VIZITA PAPEI LA CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI VA DAUNA GRAV MANTUIRII NEAMULUI

Initial ma gandeam sa zic in titlu in loc de “va dauna grav” cu “va duce la iad” dar imi dau seama ca indiferent de ce fac papa si cu Daniel, mai exista o infima minoritate de ortodocsi care chiar daca toata BOR oficiala va merge al iad, vor reusi sa se salveze. Din pacate, mantuirea pe meleaguri mioritice devine din ce in ce mai dificila. Poporul este deja spalat pe creier, condus prin telecomanda si prin retele sociale, manat ca oile prin mall-uri, cei competenti batjocoriti si terfeliti in toate felurile, goniti afara si injurati de lepre si de paraziti, clerul – o armata de soldati slabi si neputinciosi, captivi intre o masa de credinciosi bleaga, neputincioasa, fara nici cea mai infima trezvie si fara discernamant si o ierarhie pe masura credinciosilor: lumeasca in deplinatate si cu minime dorinte si mai degraba nostalgii duhovnicesti, care doreste sa conduca turma in pace cat mai mare, fara niciun stres de la puterea lumeasca, ba poate chiar cu onoruri, praznice si aprecieri din partea stapanitorilor lumii – de unde si slugarnicia si frica de a lupta impotriva moravurilor conducatorilor tarii.

Asa se intampla necazurile si raul: cate-un pic, pic pic. Necazurile vin in trepte, pentru ca Dumnezeu ne da timp sa ne pocaim si sa ne trezim. Din pacate, poporul roman nu a facut-o si acum urmeaza cernerea finala.

Acum 9 ani, cand s-a lansat ideea construirii catedralei pe credit, imi manifestam temerea ca diavolul nu va pierde ocazia ca sa foloseasca o asemenea ocazie si un asemenea loc ca sa isi bata joc de ortodocsi prin intinarea unui loc pe care multi naivi si-l doreau si si-l sperau ca va fi “de mantuire a neamului”, tocmai prin capul lor in lume, adica papa. Iata citatul:

“Nu ştiu de ce, dar un fior amar mă trece numai când îmi imaginez pe papa stând alături de patriarh în faţa altarului şi binecuvântând mulţimile de credincioşi “de toate cultele”. Parcă şi văd televiziunile transmiţând în direct din magistrala catedrală, în premieră “mondială”, prima împreună-slujire a papei cu un patriarh ortodox. Vi se pare grotesc scenariul? Probabil lucruri şi mai grave ne aşteaptă.”

MÂNTUIREA NEAMULUI PE CREDIT

La 10 ani de la acest articol, aceasta temere a mea se va intampla. Sunt la fel de speriat ca oricare altul de previziunile mele sumbre care speram sa fie doar expresia unei viziunii pesimiste si sceptice care ma caracterizeaza in general si nu .. altceva. Fereasca-Dumnezeu ca sa mai fie si alte articole pe tematica “dupa cum spuneam”, sincer m-am cam saturat si eu. Binecuvantata este ignoranta spune englezul, din pacate nu toti am primit aceasta binecuvantare. Ce bine ar fi sa nu ne pese, ce bine ar fi sa nu stim, sa nu fim afectati si sa traim linistiti si fara griji de astea, doar cu grijile noastre.

Dar oare, chiar e bine sa bagam capul in nisip si sa nu ne ingrijim de mantuirea noastra, a familiei noastre, a prietenilor nostri, a poporului nostru?

Prima data cand am auzit stirea ca Papa va veni la catedrala m-am gandit ca e o pastila aruncata aiurea de revista Q unde a aparut prima data informatia, stiut fiind cui apartine aceasta revista. Televiziunile au preluat toate stirea si asteptam o infirmare a BOR legata de spurcarea catedralei de catre papa. In schimb, ce aflam?

Papa Francisc va vizita Catedrala Mântuirii Neamului probabil în data de 31 mai, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, precizând că publicul va avea acces la eveniment. Papa Francisc şi Patriarhul Daniel vor rosti rugăciuni şi cuvântări.

Mediafax

Nu stiu daca are rost sa mai enumar acum citate de la sfintii parinti despre erezia papistasa sau despre anatemizarea rugaciunii impreuna cu ereticii. Voi aminti doar un verset din Biblie: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3, 10)

Chiar si pentru un ecumenist ca Daniel, rugaciunea cu ereticii a fost pana mai recent un “faux pas”. De altfel, cu ocazia impartasirii la catolici a nevrednicului de pomenire fost-episcop Nicolae de la Banat, cand trebuia dat afara si anatemizat, pentru ca sinodul nostru stie mai bine ca Sfintii Parinti de la Sfintele Sinoade s-au facut ca nu au regulament si prin urmare nu au ce sa ii faca, deci au luat ei o hotarare pentru … “pastrarea credintei” prin care au “interzis” impartasirea la eretici (ca si cum pana atunci aceasta ar fi fost permisa) si de asemenea rugaciunile cu ereticii! Deci, in ce fel vor face papa cu Daniel rugaciune, daca pana si prin hotararile lor, sinodalii nostri au interzis astfel de caderi si nelegiuri, chiar daca ele erau oricum date anatemei de sfintii parinti? Este cumva si Daniel un papa care se poate absolvi singur de orice porunca si orice pacat, cum face papa? Este Daniel asemenea papei inlocuitorul lui Hristos pe pamant care poate schimba chiar si Biblia, chiar si cele 10 porunci? Care poate da dezlegare chiar si lui Satan?

Sunt o mie de motive de ce papa nu are ce cauta in Catedrala Mantuirii Neamului si din orice punct de vedere am privi, prezenta lui acolo va avea un singur scop: sa pecetluiasca caderea ierarhiei BOR din har si sa arate tuturor celor care mai avea indoilei ca turma mica din Biblie nu este o metafora, nu este un cuvant deloc nesemnificativ, ne-actual (ca sa zicem asa) ci turma mica se refera chiar la noi ortodocsii romani. Si nu doar turma mica sunt cuvinte de interes pentru adevaratii ortodocsi in zilele acestea ci si poarta cea stramta.Poarta cea stramta versus mega-usile mega-catedralei, turma mica versus multimile de oi neganditoare si inselate.

Se pune firesc intrebarea in primul rand CE CAUTA PAPA IN ROMANIA? Inainte de aceasta prima intrebare, eu mi-as pune intrebarea de ce se tot plimba papa prin lume si nu are stare? Si putem merge chiar putin mai departe: ce-i cu papa Ratzinger? De ce si-a dat demisia daca il vedem sanatos bine la 91 de ani, la 6 ani de la surprinzatoarea (si rar intalnita) rocada prin care sub pretextul ca este bolnav si ca nu mai are mult de trait (cel putin asta a fost principala varianta oficiala), Ratzinger s-a dat la o parte ca sa vina Francisc. Nu vreau sa intru in teorii conspirationiste si sa arunc noroi asupra Bisericii Catolice pentru ca exista mii de alte site-uri si bloguri care fac asta. Personal insa sunt foarte intrigat si curios cu privire la Banca Vaticanului deoarece foate multi sefi ai acestei banci si chiar cardinali care erau responsabili pentru “facut curatenie” sau “pastrat ordine” in ea au fost … sinucisi. Repet, nu ma intereseaza teoriile conspirationiste pentru ca caderea Bisericii Catolice este deja recunoscuta chiar si de catolici care o parasesc cu milioanele acolo unde lucrarea diavolului a fost desavarsita si numele lui Hristos a fost batjocorit indeajuns.

Insa diavolul se foloseste de papa si de Biserica Catolica in continuare, pentru ca in ciuda adevarului si realitatilor incontestabile iesite la suprafata in vest, in unele tari majoritar ortodoxe situatia este alta: poporul care se mai declara macar ortodox are o afinitate uimitoare si total inexplicabila fata de catolicism si de papa. Si prin urmare, daca i se deschide poarta, lupul intra repede la oi si vine sa le viziteze pentru ca mai tarziu sa isi trimita toata haita sa le sfasie. Nu doar prozelitismul este explicatia neobositelor vizite papale in tari cu putini credinciosi catolici dar cu multi potentiali creduli si gata-sa-fie-pecetluiti naivi care se lasa fermecati de jovialismul acestui agent de marketing si cad in plasa masinariei de promovare a papismului care il prezinta pe papa ca un mare lider reformator, deschis, prietenos, comunicativ etc.

De aceea vine papa la noi: pentru ca ierarhia BOR sa fie testata daca este fidela fata de Noua Ordine Mondiala si stapanii sai din umbra. Cu aceasta ocazie, toate vocile reactionare – inclusiv subsemnatul – vor fi caracterizati ca habotnici, incuiati, inchistati, extremisti sau, varianta mai soft, “traditionalisti”. Mirenii ca mirenii, dar de data aceasta, curatenia in randul clerului si a monahismului “reactionar” va fi desavarsita.

