Scandalul ecumenist din sânul ortodoxiei pentru to(n)ți

Am vazut o conferinta despre Sinodul din Creta (fost Sfantul si Marele Sinod in nomenclatura oficioasa, actual doar Sinodul din Creta) si ma gandeam urmarind-o ca pentru cei care nu sunt ortodocsi, intreaga dezbatere si tensiune interioara a ortodocsilor este un mare mister si o mare necunoscuta.

Ca un argument la aceasta afirmatie as aduce faptul ca presa laica ignora total subiectul, desi cu siguranta avand in vedere ca majoritatea ortodocsilor sunt implicati si preocupati de aceasta chestiune, subiectul “ecumenism & Creta” ar fi mult mai fierbinte decat subiectul “Arsenie Boca” care a fost preluat, exploatat si “rumegat” pana la refulare de presa laica.

O sa incerc sa fac asadar o prezentare a problemei pentru cei care nu sunt ortodocsi sau sunt doar ortodocsi botezati dar neimplicati in chestiunile de zi cu zi ale Bisericii Ortodoxe sau chiar daca sunt implicati, nu au habar de chestiune sau nu o inteleg. Scopul initiativei mele este de a clarifica si a prezenta pe scurt problema, desi evident ca nu voi reusi.

In esenta problema este simpla: in randul ortodocsilor exsita grade diferite de relationare cu eterodocsii (crestinii neortodocsi) care grade, dupa ce ca sunt multe, mai au si o alta consecinta (dimensiune, influenta): fiecare crestin ortodox priveste pe alt crestin ortodox mai ales prin prisma prin care acesta se relationeaza la eterodocsi.

Relationarea la eterodocsi variaza imens de la considerarea catolicilor ca frati de credinta si frati intru Hristos, care au Sfantul Duh si doar ca sunt … putin schismatici si asta din motive istorice, pana la considerarea ca catolicii sunt eretici si sunt total in afara Bisericii, nemaiavand valabila nici o taina si prin urmare si nemaiavand Duhul Sfant; la acest grad maximal de alergie fata de eterodocsi, mai exista un adagio: ortodocsii care au tangente cu ei de asemenea pierd Duhul Sfant si mantuirea, fiecare ortodox fiind dator sa le spuna adevarul, cum ca ei sunt rataciti, ca semn al iubirii totale. De asemenea, pomenirea ierarhilor cu un anume grad de afinitate la ecumenism, este tot erezie.

Pare complicata explicatia, sa facem deci o paralela. Sa presupunem ca intr-o familie sunt doi frati. Unul este alcoolic (eretic). Pozitia ortodocsilor “extremisti” [1] ar fi ca celalalt frate (care nu este alcoolic), deci ortodoxul, nu doar ca nu trebuie sa bea impreuna cu alcoolicul si nu doar ca nu trebuie sa se faca ca ploua si sa nu ii zica nimic acestuia, doar pentru a mentine o legatura ce pace si intelegere. “Extremistii” ortodocsi sunt de parere, ca fratelui alcoolic trebuie sa i se spuna adevarul in fata: “esti alcoolic si o sa mori!”, nu trebuie tratat special sau cu blandete, nu trebuie lasat sa bea fara sa i se atraga atentia si fara a mentine o “sfanta” raceala fata de el, avand contact minimal, utilitar, ocazional si in nici un caz petrecand timpul impreuna cu el sau avand anumite activitati care doar sa il amageasca pe alcoolic ca nu are nici o problema si ca faptul ca el este alcoolic este doar o simpla alegere, in esenta si el este un om normal. Cred ca am complicat si mai mult explicatia prin paralela facuta, deci o termin aici, spunand ca daca ar mai exista inca un frate al celor doi care nu e alcoolic (deci inca un ortodox) acela daca ar fi mai “caldicel” (“iubitor”) cu alcoolicul si desi nu ar bea si nu l-ar incuraja pe cel alcoolic in patima lui, daca doar ar avea un alt fel de relatie cu cel alcoolic, fratele “extremist” s-ar certa cu celalalt frate “caldicel” mai rau decat cu “alcoolicul” pe motivul: tu ii faci rau pentru ca ai relatii cu alcoolicul si nu ai curajul sa ii spui in fata ca greseste si ca trebuie sa se indrepte. Tu esti dator sa ii arati adevarul si sa stai departe de el si prin faptul ca nu faci asta, nu te mai consider fratele meu, asa cum nici pe alcoolic nu il mai consider fratele meu.

Ce as vrea sa retineti insa din aceasta paralela este ca eterodocsii sunt cumva ca alcoolicii in perseverenta in credinta lor. Adica asa cum un alcoolic nu prea se lasa de alcool, tot asa si un eterodox nu are nici o sansa sa treaca la ortodoxie, doar pentru ca cineva ii spune ca nu face bine ce face si ca a nimerit pe cai gresite. Aceasta este o evidenta cu care sunt de acord toate taberele: discutia cu eterodocsii nu va duce la nici o convertire. Cu toate acestea, samburele disputei este cum relationam cu ei, cum dialogam, cum facem sau nu facem parte din asociatiile lor, din adunarile lor.

Daca ar sti eterodocsii ce dispute se dau in randul ortodocsilor pe seama lor, cu siguranta ar fi foarte onorati.

Exista asadar mai multe chestiuni legate de relationarea cu eterodocsii, fenomen numit generic “ecumenism”, cel putin din perspectiva ortodoxa. Pentru ca ecumenismul, din perspectiva eteorodoxa, este in general o componenta a triadei politica-religie-economie prin care se incearca mai pe sleau mai pe sustache, unirea tuturor oamenilor intr-o mare hora tovaraseasca globala. Stiu ca pare putin conspirationista aceasta afirmatie, dar numai prostii in ziua de astazi nu observa trendurile pe plan politic, religios si economic de unificare totala a omenirii. Nu acuzam si nu diabolizam (acum) aceast fenomen, doar il amintim, daca veni vorba de ecumenism. Evident, putini ortodocsi inteleg si accepta aceasta viziune a mea, cum ca ecumenismul este doar o miscare globala de nivelare si unifircare fortata a religiilor in vederea acceptarii unei conduceri si mai degraba a unei politici globale, vazuta de multi ca consecinta fireasca a “evolutiei” societatii umane, mai ales din punct de vedere tehnologic si prezentata adeseori (adica unitatea religioasa) ca singura sansa pentru pacea oamenilor pe pamant, de vreme ce religiile (nu-i asa?) au fost cauza tuturor razboaielor [2]

In ce priveste ortodocsii “toleranti” care iubesc si accepta ecumenismul, pentru ei ecumenismul este in esenta un prilej de marturisire, un cadru de a il marturisi pe Hristos lumii, celorlalti, eterodocsilor, o implinire a poruncii lui Hristos sa nu punem lumanarea (becul) in loc ascuns, ci sa-l punem acolo unde lumineaz intreaga incapere. Cum sa afle necredinciosii despre Hristos, daca noi nu mergem acolo sa vorbim cu ei, sa le explicam, sa ii invatam etc. Aceasta raportare se afla insa in conflict total cu realitatea, eterodocsii tratand ortodoxia ca pe o relicva ciudata si total neatragatoare, care are singurul merit de a avea cantari frumoase si rituri “mistice” interesante – cam ce le lipseste lor. De asemenea, evident ca prospectul convertirii eterodocsilor in urma discutiilor si relatiilor ecumeniste oficiale ale capilor bisericiilor ortodoxe este hilar. Daca facem o mica statistica, probabil sunt mai multi eterodocsi convertiti la Athos – apogeul “extremismului” ortodox decat in toate horele unirii cantate si dansate impreuna de toti profesorii si studentii teologi trimisi la universitati eterodoxe in vest in cadrul proiectelor ecumeniste sau a altor manifestari ecumeniste cu implicarea unor elemente “tolerante” din randul ortodocsilor.

As continua cu o revenire la gradele diferite de raportare la eterodocsi, pentru ca principala disputa aici este: gradatia este foarte neclara, nu doar variata. Parametrii relationarii sunt de asemenea amestecati si alambicati ceea ce face extrem de dificila si discutia: de vreme ce nu avem acelasi inteles asupra acelorasi termeni, intelegerea este imposibila. Aici intervine si problema sinodului din Creta si a ierarhiei bisericilor ortodoxe care s-au intalnit: confuzia cu privire la termeni si la chestiuni, incercarea de a cuprinde in discutii si in intelegeri toate perspectivele, toate gradele de raportare ale tuturor ortodocsilor. E ca si cum ai incerca sa scrii o poezie care tradusa in mai multe limbi, sa rimeze in fiecare. Evident ca chiar daca practic s-ar reusi asta, sensul este imposibil sa fie acelasi.

Este poveste lunga sa incercam sa explicam cu punctul pe “i” unde si cum s-a gresit si ce as fi facut eu mai bine sau ce au facut ei gresit. Este de altfel, o ispita si o cale gresita: am cadea in acelasi labirint. Ce nu  s-a facut, dupa parerea noastra, este limpezirea si simplificarea raportarii la eterodocsii prin anatemizarea acestora, care ar fi garantat continuitatea cu sinoadele trecute si ar fi asigurat pacea si acceptarea de catre toti ortodocsii a oricaror decizii cu privire la prospectul unor dialoguri sau colaborari cu ereticii in privinta realizarii obiectivelor si scopurilor importante si necesare pretinse a fi luate in calcul in cadrul dialogului cu celelalte biserici / confesiuni / credinte.

Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa presupunem ca la sinod s-ar fi hotarat: Ii dam anatemei pe eterodocsi (catolici, protestanti, toti care isi zic crestini dar au renuntat la credinta celor 7 Sfinte Sinoade). Numim ecumenismul erezie. Totusi, dorim dialog si colaborare pentru pacea lumii, ceea ce necesita dialog si intelegere cu toate credintele, indiferent de cum se numesc si cum se considera ele (biserici, crestini etc.) Aceasta varianta ar fi fost optima si eu nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce nu s-a mers pe ea.

Revenind la incercarea de a explica neortodocsilor aceste dezbateri din sanul ortodoxiei, trebuie sa facem o mica paranteza. Specific ortodocsilor (in cadrul tuturor crestinilor) este pastrarea cu strictete a dogmelor, importanta pe care dogmele o au. Similar matematicienilor care lucreaza cu notiuni abstracte, clare, cu teoreme, axiome si masuri precise si in ortodoxie lucrurile sunt clare, ortodoxia se mandreste cu unitatea de credinta marturisita la fel de toti sfintii din toate locurile si din toate timpurile. Evident, ca nu toti ortodocsi sunt la fel de orientati inspre dogme si ca in orice ograda, exista si uscaturi. Ca in orice organism sanatos in care apar celule canceroase si in ortodoxie apar anomalii (singularitati) prin intermediul unor personaje sau idei care desi la o prima privire par ortodoxe, la contactul cu ele, ortodocsii care nu au fost inca “infectati” au un reflex alergic (simt mai intai ca ceva nu este in regula). “Mutatiile” pot fi mai mici sau mai mari. Unele “celule” le pot observa mai usor fie pe unele fie pe altele, alte celule nu doar ca nu realizeaza si nu observa mutatiile dar sunt predispuse la a fi “infectate”. Si astfel se produce “inflamatia”.

Am cam lungit deja articolul, si in final simt nevoia sa fac o trecere in revista a punctelor aflate in disensiune

  • putem sau nu putem folosi termenul “biserica” cand discutam despre “adunari ale eterodocsilor”?
  • trebuie sau nu trebuie noi ortodocsii sa facem parte din Consiliul Mondial al Bisericilor?
  • putem sau nu putem sa dialogam cu eterodocsii intr-un cadru oficial?
  • acceptam sau nu acceptam validitatea casatoriei dintre un ortodox / o ortodoxa si un eterodox / o eterodoxa? daca da, in ce conditii?
  • a fost sau nu a fost Sinodul din Creta un sinod ecumenist si care a facut voia lui Dumnezeu sau a fost un sinod talharesc?
  • mai pomenim sau nu mai pomenim pe ierarhii care au semnat documentele acestui sinod?
  • e bine sau nu e bine ca ortodocsii de rand sa ia actiune sau trebuie sa ascultam orbeste de ierarhi?

La toate aceste intrebari cred ca eu am mai raspuns, de aceea nu le voi relua. Pun insa o intrebare: daca declararea ecumenismului ca erezie ar fi adus pacea in ortodoxie, cum de ierarhii nostri tin mai mult la un dialog extrem de abstract si discutabil de util sau iminent cu eterodocsii care oricum nu ar fi alterat cu nimic in cazul marturisirii fara tagada a ortodoxiei prin anatemizarea eterodocsilor?

As avea si cateva raspunsuri, dar tare ma tem ca adevarul il stiu si singuri cei pe care intrebarea ii priveste …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] cf. categorisirii facute la inceputul conferintei de la Neamt de Pr. Mihoc

[2] iata si concluzia unui ateu aprig: All Wars are Banker Wars – Mike Rivero

Dupa cum spuneam … despre plecarea Renault

Ca tot vorbeam ca la opt ani de la criza nu am invatat nimic

Iata insa mai intai o stire despre Dacia:

Renault își mută, pas cu pas, producția de la Mioveni în Maroc

Uzina Renault de la Tanger (Maroc) va începe anul viitor să producă al patrulea model de automobil, Logan Break, care până acum a fost fabricat doar la uzina de la Mioveni (România), informează publicația L’Usine Nouvelle.

Această uzină, inaugurată în luna februarie 2012, produce deja modelele Sandero, Dokker și Lodgy și în 2016 producția ar urma să atingă un nivel record. (sursa)

Au mai fost cateva stiri si prin alte locuri cu niste date mai pe larg in care se compara scaderea productiei din Romania in paralel cu cresterea celei din Maroc.

In vara anului 2015 cand se discuta despre “revenirea” economiei romanesti (in contextul revenirii europene), subliniam:

Din pacate insa, lucrurile stau cu totul altcumva: Dacia înregistrează vânzări în scădere și în Germania, după cele din Franța. Si daca Dacia o duce rau … Cat de rau o duce Dacia nu vom stii decat cand o sa inchida portile – poate primul mare soc care va lovi Romania. Plecarea Daciei, pentru mine este o realitate indubitabila, singurul semn de intrebare fiind evident “cand”. Nu fac profetii, dar acest cand dupa mine va fi in maxim 2-3 ani, la ritmul in care merg lucrurile. Si nu ma refer la faptul ca lucrurile merg inspre rau – chiar daca lucrurile merg inspre bine, Dacia o sa plece.

Lipsa autostrazilor intr-o piata auto in care competitia este din ce in ce mai canibalica, intr-o piata in care dobanzile sunt aproape de zero si companiile supravietuiesc pe minus cu marje minime, in multe cazuri negatrive, este indeajuns pentru a goni Dacia si Ford din Romania. Doar ca guvernantii nu realizeaza si nu au simtul urgentei. Nu inteleg ca daca pleaca Dacia o sa fie prapad si nu realizeaza ca fara autostrazi Dacia va pleca. (sursa)

Sa speram ca este doar un fâs si nimic serios nu se intampla. De altfel zvonuri despre plecarea Renault am tot avut in ultimii ani. Iata ce ziceam in 2014 in articolul NOI ZVONURI DESPRE PLECAREA RENAULT:

Parerea mea este ca plecarea nu se va face chiar atat de repede si daca se va face, se va face toata o data. Francezii nu sunt insa buni organizatori si nu dau atentie maxima la costuri, deci nu vor inchide total decat cand nu mai au incotro. Sa nu uitam si ca si in Maroc pana se dezvolta furnizorii si se integreaza corespunzator cu uzina Renault, mai dureaza nitel.

Iata ca nu le-a luat prea mult marocanilor ca sa isi rezolve furnizorii si deja au capacitatea sa abordeze modele noi. Vedem din raspunsul oficial al Renault de zilele trecute ca nu exista riscul de mutare si ca productia a crescut in Maroc si modele noi au inceput sa fie produse si acolo pentru ca exista cerere.

Sunt mari sanse ca adevarul deocamdata sa fie acesta: poate chiar le-a crescut cererea si poate chiar capacitatea de aici este la maxim, desi daca nu ma insel eu, din statisticile totale, productia a scazut per total, deci in nici un caz nu e vorba de atingerea capacitatii maxime.

Sa facem insa un mic comentariu cu privire la criteriile pe baza carora un mare producator decide si poate sa mute o anumita fabrica dintr-o anumita locatie in alta.

In primul rand totul depinde de strategia proprie care are nenumarate elemente ce o compun. Parte din strategie sunt: obiectivele de profit, cota de piata, gama de produse, oportunitatile si constrangerile sau altfel spus factorii exogeni. Pe langa strategia de grup, obiectivele si evolutiile intregii industrii auto, soarta unei subsidiare ca Dacia depinde si de competitia intra-grup.

In ceea ce priveste Renault, ca si alti producatori auto, au trecut printr-o perioada groaznica in urma crizei financiare, avand scaderi mari, mai ales pe modelele scumpe. Dacia avea initial scopul de a targeta pietele marginale, slab dezvoltate, unde cumparatorii nu isi permiteau sa cumpere masini nemtesti. Criza a venit ca o mana cereasca pentru Dacia pentru ca peste noapte, a crescut potentialul de clienti si s-a largit in intregul occident, Dacia reusind sa fie cea mai ieftina masina noua si sa castige o cota de piata nesperata de pana la 2,8% in 2014. Pe masura insa ce criza a trecut * (spun asta cu steluta, sa zicem ca pe masura ce creditarea a revenit), Dacia a pierdut din avant si francezii s-au trezit cu o fabrica in plus in Maroc pe care ei o pornisera in speranta ca situatia dificila va continua o perioada mai mare si occidentalii vor incepe sa cumpere masini ieftine in ritm accelerat.

Nu doar insa ca nemtestile revin in preferintele “bogatilor”, dar pe masura ce scaderile dobanzilor se propaga in tarile de la periferia Europei si producatorii nemtii prind si ei gustul modelelor “ieftine” (desi pana acum o faceau daca puteau), exista un risc existential major pentru Dacia, in ciuda situatiei excelente de care s-a bucurat in ultimii ani. La riscul pierderii cotei de piata din cauza accesului la finante se mai adauga in plus si accelerarea tehnologica care provoaca deja probleme mari modelelor neadaptate si ramase in urma. Facelift-uri ademenitoare si reduceri de consum facute de multe ori “din pix” (adica din soft) nu mai sunt de ajuns pentru a satisface clientii, indiferent de pret. Si nu ma refer aici doar la explozia hibridelor sau gimmick-urile de securitate gen lane-assit, city-break etc, dar daca ne amintim ca Dacia nu are inca o versiune de cutie automata, iar ABS-ul pana sa fie obligatoriu in UE era optional si la supra-pret, cred ca este evident ca “ieftin si indeajuns de bun” nu mai este suficient pentru a vinde si pentru a mentine o cota de piata care sa justifice doua fabrici.

