Necunoscutele mandatului lui Trump

trumpPoate mai bine intitulam articolul cateva necunoscute ale mandatului lui Trump, caci evident viitorul este plin de semne de intrebare, poate chiar mai multe decat trecutul. Daca cu privire la viitor, ne putem stoarce creierul si scoate cateva scenarii – care se vor apropia de realitate mai mult sau mai putin – cu privire la trecut exista multe probleme: nu doar ca noi suntem limitati in intelegere si dupa ce ca avem informatie limitata, de multe ori avem si gandire proasta sau gresita, trecutul mai are si nenumarate proiectii deformate, care ne vin prin prisma minciunii si dezinformarii canalelor prin care informatia ajunge la noi.

Din punctul meu de vedere prima necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump este daca acesta chiar va exista. Mai sunt cateva saptamani pana la mutarea la Casa Alba si cateva hopuri pana acolo: unul ar fi in jur de 15 decembrie adunarea electorilor cand teoretic pot aparea surprize si al doilea hop, este unul recent: renumararea voturilor pentru care tipa aia care a candidat a strans o suma record de bani intr-o perioada record de mica. Ce i-a venit nebunei sa ceara renumararea, avand in vedere ca ea oricum nu avea nici o sansa este un mic mister, cu cele mai probabile variante fiind: 1) tipa vrea sa se reabiliteze in randul democratilor dupa ce i-a criticat in campanie si 2) e platita de Hitlery care tot mai spera si pentru a nu se compromite si mai mult decat a facut-o, a pus-o pe asta in fata.

Pe langa aceste doua hopuri, mai exista riscul unor tulburari sociale care pot merge de la batai cu politia, impuscaturi si devastari de magazine pana la tentative de secesiune ale unor state. Si in ultimul rand, exista mereu riscul ca Trump sa fie omorat, desi daca vroiau sa il omoare, probabil o faceau pana acum, insa nu stim de fapt cine este si ce vrea Trump, de aceea nu putem spune cat de “nepotrivit” sau “incomod” este cu adevarat Trump pentru conducatorii din umbra – si vom discuta mai pe larg mai tarziu despre asta.

Voi continua cu o alta necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump, mai precis cu privire la castigarea alegerilor. Este o intrebare foarte importanta si care este cheia intelegerii si altor intrebari: de ce seful FBI-ului James Comey a iesit in presa cu scrisoarea prin care anunta reinceperea investigatiilor cu privire la emailurile lui Clinton inainte de alegeri. Echipa lui Hitlery chiar pune pierderea alegerilor pe seama acestui eveniment [1]. La cat de apropiate au fost rezultatele, este foarte posibil ca acest eveniment sa fie grauntele de nisip care a intors balanta in favoarea lui Trump si au lovit-o pe Clinton. Principala teorie cu privire la acest “eveniment” este ca Comey a fost oarecum constrans de dovezi ca sa anunte continuarea investigatiei. Daca nu ar fi facut-o ar fi incalcat legea (si mai mult decat a facut-o trecand cu vederea incalcarea legii de catre Hitlery) pana in acel moment. Nu mai intru in detalii la cum s-a intamplat, ce este cert este ca foarte probabil Comey nu din proprie initiativa a detonat bomba care a terminat-o pe Hillery (posibil), ci a fost oarecum constrans (cel mai probabil de dovezi). Daca asa stau lucrurile, am putea spune ca Dumnezeu a invartit lucrurile atat de mult incat masinaria din spatele lui Hitlery efectiv oricat de mult a apasat pe pedala nu prea a mai avut ce sa faca.

Teoria haosului spune ca mici variatii in conditiile initiale ale unui sistem neliniar pot duce la mari diferente in rezultatele ulterioare, dupa evolutia in timp a sistemului. Cu atat mai mult in sistemele sociale. Dar Dumnezeu poate interveni in istorie in nenumarate feluri, am dorit doar sa amintesc acest amanunt pentru a intelege ca in spatele lucrurilor nu trebuie neaparat sa stea conspiratii prea complexe. Ceea ce nu inseamna neaparat ca acestea nu au existat. De cealalta parte a spectrului speculatiilor, daca ar fi sa mergem pe varianta conspirationista, amintim teoria ca papusarii au renuntat la Clinton pentru ca era prea corupta pana si pentru ei si le-a fost teama sa nu le faca probleme in caz ca va castiga si crimele o vor ajunge din urma si tot edificiul deep state-ului va fi cutremurat. Prin urmare, acestia au schimbat macazul pe ultima suta de metri, alegand sa il sustina pe Trump si folosindu-le pe Comey pentru a face valva. Urmeaza bineinteles si cateva intrebari logice, prima ar fi, daca tot au vrut sa o dea la o parte pe Hillery, de ce au fost atat de … timizi?

Sa trecem acum la lucruri mai serioase: Trumponomics. Ce masuri economice va lua Trump, care va fi raspunsul lui la problemele economice ale SUA si in ce masura isi va pastra promisiunile din campanie avand in vedere ca toti politicienii mint si singura necunoscuta este dincolo de minciunile spuse si falsele promisiuni, vor reusi sa faca totusi ceva bine? Obama de exemplu, a reusit sa mentina Titanicul la suprafata, intr-o perioada in care a existat riscul unui colaps financiar de proportii. Si doar pentru asta si Obama va intra in istorie, in ciuda celorlalte probleme. Cum va aborda Trump economia este o necunoscuta totala si pentru pietele financiare care de obicei stiu mai bine viitorul si dincolo de volatilitatea temporara, trendurile financiare intuiesc trendurile politice si economice. Cel putin acesta este consensul intre specialisti, eu as avea insa mari rezerve: Brexitul este doar un exemplu. Momentan, singurele trenduri evidente pe piata financiara cu privire la viitorul economic al SUA sub Trump este cresterea dobanzilor la obligatiunile pe termen lung – acelea care nu pot fi manipulate si al caror pret este inca dat de piata. Insa asta nu ne spune prea mult: cresterea poate ar fi avut loc si daca iesea Hitlery, in expectativa maririi dobanzii de referinta a Fed-ului, anuntata pentru luna decembrie, insa pusa acum sub semnul intrebarii.