De altfel, un alt test picat de BOR a fost alinierea alaturi de Bartolomeu in privinta Ucrainei si impotriva Moscovei. Pe urmele razboiului duhovnicesc si pe linia de front unde se traseaza aceasta, vine in urma si razboiul economic, social si chiar cel armat. Voi inceta insa din aceast moment sa mai fac predictii la viitor. Mi-e teama sa le recitesc cand va fi cazul …

In epoca Trump, s-a fiert coliva turcilor?

“Vom devasta Turcia economic daca ii ating pe kurzi.” spune Trump

“Nu poti ajunge nicaieri amenintand Turcia economic” raspunde Mevlüt Çavuşoğlu – ministrul de externe.

Raspunsul lui Erdogan a fost extrem de moderat (pentru ca Erdogan a invatat deja sa vorbeasca ceva si sa faca altceva din relatia cu Rusia): “Teroristii nu pot fi parteneri si aliati. Turcia se asteapta de la SUA sa onoreze parteneriatul nostru strategic si nu vrea ca acesta sa fie umbrit de propaganda terorista”. De notat aici ca turcii cand zic teroristi se refera la kurzi.

Retragerea trupelor din Siria este un mare gaselnita si nu m-ar mira daca de facto SUA si-ar intari prezenta in Siria. Sa nu utiam ca Trump in campania electorala tot repeta ca nu trebuie sa iti dai pe fata miscarile, nu trebuie sa spui dusmanului ce ai de gand …

Acum, Trump nu e mare strateg, dar e un nebun cu fixatiile lui si prin urmare, nu avem de ce sa credem ca s-a schimbat. Sa fie retragerea un mare bluf? Sau doar o modalitate de a scapa usor de Jim Mattis care ar fi plecat de rusine ca SUA isi paraseste aliatii in Siria. Care aliati?!? Kurzii?

Trump vrea pace si e constient ca daca paraseste Siria dar turcii macelaresc pe kurzi, opinia publica si democratii vor cere intoarcerea si vor cere razbunare. De aceea Trump incearca sa-l franeze pe Erdogan sa nu faca prostii, dar evident ca in Siria este imposibila pacea fara un mare “pacificator” care sa macelareasca toata opozitia. Si istoric singurul pacificator macelar a fost Imperiul Otoman, daca este sa dam uitarii pacea franco-britanica care a dus la formarea de state nationale puternice dar care prezentau risc pentru Israel care are nevoie de haos in regiune pentru a putea lua in continuare bani de la americani si pentru a putea controla mai usor situatia pe principiul divide et impera.

Oricat de mult s-a aratat iubitor al Israelului Trump, mai mult decat interesele Israelului, Trump urmareste interesele poporului american si de aceea vrea sa traga si armata inapoi si vrea sa opreasca “razboaiele nesfarsite”. “Stop the ENDLESS WARS! ” – scrie Trump intr-un tweet recent.

Avem deci riscul unui conflict SUA-Turcia, cel putin economic. Este clar ca turcii nu vor da inapoi de la atacarea kurzilor si este clar ca nici Trump nu poate da inapoi de la retragerea trupelor, pentru ca numai asa poate castiga si al doilea mandat.

Prima intrebare ar fi daca SUA chiar poate sa afecteze puternic economia Turciei, pentru ca vedem ca in ciuda tuturor sanctiunilor, Putin se mentine la putere in Rusia, ba chiar isi permite sa mareasca varsta de pensionare. La conflictul cu pastorul arsetat de turci, lira a picat destul de mult si americanii au dovedit ca pot lovi puternic. Dar de atunci turcii au invatat lectia si e posibil sa fie mult mai pregatiti. Iata deci inca o frontiera a viitorului razboi mondial: linia sanctiunilor. Iran si Rusia sunt deja inamici, Turcia e deocamdata in proces de alegere. Pana acum au reusit sa stea cu fundul in doua barci uimitor, de acum in colo insa, momeala kurda este extrem de apetisanta si prin urmare e posibil sa aleaga sa il sfideze pe Trump.

Daca insa il sfideaza pe Trump, o solutie ar fi colaborarea americanilor cu rusii care nu au alt interes decat metinerea teritoriilor actuale si eventual reocuparea regiunilor ocupate de rebelii pro-turci din nord, nord-vest. Sa nu uitam ca kurzii se afla in relatii bune cu Assad si probabil Assad nu mai are pretentii, cata vreme nu are probleme din partea lor.

Incet-incet coliva turcilor se fierbe si pe masura ce ne apropiem de alegeri si pe plan local Trump are probleme, mazilirea Turciei si un nou conflict major pot sa reprezinte o solutie pentru Trump. Mai ales ca Turcia este urmatoare pe “lista lui Bibi” dupa Siria si Iran.

Semne rele anul are

Crește cursul? De vină e BNR! Cresc prețurile? De vină sunt multinaționalele! Cresc dobânzile? De vină sunt băncile lacome. Prin urmare, ce să facă bolșevicii? Controlul prețului, preluarea controlului asupra BNR, supra-impozitarea și taxarea excesivă a băncilor și a multinaționalelor. Orice pot ca să sifoneze bani. Între timp, pentru că lumea e șocată, ei se ocupa cu încropirea marelui fond suveran prin care ACTIVELE companiilor profitabile de stat vor fi trecute în mâna privaților care vor cumpăra acțiuni la acest fond. Noul fond suveran va fi cel mai mare tun legal din istoria României, mai mare decât al certificatelor energetice.

Eșecul guvernării bolșevice, incompetența și concentrarea masivă pe scăparea mafiotului #1 (dar și a altora) au produs un dezastru pe mai multe planuri. Dobânzile mici din afară și tensiunile din interiorul UE sunt însă o mană cerească și prelungesc momentul adevărului care va veni însă cu o ferocitate extremă.

Momentul adevărului în Turcia a fost cursul de schimb. Să tercem peste tensiunile politice, peste lovitura de stat eșuată și peste conflictul cu kurzii deoarece acelea sunt specifice. Sărăcirea poporului ca consecință a închiderii economiei și a preluării puterii de un regim dictatorial s-a făcut însă prin reglarea cursului.

La noi însă cred că nu va fi așa. Am explicat că noi suntem dependenți de Germania și cum merg nemții așa mergem și noi. Bineînțeles că cursul poate trece la un nou nivel, dar asta ar fi un lucru bun deoarece ar tăia din elanul consumerist și ar pune și capac presiunilor inflaționiste. În plus, un curs mai mare ar stimula exporturile ceea ce ar taia din deficite și ar aduce ulterior beneficii foarte mari. Exporturile, indiferent de sursa stimularii sunt garanția viitorului, singura certitudine că mâine vom avea de mâncare. Fără exporturi, ne așteaptă subdezvoltarea, inflația și sărăcia din perioada “de tranziție”, altfel spus mersul înapoi vreo 20 de ani. Exporturile însă nu mai pot crește prea mult fără infrastructură și fără stabilitate fiscală, ceea ce nu avem.

Viitoarea criză însă când va veni va fi total diferită de ultima. Ne-am obișnuit să credem că dacă vine criza, băncile centrale rezolvă cumva: dau jos cu dobânzile, tipăresc bani etc și astfel banii curg de la bănci prin companii în jos la oameni și astfel ieșim din criză. De data asta însă nu va fi deloc așa. În caz în care noua criză nu va evolua înspre război sau nu va fi declanșată de un nou mare război, vom avea parte de o deflație prelungită, de o nouă epocă glaciară în întreaga economie mondială. Fiecare va rezista cum poate și cei care produc vor stăpâni lumea. Când tiparnița de bani nu va mai însemna mare lucru și când ordinea mondială (dar și europeană) actuală va cădea, fiecare țari se va descurca pe cont propriu. Și abia atunci se va vedea cum ne-am pregătit ca țară și cum putem face față fără credit.

Scenariile și descrierea unui astfel de viitor potențial sunt greu de făcut, dar să presupunem că nu mai există creditul sau există un credit doar în moneda națională care însă nu prea mai are nicio valoare. Să zicem că leul va pica atât de mult încât un dolar va fi 10 lei. Asta înseamnă cam puțin peste dublu față de valoarea actuală. Asta însă nu va însemna doar o scumpire proporțională a benzinei deoarece impactul cursului cumulat cu impactul dispariției creditului, nu ne dau de gândit în ce fel va mai putea exista o economie, în ce măsură vom mai avea mall-uri, magazine, electricitate, apă la robinet sau chiar poliție și spitaluri. După cum știm în Venezuela, serviciile medicale sunt medievale, în lipsa medicamentelor și a tehnologiei. Să zicem că se vor găsi ceva soluții triviale și că vom porni de la zero sau aproape de zero. Vom vinde pădurile, vom vinde aur, vom vinde petrol etc. Însă asta nu va amâna decât o perioadă infima agonia inevitabilă.

Ca să ne facem însă o imagine despre cum va arăta un viitor fără credit, să ne uităm în Venezuela, deși nici acolo creditul nu e chiar zero, doar creditul de la americani este problematic, Venezuela având petrol și nenumărate alte resurse care pot fi fructificate. În plus, are și ceva parteneri puternici din gașca anti-imperială (Rusia-China). În Venezuela statul înseamna clica de mafioți care au preluat puterea și cu armata pe care o plătesc cu rezervele strategice strânse în zeci de ani de zile când Venezuela era în top 3 producători de petrol din lume. Situația din Venezuela pentru populație este tragică. Nu detaliem, dar dacă va pica creditarea, la noi va fi mai rău.