Evident, discutia se poate lungi mult cu privire la varii aspecte ale competitiei auto. As dori doar sa revin la partea cu profitul. Daca in vremuri grele cum au fost cele din 2008, cashflow-ul si cota de piata erau obiectivele principale pentru ca permiteau in primul rand suportarea socului lipsei de lichiditati si costurile mari de creditare, acum cand vremurile sunt bune (din nou cu *) incepe sa renasca gustul dupa profit si profitul nu se face cu lucrurile ieftine pentru ca exista un plafon al pretului si indirect al adaosului. De aceea, inevitabil, la aceasta categorie de produse care targeteaza saracii, presiunea va fi mereu pe costuri, poate chiar mai mare ca la modelele de lux unde calitatea si performanta vinde, permitand un pret flexibil, intre unele marje mai generoase, pe cand la categoria de jos, efectiv pretul vinde iar peste un anumit prag limita, cantitatea de vanzari poate scade drastic.

De aici vin deci problemele Daciei, presiunea din ce in ce mai mare pe costuri in vederea mentinerii cifrei de afaceri. Si ca si cum evolutia pietei si a comportamentului cumparatorilor nu ar fi indeajuns, in particular pentru fabrica de la Pitesti, mai exista si problema … Tanger, care creaza o competitie intra-grup fantastica. Din start, dupa parerea mea, doua fabrici pentru acelasi modele si care targeteaza aceeasi baza de clienti nu se justifica si poate singurul motiv pentru care Renault le-a pastrat inca pe amandoua ar fi succesul nesperat al modelului Duster. Care succes, dupa parerea mea se datoreaza catorva “sclipiri de geniu” ale francezilor si as mentiona aici designul deosebit si feeling-ul minimalist care nu poate lasa nepasator nici pe cel mai pretentios sofer, in ciuda performantelor slabe.

COSTURI = SALARII + TRANSPORT + TAXE + CTC (REBUTURI/FIABILITATE/CALITATE)

Trecand insa la cateva chestiuni mai concrete, principala batalie intre Pitesti si Tanger se va da pe costuri. Si in cadrul costurilor, pe langa salarii, transport si taxe mai conteaza si scorul la CTC-ul. Toate aceste 4 variabile sunt luate in calculul formulei care arata patronilor Renault, pe care sa o pastreze si pe care sa o inchida cand / daca va fi cazul. Din indiciile lasate sa scape de Stroe acum cativa ani, cand Tangerul incepuse sa apara prin presa noastra, Pitesti-ul s-ar situa totusi mai bine la partea cu CTC-ul, desi la salarii si transport evident ca Tangerul are avantaj. Nu am nici cea mai mica idee despre variabila taxe si evident, fiecare variabila avand ponderea ei, unele fiind mai importante si altele mai putin importante, este imposibil sa dam un verdict.

Ce putem insa noi face? Prin noi inteleg pe de o parte angajatii si pe alta guvernantii. Daca dorim sa pastram Dacia la Pitesti, ar trebui urgent facute cateva schimbari care sa asigure proactiv ca formula va ramane in favoarea Pitestiului, indiferent de conditii si in orice situatie. Mai ales in cazul unei viitoare crize sau scaderi economice, si mai ales in conditiile in care Dacia constituie o mare felie din PIB-ul Romaniei, fiind dupa parerea mea o inreprindere strategica cu risc sistemic asupra intregii societati, exista doua lucruri pe care le putem face:

  1. angajatii trebuie sa se multumeasca cu salariile si sa nu mai ceara mariri aiurea; de asemnea, angajatii trebuie sa isi faca treaba cat mai bine pentru a avea un scor bun la CTC care este componenta din ecuatia care le decide soarta, alaturi de salarii;
  2. statul poate afecta celelalte doua variabile: transportul si taxele; prin transport inteleg infrastructura, prin taxe inteleg CAS, impozit salarii, impozit profit etc; De asemenea, statul ar mai putea ajuta si prin “tunarea” (defazorizarea) importului de seconduri din vest care ar mai ajuta Dacia la capitolul vanzari, dar asta cred ca este destul de nesemnificativ incat sa ignoram aceasta chestiune.

Cu privire la transport, infrastructura ar ajuta imens si ar constitui un incentive extraordinar pentru pastrarea Pitestiului, poate doar din motivul ca francezii nu ar vrea sa lase in locul lor capacitatile productive (forta de munca, producatori piese, etc) competitorilor care ar prelua stafeta si i-ar putea lovi puternic pe segmentul de piata ocupat de Dacia. Sa intelegem ca productia de masini ieftine nu poate fi facuta in vest unde costul cu munca este mare. Oricat de performante, robotizate si eficiente ar fi operatiunile unui producator, fara costul de munca ieftin nu pot produce masini ieftine. De aceea, daca nemtii vor incerca vreodata sa se lupte cu Dacia, vor trebui sa vina fie in Romania, fie intr-o tara similara (Bulgaria, Rusia, Ucraina). Cu privire la Maroc, limba si cultura constituie un avantaj pentru Renault si de aceea au si putut francezii sa aleaga Tangerul. De altfel, Renault nu sunt singurii, PSA Peugeot Citroën au deschis si ei o fabrica care va incepe productia in 2019.

Doresc sa inchei articolul incercand sa imi temperez putin ingrijorarile, pornind mai ales de la premiza ca exista totusi posibilitatea ca eu sa ma insel si ca francezii chiar sa aiba cerere atat de mare incat sa se justifice doua fabrici. Iar daca ne intrebam de ce au ales sa mai deschida o fabrica in Maroc in loc sa mareasca capacitatile de la Pitesti, cred ca este evident: pentru ca Pitestiul este deja supra-aglomerat, prin lipsa infrastructurii care ar face nu doar costisitoare extinderea, dar si imposibila livrarea. Viteza medie a unui tren de marfa Craiova-Timisoara cica ar fi in jur de 25km/h conform unei emisiuni TV de saptamana trecuta. Va imaginati ce ar insemna de exemplu o crestere cu 30% a capacitatilor de productie.

Inchei prin inca o ipoteza optimista. Daca vom face ce am zis la punctele 1 si 2 de mai sus, este posibil ca Renault sa aduca la Pitesti mai mutle modele si componente, care sa fie putin peste clasa “ieftin”. Scaderea costurilor si cresterea performantei, nu ar garanta doar mentinerea productiei, dar ar putea atrage si noi oportunitati, in cazul in care Tangerul ar putea prelua intreaga productie (ipoteza plauzibila daca ne uitam la trenduri si cifre). Daca insa nu vom face, nu doar Dacia va pleca, dar reputatia Romaniei ca tara cu oportunitati de investitii in industria auto – cum se lauda Ciolos acum prin SUA si prin alte locuri – s-ar evapora instant.

Din pacate, sunt nevoit sa inchei cu scenariul cel mai probabil: in disperare de cauza, pentru ca autostrazi nu pot sa faca si pentru ca oamenii nu vor putea fi convinsi sa nu ceara mariri de salariu, guvernul (acesta sau cel viitor) va oferi reduceri si deduceri de taxe majore care vor taia drastic din incasarile la buget si nu vor rezolva problema decat pe moment.

Siria de ziua pacii

Astazi este Ziua Mondiala a Pacii. Evident, detinatorul din 2009 a Premiului Nobel pentru Pace nu crede in aceasta zi. Altfel, cum putem explica bombardarea de catre SUA a armatei siriene pentru prima data in istoria conflictului, nu oricum, ci in timplul unor batalii cu Isis – ajutand astfel direct fortele Isis – si nu in urma declararii de catre SUA a razboi Siriei – desi SUA de mult se implica in razboaie fara a mai declara oficial razboi statelor – ci tocmai in timpul unui armistitiu, si nu un armistitiu cu Siria, ci un armistitiu cu Rusia, partenerul declarat al SUA in rezolvarea a ceea ce se numeste “conflictului sirian
” – in esenta incercarea esuata a Imperiului de a schimba “dictatorii” vechi cu dictatori noi in cadrul operatiunii “Primavara Araba”.

Nimic nou sub soare am putea spune. Un incident izolat, un accident, o neintelegere, o gresala regretabila. Sincer, nu am aflat si nu ma intereseaza pozitia americanilor cu privire la incident. Ce ma intristeaza este ca orice incercare a rusilor de a gasi o cale de pace si de intelegere in Siria, este taiata din fasa de politicienii si factorii de decizie ahtiati dupa razboi din SUA (warmongers – in limba engleza).

Am tot vorbit de lupta unor centre de putere cu interese si viziuni total diferite in cadrul puterii din SUA. Pare ciudat si pare extrem de periculos ca SUA nu pot avea o politica omogena, clara, ca exista grupari care nu asculta de ordinele presedintelui si de politica Departamentului de Stat, dar se pare ca asa exista sau cel putin asa doresc americanii sa se prezinte.

Ce este nou, cu ocazia acestui incident, este faptul ca rusii accepta si semnaleaza aceasta dihotomie. Cu ocazia incidentului, rusii au declarat ca lovitura asupra sirienilor este o tentativa a dusmanilor pacii din administratia americana care doresc sa pedepseasca administratia Obama pentru acordul de pace cu Rusia din Siria. Un amanunt deloc nesemnificativ dupa parerea mea, aceasta pozitie. Re-subliniez si reamintesc ca rusii sunt diplomatii cei mai profesionisti si nu fac nici o miscare aiurea sau gratuita, nici in declaratii si nici atat in comunicate oficiale in evenimente importante.