In ciuda unei campanii in care Trump s-a laudat ca “va rezolva America”, amanuntele concrete in ce mod va face asta au fost mereu sumare si inconsistente. Reduceri de taxe si impozite, renegocierea tratatelor comerciale sunt doar cateva dintre aceste masuri anuntate, insa pe langa acestea au mai fost si investitii in infrastructura, intarirea armatei prin cresterea cheltuielilor cu dotarea si pregatirea, eliminarea sau restructurarea programului de sanatate Obamacare prin care clasa mijlocie sustinea asigrarile medicale ale celor saraci. Toate se bat cap in cap, in sensul ca majoritatea taie din venituri si maresc cheltuielile. Da, taierea taxelor si renegocierea contractelor de comert liber pot sa ajute producatorii americani si sa aduca inapoi companii din afara, insa efectul se va vedea pe termen lung. Da, oferirea de “deal-uri” preferentiale pentru taxarea unor mari corporatii va aduce ceva zeci de miliarde insa acestea vor fi mici bule de aer temporare, care vor amana poate cu o saptamana sau doua ritmul cresterii datoriei nationale.

Daca tot suntem la Trumponomics, sa mai lansam o intrebare din aceasta categorie: care va fi relatia lui Trump cu Fed-ul si cum se raporteaza Trump la cresterea necontrolata a datoriei? Unii comentatori superficiali amintesc ca Trump este un expert al falimentelor si ca se va descurca bine in gestionarea datoriei. Amintesc ei si de scurta perioada de “ratacire” in care Trump adusese vorba de default-ul pe datoria de stat, balbaiala retrasa extrem de repede insa nu fara semnele de intrebare care au ramas. Renegocierea datoriei suverante nu o poate face Trump, pentru ca nu e aceeasi situatie in care a fost el in relatia cu bancile. Paralela intre “expertiza” lui Trump in lupta cu falimentele companiilor si chiar falimentul sau personal si datoria suverana a SUA este total nepotrivita, sunt domenii in care doar vocabularul foloseste cativa termeni comuni, in rest …

Shift-ul in renuntarea la promisiunile de a renegocia tratatele cu China sau cu Koreea de Sud este un indicator ca Trump s-ar … da pe calea cea buna. In acelasi registru ar fi si renuntarea (cel putin aparenta) la anchetarea Clintonesei (evident incurajarea procurorului pe care il va numi ca sa o ancheteze) si la schimbarea tonului chiar si cu privire la Obama. “Clintons are good peple” a socat Trump dupa ce a castigat alegerile si campania s-a terminat. Este doar strategie sau chiar asa gandeste? Iata deci inca o intrebare …

Ca Trump nu este un ranchiunos, putem vedea si din echipa pe care si-o incropeste. S-a impacat cu nenumarati republicani care l-au calcat in picioare, iar pe unii chiar i-a numit in cabinet. Calmarea tonului lui Trump a avut loc si cu privire la Wall Street, faptul ca a pus la finante un fost bancher de la Goldman Sacs spunand totul cu privire la cat de “anti-sistem” este Trump.

In esenta, marea provocare a lui Trump din punct de vedere economic va fi ca sa sparga ciclul banilor dinspre tiparnita inspre bulele financiare fie din actiuni, fie din obligatiuni, fie din alte scheme de stoarcere a profiturilor de cei care sunt racordati la conducta de bani mai aproape de rezervor unde fluxul este mai puternic. Daca mai multi bani vor ajunge in economie si vor creste investitiile, exista speranta de mai bine. Insa piedicile sunt nenumarate, cea mai importanta fiind evident status-quo-ul: cei care au beneficiat pana acum de bunatatile venite de la tiparnita, nu o vor lasa cu una cu doua si chiar de ar dori sa il ajute pe Trump “sa faca America great”, nu se pricep la asta, ei fiind priceputi doar la inginerii financiare. Piata este singura care ar stii sa produca crestere sustenabila insa piata libera a fost distrusa, intreg sistemul financiar – sangele economiei – fiind unul sintetic, de proasta calitate, incompatibil cu dezvoltarea reala de care sa beneficieze toti. Pe langa factorii structurali potrivnici spargerii blocajului investitional – atat cei de natura umana (coruptia morala, lacomia, incompetenta) mai sunt si nenumarati factori externi cu care operatiunea trebuie sa se confrunte, SUA nefiind o insula oricat de mult si-ar dori. China, petrolul, robotizarea sunt doar cateva cuvinte cheie cu care nu va mai plictisesc detaliind cum ar putea sa puna piedici fiecare separat si cu atat mai mult sincron eforturilor lui Trump, chiar daca acesta ar fi un geniu al macro-economiei.

Cu privire la intrebarile legate de politica externa si relatiile cu Rusia nu voi mai detalia, acoperind aceste subiecte in articolele anterioare [2]. Pe scurt, recapitulez ca Trump oricat de mult l-a laudat pe Putin, cand o se confrunte cu armata de generali si republicani warmongeri care vor neaparat un razboi cu Rusia, o sa aiba ceva probleme, oricat de cea mai puternica persoana din lume se crede el. Daca cu Putin mai sunt sanse sa se impace, avand in vedere declaratiile din campanie, pe chinezi a reusit dejas a ii infurie, nu doar prin acuzarea de manipulatori de moneda (culmea ironiei) ci si prin faptul ca inainte de a vorbi cu presedintele Chinei, Trump i-a sunat pe tawanezi. Trump se crede macho si cu siguranta va trata tarile lumii ca pe niste candidate la concursurile sale de miss, ca sa nu spun ca pe niste prostituate. Pe langa acest risc, Trump se crede geniu arhi-strateg si ii place sa actioneze rapid si fara sa isi avertizeze inamicul. A facut caz de atacul asupra orasului Mosul din Irak, acuzand administratia Obama ca nu trebuia sa spuna ce are de gand sa faca, ca nu trebuia sa ii atace orasul facand zgomot dinainte, pentru ca astfel, membri Isis au avut timp sa fuga si sa se pregateasca de atac. Doamne-fereste sa ne trezim peste noapte ca la cel mai mic conflict cu Rusia sau cu China, Trump o sa apese pe butonul rosu ca sa ii ia prin surprindere pe rusi sau pe chinezi.  Sau altele asemenea. Nu stim insa nici daca Trump va fi razboinic nici daca va fi pacifist. Deocamdata putem vedea ce fel de oameni si-a pus pe unele pozitii cheie, de exemplu viitorul ministru al apararii (defense secretart) este un general in rezerva care are porecla “mad dog” [3] si care a activat in Irak si Afganistan, ocupand in cariera sa mai multe postui de conducere in fruntea armatei.

