Comentarii la PIlda Talantilor

  1. Pilda talantilor si camataria

Stiu ca exista canoane care pun la zid camataria. De asemenea exista cuvinte ale sfintilor impotriva camatariei. Trebuie insa inteles si contextul istoric. A exista o vreme de exemplu in Imperiul Bizantin cand episcopii erau ca un fel de bancheri sau baroni locali. Dupa caderea Romei si consolidarea importantei crestinismului in Imperiului Bizantin, cum estul nu era un teritoriu citadin ci mai mult un teritoriu al satelor si cum nu mai existau marii bogatasi locali care administrau inainte orasele si erau responsaibili pentru strangerea taxelor (imi lipseste acum termenul), episcopii erau cei mai bogati oameni pe regiuni intregi. Prin urmare, avand bani, s-au gandit sa o puna de o banca si dadeau imprumuturi. Cum cine face prajutura se mai unge pe degete cu faina si cu greu se abtine cel care tine post sa nu se dedulceasca facand prajituri cu lapte si oua, s-au facut sinoade care au canonisit camataria in randul clericilor.

Insa camataria in sine nu poate fi rea si nu exista motive sa fie infierata. In primul rand, daca Hristos ar fi impotriva camatariei nu ar mai fi dat aceasta pilda. Din contra, aici cum stapanul il inchipuieste pe Dumnezeu, iata ca Dumnezeu chiar recomanda ca cel care nu se pricepe sa inmulteasca talantii in alt fel, macar sa ii dea la camatari ca sa ii inmulteasca. Altfel zis, la bancheri.

Sunt bineinteles porunci si sfaturi ca crestinul sa dea si sa nu se mai gandeasca daca va primi inapoi, insa exista nuantari in sensul ca Hristos nu ne vrea prosti. Daca am asculta orbeste aceasta porunca, fara sa cautam mai pe indelete sensul acestei porunci, cu siguranta am risipi foarte repede orice bani de prisos pe care ii avem, impartindu-i in dreapta si in stanga – caci de primit s-ar gasi multi. Porunca de a imprumuta fara sa astepti inapoi se refera clar la cei saraci si aflati in nevoie care ne sunt apropiati. Nu poate sa includa aceasta porunca indemul de a imprumuta pe un oarecare de pe strada care se afla in nevoie financiara. De asemenea, nu oricine iti cere bani chiar are nevoie de ei si imprumutul tau il poate ajuta pe respectivul. Este greu sa cantarim insa situatiile si bine ar fi sa fim luminati pentru a stii voia lui Dumnezeu in fiecare situatie. Daca nu ne este insa asta la indemana suntem macar datori sa verificam pe cine imprumutam si pentru ce. De asemenea, personal nu vad rostul imprumutarii repetate a celor care sunt rai platnici. Exista bineinteles nuantari, dar exista un tip de oameni care sunt saci fara fund si care daca le-ai da miliarde, i-ar papa pe toti si nu ti-ar da un leu inapoi. Exista oameni care nu stiu sa chibzuiasca banii si nu sunt dispusi la sacrificii ca sa se indrepte. Proastele obiceiuri nu trebuiesc incurajate prin nepasarea cu privire la imprumuturi. Dar nu doar imprumutatii neseriosi trebuiesc evitati ci si neobrazatii care mimeaza suferinta si se autovictimieaza abuzand de buna noastra dispozitie si – pe scurt zis – luandu-ne de fraieri. Daca este ceva clar, cu sau fara luminarea harului, putem cunoaste suferinta sincera a celui care cere neavand incotro, pentru ca suferinta lui ne inmoaie inima oricat de impietrita o vom avea si ingerul pazitor ne va arata acel om care merita sa ii dai si sa nu te mai astepti sa primesti, asa cum ne indeamna Mantuitorul. Din pacate insa particularitatile sistemului financiar din prezent si societatea in general, indeamna la neobrazare, indolenta, neseriozitate, auto-victimizare si pe scurt zis, nu ne ajuta sa fim cum trebuie cu privire la buna chivernisire. Daca alta data invidia saracilor putea fi stimulata doar prin admirarea gardurilor palatelor bogatilor si a hainelor acestora (pentru cei care traiau in proximitatea bogatilor), mediile informationale de astazi permit tuturor saracilor sa vada in amanunt averile, bogatiile, jucariile si dracoveniile oricaror bogati de pe toate meleagurile. Asta pune o presiune imensa pe umerii tuturor, facandu-i pe cei care in realitate nu sunt deloc saraci sa se simta ultimii oameni. Desi avem la indemana sa cunoastem, sa aflam si sa vedem si despre cei care o duc mai rau ca noi, evident ca tentatia este de a urmari cum o duc cei bogati – ce masini conduc, ce case au, cum se plimba ei cu avionul personal, ce mananca etc. Iata cum cunoasterea este o povara daca nu este insotita de discernamant si intelepciunea care cantareste importanta lucrurilor.

