii inainte si apoi dupa sinod. La numaratoarea de la final, lipsea o semnatura. Intreband de ce nu a semnat si acela, imparatul a aflat ca acesta murise intre timp si corpul sau se afla in biserica, pregatit fiind de inmormantare. Atunci, imparatul a cerut ca sa lase in biserica hotararile cu semnaturile, sa paraseasca biserica si sa se roage, pana vor primi semn. S-au rugat sfintii parinti si cand unuia i s-a adeverit ca a semnat si cel care plecase, au intrat si intr-adevar au gasit semnatura aceluia. Abia atunci, imparatul a acceptat hotararile episcopilor.

Povestirea pare din alta lume, pare fantastica. Presupune ca Imparatul Constantin avea deja o credinta atat de fierbinte si atat de indrazneata incat sa conditioneze acceptarea hotararii sinaxei episcopilor de minunea lui Dumnezeu. Sa nu uitam insa ca el deja castigase prin minunea sfintei cruci si avusese si alte intamplari minunate.  Sa nu uitam ca probabil la urechile imparatului ajunsese si minunea Sf. Spiridon. Apoi, cu privire la numarul semnaturilor, cum putea imparatul sa compare cele dinainte cu cele din urma, de vreme ce cel putin Arie (din ce stiu eu, dar probabil si alti acoliti) nu acceptasera hotararile? S-ar putea explica si asta, poate ca se intelege ca Imparatul il considera pe Arie eretic si nu a luat in considerare semnatura lui care lipsea ci doar pe a acelui parinte care adormise in timpul sinodului. Nestiind sa dau alta sursa decat miile de ore de inregistrari cu Pr. Cleopa, nu prezint aceasta intamplare ca certa, ci doar ca un crampei din viziunea si asteptarile unui ortodox cu privire la un Sfant si Mare Sinod.

PS: se pare ca si Antiohia s-a retras – una din cele 4 mari patriarhii istorice. In plus, desi a fost un eveniment important – ignorat total de basilica – ucraineeni vor si ei independenta si cer lui Bartolomeu si celorlalti patriarhi ajutor ca sa se rupa de rusi. De unde putem clar banui ca o sa inceapa o denigrare cu iz politic a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru a justifica neparticiparea la Marele si Sfantul Sinod. Din pacate noi vom fi avangarda acestei opozitii si pe plan religios, dupa ce deja suntem pe plan militar si geostrategic …

~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] extras dintr-unul din documentele “finale si pregatite”, anume cel despre Relatia Bisericii Ortodoxe cu lumea

[2] IPS Emanuel al Frantei: “Mesajul este unul către lume, dar este un mesaj care va rămâne. Adică poate fi un text care va fi istoric. Pe lângă celelalte documente care vor fi aprobate de Sfântul şi Marele Sinod,”

~ ~ ~ ~ ~

ALTE ARTICOLE RECOMANDATE:

De ce a ramas Romania in urma …

In toate clasamentele europene, la toti parametrii economici, sociali, la democratie, la bunastare etc, Romania se lupta inca din 1989 cu Bulgaria. Multi ne-am obisnuit asa si ni se pare normal. Nici nu credem ca s-ar putea altfel, nici nu ne imaginam ca in loc de Bulgaria ne-am putea compara cu Polonia. Ni s-a bagat in cap ca de vina a fost Ceausescu, ca la noi comunismul a fost mai rau … mai cumplit, mai dezastruos etc. Nici nu ne cade prin cap ca poate o parte din vina asta o are Iliescu si partidul.

Desi avem resurse cu mult peste Bulgaria, desi avem populatie mai multa, prin urmare forta de munca mai multa, mai puternica, specialisti mai multi, oameni cu experienta mult mai mare, desi avem resurse incomparabil mai multe decat Bulgaria, nu am reusit inca sa depasim Bulgaria – etalonul performantei noastre – de 26 de ani.