In final as incheia cu cateva mentiuni legate de principalele probleme grave pe care le poate avea Trump si care tin in principal de personalitatea sa. In primul rand, e foarte posibil ca Trump sa aiba ceva “la dosar”, chestiuni murdare, ascunse, etc cu care sa fie santajat. Trump sta cam prost si din punct de vedere psihologic. Vorbeste ca un pustan de clasa a 5-a, foloseste fraze scurte cu cuvinte simple si evident este afemeiat. Unii ar spune ca este si instabil, iar altii i-ar fi facut chiar o anamneza acuzandu-l de tot felul de boli mentale de la megalomanie si narcisism pana schizofrenie paranoida. As vrea insa sa vad care un politician care sa nu fie bolnav mintal, asta chiar ar fi o noutate.

Necunoscutele mandatului lui Trump sunt insa variabilele unui viitor incert, specific unei istorii accelerate intr-o perioada de tranzitie prin care trece omenirea. Catre ce va trece este evident o intrebare mult mai grea, insa vedem ca in ciuda optimismului si a bulei de oxigen pe care victoria lui Trump par sa o fi adus, intunericul continua sa acopere orice speranta cu privire la un viitor in pace si prosperitate pana si pentru cea mai puternica tara a lumii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Hillary Clinton campaign manager blames loss on FBI director James Comey’s intervention

[2] Previziuni despre Trump

[3] “Be polite, be professional, but have a plan to kill everybody you meet.”

Invazia paradelor

Nu prea ma uit la televizor. Insa un zapping pe canalele care transmit live pe internet mi-a fost de-ajuns ca sa imi iau doza de “informatii” astazi. O gramada de parade si o gramada de stiri de cine a fost si cine nu a fost la parade. Dotarea armatei, “teatrele de operatiuni” si alte blah-blah-uri legate de armata romana sunt spoiala de stiri care impanzesc massmedia astazi. Evident ca nicio televiziune nu ne va spune ca de fapt noi ne aflam in razboi astazi, oficial cu mai multe tari decat am fost poate chiar in Al Doilea Razboi Mondial: Afganistan, Kosovo, Siria, Ucraina sunt doar cateva dintre tarile in care suntem mai mult sau mai putin implicati in razboaie, desi evident ca poate capacitatile noastre sunt … limitate, ni se spune de multe ori, ca nu cumva sa ne culcam pe o ureche si sa nu pompam cat mai multi bani in armata, mai ales ca “ne ameninta Putin”.

Ce nu se va mai spune astazi la TV, este ca “amenintarea rusa” nu ar exista daca nu ar fi existat mai intai de asta amenintarea NATO pentru Rusia, prin acceptul Romaniei de a fi prima tara care gazduieste o baza de rachete americana care poate ameninta sudul Rusiei.

Prin subjugarea geopoliticii romanesti (atata cata exista ea) de catre interesul “partenerilor” americani, mai mult decat apartenenta la NATO ar fi presupus-o (nu veti auzi azi de exemplul Ungariei sau al Greciei sau al Austriei care desi membre NATO, au relatii foarte bune cu Rusia), Romania va fi prima tinta in cazul escaladarii confruntarii intre Rusia si NATO.

Ceea ce abia in ultimul an am asistat in massmedia – amenintarea crescanda si explicita a Romaniei din partea Rusiei – este doar un efect predictibil al politicii catastrofale a conducatorilor nostri, este rezultatul programat al unei politici total supuse diverselor centre de putere ahtiate dupa razboi din SUA. Caci nici macar in SUA, ca sa nu mai vorbim in UE, ura fata de Rusia si agresivitatea militara aberanta, nu sunt general acceptate, fiind doar expresia influentei complexului militar, alegerea lui Trump fiind poate cea mai clara dovada nu doar ca americanilor nu le e frica de Putin, si nu considera Rusia un dusman, ba chiar isi doresc sa colaboreze cu Rusia.

Evident, astazi, nu veti auzi nimic despre cum de am ajuns sa invrajbim ursul atat de mult incat sa nu treaca o saptamana-doua fara sa mai auzim de noi si noi amenintari. Nu negam ca exista si o inclinatie a presei pentru a deforma realitatea si pentru a ambala pedala pe panica si sperietura – frica vinde publicitate – insa trendul cresterii tensiunii se poate vedea prin prisma manevrelor militare: tancurile americane observate pe calea ferata, avioanele militare care ne trezesc noaptea din somn si frecventa “exercitiilor” militare comune fiind incontestabil un semn de mobilizare pentru razboi.

Ce nu au prevazut penali care ne conduc, este insa, posibilitatea ca relatiile dintre SUA si Rusia sa se calmeze iar noi sa ramanem fraierul care s-a luat de cine nu trebuie si care este sacrificat pentru calmarea orgoliului ursului.

 

Cum să furi o găleată de aur

Videoclipul de mai jos nu este un prank!

In toiul zilei, trecand prin zona si prinzand un moment de neatentie al unor curieri ignoranti, un hot amator a furat o galeata de aur in forma de “fulgi” (probabil materie prima pentru bijuterii). Valoarea estimata a furtului este de 1,6 milioane de dolari!

The heist, which was captured on tape, showed the man making off with the 86-pound bucket. Throughout his hour-long escape, he appears to struggle with the gold flakes, stopping to set them down several times and even attempting to carry them on his shoulder at one point. (sursa: Zerohedge)

Pizzagate – un scandal ignorat in presa romaneasca

Pare doar o conspiratie … pana citesti emailurile lui Podesta. “Oare sa fac pasta?”. “O sa folosesc pasta primita de Craciun”. “Oare sa jucam domino pe branza sau pe pasta?” Cine joaca domino pe branza?!?

“Agentul imobiliar a gasit o esarfa. Cred ca are o harta ce pare legata de pizza” – Cine vorbeste despre esarfe cu harta de pizzeri pe ele, pe email?!

“Obama a cheltuit 65.000$ cu transportul prin aer de pizza si hotdogi de la Chicago pentru o petrecere privata la Casa Alba.” – Cine ar comanda pizza si hotdogi din alt oras, chiar daca ar avea banii? Si cate persoane ar putea participa la aceasta petrecere ca sa fie nevoie de mii de pizze?!

“O sa sacrific o gaina in curte, in cinstea lui Moloch” Cheryl Mills catre Hillary Clinton … Moloch este un idol al cananeenilor mentionat Biblie caruia i se sacrificau copii.

Folosind un limbaj codat, se pare ca o retea de pedofili de la varful conducerii democrate din SUA, a fost deconspirata de hackeri obisnuiti cu folosirea codurilor, pe forumul Reddit. In ultimele zile, nenumarate articole si video-uri au aparut, aparand si unele probleme din cauza maniei anonime starnite de acest scandal care s-a manifestat deocamdata impotriva pizzeriilor care par implicate, mai ales impotriva patronuli pizeriei Comet.