In ce ma priveste, este prima data cand observ o astfel de atitudine a rusilor in relatia cu americanii: recunoasterea diviziunilor si tratarea unui incident grav cu flexibilitate si cu multe subintelesuri greu de descifrat. Fiind atat de complexe subintelesurile si in ce masura se contureaza un trend in relatia cu americanii, in sensul ca rusii vor trece peste multe faux pas-uri ale americanilor cu pragmatism si urmarind anumite obiective, nici nu stiu daca sa ma bucur sa ma ingrijorez. Spun asta, mai ales avand in vedere, recentele “semnale” transmise romanilor de ambasadorii americani de o parte si de alta a Prutului.

Si daca mai e nevoie de inca o picatura de ingrijorare in final, as adauga si ca oricare dintre actualii candidati va veni la carma in SUA, situatia va fi mult mai tensionata decat in prezent si foarte posibil ca si noi sa fim inclusi in viitoarele zone de frecusuri intensificate intre Imperiu si Eurasia.

La opt ani de la inceputul crizei – partea a II-a – nu am invatat nimic

vezi si Partea I – Istoric articole

Ma voi referi in acest articol doar la Romania. La 8 ani de la inceputul crizei in SUA prin caderea bancii Lehman Brothers pe 13 septembrie 2008 – un eveniment pe care sper sa il analizez separat intr-un alt articol deoarece prezinta nenumarate amanunte interesante din punct de vedere al istoriei, si mai ales al istoriei alternative – cea mai mare intrebare pe care si-o pun romanii de astazi este bineinteles: am iesit din criza?

Intrebarea nu si-o pun doar majoritatea oamenilor care muncesc in mediul privat unde salariile au crescut in ultimul an cu un excelent 9% in comparatie cu salariatii la buget unde cresterea a fost atat de mare incat media ponderata intre buget si privat este de 14%. Bugetarii cu cresteri de 20% in ultimul an, au toate motivele sa spuna DA, am iesit din criza. Insa dincolo de perceptia cresterii nivelului de trai a carei singure manifestari din pacate este cresterea consumului, sa nu ne imbatam cu apa rece, ci sa incercam sa ne amintim ca si in 2008, inainte de criza, economia “duduia”.

14432974_1101692316534719_502238560111194516_n

Infograficul celui dintai tehnocrat al tarii care arata ca nu doar Tariceanu e un mare cocos

Am avea multe paralele intre prezent si 2008 pentru a trage semnalul de alarma de “deja-vu”. Cateva dintre ele, le-au trecut in revista redactorul de la Ziarul Financiar si Florin Citu, seful trezoreriei de la ING in 2008 intr-un interviu recent ZF Live. Va recomand sa vedeti interviul deoarece voi mai reveni la el si este extrem de interesant.

Nu stiu in ce masura insa, urmarirea unor indicatori si a unor fenomene paralele intre azi si 2008 are sens dintr-un motiv simplu: noi suntem mereu “aruncabili” intr-o criza, si nu indicatorii sau mersul lucrurilor pe la noi ne feresc de cadere, ci in realitate suntem mentinuti pe linia de plutire de liniile de credit din afara, fie ele de la FMI – in vremuri mai tulburi, fie de la alte banci sau fonduri de investitii – unelte de operare ale Imperiului care decid daca o tara traieste sau moare de foame, daca intr-o tara este razboi sau pace etc [1].

Nu as vrea sa fiu perceput gresit si nu as vrea sa dau ideea ca noi suntem doar o victima pasiva care orice am face nu avem de ales. De departe de mine ideea ca Romania este un stat bananier pentru ca nu are puterea sa fie altfel. Sunt sigur insa ca suntem o tara bananiera pentru ca nu vrem sa fim altfel. O mica mare diferenta.

Deci daca indicatorii economici, fiscali, sociali nu ne spun daca am iesit din criza, cum putem sa ne dam seama unde ne aflam? Lucrurile sunt complicate si as vrea sa facem pas cu pas disecarea unei realitati care mie mi se pare extrem de clara: noi nu am iesit din criza, ci noi suntem bolnavi fara scapare. Precum un drogat care se poate inca indatora ca sa-si cumpere drogul, tot asa noi deocamdata ne simtim bine, chiar euforici. Deocamdata avem finantare, chiar finantare ieftina si putem chiar sa ne marim dozele caci nu vedem nici un pericol. Criza vine cand nu mai avem cu ce sa ne cumparam drogul. Acum insa, noi in loc sa renuntam la droguri si sa mergem la dezintoxicare, incercam sa ducem o viata normala facand din droguri ceva normal, o realitate de zi cu zi a vietii noastre. Pentru un drogat inconstient, drogurile sunt un “stil de viata”, el nu concepe si nici macar nu intelege nevoia renuntarii la droguri. Iar cand vine criza, nici macar nu intelege cauza, ci recurge la violenta pentru a-si face rost de doza zilnica.

Parerea mea este ca adevarata criza in Romania este mentalitatea comunista prin care oamenii asteapta totul de la stat sau daca nu totul, macar stimulente. Aceasta mentalitate nu este doar o mostenire perversa a vechiului regim odios ci pe vechea mosternire s-a altoit tot edificiul sistemului politic mafiot actual prin care capitalismul si piata libera au fost sabotate permanent din fașă si traditionalele forme fara fond au fost preluate si umplute cu metehnele unui sistem corupt, putred, ineficient si predispus oricand imbolnavirii precoce la cel mai mic vant rece venit din afara.

Sunt doua elemente principale ale sistemului generic denumit de mine comunist din Romania si le voi lua pe rand:

  1. saracia si prostia: mentinerea unui nivel de trai cat mai jalnic si sabotarea oricaror perspective ca societatea sa prospere si sa creasca organic prin dezvoltare normala si durabila au fost totdeauna convenabile partidelor care manipuleaza mult mai usor clase sociale intregi prin promisiunile de mariri de salarii si pensii, acordarea de tot felul de subventii de la cele pentru incalzire la cele pentru agricultura; evident aici includem si blocarea privatizarilor si mentinerea pe linia de plutire a unor mega-intreprinderi de stat falimentare dar cu mii de angajazi si zeci de mii de voturi disponibile partidului care va promite ca “combinatul nu se vinde la straini”; la atatea decenii de la caderea comunismului, inca mai exista in Romania zeci de mii de oameni care se uita la tovarasi ca la Dumnezeu, implorandu-i sa nu le taie painea de la gura in schimbul votului recunoscator; pe langa cele enumerate mai sus, s-ar mai adauga sabotarea dezvoltarii economice si franarea dezvoltarii infrastructurii care ar crea premizele pentru un salt economic substantial de care este capabil poporul roman; in sprijinul mentinerii status-quo-ului, mana cereasca a fost pentru politicienii romani, portita emigratii a elementelor “luminate” care altfel ar fi creat probleme si poate chiar riscuri existentiale pentru comunisti;
  2. economia socialista “de piata”: daca puterea se castiga si se mentine prin manipularea categoriilor sociale defavorizate dependente de stat, “culegerea roadelor” vine din implicarea “capitalistilor” de partid in proiectele oferite de stat; toate fondurile europene, toate proiectele de investitii in infrastructura, toate achizitiile publice, tot ce sta in spatele mormanului de miliarde de euro de datorie de stat acumulata in atatia ani, sunt bani care se scurg catre firmele unei categorii speciale de afaceristi care nu au nimic in comun cu economia de piata, competitia corecta, antreprenoriatul, etc. Oricat de paradoxal ar parea, in ciuda aparentelor, in Romania anului 2016 mare parte din economie nu are nimic in comun cu capitalismul, nici macar in privinta competitiei intre mai multe centre de putere. Singurile frecusuri care apar sunt intre diverse “cuiburile” de visepare si anumite “victime colaterale” ale razboiului intre mafioti mai sunt secerate cel putin in aparenta sau temporar (a se vedea Interagro). In locul lor sa nu ne asteptam insa sa apara capitalism si piata libera.De altfel,. singurele zone de capitalism veritabil si economie de piata sunt in domeniile unde oamenii sistemului nu pot activa deoarece know-how-ul, creativitatea, dinamismul si riscul sunt elemente obligatorii pentru operatiunile de zi cu zi si baietii “destepti” nu sunt chiar atat de destepti incat sa poata activa pe aceste piete. As da exemplu aici retail-ul mare (hypermarket-uri), industria IT (mai putin firmele care lucreaza pentru stat) productia auto si in general domenii unde statul cu greu si-ar putea baga nasul in vremurile de azi deoarece s-ar abate prea mult de la “normele europene” (de ex: finante, confectii, agicultura etc).

Nu neg ca populismul si coruptia ar fi fenomene mioritice. Din contra, in ultimii ani, in vest se observa dezechilibre majore inspre populism si socialism dar detalieri suplimentare despre fenomen ar necesita o mega-paranteza. Ce este specific Romaniei insa este amplitudinea si profunzimea cu care acest sistem comunist este intiparit chiar in mentalitatea si trendurile societatii si constituie un exemplu clar al felului in care romanii preia formele dar nu si fondul oricaror modele si o fac atat de inconsient incat fatalitatea inevitabila a mix-ului toxic intre forma aparent corecta si fondul total nepotrivit ii ia prin surprindere nu doar pe politicieni ci si pe multi economisti si profesionisti cu pretentii.