Populatia care locuieste acum in teritoriul Romaniei nu are memorie pe termen lung, nu gandesc “macro” si nici nu inteleg cauzele raului: neo-comunismul cu blana democratica perpetuat de Ion Iliescu, FSN si toate cate s-au desprins din FSN.

Din FSN nu s-a desprins doar partide (PSD, PDL, UNPR etc). In primul rand, din FSN s-a nascut o mentalitate si o cultura. Mentalitatea turmei, mentalitatea partidului care ne da salarii mari la bugetari, pensii la pensionari, posturi si favoruri la clientela.

Plaga clientelismului si a depentendei de calau (sindromul stockholm) in ciuda unor idei preconcepute ca sunt o mostenire, reprezinta de fapt inventii si consecinte ale unui sistem nou, al carui creator a fost Ion Iliescu. Imi amintesc la fiecare alegeri o intamplare povestita de Ion Cristoiu cu ani in urma, in vremurile in care Iliescu inca mai candida. Cristoiu vorbea cu mama lui si o intreba de ce voteaza pe Iliescu daca e nemultumita de cat are pensia. Erau vremuri cand oricat de mult ar fi dorit Iliescu, pensiile nu se putea mari fara numar, in fiecare an electoral, ca in prezent: FMI-ul si creditorii erau mai atenti pe-atunci cu deficitele si imbalantele macroeconomice ale Romaniei. Asadar, Cristoiu isi intreaba mama: “Cu cine votezi, mama?”. Ea raspunde: “Cu Iliescu”. “Pai de ce, tot cu Iliescu, daca nu esti multumita?”. “Maica, eu stiu ca tot raul vine de la Iliescu, da’ tot cu el votez!”.

Pare un dialog al absurdului, pare o poveste anormala, o inventie jurnalistica, un banc negru. Insa nu este deloc asa. Acest rasupns este o explicatie a starii de captivitate in care se afla majoritatea romanilor si a imposibilitatii de a spera la o schimbare si de a incerca cea mai mica schimbare.

Spun stare de captivitate, de ce? Daca facem o segmentare a categoriilor sociale ale romanilor, ce putem gasi?

Mare parte ar fi pensionarii, mai ales dintre cei care merg la vot. Cat de responsabil social sa fii, cat de plin de jertfa si daruire sa fii ca sa nu votezi, ca pensionar, cu cei care iti promit marirea pensiilor? Si mai ales, cat de nemultumitor sa fii sa nu votezi cu cei care ti-au marit pensia? Ce asteptari sa avem de la pensionari, cand acesti oameni si-au trait viata intr-un regim in care compromisul si supunerea fata de “tatic” si fata de “partid” erau regulile de supravietuire. Cea mai mica miscare in front te putea costa nu doar cariera, bunastarea, dar si libertatea. In plus, pensionarii chiar daca ar intelege inflatia si dezechilibrul sistemului de pensii, chiar daca ar intelege piramida demografica si cancerul din sistemul de contributii la pensii, ar avea nevoie de multa integritate si jertfa sa nu voteze cu PSD-ul.

Bugetarii sunt o a doua mare felie de codependenti care traiesc din victoriile electorale ale PSD-ului. Indiferent de cat de bun ai fi in ziua de azi, indiferent de cat de muncitor, inteligent, priceput, cinstit, specialist ai fi, daca te-ai nimerit in sistemul bugetar nu ai alternative. Gandul unui loc de munca, curajul de a incerca si in alta parte sunt cosmaruri si pentru muncitorii din mediul privat, daramite pentru bugetari.

Sistemul privat avand in spate nenumaratele probleme, lipsa capitalului autohton, supra-impozitarea, supra-taxarea, pietele distorsionate, lipsa infrastructurii, puterea de cumparare, birocratia, dar mai ales concurand cu alte tari pentru forta de munca calificata (cei mai buni in orice domeniu, pot mereu sa fuga in afara), cu greu poate face fata la cresterea salariilor din sistemul bugetar.