Nu prea avem cu ce să comparăm un posibil viitor fără credit, deoarece în prezent chiar dacă unele state au probleme, la nivel global economia stă deocamdată pe picioare și există chiar progrese pe alocuri… Când va fi însă marele reset, chiar dacă doar la nivel UE, căderea va fi mult mai dură și mai de durată decât cea din 2008.

Există așadar marea întrebare: va fi anul acesta? Vom trăi momentul adevărului la nivel global și la nivel de țară în acest an? Cum să depistăm din timp și cum să ne pregătim? Nu știu și nimeni nu poate știi. Faptul însă că există încă tensiuni în piețele bursiere atât de mari încât să avem anomalii nemai-întâlnite pe piața bondurilor, faptul că avem o criză din ce în ce mai profunda în UE pe multiple planuri (economic, financiar, sociali, ideologic) și faptul că în țările estice demonii bolșevismului au reapărut ca într-un coșmar cumplit și deja fac ravagii pe alocuri sunt semne că speranțele sunt puține. Cu excepția progresului tehnologic nu avem nimic pozitiv, dar va fi îndeajuns acesta încât să se opună haosului sistemic care cuprinde toate țările? Depinde. Dacă ne uităm în China unde s-a introdus scorul social și tehnologia nu face decât să faciliteze controlul și manipularea, am zice NU. Dacă ne uităm în România, unde puterea de comunicare a rețelelor sociale au permis o mobilizare surprinzătoare la ultimele alegere prezidențiale, am spune că DA. Anul acesta, SpaceX a planificat deja zborul cu oameni. Musk a promis că vom coloniza Marte și acesta este un hop mare. Un zbor cu oameni de succes va însemna un mare semn pozitiv și va da speranța că tehnologia ne poate ajuta să trecem peste ispitele trecutului și să visăm la un viitor mai bun în pofida tuturor umbrelor.

Orban – mai norocos ca Dragnea

La inceputul anului 2017 scriam un articol Norocul Prostului in care prevesteam ca in ciuda incompetentei tovarasilor, Romania va merge bine deoarece creditarea duduie si o sa mai duduie ceva pana cand o sa faca poc. Asa cum am prezis, PIB-ul a crescut pe consum si credit:

Ba chiar, as indrazi sa spun, ca daca Fed-ul nu mareste dobanzile chiar de 3 ori cum ameninta (dar asa au amenintat si anul trecut) si Trump nu este o lebada prea neagra (desi a facut ceva valva) la care se mai adauga cateva “daca”-uri (cel mai important fiind alegerile din Germania), sunt chiar sanse ca in aceasta perioada, PIB-ul Romaniei sa creasca si mai mult – tot prin consum si creditare. Sa nu uitam ca nu doar statul este sub-creditat (comparativ cu vecinii) dar si firmele romanesti si romanii mai pot lua multe credite, sistemul bancar romanesc fiind prea plin de lichiditati. Ce spun eu: BNR-ul nici nu poate sa mai mareasca masa monetara ca nu are cum, bancile nu au nevoie ca nu prea mai dau credite. Exista deci inca mult loc de crestere, chiar daca va fi crestere pe credit si fara reforme reale, nu e decat saparea unei gropi comune pentru victimele urmatoarei crize.

Norocul Prostului

Intr-un articol mai recent, incercam sa explic de ce cred eu ca bunastarea Romaniai depinde de Germania, de aceea politicienii romani nu prea au cum sa strice prea mult, desi nu s-au tinut de facut nimic cum le recomandam in 2017, prostii nici macar atat nu au fost in stare, sa isi faca damblaua cu maririle de pensii si salarii din pix pentru mentinerea captiva a baltii electorale si sa lase balta spalacirea hotilor ca sa nu isi puna in cap pe revolutionari, de care inca nu au scapat. Si-au asumat astfel riscuri politice imense, dar sa lasam asta pentru alta data.

Teoria mea ca socialismul nu afecteaza economia, cel putin deocamdata, a fost confirmata si in Ungaria:

În 2018, comerţul exterior al Ungariei a doborât toate recordurile, anul trecut fiind cel mai bun an din punctul de vedere al stimulării investiţiilor. Niciodată nu au fost realizate atât de multe investiţii străine şi la o valoare atât de mare, a declarat ministrul de externe Péter Szijjártó, la o conferinţă de presă susţinută joi, la Budapesta, potrivit MTI și Rador.

Hotnews

Nu stiu concret masurile luate de unguri si cum au reusit, cert este ca nemtii – care bat record dupa record la exporturi – au nevoie de sclavi si ii gasesc in Europa de Est. Cat timp creste Germania, cresc si atasurile dinspre est. Mare parte din produsele pe care scrie Made in Germany sunt facute in procent de 99% in tarile vecine si apoi trimise in Germania pentru etapa finala, pentru ca astfel sa poata purta brandul nemtesc si sa fie comercializate ca produse Made in Germany. Atat de puternic este brandul Germaniei incat renteaza economic un transport inutil, mentinerea unor capacitati industriale formale si fara un aport semnificativ in procesul de productie, doar pentru ca produsele sa poarte brandul si sa fie vandute la preturi mari si evident marje de profit foarte mari. Evident ca nu anti-liberalismul lui Orban a dus la aceste rezultate, desi in lipsa competitie, cand apar monopolurile, e posibil ca preturile sa creasca si profiturile sa creasca si totul sa mearga pentru o perioada mai bine cata vreme exista credit.

Exista si suspiciunea cu privire la corectitudinea datelor si poate aici e loc de o mica paranteza. Personal nu dau 2 bani pe statisticile oficiale si oricum PIB-ul e un indicator destul de irelevant. E vorba pe la noi ca deficitul e masluit. Eu pun insa intrebarea cand nu a fost masluit. Cat despre Eurostat, nu am incredere nici in ei, nu au cum sa verifice ce trimite INS-ul si daca grecii i-au mai fraierit in trecut, nu vad de ce intre timp sa se fi desteptat si sa nu mai poata fi fraieriti. Ma mir ca totusi Franta nu masluieste deficitele ci declara ca a depasit 3%, oferind polonezilor oportunitatea sa ii umileasca si sa ceara pedepsirea lor in cadrul UE.

Norocul lui Orban este mai mare decat al lui Dragnea deoarece in primul rand mostenirea pe care a avut-o Orban e una mai importanta. Ungaria a facut reforme si a atras investitii cand noi inca strigam Jos Iliescu si nu mai scapam de ciumat. O sa ii ia ceva timp lui Orban pana sa distruga prosperitatea mostenita. De asemenea, proximitatea de vest este un alt punct la noroc. Bine, am avea si noi romanii cateva chestii peste unguri, dar la capitolul oportunitati vorbim degeaba pentru ca si ala si asta nu sunt decat ca niste hoti care au intrat intr-o casa curata (relativ), ordonata (relativ), cu caldura in ea, cu apa care curge, cu frigiderul plin si o data veniti, pentru ca nu e a lor si nu le pasa incep dezastrul. O perioada cheful este cool, bautura e buna, mancarea asemenea. Dupa cateva zile insa lucrurile incep sa se strice si petrecaretii, pentru ca sunt hoti si incompetenti nu mai pot sa mentina casa functionala si incep sa vanda de prin ea, sa duca la amanet, sau chiar sa ii dea foc daca se enerveaza prea mult.

ROBOR, Prima casă și băncile lacome

M-am plictisit să scriu articole despre Prima Casă, cât despre ROBOR, ce să fie de scris? Poate de clarificat niște amănunte și combătut teatrul tovarășilor care mizând pe instinctul naționalist idiocratic se folosesc de retorică manipulatoare fără măcar să aibă cohones să tacă și să facă ce vor, adică să sugă și ei niscavai din profituri, dacă deocamdată nu pot să le naționalizeze încă pe aceste bănci lacome. Și să sugă cât vor, pentru că pot – și aici sunt de acord că este treaba lor ce taxe și ce impozite pun – și nu pentru că, vezi-Doamne, ar vrea ei binele creditacului care este speriat de creșterea ROBOR-ului. Însă comunistul nu poate să nu mintă, are în sânge manipularea și hoția. Și acestea vin la pachet cu incompetența și cu înclinarea de a arunca mereu cu noroi asupra celor care produc și sunt competenți.

Cât despre boporul din bazinul electoral, deși prostimea este naționalistă, totuși nu se dă niciodată înapoi de la un credit de la o bancă lacomă austriacă pentru a cumpăra mașini de la companii exploatatoare nemțești care sifonează profiturile în offshore-uri … Însă dacă putem, de ce să nu le luăm din profiturile lor și să ni le împărțim noua – aceasta a fost prima scânteie a bolșevicilor și peste secole, dracul minciunii, al hoției și al răutăți endemice stăpânește toți socialiștii ipocriți scoate din nou capul,câtă vreme trezvia poporului este zero și pofta de ajutoare gratuite bate principiile morale și economice care și acelea sunt destul de subțiri oricum.