Cu privire la acest mix intre forme si fond straine una de altele, marea tragedie dupa parerea mea este ca suntem atat de priceputi in a suci lucrurile incat subrezimea sistemului construit de noi nu este prea evidenta, incropeala rezistand indeajuns de mult incat sa ne dea semnale si sperante false, cum ca am fi pe calea cea buna. Viciile ei se vad insa abia cand suntem supusi la socuri puternice venite din afara. Prin socuri puternice a nu se intelege altceva decat testul adevarului. Asta a testat criza financiara din 2008: adevarul starii reale a economiei dincolo de cifrele pompoase, declaratiile zgomotease si proiectele marete.

Mentionam interviul cu Florin Citu de la ZF. As atrage atentia asupra unui singur lucru din acest interviu: PRIMA CASA. Mi s-a acrit cate articole am scris despre Prima Casa si nu voi mai repeta nimic. Nu ma doare atat faptul ca ticalosul de Isarescu nu face nimic cu privire la aceasta perversiune, cat ma doare faptul ca oamenii nu inteleg gravitatea si anormalitatea acestui program. Daca un redactor de ziar economic care isi zice “Financiar” este capabil sa zica: “care e problema cu Prima Casa, ca e vorba de doar 3 miliarde” … ce mai putem zice de omul de rand. Cum sa explicam alterarea pietei libere nu doar a creditelor si a imobiliarelor ci a intregii verticale de sub aceasta. Dincolo de hazardul moral (la urma urmei, statul isi poate asuma un hazard daca e doar moral) marea crima care se face cu acest program este inrobirea unei intregi generatii la credite si expunerea atator si atator de mii de familii tinere la socurile inevitabile care vor urma si pe care numai un idiot le poate ignora sau subevalua. Acolo unde naivii vad case la rate acceptabile pentru tinerii romani, eu as fi vazut case la preturi sub jumatate luate la rate mult mai mici si mult mai usor de purtat chiar in conditiile de venituri actuale. Iata ca am alunecat iar inevitabil inspre Prima Casa, dar ce sa-i faci, greu de evitat. De notat si paralela lui Florin Citu cu Freddie Mac-ul american, desi paralela e putin fortata, in spatele Freddie Mac-ului stand dolarul pe cand in spatele Primei Case sta leul.

Ca o concluzie poate s-ar cuveni sa facem o prognoza la ce riscuri sunt si ce evolutii pot fi posibile. Misiune imposibila: ce prognoze sa mai faci cand Deutsche Bank cea mai mare banca din lume se cutremura din tatani si sta sa pice pe marginea prapastiei? Daca in 2008, multe sectoare au cazut 50%, desi socul mare a fost pentru bancile de peste ocean, oare cat sa prognozam acum? Personal nu procentele ma sperie – sa fie ele si 50%, ca inseamna ca mai raman 50% in picioare. Personal ma preocupa in ce masura societatea va mai rezista intr-o oarecare ordine la viitorul soc inevitabil despre care voi vorbi intr-un articol viitor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] All Wars Are Bankers’ Wars – Michael Rivero de la What Really Happened

La opt ani de la inceputul crizei – partea I – Istoric articole

Istoric articole

Pentru ca am multi cititori noi care nu cred ca au resit sa rasfoiasca toate articolele vechi, o sa fac un rezumat cu cateva articole mai vechi despre criza, care articole mai sunt inca actuale si explica ce am inteles eu din ce s-a intamplat.

2009 – Martie – ÎNAPOI LA ŢARĂ – DE LA PROFEŢIILE ORTODOXE LA PREVIZIUNILE UNOR ANALIŞTI FINANCIARI

Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba.

2010 – Mai – CRIZA NU ESTE INTAMPLATOARE

Traim vremuri istorice si putini realizeaza ca se pun bazele nu doar a unei monede globale dar si a unei guvernari europene pentru inceput. De aceea criza nu a fost intamplatoare, pentru ca asa cum atacurile din 11 septembrie au schimbat felul oamenilor de a gandi din punctul de vedere al libertatilor individuale, atacurile financiare din prezent schimba raportarea noastra la bani si la propriile noastre guverne. Dupa aceasta criza, pe masura ca incet-incet se taie din simbria fiecaruia, popoarele nu doar ca vor injura politicienii si vor schimba guvernele, dar vor dori sa fie condusi de la Europa, deoarece incet-incet li se va spune ca asta este ceea ce ne trebuie, o politica comuna.

2011 – Martie – PRABUSIREA URIASULUI

America şi-a consumat bateriile şi nu mai poate să scoată nimic nou pentru a ieşi la liman. Democraţia americană, visul american, inovaţia, antreprenoriatul, pragmatismul şi curajul cowboy-lor au rămas umbre ale unui trecut glorios, sunt acele lucruri despre care americanii nostalgici discută cu melancolie pe bloguri sau la o cafea şi sunt frustraţi că demonii pe care singuri i-au ignorat au scăpat de sub control şi le-au furat ţara lăsându-i o naţie de spălaţi pe creier şi incapabili să mai mişte un deget în faţa finanţelor mondiale care le-au infectat toate sectoarele societăţii de la politic până la militar, educaţional, presă,  etc. Dacă vom asista la naşterea unui nou stat poliţienesc care va pune bazele unei dictaturi mondiale, este încă un semn de întrebare. Cert este că America a eşuat în globalizarea unor valori care nu se mai regăsesc acum nici măcar la ei: libertate, prosperitate, demnitate.

2011 – August – TERMINOLOGIA CRIZEI: criza, injectia BNR, Kicking the can down the road etc

“Kicking the can down the road” sau “impingerea cutiei mai departe” este poate termenul care explica cel mai clar ce s-a facut pana acum in legatura cu criza la nivel mondial. Termenul denota amanarea rezolvarii unei probleme si aruncarea acesteia in viitor pentru desteptii care vor veni dupa alesii actuali pentru ca solutii usoare nu prea exista. Iar solutii grele care sa rezolve criza nu doar ca trebuie sa gandesti ca sa le planifici si sa le implementezi, dar dureaza si o carca de ani pana ca acestea sa dea rezultate

2011 – Noiembrie – CULTURA AUSTERITATII

Austeritatea nu ne va aduce doar saracie, dar va produce schimbari atat de profunde in societate incat conflictele vor fi o permanenta. Razboaie civile, atacuri teroriste si chiar razboaie pe alocuri vor cuprinde toata lumea. Principalele surse de la care vor izbucni aceste conflicte vor fi dezechilibrele intre anumite centre de putere: puterile actuale care sunt intr-o perioada de metamorfoza si noile puteri care acum par a fi in expansiune si dezvoltare desi cresterea lor este fara prea mare substanta. Ca un exemplu, Turcia …

2012 – Martie – DE CE CRIZA ECONOMICĂ VA MAI DURA ANI BUNI DE AICI ÎNAINTE

Razboiul actual intre bancheri si popoare este atat de ascuns si atat de inegal incat va dura mult pana cand popoarele vor constientiza cine le sunt inamicii, vor gasi energia sa se revolte si vor dobandi si curajul sa lupte pana la sfasit. Caci in acest razboi, bancherii nu au scrupule si nu se sfiesc sa calce peste cadavre, dovada ar fi chiar miile de victime din revolutiile din Africa si milioanele de infometati din toata lumea care suporta prin foamete consecintele inflatiei cauzate de tiparnita de bani.

2012 – Iunie – PLANUL CELOR PATRU EURONGHELIŞTI PRINDE CONTUR

Cei patru lideri vestitori ai Noii Europe au completat un plan radical prin care sa transforme cele 17 state ale Zonei Euro intr-o federatie politica in timp de 10 ani intr-o tentativa de a calma pietele financiare prin afisarea vointei de a rezolva problemele monedei comune pe termen mediu.

2013 – Noiembrie – INFLATIE, DEFLATIE SI POLITICI

Experimentul actual este evident unic, niciodata nu s-au mai tiparit sume similare dar mai ales la nivel mondial. O prima consecinta este evident razboiul valutar. Toti tiparesc, toti incearca sa isi sprijine economia si sa tina sub frau somajul si inevitabil se ajunge la razboi valutare. De aici pot sa urmeze si alte razboaie, si pe alocuri se intampla deja. Din frecusurile astea, evident exista si riscul ca un jucator mai mare sa pice si sa traga cu el si pe ceilalti

2014 – Septembrie – CAT DE PROBABIL ESTE UN AL 3-LEA RAZBOI MONDIAL?

Revenind la razboiul economic, o intrebare care se pune este: cat timp poate dura un asemenea razboi? In cele din urma, o parte va ajunge in situatia de a nu avea ce sa faca si de a fi fortata sa treaca la arme. Va imaginati ca rusii vor ajunge ca coreeni de nord sa moara de foame si sa nu faca nimic, doar sa se intreaca in declaratii bombastice si extravagante cu privire la distrugerea dusmanilor? Presiunea economica nu doar ca va pregati mental si psihologic populatia pentru razboi, dar va duce la o spirala a anihilarii economice in care in cel mai fericit caz, cel mai slab va ingenunchea. Va reusi insa Imperiul Anglo-American sa ii ingenuncheze pe rusi pentru a doua oara folosind aceeasi strategie? Merge ulciorul de doua ori la apa?

2015 – Mai – PLANIFICAREA CENTRALA SI POLITICIENII IGNORANTI AU FALIMENTAT SISTEMUL FINANCIAR

Dobanzile negative sunt inevitabil ultima scamatorie posibila: oricat de paradoxal si nefiresc pare ca detinatorii de obligatiuni sa plateasca guvernele pentru a le putea detine obligatiunile, dincolo de uimire si de aberatie, se ascunde o matematica precisa care ne spune ca implozia a inceput, fiind doar chestiune de timp pana cand indiferent de cat de negative vor fi dobanzile, nu vor mai fi indeajuns de multi bani pentru a acoperi necesarul din ce in ce mai mare de datorie al guvernelor.