Diferenta intre salariul mediu din sistemul bugetar si sistemul privat spune totul. In plus, nu doar diferenta la salarii este o problema. Volmul de munca, asteptarile si nesiguranta sunt exponential mai mari in sistemul privat decat in sistemul bugetar. Daca la patron, orice gresala te poate lasa fara loc de munca, in sistemul bugetar singurul lucru rau care iti poate periclita pozitia este sa faci glume pe seama partidului sau sa nu “ai spatele acoperit”. Prin “spate acoperit” nu e nevoie sa detaliez ce se intelege. De la o ruda bine pusa, de la un prieten care te informeaza in caz ca te sapa cineva, pana la “un tovaras” care isi aduce aminte ca ai facut si tu ceva pentru partid si ca poti aduce si tu acolo 3-4 voturi, totul conteaza. A cere bugetarilor sa aiba moralitate si sa nu voteze un partid care le mareste salariile chiar daca e plin de corupti, imorali si demagogi si chiar daca in afara de marit salarii altceva nu e capabil, de asemenea pune probleme mari, pentru ca cere de la ei spirit de jertfa si integritate morala. Multa integritate … Dar nu doar familiile de bugetari voteaza in unanimitate cu partidul unic. Si in familiile “mixte” in care unul e la buget si altul la privat sau somer, speranta ca daca ies “ai nostri” si celalalt va primi si el un post pe undeva pe la primarie sau pe la vreo regie face ca certurile politice sa fie excluse din familiile “mixte”.

Si cum pensionarii sunt pe moarte si din ce in ce mai putini din cauza sistemului de sanatate distrus, clasa bugetara a fost mere sub lupa partidului atat prin marirea numarului cat mai ales prin marirea salariilor [1]. Pe langa clasa bugetara ar mai fi privatii care sunt semi-privati pentru ca daca nu castiga partidul pierd toate contractele si activitatea lor capitalista ar tinde la zero. Nu va mai plictisesc insa cu acest segment si nici cu altele.

Adunate impreuna, cele 5,3 milioane de pensionari cu cei 1,2 de milioane de bugetari ar insemna cam 6,5 din cei 18 de milioane de romani cu drept de vot. Care sa fie totusi problema?

Evident, raspunsul este mult mai complex. In primul rand problema sunt cei care nu voteaza, prin ignoranta si nepasarea lor, fac ca o minoritate sa decida prezentul si viitorul tarii. “Uriasul tacut” are o putere extraordinara si a dovedit-o la votarea lui Klaus cand in ciuda mobilizarii rosilor, cateva zile de nemultumire care i-a aprins pofta de vot au facut sa schimbe lucrurile dramatic.

Problema celor neimplicati in vot este insa istoricul si nepasarea. In general, cei care gandesc independent si sunt interesati de propria bunastare (cum este tanarul din interviu) sunt atat de focusati pe interesul propriu inca nu doar ca nu prea le pasa de ce se intampla la nivel social si cu atat mai putin la nivelul principiilor si al moralitatii din clasa politica. Nu doar dezgustul si lipsa sperantelor ar fi specifice cat mai ales individualismul: o boala mult mai complexa si care este suprascrisa problemelor sociale specifice politicii si vietii sociale. Apartenenta la UE, prospectul emigrarii pentru cei tineri in locuri unde lucrurile sunt deja aranjate si societatea este mult mai reglata ca la noi, unde nu mai e nevoie sa iti bati capul analizand partide, programe, idei, candidati sunt un alt motiv pentru care presiunea pe calitatea clasei politice este minima. Si aici situatia este din ce in ce mai rea: fiecare alegere, taie si mai mult din speranta unei schimbari, cei care rezista pe baricade mergand la vot sunt din ce in ce mai putin motivati si pentru muti, sunt puse in balanta chiar cele 15 minute cat sunt necesare unui drum pana la sectia de votare, cu utilitatea gestului lor. Doar “accidente” care sa starneasca reactii negative pot schimba lucrurile, ceea ce este tragic: niciodata o casa nu se construieste din accident. Nimeni nu a facut o mare lucrare, “din accident”.