 

Ungaria lui Orban – adevăratul tigru al Europei de Est

In 2012 intr-un articol intitulat “UNGARIA – MIRACOLUL EUROESTIC?” ziceam:

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o”

Acum, europenii au un nou motiv sa il invidieze pe Orban: este primul lider european invitat de Trump la Washington. Evident ca papagalii din presa vor da conotatii tendentioase acestui fapt.

Ce citem acum o saptamana in EVZ?

Ungaria – noul PARADIS fiscal al Europei. Viktor Orban introduce CELE MAI MICI impozite din UE

Ciolos & co, precum si partidele se dau peste cap cu masuri care de mai care mai fantasmagorice in loc sa se uite la Orban si sa copieze macar cateva miscari ale acestui geniu care a trecut Ungaria printr-o situatie mult mai grea ca Romania daca ne uitam la parametrii, mentinand totusi nivelul de trai cu mult peste Romania. As aminti aici doar rezolvarea precoce, cat de cat corecta (nu ca la noi) si fara povara pentru cei afectati a chestiuni creditelor in franci francezi.

Dupa alegerea lui Trump am scris un articol in care mi-am aratat dezamagirea pentru felul in care au reactionat presedintele si prim-ministrul la alegerea lui Trump, cu niste mesaje jalnice de slugi proaste si jalnice:

Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera (sursa)

Orban in schimb, si-a furat o invitatie de la Trump cu un banal mesaj pe Facebook:

‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail

Iata si stirea actuala din care aflam ca Orban urmeaza sa mearga la Washington:

”El (Donald Trump, n.red.) m-a invitat la Washington, iar eu i-am spus că nu am fost acolo de mult timp pentru că mereu sunt considerat oaia cea neagră. A râs şi a spus că acelaşi lucru se spune şi despre el”, a adăugat Viktor Orban. (sursa)

PS: am uitat sa mentionez: Ungaria este membru deplin al UE si NATO cu aceleasi drepturi si avantaje ca si Romania, ba chiar cu drepturi mai multe, fiind membra Schengen

Ponegrirea lui Trump si ce nu inteleg prestitutele

Trump turning away intelligence briefers since election winWashigton Post

“Trump has a lot of catching up to do,” the official said.

 
Ce nu inteleg prestitutele este ca poportul tocmai de aia l-a votat pe Trump: pentru ca nu este politruc, nu este din “sistem”, nu a fost format si mai ales formatat de acest sistem putred numit noua ordine mondiala.
 
Articolul continua:
After his election in 2008, President Obama took part not only in regular intelligence briefings but also scheduled “deep dives” on key subjects including Iran’s nuclear program and covert CIA operations, including the accelerating campaign of drone strikes in Pakistan.
Pai cum sa nu ia parte la asemenea “operatiuni” un nebun insetat de sange care a castigat promitand ca o sa inchida Guam si o sa retraga SUA din Afganistan si a terminat mandatele cu dintamai Primavara Araba si cu un razboi sangeros in Siria, la pachet cu un nou razboi rece cu Rusia. “I am really good at killing people” se lauda Obama catre apropiati. A aparut si o carte care analizeaza toate “operatiunile” de ucidere civili “aprobate” de Obama:

Sau sa mai amintim oare de bucuria cu care Hitlery se lauda ca in Libia, au fost, au vazut si Ghadafi a murit:

O explicatie de ce Trump cam sare peste acele intalniri zilnice poate fi chiar aceea ca nu vrea sa omoare oameni si nu vrea sa se simta ca un dumnezeu, avand viata multor oameni pe planeta pe varful degetului.

O intrebare si patru raspunsuri

“Cum stim ca noi nu suntem roboti?” – o intrebare pe Gizmodo in contextul serialului Westworld. O paralela – am putea spune – cu problematica universului simulat, doar ca orientata spre persoana noastra.

TIn in primul rand sa subliniez obsesia pentru virtual: din ce in ce mai multi oameni se afunda in virtual si cand va veni momentul ca tehnologia sa permita si mai mult, se vor cufunda si mai mult. Este de inteles si doar observam fenomenul: povestea este mereu mai fascinanta ca realitatea, mai ales cand realitatea este una banala si seaca.

Sa nu divagam insa, dupa cum vedem intr-unul din raspunsuri, problema si-a pus-o si Descartes cand nu existau calculatoarele si nici perspectiva virtualizarii totale a vietii omului.

Sunt asadar patru raspunsuri, extrem de variate si in marime si in abordare.

  1. Profesorul de filosofie: nu avem cum sa stim, nu avem decat alternativa sa speram ca suntem oameni mai ales pentru viata de zi cu zi pentru ca altfel am intra intr-o criza identitara; se vede ca omul si-a pus problema mai inainte de a fi intrebat si a gasit deja si o solutie cum sa supravietuiasca cu aceasta intrebare.
  2. Scriitor SF (Bruce Sterling): daca am fi roboti, am stii; robotii nu au memorie, nu au biologie etc; se vede ca nu urmareste serialul
  3. Profesoara de filosofie la un centru de bioetica: mai intai, se pune problema daca masinile pot avea constiinta si pot simti in vreun fel; daca nu exista astfel de masini (si evident ca nu exista) inseamna ca suntem reali – cel mai concis si mai logic raspuns; ne-am fi asteptat ca inginerul IT sa dea un asemenea raspuns, dar a iesti exact invers
  4. Scriitor, fost inginer IT: prostia este specific umana; noi oamenii abia avem grija de noi, este exclus ca sa actionam cum ne-ar programa un creator; etc, etc. Si in final iata cum arata un raspuns recursiv la o intrebare idioata: “If we behave as we think humans do, if we feel and think as humans do, then we fit our definition of the human, which is all we have.”

Cu privire la chestiunea universului virtual sau a multi-versului in care toate posibilitatile sunt posibile si noi traim doar pe o instanta dintr-un infinit de universuri, mi-a placut raspunsul unui fizician care spunea ca o teorie care presupune ca orice este posibil, nu prea e stiinta …

Nu de aceeasi parere este si Leonard Susskind. desi recunoaste ca teoria cu multi-versurile infinite are relevanta mai ales pentru ca ofera o explicatie naturala (deci nu una supernaturala) la principiul antropic conform caruia observatiile din Universul fizic trebuie sa fie compatibile cu viata constienta care le observa. Altfel spus, daca exista un infinit de universuri in care orice este posibil, deci si ce se intampla un Universul nostru, nu mai e nevoie de Dumnezeu.