Subțirimea presei noastre s-a văzut cu ocazia lansării taxei pe lăcomie prin aceea că nimeni nu a pus problema către tovarășul Teodorovici: dacă vă pasă de ROBOR și de oamenii care au rate mari și nu vor mai putea face astfel față măririlor de salarii din pix, de ce guvernul nu taie programul Prima Casă? Cred că este la mintea cocoșului (și am explicat de mai multe ori) că acest program nu face decât să proptească prețurile la imobiliare aiurea. Fără acest program, prețurile ar cădea până acolo unde puterea de cumpărare ar regla cererea și oferta. Și astfel, oamenii ar putea avea credite cu rate mult mai mici și pentru perioade mai scurte, prețul fiind mult mai mic și principalul contând imens în calculul total al achiziției. Nu cred că poate nega cineva că fără Prima Casă, sistemul bancar din România ar fi trecut printr-un duș rece, fiind băncile nevoite să dea din coate ca să poată oferi credite. Indirect, Prima Casă ține sus nu doar prețul imobiliarelor, nu doar costul creditelor imobiliare, ci și pe al celorlalte credite care sunt cumva legate de imobiliare, băncile având o masă de bani pe care trebuie să o împartă și dacă pe imobiliare nu ar avea de consumat capitalul destinat creditării, ar fi nevoite să dea jos cu dobânzile la toate celelalte credite pentru a avea rulaj.

Sunt lucruri simple deși poate eu nu le explic simplu. Însă supra-impozitarea legată de ROBOR de departe nu are rolul de a “ține sub control” creșterea ROBOR-ului ci sifonarea unui procent din profit de către stat. În particular, personal nu am nimic împotriva ideii: statul taxează, asta face el și cum o face se revede în economie și în bunăstarea oamenilor. Poate că ei s-au gândit că așa e mai bine, să fie sănătoși. Nu cred nici rapoartele BNR că băncile o să aibă probleme cu solvabilitatea, nu cred nici semnalele alarmante ale specialiștilor că o să fie dezastru pentru bănci, etc. Mafia banilor, fie că e în mâinile bancherilor lacomi, fie că e în mâna statului lacom, este cam același lucru. Eu doar vreau să atrag atenția asupra ipocriziei și prostiei cu care guvernanții actuali pretind că le pasă de oameni și luptă cu dușmanii economici ai boporului, când de fapt aceasta lege Prima Casă, este mană cerească pentru bănci și le face să stea cu mâinile în sân fără să se lupte pentru reduceri de costuri, analize, dezvoltare, investiții în companii sănătoase, în mediu privat etc.

Băncile la noi trăiesc tot de pe seama statului, că niciodată bancherii nu o vor duce rău într-o țară socialistă dacă știu cum și cu cine să împartă profiturile. Prima casă, obligațiunile guvernamentale, creditele administrației publice, ale regiilor și ale companiilor de stat administrate ineficient, toate acestea sunt surse de venit baban. Să vă dau doar un mic exemplu: Compania de Apă Oltenia, are conturi deschise la toate băncile posibile (mai puțin la ING, unde au închis – pe semne că a venit ordin de la partid). Care companie întreagă la minte plătește comision de administrare și duce în spate conturi aiurea la toate băncile când un cont sau două sunt mai mult de ajuns, ca să nu mai zic că plata cu cardul pe un site poate rezolva peste 50% dintre clienți cu costuri de încasare infime comparativ cu cele bancare. Însă deoarece Compania de Apă are un singur patron – Primăria Craiova, și deoarece e condusă de tovarăși care erau mereu repetenți la matematică și îi doar undeva de eficiența financiară, pentru că dacă au nevoie de bani doar măresc metrul cub de apă, astfel de situații se întâmplă. Nu mai zic de credite. Credeți că o primărie în România când vrea să ia credit se duce și compară ofertele între ele, negociază cu băncile? Nu, se duce la o bancă unde la sucursala locala, directorul sau directoarea “știe cum merg lucurile”. Și astfel, băncile o duc bine oferind credite pentru te miri ce proiecte, că oricum tot ce e la stat e beton la riscuri, deci băncile nu stau să analizeze fezabilitate sau alte prosti pe care le cer creditacului de rând.

Dacă îi pasă deci lui Teodorovici de ROBOR, de ce nu taie din credite, de ce nu taie din obligațiuni, de ce nu taie Prima Casă etc? Numai dacă ar tăia Prima Casă, beneficiile pentru popor ar fi incomensurabile. O scădere a prețului numai cu 10% ar însemna imens calculat la miile de tineri care își cumpără apartament prin acest program. Evident, nu zic să îl taie din prima, că poate să facă poc tot sistemul, poate să reducă treptat, să înăsprească condițiile etc. Dar chiar credeți că lor le pasă de omul de rând? Păi o cădere cu 10% a prețului, înseamnă o cădere a impozitelor și taxelor din achizițiile de imobiliare, deci din start venituri mai puține la buget, ori ei de asta au nevoie, de buget maxim ca să poată să dea pensii și ajutoare sociale la retardați ca să îi voteze. Nu ăla care muncește și e elibigil pentru un credit Prima Casă, nu informaticianul sau inginerul tânăr căsătorit care va plăti mai puțin și care va putea astfel să aibă un trai mai liniștit îi preocupă pe ei, ci să fie bani la buget, dacă se poate, toate profiturile să le înghită ei, ca să poată da pomeni electorale și să poată trage tunuri, cum ar fi kituri anti-cutremuri pentru locatarii din clădirile cu buline roșii, că niște pansamente și o lanternă o să îi ajute pe ăia când o să cadă blocul peste ei.

Două cuvinte în final despre ROBOR. Foarte puțini înțeleg că băncile sunt și ele plătitoare de ROBOR. În dinamica creditării și fluxului de capital al unei bănci, există momente când o bancă o duce mai bine la lichidități pe când alta o duce mai rău. De acea, băncile se împrumută între ele și de aici vine ROBOR-ul. Cei care zic aiurea că băncilor le convine un ROBOR mare pentru că și ele au credite emise și prin urmare câștigă mai mult când e ROBOR-ul mai mare, se înșală amarnic. E ca și cum ai spună că caselor de schimb valutar le convine un curs mai mare. Deloc adevărat, caselor de schimb valutar le convine un flux mai mare, cursul poate să fie oricât, pentru că ele au adaosul (sau marja de profit) relativ fix (reglat teoretic de piața, de costuri, de obiectivele patronului etc).

Similar, băncilor le convine cel mai mult să dea credite multe, la cât mai mulți oameni, ideal cât mai solvabili și într-o economie cât mai solidă, ferită de cât mai multe riscuri. Fie ROBOR mare, fie mic, problema băncilor este când nu au cui să dea credite și când creditele date în trecut încep să facă poc. Evident că nu le convine nici să vină statul să le mărească impozitul peste noapte, dar să nu le plângem de milă că BNR-ul nu va lăsa (din păcate) nicio bancă să pice pe la noi. Cel mai nasol lucru care se poate întâmpla unui bancher, este ca să fie mutat la o altă bancă, iar patronilor, să nu mai facă profit anul următor și să fie nevoiți să vândă banca. Ca să înțelegem sistemul bancar, să ne uităm la companiile de stat, ținute pe linia de plutire din bugetul de la stat. Așa cum companiile aflate pe pierderi la stat nu intra în faliment, ci sunt periodic “salvate”, la fel se întâmplă în sistemul bancar de la noi unde Isărescu garantează supraviețuirea oricarei bănci în orice condiții. Bineînțeles, în condițiile legii, căci cămătăria legalizată este garanția că nu poate fi înghițită de competiție.

În concluzie, nu doresc decât să subliniez că Teodorovici își face datoria să strângă șurubul și să ia cu japca tovărășește din punga altora. Îngrijorarea este însă dacă se va opri aici, sau dacă o dată ce a dat cu gustul de sânge, o să înceapă ca un leu să jupoaie tot ce îi stâ în cale. Azi sunt băncile și telecomurile, dar mâine pot fi producătorii auto, companiile IT, buticarii sau fermierii. Căci bugetul este un sac cu gaură fără fund, unde trebuie strânși cât mai mulți bani pentru a menține pe linia de plutire caritasul măririlor salariale, creșterii aparatului bugetar și al administrației publice, cheltuielilor nesăbuite și dezmățului “investițional”. Din spate vin inflația, cursul și dobânzile. Socialismul are însă și mai multe metode “magice” de prelungire a visării: pe lângă impozite mai există și creșterea datoriei, reglarea prețurilor, naționalizarea unor industrii întregi, etc.