Junkerjugend – tineret sperante europeniste

“The Commission is proposing today to set up a European solidarity corp. Young people across the EU will be able to volunteer to help where it is needed most, to respond to crisis situations like the refugee crisis or the recent earthquake in Italy. These young people will be able to develop their skills and get not only work but also gain an invaluable human experience.” (Jean- Claude Juncker – Sursa: Euronews)

Daca nu am stii ca Junker este alcoolic si ca mai are obiceiul sa apara beat pe la sedinte importante, am crede ca a fost drogat cand a dat aceasta declaratie. Poate ca nu a fost nici beat si nici drogat, dar in integritatea facultatilor mentale, daca a fost, este grav.

Evenimentul unde s-a intamplat minunatia de la care vom mai da citate, se numeste “Starea Uniunii”. Dupa modelul SUA unde in 5000857202_6191884f40_bfiecare an presedintele ofera un astfel de discurs, birocratii europeni nealesi, incearca sa imite cum pot si ei, cu spoiala de democratie neelectiva specifica Imperiului European, formele daca fondul oricum nu este. Am avut deci un discurs despre starea uniunii tinut de presedintele neales Junker in care bineinteles principala problema este intrebarea: mai are sa nu mai are sens uniunea asta si ce sa facem noi astia eurocratii sa nu ne pierdem fotoliile, beneficiile materiale, functiile pompoase si in general statutul de eurocrati pe viata.

Si ideea geniala lansata de presedintele alcoolic al UE a fost: o armata de europeana de tineri voluntari care sa intervina acolo unde e nevoie mai mare: la criza cu refugiatii, la atentate, la cutremure etc.

Idiotenia ideii unei armate europene, mai ales in forma propusa de Junker este atat de crasa incat nici nu stim de unde sa incepem sa o criticam. Am putea sa incepem de la faptul ca UE are deja o armata si se numeste NATO! Armatele tarilor membre UE deja sunt membre in aceasta supra-armata care face exercitii comune, are echipament comun, are protocoale comune, are toate atributele unei armate suprastatale. Nu intram in amanuntele organizarii NATO, insa punem intrebarea: daca UE vrea sa isi faca armata proprie, care e diferenta intre realizarea unei armate proprii si alungarea SUA din NATO. Da, NATO este copilul SUA si mare parte din NATO sunt americanii. Insa, daca tot vrem sa ne rupem de americani, de ce nu facem treaba cum trebuie: toate tarile europene, de comun acord, se rup din NATO, ii gonesc pe americani si se unesc intre ei, umpland golurile lasate de americani.

Evident, NATO fara SUA este o fantezie si evident inainte sa si miste in front in NATO, UE ar trebui sa se pregateasca pentru un razboi economic si financiar din partea Imperiului Anglo-American cum nu s-a mai vazut. Caci SUA nu vor sa desfiinteze NATO, ba din contra, vor sa-l mute mai aproape de Moscova, cat mai aproape …

Am putea deci spune, ca visurile babacului sunt pure fantasme ale unui alcoolic delirant, chiar daca nu se refera la o armata pur europeana similara NATO. Babacul viseaza un corp de tineri eurofanatici voluntari care sa fie folositi ca corp de protectie de eurodictatori. Pornind de la gogoasa unor utilizari “de criza”, noul corp de tineri soldati bine platiti si echipati, va trebui sa indeplineasca in plan militar, ceea ce armatele de birocrati cu multe studii si multe limbi platit acum din banii “unionali” intretin in prezent: oligarhia birocratica europeana, care consuma mult si produce nimic bun pentru oamenii de jos, ci doar norme, normative, reglementari, recomandari, documente si tot ce tine de imbarligata functionare a UE.

“A Europe that protects is a Europe that defends. We must defend ourselves against terrorism that is an absolute necessity. As we mourned together, so we must remain united in our collective response. We must remain true to ourselves, to our values, our democracy, pluralistic,open and tolerant.”

911 a ajuns in sfarsit si in UE. Birocratii europeni au descoperit in sfarsit cat de bun este un razboi cu teroristii nevazuti ai lumii care pot sa loveasca oricand oriunde. De aceea este nevoie sa ramanem “impreuna”, “uniti” si sa avem un “raspuns colectiv”. Mai conteaza ca refugiatii ne-au fost bagati pe gat tot de ei, liderii “luminati” ai aceste Uniuni sau mai conteaza ca “valorile” europene oricum sunt calcate in picioare de refugiati si nici cel mai senil babac nu poate pretinde ca exista vreo speranta de compatibilitate intre valorile europene si cele islamiste? Mai conteaza ca tocmai structura actuala a uniunii este una anti-democratica, inchisa si intoleranta cu “nealinierile” la agenda “reformatoare” care urmareste nivelarea valorilor individuale si specifice ale unor natiuni, pentru a le “adapta” la valorile “comune” impuse cu bratul lung al legii si al finantelor prin care de exemplu grecilor li s-a impus acceptarea casatoriilor homosexuale ori altfel kaput transa de finantare si faliment?

Intregul discurs al lui Junker poate fi vazut aici. Tatae este un politician dinozaur si trebuie sa recunoastem ca scrie discursuri emotionante. Urmariti cuvintele boldate, ce frumoase sunt ele si ce misca sufletele tandre ale euroidiotilor care nu au habar de putreziciunea si ipocrizia din spatele vorbelor. Noi romanii, care am trecut prin comunism si care am cunoscut talpa ursului care de asemenea ne dadea lectii de fratietate, unitate si progres, nu suntem probabil prea sensibili – cel putin cei mai batrani. Insa probabil majoritatea tinerilor de astazi, mai ales din vest, sunt gata sa ii ofere lui Junker un salut tovarasesc prietenesc sincer.

Revenind insa la ideea unei armate. Ce nevoi exista si nu sunt satisfacute in prezent de toate interconectarile care exista deja la nivel european? Trepaducii de la Digi24 ziceau ceva de atentatele teroriste din Franta care au fost efectuate de islamisti din Belgia si dadeau acesta ca pe un exemplu de “ineficienta comunicare” intre politiile celor doua state. Trepaducii lanseaza insa doar idei vagi si au doar 2 neuroni la fel ca presedintele nostru care in vizita la Merkel, i-a propus acesteia infiintarea unui organism de lupta impotriva terorismului la nivel european, desi acesta exista. Amanuntul a fost observat de Radu Soviani: “Cine si-a batut joc de Iohannis? I-a propus lui Merkel infiintarea unei agentii care exista deja!“.

Asadar, nu comunicarea a fost problema pentru care teroristii au reusit sa faca ce au facut. De altfel, pe langa Europol si divizia de terorism, tarile europene au armate toate si tot felul de divizii anti-tero sau de criza. Singurul nou tip de actiune pe care l-ar putea face o armata europeana ar fi ceva actiuni de pedepsire a unor tari mai mici. De exemplu, pentru ca Ungaria a construit ilegal un gard la granita, aceasta armata europeana de tineri voluntari ar putea fi trimisa sa dea jos gardul ungurilor. Sau, daca de exemplu, in Austria castiga din nou alegerile un presedinte extremist, armata europeana, tolerata fiind de generalii armatei austriece, ar putea intreprinde actiuni de mentinere a “ordinii publice” prin anularea alegerilor si represaliile in urma protestelor populatiei extremiste.

Poate am mers prea departe, insa in esenta, Junker vrea o armata pentru a creste identitatea si ego-ul european care a pierdut imens in ultimul timp in detrimentul renasterii sentimentelor pro-nationale. In ciuda mentalului virusat inca al mass-mediei mainstream plina de “idioti utili” care repeta papagaligeste mantrele europenismului imbecil cu orice pret si fara nici o remuscare cu privire la prospectul propriei natiuni sau tari in viitorul amalgam, trezirea popoarelor europene a inceput si nu mai poate fi oprita. De aceea, se si incearca infuzia de “sange nou” de prin alte spatii, pentru a prelungi agonia cat mai mult in speranta innabusirii totale a sentimentului national. Aceasta este de fapt marea dilema europeana: vor mai exista natiunile sau vom deveni toti doar niste cetateni europeni cu drepturi europene, armata europeana, politicieni europeni, creier imbibat cu europenisme etc.

 

RCA-ul: o simptomă benignă a unui cancer terminal

Am mai scris cateva articole despre asigurarile de la noi si a venit vremea sa fac un update al situatiei. Nu va voi mai plictisi cu citate din vechile articole ci doar voi reaminti principalele doua idei:

  • asigurarile sunt singurul indicator al adevarului din economie care nu poate fi falsificat
  • dupa asigurari urmeaza bancile, caci situatia este similara

Asigurarile denota cum merge o economie: daca economia noastra ar fi eficienta si ar fi in crestere (cum ne trosnesc tenhocratii statisticii cu PIB-ul ca sa dovedeasca ce buni au fost ei), costul asigurarilor ar fi in scadere si firmele s-ar bate pentru noi ca sa ne castige.

Am mentionat deci doua conditii: eficienta si in crestere care sunt lucruri cu totul diferite. O economie eficienta este o economie care face profit, iar o economie in crestere … poate sa nu faca profit ci sa creasca pe credit. Uneori, economia in crestere poate sugera ca urmeaza si eficienta, de unde multe firme de asigurari investeau masiv inainte de 2008 si isi doreau cota de piata cat mai mare in speranta ca de vreme ce economia va deveni eficienta, si marginile de profit vor putea fi marite. Caci marginile de profit, niciodata nu au fost prea mari in asigurari.