 

Previziuni despre Trump

Pe cat de fierbinte a fost campania, pe atat de neinteleasa si tulburatoare este victoria lui Trump. Daca am face o enumerare a parerilor si viziunilor cu privire la viitorul SUA sub Trump, am gasi raspunsuri care se misca intre variante optimiste in care Trump va rezolva toate problemele de la economie pana la Isis sau Iran pana la varianta catastrofica in care Trump porneste Al 3-lea Razboi Mondial apasand butonul nuclear ofticat pe jignirile lui Putin pe care le va fi primit. Evident, sfarsitul lumii va veni dupa ce Trump o va baga deja la puscarie pe Hillary Clinton si va construi zidul cu Mexicul.

Prin atata ceata trebuie sa incercam sa facem putina lumina si sa ne legam de lucruri concrete. In primul rand, sa mentionam ca exista doua posibilitati de guvernare pentru Trump: se da cu alde Soros & co. si joaca cum ii cer sau altfel intra in razboi cu mare parte dintre miliardarii americii impreuna cu toate resursele acestora de la trusturi de presa pana la think tank-uri, ong-uri, agentii de lobby etc. Iar ce vedem acum in unele orase ca mitinguri de protest, chiar daca au o oarecare justificare sociala – in sensul ca e logic sa aiba loc, nu sustinem conspiratiile ca toate sunt manipulari – este doar inceputul. Mitingurile si manifestatiile sunt cea mai mica grija pe care o va avea Trump. In cazul unui razboi intern pe bune, in varianta inc are acesta ramane doar pe plan politic si nu degenereaza in razboi civil, vazand ce pe Trump nu au reusit sa il infranga, opozantii vor incepe sa il loveasca in cei din jurul lui si il vor marginaliza pe Trump, impingandu-l la maxim sa faca greseli, punandu-i bete in roate cu orice prilej, etc Deja baietii se pregatesc – Soro si mega-donatorii liberali se intalnesc cu usile inchise sa discute ce e de facut (sursa).

Sa analizam putin si optimismul nejustifica al unora, cum ca Trump va lua masuri in plan economic care vor scoate SUA din rahat. In acest sens, sa reamintim ca SUA are o datorie externa extraordinara si supravietuirea dolarului pana acum, dupa criza din 2008, s-a facut cu un dans periculos pe franghie intre porniri de razboaie pe ici pe colo in Orientul Mijlociu pentru a contracara caderea dolarului si lovirea in bancile din UE pentru a evita cresterea monedei europene si intarirea ei ca relevanta pe pietele financiare si mai ales ca moneda de rezerva pentru Bancile Centrale ale lumii.

Cu toate bataliile insa, marea infrangere a lui Obama despre care nu prea se vorbeste deloc este acceptarea acum cateva luni a monedei chineze ca parte in cosul de monede care formeaza DTS-urile, ceea ce concret semnifica recunoasterea importantei Chine si nu doar recunoasterea ci prin alocarea de drepturi de tragere, primirea Chinei la masa castigatorilor, la masa celor care tiparesc banul si au dreptul la datorii infinite fara sa ii judece nimeni ca depasec deficiul sau ca au o datorie externa nesustenabila.

In acest context, ce poate face Trump sa revigoreze peste noapte economia americana, sa intareasca dolarul, sa creasca productia, sa ofere locuri de munca, sa faca din nou america “great”. Solutiile posibile sunt magice, pentru ca inainte sa devina “great”, SUA ar trebui sa inghita pastila amara a intoarcerii la principiile economice de piata, ori dupa parerea mea, capitalismul pentru SUA este precum un satelit care a trecut pe langa o planeta, ratand intrarea in orbita ei si fiind proiectat in deriva aiurea, fara nici o sansa de recuperare.

Economia de piata in SUA ar insemna ca tiparnita sa se opreasca, bancile sa pice si sa ramana pe picioare doar cele mai serioase, statul ar insemna sa taie mare parte din programele de sanatate, sa reduca drastic cheltuielile militare si mai presus decat toate, intoarcerea la realitate ar insemna ca americanul de rand sa accepte sa munceasca pe acelasi salariu cu chinezul de rand – ori asta este cea mai mare spaima a politicienilor americani, sa le ceara americanilor sa munceasca pe salarii chinezesti, pentru a aduce inapoi productia si capitalismul.

Chiar si cu tiparnita ruland la maxim, chiar si cu nefireasca soliditate a dolarului in lispa altor alternative, chiar si cu nenumarate subventii oferite companiilor si scheme de impozitare in favoarea investitorilor, economia din SUA nu are cum sa se intoarca din nou la productie, dupa ce toate companiile americane si-au mutat productia in alte tari. Doar scaderea taxarii si reducerea birocratiei nu vor fi de ajuns pentru a imbubatati situatia.

Marirea dobanzii de referinta, va fi un prim indicator ca americanii se gandesc serios la intoarcerea la principiile unei economi de piata. Si nu ma refer la cresterile nesemnificative de 0,15 sau 0,25% care sunt luate in falcul de Fed, ci ma refer la cresteri care chiar conteaza, care stimuleaza economisirea, care economisire stimuleaza ulterior investitiile. O crestere insa semnificativa a dobabzii de referinta, creste imens povara platii datoriei si guvernul ar fi nevoit sa mareasca taxele sau sa reduca cheltuielile.

Vedem deci cate probleme sunt si cate scenarii posibile sunt daca dorim sa facem previziuni serioase. In continuare as dori sa fac cateva previziuni neserioase, pur si simplu o joaca de scenarita, cu privire la ce cred eu ca va face Trump:

  • in incercarea de imbunatatire a economiei SUA, Trump va scadea cheltuielile militare sau cel putin le va optimiza prin retragerea trupelor;
  • NATO va avea probleme; declaratiile facute inainte de Trump sunt indeajuns pentru a distruge increderea necesara mentinerii unei aliante; chiar daca Trump face o intaorcere de 180 de grade si incepe sa laude NATO sau sa ofere “asigurari”, raul s-a facut deja; putini sunt cei care realizeaza ca NATO este deja desfiintat, cel putin pentru cei mici ca noi;
  • o varianta optimista cu privire la NATO este ca reducerea se va face la vechea granita, adica la Germania de Vest, in celelalte zone, chiar daca scriptic alianta nu se va schimba, nimeni nu va mai considera NATO viabil si va fi doar o chestiune pana cand alte stat (poate chiar UE) vor cauta alternative;
  • Rusia va specula cu prima ocazie slabiciunile lui Trump; nu e greu sa vedem ca Trump crede ca le stie pe toate, ca stie bine si cu greu isi schimba o parere; nu are in reflex sa ceara consultanta si in nici un caz sa asculte chiar si de cei mai fideli aghiotanti; sa nu uitam ca in campanie, pana si vicepresedintele lui a declarat ca Trump va recunoaste rezultatul alegerilor, dupa ce Trump a declarata ca nu stie daca va recunoaste; chestiunea recunoasterii rezultatelor este una foarte importanta in presa americana si Trump a tinut mereu sub semnul intrebarii daca va primi sau nu pierderea (deci inainte de alegeri); vicepresedintele (actual)  Pence declarase insa ca Trump va recunoaste; iata deci frecusuri si neintelegeri chiar si in cadrul “echipei”; de altfel, in interviul 60 minutes de la CBS dat de Trump acum o zi, putem vedea ca Trump nu asculta nici macar de Melania; aceasta spunea ca ea mereu ii zice lui Trump sa aiba grija ce scrie pe Twitter sau il contrazice cu privire la unele decizii, insa “Donald nu face ce ii zic eu; este insa adult si intelege consecinta faptelor lui” incearca sa ne convinga Melania, ca si cum ar apara si ar discuta in fata unui adolestent turbat nu in fata sotului ei intelept care ii putea fi si tata.

Pe langa aceste speculatii, as mai atrage atentia unor chestiuni cu privire la riscuri.

  1. Multi spera ca institutiile si traditia americii vor sta impotriva tendintelor dictatoriale ale lui Trump, daca acestea se vor manifesta. In echipa lui Trump sunt insa cativa warmongeri atat de periculosi incat pana si Hitlery parea o mielusea pe langa ei.
  2.  Daca printr-o minune Trump va reusi sa “inchida” SUA atat de bine incat sa “epureze” tara de imigrantii ilegali si sa interzica intrarea musulmanilor, un nou val de ura se va ridica impotriva SUA si terorismul intern va trece la o cu totul alt nivel. 3,3 milioane de musulmani deja traiesc in SUA, deci … zidul la granita il faci si avioanele le intorci, dar “curatenia” interna e mai greu de facut pentru ca numai daca te gandesti la asa ceva, ai urmat deja pe calea dictatorii si cel mai greu pas e primul pas.
  3. Intr-un scenariu fericit in care SUA se va pune pe picioare si Trump va reusi macar partial sa tina lucrurile sub control si sa nu faca praf economia. In cazul in care criza financiara va avea o noua rabufnire si va lovi sa zicem in Japonia, oare ce va face Trump? In campanie Trump vroia sa ii puna pe japonezi sa plateasca si pentru protectia pe care le-o ofera americanii, ignorand total prin prostia sa, ca mai mult decat Japonia, SUA este interesata sa isi poata plimba submarinele pe coasta Japoniei, in apropierea Chinei. Si tot SUA este interesata ca Japonia sa isi mareasca “stocurile” de obligatiuni emise de guvernul SUA. Japonia e prima interesata de terminarea tratatului prin care SUA se angajaza sa ii asigure protectia, deja japonezii au ceva tentative de a-si intari propria armata si chiar de a anula cel putin pe alocuri acest tratat, visul lor fiind bineinteles sa aiba o armata proprie puternica, care nu doar sa le asigure siguranta cum o fac americanii ci sa le ofere si mandria ca sunt o natiune puternica nu doar financiar si economic, ci si militar.

Primele efecte ale guvernarii Trump se vor vedea insa in Siria unde va fi si prima testare a lui Trump de catre rusi care sunt niste geostrategi si diplomati extraordinari si care vor gasi cu siguranta o oportunitate de a-l citi si de a-l manipula pe Trump, oricat de destept se crede el. Aici Turcia va ramane singura in lupta contra lui Assad, SUA fie retragandu-se, fie alaturandu-se Rusiei in lupta cu Isis.

Dupa “terminarea” Isis-ului, va ramane bineinteles chetiunea turcmenilor si celorlalti “luptatori pentru eliberarea Siriei” pe care Rusia i-a atacat in primul rand pana acum. Acolo rusii se vor lovi din nou cu interesele turcilor si daca pana acum SUA a fost garantul Turciei, intr-un viitor in care Trump se intelege bine cu Putin, Isis va fi fost terminat si populatia SUA va rasufla usurata cu privire la eliminarea Isis, Assad va fi uitat si nu va mai fi vazut ca un dusman.  Caz in care problema turkmenilor, kurzilor si a celorlalti rebeli va deveni principala problema pentru ca daca in cazul Isis Rusia si SUA au aceleasii intentii, in cazul celorlalti, Rusia si SUA sunt in opozitie. Ori daca SUA se va retrage si ii va lasa pe rusi sa faca ce vor, acestia se vor lovi de turci. Mai departe stiti ce urmeaza, daca nu, recititi articolele mai vechi.

 

 

De ce legea “protejarii” agricultorilor romani nu ii protejeaza

Pentru cei care nu stiau, s-a dat legea “protejarii” producatorilor romani de produse agricole. Un mic mare pas catre socialismul multi-agricol dezvoltat.

Protectionismul nu e neaparat un lucru rau daca este facut cu cap. Sa incepem cu un exemplu de protectionism facut bine in Romania, desi cu jumatate de masura: scutirea de impozite a fprogramatorilor. Aceasta scutire, a oferit posibilitatea ca programatorii sa primeasca cu o țâră mai mult salariu, povara fiscala fiind mai mica pentru angajatori. In timp sectorul s-a dezvoltat si cred ca in prezent a depasit agricultura. Dupa parerea mea, scutirea insa nu e cauza dezvoltarii, aceasta ar fi venit oricum avand in vedere diferenta majora intre salariile programatorilor din vest si cei din Romania. Pai diferente exista pentru orice sector ar putea spune nestiutorii! Da, asa este, insa spre deosebire de alte sectoare unde e mai greu pentru un muncitor roman sa fie angajat de o companie din vest, in IT exista posibilitatea lucrului la distanta si fara reducerile fiscale, multe firme ar lucra la negru.

De altfel, aceasta lege a deducerilor impozitarii a fost data nu din vreo desteptaciune a vreunui politician roman ci din faptul ca pana prin anii 2002  cand a fost data, mai toate firmele din IT lucrau la gri: ofereau pe cartea de munca salariul minim si pentru restul venea patronul cu dolarii si euroii in portbagaj o data pe luna si platea la negru. Fiecare parghie de taxare loveste undeva in economie: impozitele pe munca lovesc in primul rand in salariul mediu si in oportunitatile de angajare. Impozitele pe profit lovesc in dezvoltarea pe termen lung si in investitii strategice. Niciodata de exemplu, Google nu va veni sa investeasca in Romania cata vreme impozitul pe profit este de 16% daca in Bulgaria este 10% sau in Irlanda poate fi chiar mai mic, prin negocieri cu statul. Am simplificat, nu doar impozitul pe profit conteaza ci toate impozitele, fiecare dupa … alcatuirea lui.