Bine în toată ecuația asta este că tovarășii de la noi sunt obsedați de pensionari și bugetari și nu vor să rezolve mai simplu cumpărând armata și poliția cum fac tovarășii din Venezuela. Sau poate că inevitabil se va ajunge și la noi tot acolo, când cangrenele o să înceapă să sângereze din toate părțile și nu o să mai fie de luat cu japca …

PS: am uitat sa tratez subiectul profitabilitatii sistemului bancar; este o prostie atat de rumegata ca nu ne vad sa ajungem bine; bunaoara, la noi sistemul bancar este atat de slab dezvoltat si incipient incat profiturile realizate nu merita inca eforturile sifonarilor profiturilor prin offshore-uri asa cum fac de exemplu alte tipuri de companii, cum ar fi mall-urile si hypermarket-urile; evident ca acum pe masura ca se va supra-taxa profitul, tenatia transferurilor de profit va intra si in sistemul bancar si nu numai

Locomotiva Germană se transformă în rachetă

Guvernul german a înregistrat un excedent bugetar de peste 10 miliarde de euro în 2018, al patrulea excedent consecutiv, potrivit Handelsblatt. Cu numai câteva luni în urmă, excedentul era estimat la 5-8 miliarde de euro. Noua estimare de peste 10 miliarde de euro are legătură cu veniturile fiscale mai mari generate din creşterea câştigurilor companiilor şi salarii majorate.

ZF

Văzând această știre instant m-am gândit la versetul biblic “Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.” (Matei 13, 12)

Cam așa este și cu deficitele și cu excedentele. Pentru că așa cum îți așterni, așa dormi. De ce nu ar face Germania excedente dacă are reglate toate mecanismele pentru evitarea grecizării? Nu doar guvernul neamț, nu doar companiile ci și poporul german (ca și cele nordice) sunt făcuți din alt aluat. Seriozitate, chibzuială (noi îi zicem zgârcenie) și obsesia lucrului bine făcut. Din păcate puțini români înțeleg ce este acela deficit și ce este acela excedent și deși toți văd ce bune sunt autostrăzile în Germania, ce bine trăiesc nemții etc, puțini se gândesc: cum au ajuns aștia aici. Iar cei care își pun problema și își dau un răspuns, fie el sumar sau trivial, sunt tentați de emigrare și mulți o duc până la capăt.

Prima întrebare pe care ne-o punem văzând acest vrej fermecat de fasole, este dacă din el se vor putea hrăni toți europenii. Am văzut câteva enumerări de idei cu privire la ce ar putea face nemții cu atâta bănet în plus. Armata, plătirea datoriei etc. Nu cred că va fi așa. În primul rând, pornind de la premiza că frica mișcă Germania (mai precis angst-ul german), care e cea mai mare temere a nemților în ziua de azi? Trebuie să fii de pe altă planetă ca să ai ezitări: Deutsche Bank.

Nu știu cifrele și nu știu dacă DB-ul e un mizilic și poate fi doar una dintre multele cheltuieli posibile, dar cu siguranță stabilitatea Germaniei este dependentă de supraviețuirea DB-ului, deci …

Văzând atâta bănet, mă gândesc că nu doar eu, dar poate și nemții se gândesc: ce-ar fi să o punem noi de o uniune mai mică și să aruncăm porcușorii după care îi lăsăm să intre în default că noi oricum ne-am făcut exitul (guvernul mă refer, deși nu știu sigur, bănuiesc că oricum cel puțin BCE-ul, FMI-ul și BERD-ul mai au bonduri) și cu banii aștia putem face un restart liniștiți la un viitor euromark, poate chiar acoperit de aur? Din cauza angst-ului, bineînțeles că și asta pare o direcție prea extremă de pus în aplicare, însă pot exista derivate mai practice, cum ar fi opoziția și mai fermă la eurobonduri și presiunea asupra BCE-ului ca să renunțe la ZIRP. Da, Germania pote nu are curajul să încerce o rupere, dar cu bănetul în spate și cu garanția că poate face față la tensiuni, se va opune în continuare finanțării comune a găurilor porcușorilor mici și mari, deși recent BCE tocmai a dizolvat tăcut o bancă italiană. Da, poate că unele mici “abateri” vor fi trecute cu vederea, dar rămâne să vedem execuția bugetară a italienilor în anul următor care este o utopie, unde va împinge lucrurile.

Dar surplusul poate fi dilematic doar prin ochii noștri de milogi creditaci muritori de foame și fără speranțe. Căci există încă multe de făcut și în Germania, de la infrastructură la finațarea companiilor, reduceri fiscale etc. Vă imaginați ce ar însemna o tăiere a impozitelor în Germania și o simplificare a birocrației prin modernizare?

Acolo sus este o competiție permanentă și țările puternice economic nu vor avea dilema cum să cheltuiască banii. Mulți nici măcar nu au bani ci doar butonează credit din tastatura băncilor centrale, cum ar fi Japonia și SUA. Armata le permite să butoneze în continuare. Germania neavând armată, are industrie, know-how, exporturi, excedente și toate fundamentele ca la carte. Oare cine stă mai bine?

PS: Germania nu are armată este o glumă, evident că într-un an, dacă dorește, dacă pune industria să producă, Germania poate avea o armată, chiar cea mai puternica din Europa. Nu ar fi prima dată …

Cum a intrat Grecia în groapă și cum România face aceleași greșeli?

Poate singura mare diferența între noi și greci care încă ne menține pe linia de plutire este aceea că noi nu ne-am priceput la fel de bine să îi atragem pe bancheri așa cum au făcut-o grecii. Veți înțelege mai la final despre ce vorbesc.

Dacă spun acum că românii este foarte posibil ca individual să fie mai bogați ca nemții deși PIB-urile celor două țări nu pot fi comparate, puțini vor înțelege la ce mă refer. Asta se întâmplă din cauza virusului care se numește creditul și din cauza inculturii financiare. Un prietem mi se plângea acum vreo 10 ani dacă nu mai bine că nu face prea mulți bani, că toata viața a învățat mai bine ca alții, că a muncit cât l-au ținut puterile, că a fost cinstit și degeaba: nu are decât hainele de pe el. Până și apartamentul unde locuia împreună cu familia nu era al lui. “Ai credite”, l-am întrebat? Nu. Ce bancă să îmi dea mie credite, daca nu am CV, nu am muncit cu carte de muncă etc. “Păi nu realizezi cât de bine stai?”.

Am încercat să îi explic că sunt mulți oameni de afaceri care par bogați doar pentru că sunt angrenați într-o rotiță care deocamdată se învârte însă când îi va lăsa puterile și rotița se va opri, sabia lui Damocles care este creditul le va cădea în cap și îi va termina, așa cum a terminat pe mulți în 2008. Sunt nenumărate povești cu dezastrele umane produse în 2008, din păcate deoarece nu avem presa, nu avem cinema, nu avem documentariști, se pierde această istorie. Oameni de afaceri care umblau cu bodyguarzi după ei pentru că intrau în insolvență și partenerii de afaceri către care aveau datorii îi suspectau că doar profita de situație ca să le tragă țeapă. Mari oameni de afaceri care renegociau cu băncile și puneau la mezat până și apartamentul comunist moștenit de la părinți, tot ca să mai tragă nițel de scadențar. Etc.

Așadar un om sărac, fără asset-uri dar și fără credit, este cu mult mai bogat decât unul care are ceva avere dar are și credite. Dacă este să calculăm financiar și nu ne legăm de capacități, experiență, potențial. Astea sunt altă discuție, dar exclusiv financiar, un om fără credit este mult mai liber decât unul care are bunuri pe credit sau are o afacere care funcționează pe credit (și care afaceri nu supraviețuiesc din credite?) și care tremură la gândul că ROBOR-ul poate să sară sau cursul poate să sară sau o nouă criză să vină și sa rateze plata ratelor.

Cam lungă introducerea, prin urmare să revenim la Grecia. De ce s-au grămădit băncile nemțești, americane, britanice și mulți alți investitori ca să dea credite Greciei, deși PIB-ul era cum era, economia era cum era, industria lipsea cu desavârșire. În afara de ulei de măsline și turism, Grecia nu avea mare brânza bogății. Avea însă ceva foarte interesant pentru bancheri: case care puteau fi puse garanții pentru credite și cum bancherii trăiesc din credite și din comisioanele creditelor, iată de ce toți erau înnebuniți în anii post aderare să ofere grecilor creditare. Jocurile Olimpice din 2004 au fost mana cerească: puterea avea pretext să facă “investiții” pentru că poporul dormea și nu se gândea dacă aceste investiții vor fi recuperate și își au rostul, bancherii aveau parte de dobânzi frumoase, cu mult peste cele din Germania sau altă țară europeană cu guverne mai responsabile, poporul avea și el parte de locuri de muncă bine plătite, mai ales bugetarii, pensionarii aveau pensii mărite ca Făt-Frumos etc. Un amic grec îmi spunea că visul oricărui tânăr grec era să ajungă să muncească la stat și că fiecare avea de mic aranjat deja locul unde urma să muncească: la departamentul cutare de la primărie pentru că cunoaște tata pe cutare șef, la agenția cutare unde e unchiu director de personal etc.

Așadar, faptul că grecii nu aveau pe persoană fizică credite și aveau casele achitate – deci puteau fi puse gaj – a dus la explozia creditării care a cauzat dezastrul ce a urmat și a băgat în groapă Grecia pentru câteva secole bune de-aici înainte.