Explicatia de sus este insa una partiala, fireasca, logica din punct de vedere economic. Insa realitatea e mult mai complexa, dupa cum s-a dovedit: multi patroni de asigurari, mai ales cele mari, foloseau asigurarile doar pentru expunerea maximala la credite si doar pentru cashflow-ul care il ofera o asemenea afacere. Cu banii din asigurari, investeau in imobilare unde marginile erau imense si puteau astfel sa intoarca datoriile catre firmele de asigurari fara probleme. Asta a functionat, cata vreme imobiliarele au functionat. Iata deci sumar cum bula creditelor, a afectat intreaga economie, in moduri perverse inimaginabile.

Am putea spune: bine, dar era legal? Pai evident ca nu era legal, dar ce credeti ca ASF-ul “vegheaza pentru tine”?

Sa vedem insa ce se intampla in prezent. Iata o stire:

Peste două sute de camioane au îngreunat în această dimineaţă traficul de pe centura Oradei, în semn de protest faţă de creşterea tarifelor obligatorii la RCA în acest an. Dacă situaţia nu se va rezolva în următoarele două săptămâni, şoferii şi patronii firmelor de transport ameninţă că vor bloca arterele principale din oraş. Zeci de transportatori au protestat şi la Suceava. Oamenii au ieşit cu maşinile în trafic, au mers cu viteză mică şi au claxonat. (sursa)

In ce fel insa denota asigurarile felul cum merge o economie si de ce am facut legatura cu simptomele unei boli? Este simplu: in starea asigurarilor intra nenumarate elemente care compun esenta unei economii sanatoase (sau nu). In primul rand, o economie sanatoasa are nevoie de asigurari, nu se poate dezvolta fara asigurari. Din acest punct de vedere, Romania este inca la nivelul Africii, cu produse sumare, folosite ocazional. Nu va ametesc cu prea multe explicatii, sa mentionam doar ca o mica parte dintre producatorii agricoli folosesc asigurarile, iar in domeniul afacerilor cu greu poti sa gasesti de exemplu o firma de asigurari sa iti asigure productia unui prototip costisitor impotriva mai multor factori de risc. Ca sa nu mai zic ca in Romania asigurarile nu sunt inca liberalizate! De exemplu, eu nu pot sa vand sau sa cumpar contractele de asigurari, chiar si cele mai ieftine sau chiar si cele mai putin riscante. Nu doar ca legislatia nu exista, dar nici practicile nu s-au impamantenit, tocmai pentru ca avem o economie infantila. Povestea e lunga, dar nu liberalizarea asigurarilor conteaza prea mult.

In ce fel mai denota asigurarile starea economiei? Iata inca un element: eficienta infrastructurii. O infrastructura supraincarcata si prost facuta ca a noastra, va pune costuri imense pe asigurari si va mari preturile pana la punctul in care multi participanti la acea infrastructura vor fi eliminati. Cam cum este colesterolul pentru arterele sanguine, cam asa e treaba cu asigurarile: cand e aglomeratie, preturile cresc pentru ca si costurile firmelor de asigurari cresc. O infrastructura proasta, va aduce accidente multe (nu doar costuri cu combustibil si timp) si prin urmare va creste costurile asiguratorilor. Cu cat costurile cresc, cu atat marja de profit din piata va fi mai mica si prin urmare piata va fi mai putin atractiva pentru investitori. Unde nu sunt profituri multe, nici vanzatorii nu sunt multi. Si unde nu sunt multi vanzatori, preturile cresc, caci cererea este mare si oferta putina iar domino-ul asiguratorilor vechi care au expunere deja pe clienti multi si costisitori abia a inceput sa se rostogoleasca.

Multe firme vechi vor pica, chiar si dintre cele cu profituri si altele noi vor veni. Iar cele care vor veni, vor pune ce pret doresc, pentru ca avand in vedere situatia din piata, isi vor permite sa puna orice pret, oricat de mult ar da din coate ASF-ul si guvernul.

Asigurarile nu pot fi masluite. Este hilar si numai  un afon in economie poate sa gandeasca ca statul are vreo sansa sa faca ceva cu privire la costul asigurarilor. Ma refer altceva decat sa imbunatateasca infrastructura, ceea ce nu se face peste noapte insa. Nu vreau sa jignesc transportatorii care  au facut miting si proteste ca sa se faca ascultati, insa ce fac ei este idiotenie. Daca nu le convine pretul RCA-ului din Romania, sa se duca in Germania. Realitatile sunt cele care este. Preturile sunt mari  pentru toti, aici traim, aici platim, asta e viata. Nu au nici un drept sa blocheze un oras, nu vor obtine nimic si vor arde si motorina aiurea, pe langa nervii si stresul produs. Nimanui nu ii convin preturile de Romania si salariile sau veniturile din Romania. La aceeasi munca si la acelasi efort, toti castigam mai prost in Romania decat in Germania. Ba unii chiar mult mai prost!

Fenomenul care se intampla l-as numi “venezuela”. Lucruri importante se intampla in Venezuela si noi nu ne aflam prea departe, tocmai pentru ca traim si noi in socialism. Singura diferenta intre Venezuela si Romania este FMI. Noua FMI-ul ne-a mai pus o perfuzie pentru moment. Cat va dura momentul asta, nu stim. Poate 5 ani, poate 10, poate daca face poc mega-bula creditelor, chiar la anu. Insa cata vreme principiile de baza ale capitalismului si ale pietei libere sunt ignorate la toate nivelurile si tot felul de interventionisme comunistoide sunt implementate peste tot, mai ales purtand eticheta de stimulare a economiei (a se vedea Prima Casa sau mai nou programele de finantare pentru antreprenori – pentru antreprenorii din partid as zice eu) nu vom vedea normalitate si nici preturi ca in Germania.

Am discutat deci despre infrastructura care mareste costurile, despre interventionismul si reglementarile aberante ale ASF-ului care nu ingaduie dezvoltarea unei piete libere in asigurari. Ar mai fi cateva lucruri care merita insa mentionate: hotia. In Romania se fura. Fura service-urile cand trec in devizuri costuri aiurea. Fura asigurarile cand amana sau refuza plata catre service-uri. Fura oamenii cand falsifica accidente si pentru orice zgarietura sau problema pe care ei au cauzat-o voit, intentionat, de rea credinta, incarca costurile catre asigurari. Aveam un amic care vazand ca am putin crapata o bara la masina, si explicandu-i eu ca e prea mica crapatura ca sa ma duc la service mi-a zis: “in locul tau, as da in spate sa o fac praf si as baga-o pe CASCO”. Ne-am obisnuit sa furam si pentru o perioada o sa mearga. Cu fiecare dinozaur batran care moare insa, vine nu rechin nou, mai priceput, cu know-how si practici mult mai atente si care vor avea grija ca sa se adapteze la “mediul romanesc”. Se mira transportatorii din Oradea, de ce unele firme de transport au preturi diferite de altele. Pai este normal: daca firma Gogu SRL are un patron iresponsabil care angajaza numai soferi varza care lovesc des masinile si le fac praf, e normal sa plateasca mai mult ca Misu SRL care are o singura masina, si-o conduce el si e atent pentru ca in joc sunt banii lui.

Putini romani stiu ca in Elvetia, in costul asigurarii masinii sunt incluse nenumarate elemente de risc. Pe langa istoricul soferului, sunt luate in calcul si daca ai garaj sau nu, daca ai parcare privata sau nu, etc. Ne asteapta asadar o “curatire” a mediului economic mai de voie, mai de nevoie. Oricat de multe piedici ar pune guvernul socialist (cu nomenclatra pompoasa de tehnocrati), in asigurari nu are ce sa faca. Daca nu se hotarasc – Doamne fereste! – sa subventioneze intreaga piata cu noi credite FMI sau emisiuni de obligatiuni …

De ce se opune SUA unirii Romaniei cu Moldova?

In primul rand, trebuie sa taiem din start gogosile lansate de tradatorii vanduti care apar sub titulatura de “analisti”, “experti” sau “profesori universitari” invitati la TOATE emisiunile TV ca sa ne bage pe gat propaganda NATO/UE.

Un caz pe care as dori sa-l evidentiez pentru ca omul asta pute (a tradator platit, prea prost ca sa aiba propriile idei si sa-si camufleze misiunea) cum deschide gura: Iulian Fota

chifu

Daca omul asta e profesor la univeristate (ca asa se prezinta), eu nu inteleg cand mai are timp de meserie daca el zilnic apare la TOATE emisiunile, de la DIGI24 la Realitatea TV. Aseara l-am vazut la Realitatea TV unde se certa cu Rares Bogdan, pe motiv ca declaratiile ambasadorului american din Moldova trebuie ignorate pentru a nu ii supara pe prietenii americani si pentru a nu ne face singuri rau, in sensul ca daca asta a spus ce a spus, inseamna ca poate asta e politica SUA si prin urmare ar fi bine sa tacem si sa lingem in continuare fundul in liniste si pace, ca altfel, pierdem sprijinul SUA (care sprijin oricum nu il avem, pentru ca de la SUA noi nu speram altceva decat recuperearea Moldovei, ca doar nu o sa ne ocupe rusii tara aiurea in caz ca iesim din NATO si ramanem singuri – drobul de sare clasic frecat de “analisti” cand e vorba de politica externa). Dupa ce a vazut ca asta cu “tacutul” (tipul are idei dictatoriale iluministe evidente, nu mai comentez asta) nu merge, a dat-o intoarsa: ca de unde stim noi ca asta chiar e politica SUA, ca poate e doar o parere personala, ba mai mult ca sigur asa ceva trebuie sa fie. La urma urmei, nici traducerea in romana a declaratiei nu a fost buna – dupa parerea lui Fota –  declaratia suporta interpretari, omul a vrut sa spuna cu totul altceva, nicidecum sa fie anti-roman etc.