Exista asadar mai multe tipuri de impozite si in functie de fiecare, firmele fac un slalom si se stimuleaza precis un anume timp de activitate. In concret, in Romania s-a dezvoltat activitatea de … centre de productie prin aceasta deducere. In sensul ca intr-adevar povara a scazut pentru angajator prin deducerea taxarii angajatului insa firmele nu isi permit sa faca profitul aici, ci il transfera in afara. Mai ales firmele mari, companiile de IT care se descurca cu optimizari fiscale.

As face aici o mica paranteza: nu orice firma se descurca si poate face optimizari fiscale, indiferent de cifra de afaceri. In ciuda pornirilor rautacioase ale haterilor oamenilor de succes, nu toti patronii sunt obsedati de profit si de optimizari fiscale, unii fiind mai degraba sceptici la asumarea unor riscuri presupuse de schemele de optimizare fiscala si de colaborarea cu avocati, contabili si expunerea la controale. Un antreprenor in IT care viseaza sa ajunga Bill Gates, se ocupa de idei, de produse, de tehnologii si lasa optimizarea pentru vremurile cand o sa aiba un departament contabil care o sa fie capabil sa faca asta. Sau poate nici nu il tenteaza optimizarea ci pur si simplu tinta lui este sa ajunga la o anumita cifra de afaceri (sau un anumit numar de angajati) incat sa poata vinde afacerea.

La un nivel mai sus, acolo unde exista deja mari corporatii si atentia la marginea de profit este mare, “scurgerile” de costuri prin pierderea oportunitatilor de optimizari fiscale fiind interzise, lucrurile sunt cu totul altele. Cu cat bariera taxelor este mai mare, cu atat capacitatea firmelor romanesti sa creasca si sa se dezvolte este limitata. Prin deducerile pentru programatori s-a permis cresterea numarului de angajati care este un lucru bun: banii intra in economie si se intorc inapoi tot in economie, prin cheltuieli. Insa, suntem deocamdata in liga mica, acolo unde banii vin pentru salarii. Ori in IT, marjele de profit sunt mai mari ca in alte sectoare si din pacate profiturile sunt mutate in alte tari. Cum productia IT este “fluida” – este greu sa spui concret unde anume se face o activitate, banii se muta cel mai usor inspre centre de profit unde impozitarea este infima insa cifrele sunt astronomice.

Marile profituri vor fi tot timpul mutate am putea spune. Cat timp exista paradisuri fiscale,  discutia este inutila. Corect, insa exista un prag al profitului sub care nu se merita sa te complici sa te muti in paradisuri fiscale din cauza costurilor si din cauza riscurilor. Aici este marea necunoastere, ca sa nu spunem prostie a impozitarii aiuristice si a taxarii aberante care exista in Romania si de aceea deducerea impozitarii programatorilor a fost utila insa doar pe jumatate sau poate pe sfert, deducerea profitului in domeniu ar fi atras poate investitii inimaginabile. Nume precum Google, Facebook sau Applet pot oricand sa isi mute centre de profit aici daca taxarea le-ar permite-o, un exemplu al argumentarii mele fiind tocmai cresterea PIB-ului Irlandei post 2008 care se datoreaza acestui sector care nu doar ca este unul de varf prin cifra de afaceri ci este si unul flexibil si usor adaptabil care s-ar putea dezvolta in Romania fara mari investitii cum ar fi de exemplu necesare pentru cresterea sectorului auto care s-a blocat in autostrazi si in forta de munca. As mai mentiona doar un lucru: pe langa Romania, la forta de munta din IT, Irlanda este comparabila cu Bulgaria: are ceva, dar are de vreo 4-5 ori mai putini programatori ca noi, pur si simplu ca rezultanta a populatiei totale.

Intorcandu-ne la agricultura, legea care favorizeaza agricultorii romani este dupa parerea mea o lege care va distruge mici producatorii, nu ii va ajuta. Sa ne imaginam ca suntem la scoala la ora de matematica. Gigel, elev silitor, si-a frecat creierii acasa sa invete temele, sa rezolve probleme si este trecut la tabla. Profesorul este exigent, dar Gigel se da peste cap si ia un 7. Dorel in schimb, pentru ca este favorizat de domnul ministru prin Legea ajutarii copiilor retardati, are dreptul ca la ora de matematica sa spuna lectia de la geografie. De asemenea, profesorul este obligat sa inceapa notarea de la nota 5, deci Dorel e de ajuns sa invete 2-3 vorbe despre Marea Caspica, ce vecini are, ce marime, ce coordonate, ce clima pentru a lua un 8 fara probleme. Oare va rezolva aceasta favorizare viitorul lui Dorel?

Interventionismul este bine facut daca este facut cu cap. In primul rand, legea favorizarii agricultorilor romani are o mica mare hiba: nu vine in intampinarea unei cereri, nu ajuta consumatorii, nu stimuleaza echilibrarea si dezvoltarea pietei, nu abordeaza un sector strategic, cu potential de crestere. Agricultura este oricum indeajuns de sponsorizata de stat in UE, din spaime geostrategice, de frica dependentei de Rusia. In ziua de astazi, mancarea nu mai reprezinta o problema, producem mult mai mult decat consumam. Legea desi pare simpla, in esenta introduce nenumarate complicatii pentru hypermarketuri. Sa facem o sumara explicatie a procesului de operare al hypermarketurilor.

Hypermarketurile sunt interesate sa faca profit. Pentru asta, trebuie sa vanda cat mai multa marfa la produse cu marja de profit cat mai mare. Adica, daca un kg de ceapa o cumpara cu 1 leu si o vand cu 2 lei, ei castiga 1 leu. De fapt nu castiga 1 leu ci castiga 1 leu inmultit cu numarul de kilograme vandute. Sa zicem 100kg, deci 100 lei. Daca insa statul vine si ii obliga sa vanda si ceapa romaneasca, se adauga unele probleme. In primul rand, ceapa romaneasca costa 3 lei si abia se vinde cu 3,5 lei. In plus, cumparatorii nu o cumpara deoarece are pret mai mare ca ceapa turceasca. Cum cererea este aceeasi si presupunem ca desi pretul la un sortiment este mai scump ca inainte, cantitatea vanduta va fi aceeasi, sa facem un scenariu.