Putem deci spune ca paradoxal apartenenta la UE nu este un “factor protector” pentru democratie si progres, ba din contra. Cata vreme, oricine vrea poate sa plece in afara sa-si cladeasca fara mari batai de cap nu viitor mai bun, atentia si interesul in crearea unei societati altfel “acasa” sunt minime. Si este firesc. Sa presupunem ca e sambata dupa-amiaza, ai avut o saptamana grea la munca, casa iti e vraiste, ar fi o gramada de treaba de facut (dat cu aspiratorul, sters geamurile, spalat vase, rufe, reparatii etc). Intre a sta a casa si a merge in mall unde totul este curat, stralucitor, o muzica vesela iti alinta urechile si marfuri noi, curate, frumos impachetate te asteapta pe rafturile decorate ademenitor, tu ce-ai alege? E greu de ales?

Tot asa este si poporul roman: dupa comunismul si neocomunismul din tranzitie, dupa nenumarate incercari de a scoate capul din mizerie, cei care pot si cei care indraznesc, fug, pleaca “de acasa”, aleg sa mearga in locuri mai curate si mai stralucitoare chiar daca pline cu straini nu cu membrii familiei. Eu asta cred, ca suntem inca dupa Bulgari pentru ca cei cere putem nu avem dorinta sa ne facem curatenie in tara noastra si fie fugim, fie ne facem curatenie doar “intr-un colt”, ne retragem in “camera noastra” si nu ne pasa de restul. Ba chiar, nici nu mai credem ca se poate ceva, apartamentul nostru a fost invadat de drogati, vesela facuta praf, scaunele rupte, perdelele trase pe jos, peretii mazgaliti cu grafiti, frigiderul golit … O sa fie greu sa facem curat, pare mai usor sa ne mutam cu totul …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Numarul angajatilor bugetari este in crestere. Salariile si siguranta locului de munca fac ca joburile de la stat sa fie mai atractive decat cele din privat

Crima din Orlando: încă o ocazie de auto-victimizare a homosexualilor

Desi clubul unde s-a petrecut masacrul era unul gay-friendly si desi atacatorul se presupune ca dorea sa omoare cat mai multi homosexuali, umflarea imaginii homosexualilor si inundarea undelor media cu steaguri curcubeice nu este deloc corecta politic.

Cand zilele trecute 19 fete au fost arse de Isis pentru ca nu au vrut sa se desfraneze cu ei, ati vazut vreun articol care sa vorbeasca frumos despre feciorie sau a zis cineva ceva impotriva prostitutiei? Nu! Pentru ca fecioria nu este pe agenda politicienilor …

Sangele nevinovat este sange nevinovat, dar uneori cand se varsa, se gasesc profitori care sa “catapulteze” pe valul emotional imagini si propaganda homosexuala pentru a victimiza sarmanii homosexuali si pentru a le da drepturi si mai multe, cel putin egale cu ale heterosexualilor.

Cu privire la islam, legatura intre atentator si Isis este imposibil de verificat. Oricine poate pretinde orice. Va amintiti imediat dupa 911, cum dupa fiecare atentat  ni se spunea ca Al-Qaeda revendica atentatul? Mai stiti ce frica ne era si cum credeam noi ca astia chiar sunt periculosi – daca revendica ei atentatele – si ca daca pot sa faca atatea atentate in toata lumea, un razboi impotriva lor chiar este justificat. Lumea civilizata chiar trebuie sa reactioneze ferm! Libertatile noastre chiar trebuie sa fie restranse pentru ca Al-Qaeda este periculoasa! Acum s-a rebranduit Al-Qaeda … Pe de alta parte, legatura intre Isis si islam este aceeasi ca intre celulele canceroase si celulele sanatoase ale unui tesut: au cam acelasi ADN dar cu cateva diferente semnificative care le face sa fie dusmani reciproci mortali.