A venit acum momentul de o mică paranteză: acest articol nu se dorește în niciun caz să umbrească în vreun fel activitatea bancară de creditare. Tot ce încerc este să explic un fenomen, pentru a spera că cel puțin pe ici pe colo, la nivel individual, românii vor reuși să reziste tentației creditării și vor ieși din bula iluziei prosperității și a bunăstării pe credit. Bancherii dau credite – asta e datoria lor. Chiar dacă ar fi treaba lor să se asigure cui dau credite, este o iluzie să credem că le-ar păsa: ei câștigă tot timpul și când oamenii sau companiile pică și nu mai pot plăti, vine statul și îi scoate din groapă, deși groapa în care au ajuns se datoreaza lor pentru că au dat credite cui nu trebuia. Din păcate asta e realitatea în care trăim și vedem că nici vestele galbene, deși cunosc problema, nu au putut să facă nimic. Pentru că deja suntem fierți în oala, ca broaștele, temperatura a depășit pragul la care am mai putea să sărim din oală.

Așadar, chiar dacă o țară este săracă și nu produce deocamdată mare lucru, băncile sunt dispuse să le finanțeze deoarece important este să existe populație pentru că acea populație, dacă există, va face copii și va putea muncii pentru decenii de aici înainte ca să plătească ratele, deși la momentul acordării creditelor, băncile nu urmăresc nici măcar ca acestea să fie date pentru dezvoltare, investiții, pentru înmulțirea banilor și nu pentru satisfacerea unor plăceri. Procentul de oameni cu Porsche Cayene era înainte de criză cel mai mare în Grecia comparativ cu toate celelalte țări europene. Un patron de service cu 3-4 angajați dintre care cam 2 erau copiii lui, avea Porsche Cayene ultimul model în momentul în care i-a picat afacerea și a început să lucreze ca mecanic se unul singur, acolo unde îl chemau vechii clienți, pentru a putea pune o pâine pe masă.

Pentru a avea certitudinea că își recuperează banii și că nu își ia țeapă (prea mare), bancherii trebuie să fie siguri că nu o sa aibă probleme de la Banca Națională a țării respective. Acolo unde mai există. Nu era cazul în Grecia după trecerea la euro. După cum am mai explicat poate în alte articole, euro nu poate fi emisă decât de BCE (Draghi) deci băncile au încredere în monedă că nu va fi devalorizată prin tipărire exagerată (ha-ha) cum s-a întâmplat în hyperinflația din Serbia, Mozambic sau în zilele noastre în Venezuela. Mai rămâne riscul de default suveran. De aceea, deși guvernele țărilor membre UE au bugete separate și se administrează fiecare cum dorește, există unele diferențe între dobânzile acordate de bănci unor țări cu economie puternică, cum e Gremania și alte țări cu situație mai proastă, cum ar fi Italia. Diferența între dobânzile Germaniei și Italiei (sau a altor țări – dar Germania e de referință) o numim spread. Cu cât spreadul este mai mare, cu atât băncile câștigă mai mult. Adică, ia bani de la BCE cu dobânda -0.5% (da, încă suntem pe negativ) și îi oferă guvernului grec cu 5%. Super-afacere! Până când se întâmplă să vină la putere un partid care să amenințe că nu mai plătește și că vrea renegocieri sau chiar default pe datorie.

Aici sunt riscurile, dar pentru bănci astfel de oportunități apar rar. Situații tensionate dar cu șanse de rezolvare sunt rare. Bunăoară, deși grecii au votat Ohi, în cele din urmă au executat tot ce le-au cerut “creditorii” și nu au făcut default, că despre întoarcerea la drahmă ce să mai zicem – Varoufakis zice că au încercat dar nu au putut, pentru că softul administrației financiare era controlat de la Bruxelles.

Sute de mii de case neipotecate sunt mană cerească pentru bănci. În ele o să trăiască sute de mii de oameni care o să muncească decenii pentru a plăti ratele, că altfel nu mai funcționează bancomatele și vine sfârșitul lumii. În situația asta suntem noi acum. Nu știu procentul exact de case neipotecate dar trebuie să fie încă foarte mare pentru că majoritatea românilor au o frica atavică de ipotecă și trebuie să treacă o nouă generație (probabil cei care au crescut în UE) care să aibă curajul să își pună casa gaj ca să mai cumpere încă o proprietate în speranța că o să crească prețurile și o să dea și ei lovitura. 2008 a calmat și el avântul vechii generații care a uitat cum era cu inflația, cu cursul de schimb și cu cămătarii, în minunata perioadă de tranziție.

Însă, încurajați de socialismul multilateral dezvoltat, oamenii vor începe să creadă încet-încet că lucrurile merg spre bine și criza creditelor e doar o amintire trecută, că acum avem BCE, avem și noi un cuvânt de spus în UE, avem companii naționale care produc, avem politicieni patrioți care îi țin în frâu pe bancherii lacomi să nu crească dobânzile, etc. Nu zic că românii se vor grămădi să își ipotecheze casele și apartamentele ca să cumpere prostii. Zic că cei care vor râmâne în apartementele comuniste ale părinților, nu vor avea nicio problemă să le vândă pe 2 lei ca să aibă avans la apartamente sau case noi la prețuri de Beverly Hills în speranța ca viitorul sună bine și în ideea că e bine să îndrăznești să crezi, deși credința fără fapte este moartă.

Spre deosebire de Grecia, România are și ceva resurse. Și chiar dacă demografic suntem un dezastru, suntem mai numeroși ca grecii, avem pământuri care singure pot plăti ratele decenii de ani de zile, în caz că populația va fi exterminată de nucleare în cazul unui război cu rușii, România are gaze, inclusiv de șist, are păduri etc. Deci “micul” procent al datoriei raportată la PIB este doar la un pas distanță de trecerea Rubiconului de unde o să avem parte de un proces ireversibil în care datoria nu va face decât să crească continuu și să devină o povara grea de purtat și imposibil de sperat că vom scăpa de ea, rămânând în starea de limbo de populație sclavagită menită să muncească din greu pentru a plăti rate cu vârf și îndesat pentru ca nu și-a făcut calculele bine când a acceptat să amaneteze tot ce aveau în casă ca să-și cumpere prostii. Bancherii stau ca hienele așteptând acest moment, în care datoria începe să fie nesustenabilă.

De aceea și 2019 va fi un an al destrăbălării în care vom avea parte de creșteri de salarii, “investiții” grandioase, umflarea aparatului bugetar și toate cele bune de care ne-au obișnuit tovarășii. Și cu toate acestea, cursul nu va scăpăra prea mult și banii vor continua să intre, fără să avem deocamdată parte de dobânzi prea mari. Câtă vreme în afară nu o să facă poc, nouă o să ne fie foarte bine deoarece banii caută randamente și noi plătim randamente bune, iar de garanții nu ducem lipsa, prin umare care să fie problema?

De la multi ani

Citeam pe un blog nerecomandat pentru oricine un articol cvasi-motivational in care autorul dadea din experienta lui de viata pentru cititori. Cum ca sa nu te compari cu altii ci sa te raportezi la tine, la tine cel din trecut, sa te evaluezi pe tine nu uitandu-te inspre altii. Cum ca daca te compari cu altii, o sa fii super-ofticat deoarece altii au alte sanse, altii pot fi mai favorizati, pot avea parinti cu bani, oportunitati variate etc. Cam acelasi lucru il spune si Jordan Peterson, ca e mai bine sa te compari cu tine cel trecut deoarece doar astfel poti face progrese reale, altfel, psihologic poti fi dezarmat daca te uiti la altii.

Of, ce inutila si total mincinoasa poate fi psihologia si asa zisa literatura (sau vorbareala) motivationala. Cum adica sa te compari doar cu tine si sa bagi capul in nisip, fara sa te uiti la ce misca in jur? Cum sa nu cauti modele si sa aspiri sa le urmezi? Chiar si pentru a invata din cele bune sau cele rele ale altora. Am rumegat destul material “motivational” incat sa ma satur sa mai sper ca pot gasi ceva bun. Nu zic ca nu exista o etapa in viata omului, mai ales la tinerete cand astfel de prostii te pot scoate dintr-o situatie intunecata si iti pot da un sut in fund ca sa te impinga in fata din anumite incurcaturi. Insa in general, cartile cu sfaturi sunt pierdere de timp, cei atrasi de aceasta mancare “fast-food” mai bine ar cauta “retete traditionale” sau chiar “experiente culinare exotice” in alte genuri literare din categoria beletristica, pentru ca sigur vor fi mai folositi, cantitatea “vitaminelor” si “mineralelor” in “bunatatile” recunoscute si apreciate de milioane de oameni este de departe mai buna decat promisiunea “energizantelor” de multe ori toxice ale literaturii motivationale.