Inainte de lege:

ceapa tuceasca: 1leu profit x 100 kb = 100 lei profit

Dupa lege (presupunem o impartire 80% a optiunilor cumparatorilor desi e un caz fericit)

ceapa turceasca: 1leu x 80kg = 80 lei profit

ceapa romaneasca: 0.5 lei (profit) x 20kg = 10 lei profit

Este clar ca atunci cand incerci sa controlezi piata, dezechilibre apar peste tot. Nu mai zicem de ilegalitati si scheme care pot sa apara. Pot sa apara cazuri de producatori romani care avand asigurata desfacerea de stat (hypermarketurile sunt OBLIGATE sa cumpere produse romanesti) pot sa cumpere ei de la turci ceapa cu 2 lei si sa o vanda la hypermerkturi cu 3 lei ca fiind ceapa produsa de ei, avand astfel profit fara sa produca, doar din specula.

Aceste probleme mi le-am imaginat eu, nefiind implicat si nestiind toate chestiunile. Cu siguranta sunt mult mai multe. Este logic ca hypermarketurile pentru a-si mentine marja de profit, fie vor mari adaosul la marfa turceasca, fie la alte categorii de produse. In scenariul de sus, ar fi indeajuns ca sa mareasca la 1,3 lei marja de profit la ceapa turceasca pentru a-si recupera pierderea si chiar pentru a face profit. Pentru clientul final, pretul va fi de 2,3 lei la ceapa turceasca. Comparativ cu cel de 3,5 lei la ceapa romaneasca, va fi chiar fericit ca are de unde sa aleaga, uitand sau ignorand ca inainte de lege ceapa turceasca costa doar 2 lei.

Pe langa cresterea preturilor insa, principala problema pe care o vad eu la aceasta lege este condamnarea producatorilor la prostie si la subdezvoltare. Avand asigurata desfacerea, toti producatorii o sa faca ceapa si dovleci ca asta stiu ei sa faca. Producatorii nu o sa dea din coate nici sa se descopere ce produs are merge mai bine, nu vor incerca nici sa scoata un produs mai de calitate care sa fie mai cerut si poate chiar sa aiba un pret si un adaos mai mare si bineinteles nici nu se vor lupta prea mult ca sa dea jos cu costurile prin adoptarea de tehnologii si procese eficiente. Se vor plafona altfel zis.

Sunt de acord ca poate sectorul producatorilor de legume este unul cu dificultati. Insa oare chiar trebuie ajutat in acest mod? De ce nu se dau de exemplu subventii pentru stimularea de productie bio sau organica care se stie ca are un pret mai mare si un adaos mult mai mare dar necesita putin cap si putine investitii mai multe decat legumele supra-stimulate ale legumicultorilor nostri? Dar in primul rand, de ce trebuie ajutati legumicultorii si nu este incurajata transformarea terenurilor pe care se face acum productie legumicola in terenuri pentru producerea de plante medicinale sa zicem, unde marja de profit si desfacerea este mult mai sigura. Poate daca o astfel de lege idioata nu ar exista, legumicultorii, neavand de ales, s-ar gandi si ar gasi solutii. Unii au facut-o deja si o duc bine. Insa pentru multi schimbarea este grea si prefera sa produca ce e mai usor: ceapa si cartofi decat sa incerce alte lucruri pentru care nu au nevoie de sprijinul statului.

Un ultim aspect al acestei legi este aspectul moral: de ce doar legumicultorii trebuie favorizati. Eu daca produc pantofi, de ce nu sunt obligate hypermarketurile ca si jumatate din pantofii expusi sa fie produs in Romania?

Aberatiile efectelor unei astfel de legi pot continua la nesfarsit. Stimularea si favorizarea unor sectoare trebuie sa aiba alte principii decat puterea de lobby din sectorul respectiv. Asta s-a intamplat cu legumicultorii: marii samsari care aduc marfa din Turcia si alte locuri s-au saturat de marjele mici de profit si prin influente si lobby, au gasit o modalitatea sa mareasca pretul. Sunt sigur ca daca aceasta lege va ramane in picioare, pretul la raft va creste si diferenta intre pretul de piata al marfii si pretul vandut va fi atat de mare inca de la pretul de achizitie incat inevitabil producatorii vor fi tentati de scheme ilegale prin care sa importe marfa din Turcia la negru si sa o vanda ca marfa romaneasca, avand asigurata desfacerea si pretul mai mare. Sa nu utiam ca in cele din urma, la hypermarket producatorul roman trebuie doar sa arate acel amarat certificat de producator pe care teoretic il au toti pietarii. La culoarea pe care o au majoritatea pietarilor pe la noi, credeti ca un astfel de certificat este greu de procurat?

 

Tăntălăul Klaus și Gogomanul Cioloș degeaba pupă fundul

“Cu acest prilej, șeful statului român a evidențiat relaţia solidă dintre România și Statele Unite ale Americii, prin Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, element cheie în dezvoltarea profilului strategic al țării noastre, în calitate de membru NATO și UE.” (sursa: presidency.ro)

Asa incepe scrisoarea de felictitare a presedintelui Romaniei pentru Trump.

Organ – “dictatorul” si “nationalistul” ungar – l-a felicitat insa pe Trump mai intai pe Facebook. Iata mesajul lui:

‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail

 

Ce a zis Ciolos nu iese cu nimic in evidenta, este pe aceeasi linie cu Klaus: noi slugi, parteneri, NATO, UE.

Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera,

In schimb, Orban are un cu totul alt limbaj si nu ii e frica sa spuna chestii de genul:

Orban, the first European leader to favour one candidate over the other, has said Trump’s foreign policies were ‘vital’ for his nation and branded Clinton’s plans ‘deadly’.

Oare care dintre cei doi presedinti i-au atras atentia lui Trump si oamenilor lui? Evident Trump e ocupat cu chestiuni mai importante decat Romania sau Ungaria. Noi suntem aci la marginea lumii, doua tarisoare mici. Si totusi, mesajului lui Orban a patruns in toata presa americana si europeana, fiind preluat de mai toate site-urile, numele lui Orban aparand langa nume de lideri din toata lumea.  Daca nu ma credeti, folositi Google News:

Va provoc sa gasiti un singur ziar strain care sa MENTIONEZE ca Klaus l-a felicitat pe Trump, nu doar sa fie citat Klaus si preluat mesajul.

Oare cu care dintre cei doi va lucra Trump mai bine pe viitor?

1 2 3 151