Deci prima prostie pe care trebuie sa o taiem este ca nu trebuie sa discutam despre asta. Eu zic ca trebuie sa discutam pentru ca ne priveste si pentru ca mai bine ne trezim mai devreme decat sa ramanem cu fundul in soare ca in alte vremuri din istoria noastra.

O doua gogoasa, cum ca declaratiile ar fi personale si nu e politica oficiala ce a spus ambasadorul este iar o prostie pentru cei care nu judeca: omul a lucrat la Moscova! Este diplomat de cariera, a invatat rusa inca din facultate si a lucrat la ambasada din Moscova de mai multe ori, inclusiv in timpul Razboiului Rece, deci nu vorbeste aiurea. Cat de idiot sa fie Fota si cat de prosti sa ne creada incat sa pretinda ca un ambasador cu biografia astuia poate sa debiteze pareri personale, mai ales cu ocazia Zilei Independentei Moldovei? Tipul (ambasadorul) nu ar putea sa debiteze idei personale nici daca ar vrea, pentru ca probabil nu le are. Pentru el, nu exista pareri, idei, nuante, preferinte, omul e doar la serviciu.

In fine, as dori sa clarific si de ce opiniile ambasadorului nu tin doar de politica administratiei lui Obama, ci tin de politica SUA, indiferent de cine va veni dupa. Chiar credeti ca Obama nu are alte probleme decat sa se ocupe de problemele Moldovei si de posibilitatea unirii cu Romania si sa ii delege ambasadorului sa “transmita mesaje”? Nu, Imperiul este o masinarie compelxa, care merge inainte ca un portavion pe directia stabilita dinainte, indiferent de cine se afla de tura la carma.

Asadar, sprijina sau nu sprijina SUA unirea Romaniei cu Moldova? Un raspuns la aceasta intrebare eu l-am dat de mult si cititorii fideli cunosc semnalele mele de alarma. Redau un citat dintr-un articol din Februarie si va recomand sa recititi:

Deci aliatul nostru sigur stie ce vrem, sigur poate sa ne ofere sprijin, dar nu o face. De ce? Raspunsul este simplu: pentru ca nu vrea si pentru ca Romania nu poate face nimic pentru a-l determina, si pentru ca Romania nu are ce sa ofere la schimb desi si-a oferit totul. Iata deci, de ce speranta ca apartenenta la NATO si asocierea cu cei mai puternici ne ofera perspective si pentru unificare, sunt iluzorii. Am auzit undeva, ca barbatii sarbi, dupa ce merg la prostituate, urineaza peste ele, pentru a arata ca doar le-au folosit pentru o nevoie ocazionala si le injosesc pentru ca i-au indemnat la pacat. Cam asa trateaza Romania SUA: scoate fundul inainte si in schimb primeste si cateva palme. (sursa: ROMÂNIA ÎN MENGHINA OBIECTIVELOR SI A RISCURILOR)

Cred ca am clarificat atunci de ce SUA nu are nici un interes sa ajute Romania in privinta Moldovei, nu doar pentru ca Romania nu i-a cerut acest sprijin, ci pentru ca pur si simplu Romania s-a oferit americanilor pe tava gratis, precum o prostituata care isi ofera serviciile gratuit unui yankeu doar pentru ca e impresionata si dominata de impresii pozitive si vise aiuristice.

Sa vedem insa acum de ce SUA  se opune unirii cu Moldova explicit, ferm, nu doar ca nu ne ofera nici un sprijin, desi nu l-am cerut inca. Motivele aici nu sunt prea complicate: SUA nu vor complicatii in plus in relatia cu Rusia, mai ales avand in vedere ca are deja doua “operatiuni” mult mai complexe cu mize mult mai mari: Ucraina si Siria. Pe aceste fronturi, SUA este deja in conflict cu Rusia, iar inca un front nou deschis in Moldova (desi evident nu ar fi vorba de razboi, prin front ma refer zona de conflict, nu neaparat militar) evident nu le-ar conveni.

Avand in vedere aceasta situatie, nu trebuie sa avem resentimente fata de americani: ei isi urmaresc interesele. Trebuie insa sa ne trezim si sa incepem sa ne urmarim si noi interesele, cautand sprijinul rusilor in perspectiva Unirii. Am mai tratat in articole vechi cum o politica nuanta este posibila si cum chiar fiind in NATO / UE putem avea relatii de prietenie, discutii si negocieri cu rusii pentru a ne atinge obiectivele noastre. Grecia este un exemplu, Turcia vine din urma.

As dori sa inchei caci prea multe nu mai sunt de zis. In urma acestui “incident”, tehnocratii romani vor baga capul in pamant ca strutii si nu vor zice nimic, americanii vor raspunde sec cum fac de obicei (a se vedea si raspunsul la intrebarea presei cu privire la plasarea rachetelor nucleare la Deveselu) si poporul nu va face decat sa isi piarda si ultimele sperante: dupa ce economia e cum e, dupa ce ca politic suntem unde suntem, nici macar idealul national de unitate nu mai are nici o speranta. Prin urmare, putem sa continuam sa ne jelim in continuare, sa ne tanguim ca milogii, sa ne exprimam violent (verbal) frustrarile, vom putea sa ii injuram in continuare pe americani si poate chiar sa facem mitinguri anti-americane. Din pacate, sentimentul anti-american nu va juca un rol prea mare in alegeri pentru ca romanii au memorie ca pestii. Sau mai bine zis ca cainii: cand vin alegerile, vor doar un os de ros, nu ii intereseaza subiecte prea … spirituale.

Singurii de castigat din toata treaba asta sunt “analisti” TV care vor avea mai mult de munca si vor primi bonusuri pentru extra-efortul pe care il vor face in recuperarea daunelor de imagine pe care le va suferi Imperiul din acest scandal.

Iohannis, catelusul lui Merkel tace, in timp ce cucoana ne hotaraste viitorul

Ca membru stat UE, ne-am astepta ca fiecare miscare majora care se face in aceasta Uniune sa includa macar in aparenta si o farama din hotararea si decizia poporului roman, exprimata teoretic de alesii poporului roman, care ar fi Ionahhis si Ciolos. Ooops, Ciolos nu e ales, e “delegat” temporar, de ceva timp …

Bunaoara, zilele trecute Merkel cu Hollande si cu Renzi s-au intalnit ca sa decida soarta Europei prin prisma Brexitului.

Tot ce am citit in presa romaneasca cu acest prilej, sunt gogosi despre simbolistica locului si importanta solemna a momentului. “Reintoarcerea la surse” [1], „nivel comun de ambiţii” [2], blah, blah. Nici un ziarist nu s-a gandit sa isi puna problema: ba vere, stai asa. Parca UE ne includea si pe noi si pe polonezi si pe altii, cum adica Merkel si cei 2 aghiotanti ai sai decid viitorul.

Evident Romania nu va fi niciodata intrebata ce parere are despre viitorul UE si cum ar fi bine sa decurga lucrurile, asa cum romanii nici macar nu au fost intrebati daca vor sa adere la UE si nici nu li s-a spus clar ce este UE. Pe romani, mass-media ticaloasa, i-a mintit ca UE inseamna ca poti merge cu buletinul in vest si ca poti sa primesti faina si malai de la UE daca esti sarac, si fonduri europene daca esti … beneficiar de fonduri, altfel zis daca stii sa faci hartii si ai relatii si pile pe la aia de pun stampilele pe hartii. Nimeni nu le-a spus ca integrarea in UE inseamna renuntarea la suveranitate si ca justitia europeana are prioritate peste justitia romaneasca.

Dar stati linistiti, nu doar romanii au fost mintiti astfel. Si polonezii, si bulgarii, si cehii, si pana chiar si britanicii. Ba francezii chiar au fost inselati pe fata: dupa ce au refuzat noua Constitutie Europeana prin referendum, aceasta a fost transformata in Tratat, pentru a nu mai fi nevoie de referendum, adica de votul popoarelor. De ce? Pentru ca UE e condusa de “iluminati” care stiu mai bine ca “boporul” ce e bine pentru “bopor”.

Tot asa se intampla si acum: capetele luminate decid si capetele noastre de tara se pleaca galant si timid in fata captetelor iluminate europene, cum ar fi Merkel.

Dar lumea e multumita, deocamdata UE sta bine, cu toate necazurile. Economia nemtilor duduie si chiar si economia romanilor duduie. Viitorul suna bine, nu are ce sa se intample rau, cu tot cu emigrantii astia care sunt oricum atrasi doar de Germania care oricum abia asteapta sa ii puna la munca.

Mai greu o sa fie insa, daca cine stie cum – Doamne, fereste! – in locul lui Merkel o sa vina un nou Hitler. Caci cu puterile pe care si le-a preluat singura Germania si cu si mecanismele “europene” actuale, nu va mai putea fi oprit nici macar de Marele Licurici. De chestia asta pana si italienii si francezii au a se teme. Dar si ei dorm, asa cum si noi dormim, caci deocamdata ne este bine …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] B1TV Viitorul Europei se decide luni? Merkel, Hollande și Renzi, întâlnire pe insula Ventatone

[2] Adevarul: Viitorul Europei se decide luni? Întâlnirea simbolică de la Ventotene

1 2 3 147