Nu exista sfaturi generale, nu pot exista principii si reguli de viata si asta nu doar pentru ca toti oamenii sunt diferiti ci si pentru ca fiecare isi doreste altceva de la viata si de asemenea mediul si istoricul oamenilor este extrem de diferit incat acele principii sa nu functioneze la toata lumea sau chiar sa faca rau. Sa luam de exemplu principiul asta cu a te raporta doar la tine si a incerca sa te imbunatatesti prin progrese incrementale. Ca sa faci treaba asta trebuie sa fii foarte discipliniat si foarte chibzuit, trebuie sa ai multa atentie, multa capacitate de analiza interioara si un caracter puternic care sa nu fie miscat de tulburarile din jur. Ori un om care este instabil emotional, motivational si are un caracter usor influentabil, mai bine isi cauta modele de urmat, le analizeaza si incearca sa se compare si sa se raporteze la ele, decat sa bajbaie mereu incercand sa fie cu o iota mai bun ca ieri sau acum un an.

Si in pofida a celor spuse mai sus, nu ma pot abtine si ma las si eu dus de ispita timpului festiv si vremii de bilant si gandindu-ma la anul care a trecut m-am gandit sa impartasesc cu cititorii blogului meu, o idee care pentru mine s-a conturat si a prins carne mai mult in anul trecut si de care doresc sa ma agat mai mult in anul viitor. Ideea ar fi ca omul pare a fi facut pentru lucruri mari. Fiecare bineinteles ca poate intelege si intelege diferit lucrul asta. Bineinteles, ca nu spun lucruri prea extraordinare, prea noi sau prea greu de acceptat. Bineinteles, ca ideea cu trasul din maimuta este o prostie si ca o parte din inima mea plange mereu pentru sarmanii care nu realizeaza cat de mare este o asemenea prostie si cat de mult realitatea o infirma la orice nivel, inclusiv pe planul stiintei si al explorarii rationale. Nu vorbesc de chestiuni filosofice sau religioase, nu zic de chestiunea inca misterioasa a constiintei si nici de esecul explorarii mintii sau macar a creierului.

In incercarea de a detalia mai mult propunerea mea, as dori in primul rand sa atrag atentia ca nu doresc deloc sa ma refer la capatitatile extraordinare ale omului, la infinitul posibilitatilor sau alte chestii de astea cu miasma de new-age in ele. Da, este adevarat ca omul poate multe: poate depasi multe piedici, poate trece prin multe necazuri de multe naturi: boli, certuri, lipsuri, razboi etc. Poate invata multe, poate memora mult, poate descoperii multe. Sunt oameni care se pot jertfi mult, care se pot dedica complet unei credinte, unui scop, unei misiuni, unui alt om sau mai multor altora, sau umanitatii. Nici nu mai zic de inteligenta si nivelul de cunostinte la care ajung unii oameni. Sunt mereu fascinat de fizicienii care manipuleaza ecuatiile teoriei stringurilor cum jongleaza un circar niste bile. Nu doar ca le inteleg complet, nu doar ca exista ditamai istorie a descoperirilor si a esecurilor in acest domeniu, pe care fiecare trebuie sa le inteleaga si sa le cuprinda ca sa poata spera ca fac un pas inainte, dar discursul si dezbaterea se duce intr-un fel la nivel filosofic, din ce punct sa le privesti, din ce sistem de referinta. Inteleg gradul de mister la care au acces acesti oameni si eu nu pot decat sa intuiesc cumva si sa admir fascinatia lor de departe, fara macar a putea intelege cu ce se mananca bunatatile cu care se desfata ei.

Ce sa mai spun, ramanand in acelasi registru, de artisti si de creativitate? Daca fericirea ar fi atat de simpla cum cred unii (pseudo) chimistii (vezi Cele 6 droguri ale fericirii), unde se incadreaza nelinistea unui artist care nu are pace pana nu isi intruchipeaza chemarile sau ce putem spune de planul acelui pictor care si-a distrus opera de arta in momentul incare aceasta a fost cumparata, dorind cumva sa spuna: aceasta frumusete supravietuieste doar atata timp cat nu este atinsa de duhul banului.

Fiecare om este o taina si un univers si desi omul pare capabil de multe, a ne intelege macar pe noi insine pare misiune imposibila. Cine crede ca se intelege pe sine cel mai probabil se afla in inselare. Cine crede ca mai intelege si pe alti oameni, deja este un caz pierdut. Deci daca omul este o taina si un mister, cu atat mai mare este misterul scopului pentru care Dumnezeu l-a facut pe om. Desigur religia aduce aici explicatii si posibil chiar aici mai jos sa sara multi cu “referinte” la catehisme sau paterice. Desigur ca foarte probabil vom ajunge candva sa intelegem pentru ce am fost creati si poate iadul o sa fie pentru multi tocmai tristetea ca au pierdut timpul (si oportunitatea oferita de viata) pentru a face macar un pas catre acea chemare.

Dar chiar daca nu intelegem taina pentru care am fost creati, putem sa facem lucruri mari incepand sa facem lucruri mici sau minuscule dar facandu-le bune (ca functie) si bine (ca intentie). Si aici vreau cumva sa termin un articol care poate sa ajunga mult mai mare cu mini-revelatia mea avuta in anul care a trecut: lucrul mare pe care il putem face in primul rand este cu noi, adica cu mintea noastra, cu reflexele noastre, cu emotiile noastre, cu apucaturile noastre sau macar cu ce ne sare in ochi sau cu ce ne roade dintre ale noastre. Si asta pare un mini-sfat deoarece este logic si binestiut ca neputand schimba ce e prin jurul nostru, suntem vrem-nu vrem capitivi acolo unde am fost aruncati de viata si daca altceva nu putem face, putem sa ne jucam cu gandurile noastre. Sa nu fim insa simplisti si sa alungam ispitele fataliste ale unei astfel de orientari pentru ca imediat avem leac la o asemenea tanguiala si reducerea la absurd: sa presupunem ca am fii fost aruncati in alta parte. Ar fi fost mai bine altfel acolo? Pai sa ii analizam pe cei care se afla unde am vrea noi sa fim si sa vedem daca sunt fericiti si daca da sau nu, de ce. Si inca ceva: nimic bun nu apare din senin, exista medii propice, exista darul lui Dumnezeu pe care insa nu ti-l baga in sac, exista mostenirea genetica si/sau educatia primite moka de la altii, dar lucrurile bune nu apar niciodata doar din senin fara multa transpiratie, fara multe incercari si esecuri si poate chiar fara sange varsat.

La multi ani!

Ce SPUNE John Kelly despre Trump

Cateva lucruri incep sa se clarifice despre Trump si sa-mi confirme cele mai cumplite temeri: SUA va lua mana de pe noi, Trump urmareste interesul SUA (si al Israelului) si nu va mai duce in spate militar porcusorii, chiar cu riscul (vazut de noi) sa piarda influenta in unele teritorii. Care influenta, nu are intotdeauna si oriunde prea clar un rol determinat. De exemplu, ce cauta SUA in Siria? Sa apere Israelul? Pai care e mai mare riscul pentru Israel, Assad sau Isis & militiile iraniene care ar prelua o detronare a lui Assad?

Iata deci un extras extrem de important din interviul dat de Kelly dupa ce a parasit Casa Alba din pozitia de Chief of Staff (vezi aici ce zice Wikipedia) – din ce stiu eu, pozitia asta e un fel de maestru de combinatii in maruntaiele guvernului, dar probabil eu il am in cap pe Doug Spencer din House of Cards, care avea aceeasi pozitie.

That said, the outgoing Chief of Staff maintains that President Trump had access to multiple streams of detailed information before major decisions were made – despite Trump’s reputation for relying on his gut instinct.

“It’s never been: The president just wants to make a decision based on no knowledge and ignorance,” said Kelly. “You may not like his decision, but at least he was fully informed on the impact.”

Zerohedge

Cred ca declaratia asta ar trebui sa inchida gura macanitorilor care il subestimeaza pe Trump si il trateaza ca pe un neprofesionist sau bolnav mintal. De departe, Trump nu este deloc in aer si/sau nepregatit, ci miscarile lui converg cu persistenta clar catre o politica coerenta care priveste toate promisiunile facute in campanie: renuntarea la razboaiele aiurea fara niciun interes pentru SUA, taxarea porcusorilor din NATO care pana acum s-au bazat pe americani pentru securitate si altele.

Dupa cateva cuvinte despre energia lui Trump si capacitatea de munca supra-umana (poate ii vine de la faptul ca nu consuma alcool), Kelly mai aduce cateva informatii interesante:

According to Kelly, Trump brought him in to bring structure and order to a chaotic White House racked with inter-agency rivalry, remarkably high staff turnover and nearly constant controversy – adding that he tried to remove politics from his decision-making. 

Zerohedge

Asadar, Trump ia deciziile nu in functie de politicianisme si interese ale unor grupuri sau grupulete, ci in functie de interesul national.

Si care este interesul national al SUA in ziua de astazi? George Friedman arata care nu este: sa fie politaiul de garda gratuit al planetei, sa ofere securitate gratuita europenilor, sa mentina ordinea in Afganistan, Irak, Siria etc

Ba chiar si razboiul-tarifar pentru care de asemenea este criticat Trump este dus tot pentru a aduce din nou productia in SUA si avand in vedere ca SUA exporta sub 10% din ce produce, acest razboi va afecta mult mai mult alte tari decat SUA, aducand astfel un avantaj competitional. Cu privire la razboiul tarifar, ramane insa de vazut daca Trump va avea cohones sa il duca pana la sfarsit si sa il duca cum trebuie, pentru ca se pare ca s-a cam speriat de un posibil crash al pietelor si o da intoarsa, negocierele transmit semnale pozitive, care nu pot veni decat din cedarea din partea americanilor, fiind exclus ca chinezii sa poata renunta peste noapte la avantajele care i-au adus pe pozitia de prim producator si exportator al lumii.