Bineinteles, cu aceasta ocazie, Trump tocmai si-a asigurat Biroul Oval. A se vedea in acest sens si modestele mele predictii cu privire la un potential razboi SUA-Rusia in cazul in care instabilul Trump va castiga alegerile.

Cu privire la arme, am ramas uimit cum pana si un autodeclarat aparator al drepturilor omului si al libertatii de exprimare – Cristian Parvulescu – face o maniupulare discursiva perversa, specifica stalinismului, aratand cu degetul inspre dreptul de a purta arme si ce rezulta din asta. Desi nu a spus-o direct, doar a lasat sa se inteleaga, Parvulescu a declarat cu aproximatie: “vedeti ce se intampla daca nu vor sa renunte la portul armelor?” Bineinteles ca nu era nici o legatura determinanta intre libertatea de a purta arme si acest atentat, ba acest atentat tocmai arata cateva argumente impotriva celor care folosesc prilejul pentru a justifica interzicerea armelor. In primul rand, omul era paznic si oricum avea arma. In al doilea rand, conform legii, deoarece isi batuse nevasta si era instabil mental, nu avea voie sa poarta arme. In al treilea rand, avand in vedere ca FBI-ul il suspectase de mai multe ori, ba chiar ii luase interviu, e la mintea cocosului ca undeva trebuia sa se aprinda un beculet cand omul asta si-ar fi cumparat arme. In final, daca cei din club nu ar fi fost toti fetite si ar fi avut vreunul arma la ei, poate nu s-ar fi ajuns aici. Oare cand un betivan conduce masina si face victime, intrerzicem masinile de tot?

Nu am inteles ce interes ar avea domnul Parvulescu sa aiba o pozitie cu privire la disputa pro-contra port-armelor din SUA – o non-chestiune la noi – dar cu siguranta, omul a ramas setat pe starea mentala indusa de finantatorii ONG-urilor pe care domnul Parvulescu le coordoneaza …

Iata deci cum desi acest atentat nu are a face nici cu homosexualii, nici cu islamul si nici cu armele, tocmai despre asta se discuta: homosexualii sunt buni, islamul si armele sunt rele. Prin urmare, trebuie sa dam mai multi bani la ONG-urile homosexualilor (cam asta ar fi discursul in SUA si prin papagalizare, in coloniile care trebuie sa o imite) si la serviciile de securitate. In plus, in domeniul legal trebuie sa protejam mai mult homosexualii, sa nu mai permitem denigrarea lor in nici un fel, pentru ca uite ce ajung unii sa gandeasca daca ura este tolerata si cu privire la islam/arme, sa cedam si mai multe drepturi pentru ca serviciile de securitate sa poata sa isi faca datoria.

Vi se pare totul prea tras de par? Va reamintesc insa ca vorbim de o tara in care daca rezolvi o problema de matematica in avion, cel de langa tine poate sa te denunte ca fiind posibil terorist [1].

Ar mai fi multe de zis, dar nu stiu daca are sens. Terorismul este strans legat de teroare, frica si emotii. Fiecare eveniment “terorist” aduce teroare, naste frica si produce emotii. Politicienii si presa folosesc emotiile pentru a duce inimile si mintile oamenilor, acolo unde au ei interesul. Nu de putine ori in istorie, unii politicieni chiar au produs evenimente teroriste pentru a manipula opinia publica. Faptul ca in ziua de azi avem internet, nu ne face mai destepti si mai putini predispusi la manipulare, ci doar le faciliteaza munca celor care vor sa ne manipuleze.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Passenger Fears Professor Doing Math Is A Terrorist, Delays Flight 2 Hours

1 2 3 145