Departe de a fi un sustinator al lui Trump, cel putin direct, indirect, prin teoriile sale George Friedman aproba politica lui Trump. Din pacate daca Friedman o sa aiba dreptate, asta nu e prea bine pentru noi. Apropos, de noi, Friedman sustine ca NATO inseamna de facto in ziua de astazi SUA + Polonia + Romania.

Ce poate aduce 2019 pentru UE?

Epopeea vestelor galbene in Franta nu pare sa se fii terminat, desi pasii facuti inapoi de Macron sunt considerati de naivi ca supapa si detensionare a crizei. Teoria mea este insa ca vestele galbene vor deveni permanenta in Franta si se vor consuma ca un foc mocnit care scuipa in jur scantei.

Anul 2019 este strict legat de Germania. Daca Germania va rezista pe baricade, UE va supravietui si vom avea inca un an de alunecare accelerata catre limbo-ul stagflatiei si al cumularii surselor de risc de unde masinaria poate sa cedeze.

Desi cauzele economice sunt sursa oricarei revolte si motorul schimbarilor optiunilor politice, nu este deloc exclus ca neperformantele economice sa fie asimilate ca avand alte cauze sau si alte cauze decat incompetenta politicienilor si stafiile trecutului. Prin stafiile trecutului, inteleg problemele din 2008 care insa pot fi incluse in prima categorie, dar sa zicem ca de-atunci s-au tot schimbat partide si politicieni si sa acceptam ca nu totul raul de azi vine din criza din 2008.

Sa revenim putin la Franta. Solutii miraculoase nu exista pentru Macron, acesta fiind strict dependent de banii nemtilor, Franta avand performante slabe si datorii in crestere, un sistem bancar cu multe banci zombie, depasite poate doar de Deutsche Bank care are insa in spate garantia statului german, ceea ce este cu totul altceva decat garantia statului francez in perspectiva unui default generalizat.

Ca o mica paranteza, repet si subliniez aici parerea mea ca sistemul bancar actual este insolvent si nu poate supravietui nici macar cu dobanzi zero sau negative. De altfel, dobanzile negative si-au dovedit rapid nesustenabilitatea in prezent nu stiu sa mai existe tari care au dobanzi interbancare sub zero. Prin urmare, mentinerea pe linia de plutire a bancilor este optiunea puterii politice si in ciuda tentativelor de rezolvare la nivel unional a cancerului, in cele din urma va fi fiecare pentru el.

Am pus de mai multe ori intrebare: oare ce va crapa mai intai? Saracia din Grecia, instabilitatea politica din Italia sau din alti porcusori care sa produca un exit, caderea vreunei banci mai maricele sau tensiunile sociale in tarile in care li s-au bagat refugiati pe gat? Iata ca avem in prezent tensiune in toate domeniile enumerate dar dintre ele in principal as atrage atentia asupra Deutsche Bank-ului care fiind banca reginei, duce in spate mare parte din boala sistemului insa spre deosebire de alte componente ale sistemului unde gradul de implozie este ascuns, prezentat coafat sau pur si simplu ignorat, banca DB fiind listata este scrutata cu atentie de investitori si situatia financiara in amanunt este expusa public. Sirul stirilor negative si semnalelor cu privire la DB sunt fara sfarsit. Pe ultimul an, pretul actiunii a scazut cu 98%. Eu ma mir ca inca mai este listata si ca nu au inceput sa pice si alte banci, desi vom vedea luni cat de stabile sunt celelalte banci – ministrul Finantelor al SUA a convocat cele mai mari 6 banci din SUA la o discutie pe tema lichiditatii si a stabilitatii sistemului financiar. (vezi stirea)

O cadere a DB va insemna un test vital pentru Germania & UE. Sa zicem ca statul va salva situatia si va determina un merger cu o alta banca. O masura hilara si singura intrebare care ii vine oricui in minte este: cat va dura pana si noua banca rezultata din merger va urma cale DB? Sunt unele particularitati si greseli care s-au facut la DB si la suprafata vor da vina pe fraude ale unor persoane, pe trade-uri proaste etc. Insa acesta este fum si praf, realitatea este ca intr-o economie care macar ar da semne ca isi revine, o banca ca DB ar dudui, cum se intampla la noi unde avem PIB in crestere, consum in crestere si profiturile bancilor duduie.

Bancile si pietele sunt doar o felie, avem insa o alta felie care pote fi si mai periculoasa: tensiunea sociala. Cand flacara revolutiei va ajunge la inhibatii teutoni si va exploda, e posibil sa avem surprize majore, cum am avut pe vremea lui Adolf. Istoria nu se repeta dar rimeaza, asa ca nu cautati comparatii si similitudini prea mult, vom stii abia ulterior cum de s-a putut asa ceva si ne vom intreba: cum de au asteptat politicienii germani, avand atatea semnale, sa se cumuleze atata tensiune ca sa se produca un asemenea haos?

Politicienii nu pot prevedea nimic, nu gandesc mai mult decat pe perioada mandatului lor. Macorn de exemplu in Franta se gandea sa faca pe plac sponsorilor sai si de aceea a dat acea lege cu maririle taxelor pe combustibili. Dar oare nu s-a gandit ca poporul nu mai poate, ca situatia e disperata si ca e posibil ca asta sa fie ultima picatura? Nu, nu s-a gandit, pentru ca evident daca se gandea, nu o facea. Probabil Macron este mirat si el ca totusi a reusit sa reziste in fruntea guvernului atat de mult timp cu o situatie atat de dezastruoasa si cu o atitudine atat de non-salanta si simuland un pro-unionism total dizgratios doar pentru a mentine finantarea nemtilor in continuare si a incerca ca scanteia sa nu se aprinda in mandatul sau.

Pe langa “tentatia” vestelor galbene din tara vecina, nemtii au in primul rand problema Trump, care ataca la radacina sistemul comercial actual care defavorizeaza total SUA in detrimentul tarilor producatoare (China, Germania, Japonia etc) si care nu va ezita sa isi duca la capat misiunea. Retragerea din Siria este semnalul lui Trump ca pur si simplu nu il intereseaza altceva decat interesul SUA. Prin urmare, viitorul razboi tarifar va lovi din plin in Germania si va pune si mai mult gaz pe foc.

De BREXIT nu vreau sa mai comentez nimic, desi nu este exclus ca si aici sa avem surprize neplacute pentru nemti care au un export semnificativ in Marea Britanie. In negocierile cu Marea Britanie, daca lucrurile nu o sa mearga bine, prima de suferit o sa fie Germania, fiind cel mai mare exportator in regat.

Nemtii au bineinteles si multe avantaje si posibilitati. Cand peste 50% din PIB sunt exporturi si cand ai o industrie care duduie si care poate produce chiar mai mult decat vinde acum si cand ai inca o țeavă de la rusi gata sa intre in functiune pe sub Marea Baltica in curand care sa iti aduca gaz ieftin, evident ca poti face fata la multe cutremure. Dilema este insa pentru cat timp si mai ales cata mizerie (adica dinamita) este ascunsa sub pres.

Cine se astepta la tensiunile din Franta acum cateva luni? Toata lumea era obisnuita cu protestele agricultorilor, cu situatia economica deplorabila, cu taxele mari care gonesc companiile si franeaza dezvoltarea noilor afaceri etc. Insa o miscare care sa paralizeze economia cu lunile si sa produca violente fara precedent, cine se astepta? In acelasi fel putem spune si de nemti: stim ca imigrantii sunt o problema si ca teutonii se simt umiliti de faptul ca un imigrant care nu munceste castiga mai mult ca pensia unui neamt sau ajutorul de somaj. Evident exista nemultumire cu privire la aceasta situatie si pe alocuri au existat confruntari. Insa pana acum teutonii au fost tacuti. Cand nemtii vor incepe sa strige, insa, toata lumea va auzi.

Dar chiar daca Germania va rezista financiar si va mentine nemultumirile sub nivelul rosu, ce putem spune de celelalte state care sunt majoritatea niste bombe cu ceas. Italia, Spania, Portugalia, Irlanda sunt toate tari cu datorii nesustenabile, in sensul ca le creste datoria de la an la an, guvernele nu fac fata la cheltuieli decat prin cresterea datoriei suverane iar economia merge din ce in ce mai prost.

Foarte probabil, 2018 nu se va termina prea linistit si caderea burselor va continua, producat deja evenimente demne de un nou articol chiar in acest an. De aceea inchei deocamdata tragand un semnal de alarma: indiferent de ce face UE in 2019, Romania este oricum pe muchie de cutit, avand insa in aceeasi masura si oportunitati. Cursul va fi cel mai bun indicator si cred vom afla chiar din prima saptamana a anului viitor cum se arata anul.

1 2 3 170