Orice imprumut de bani presupune un risc. Riscul de a nu mai primi banii inapoi. Camata acopera acest risc, permitand mecanismul imprumutului care este unul firesc – exista suisuri si coborasuri in viata fiecarui om si in finantele lui. E bine sa ai de unde sa ceri imprumut la un moment dat si este bine sa aiba cine sa te imprumute. Fara dobanda, nu te-ar imprumuta nimeni, deoarece mere exista unii care nu mai pot sa dea imprumutul inapoi. Daca toti ar imprumuta pe toti fara dobanda, cum inevitabil exista unii care nu mai platesc, nu doar ca s-ar incuraja taraganarea platilor (caci nu mai exista presiunea timpului si cumularea dobanzii) dar cum inevitabil unii nu platesc datoriile din varii motive, cel care imprumuta ar ajunge rapid sa intre in … incapacitate de plata.

Sa revenim insa la pilda talantilor – ar da Mantuitorul pilde cu obiceiuri si exemple necuvioase? Cu siguranta ca nu si cum fiecare cuvant al Mantuitorului este adevarat, putem fara dificultate sa spunem ca in aceasta pilda, camataria chiar este recomandata, cel putin ca alternativa la cei care nu se pricep sa inmulteasca banii.

2. Talantii sunt bani dar nu doar bani

Desi pilda cu talantii foloseste banii, se intelege ca talantii inseamna mult mai mult. Pilda este pilda si talantii inseamna darul lui Dumnezeu, de orice natura este el: viata, putere, sanatate, meserie, un talent anume, o oportunitate anume, o pasiune anume. Bunuri spirituale, bunuri biologice, psihologice, aptitudini, capacitati, situatii – ba chiar si defectele noastre pot fi talanti. O persoana cu un anume handicap, prin specificul lui si faptul ca se diferentiaza de altii, poate avea darul de a atrage atentia mai usor, ceea ce poate fi un talant – fructificat cum trebuie acest dar de a atrage atentia poate face mult bine celor din jur. Un copil care este handicapat si necesita multa jertfa din partea parintilor sai, are talantul de a stimula jertfelnicia lor si prin aceasta el se mantuieste.

Am cunoscut un cersetor handicapat care nu avea picioare (sau decat un picior – nu mai retin). In fiecare zi, statea pe un scaunel pe strada si se misca continuu, mutandu-si din cand in cand scaunelul si parcurcand o portiune de strada de-a lungul si de-a latul. Era singura posibilitate de miscare pentru el si desi altceva nu putea sa faca, plimbarea lui zilnica de sus in jos pe marginea strazii l-a facut faimos in Craiova. In ce fel acest om si-a folosit talantul este evident: cand iti este greu sa te misti, te poti gandi la el, care toata ziua se plimba cu scaunelul in sus si in jos pe marginea strazii. Desi poate o face oportunist, ca sa primeasca ajutoare de la trecatori, exista alti cersetori care nu fac ce face el: sa se plimbe pe marginea strazii, de sus in jos, toata ziua, de dimineata pana seara, mutandu-si scaunelul. Dar nu doar asta, prin plimbarea lui a atras atentia presei si am aflat ca acel om are familie, are copii care merg la scoala si de care el are grija. Ce curaj poate inspira acest om tinerilor care incep o familie si care au urechi de auzit si ochi de vazut! Cu ani in urma, a aparut chiar un articol in ziarul local – din pacate nu pot da referinta.

Cu toate acestea, desi talantii inseamna toate cele enumerate mai sus, talantii inseamna si bani. Mai ales in ziua de astazi cand banii isi erodeaza valoarea de pe o zi pe alta, responsabilitatea inmultirii talantilor pentru cei carora Dumnezeu li i-a dat, este si mai mare ca in alte vremuri si necesita atentie mai sporita. Bancile sunt solutia simplista dar care macina valoarea banilor, prin urmare responsabilitatea inmultirii este si mai grea prin dificultatea vremurilor si riscurile necesare a fi analizate. Personal, recomand fondurile de obligatiuni ca varianta minimala de dat banii la schimbatorii de bani ca sa ii inmulteasca. Schimbatorii de bani din acele zile sunt fondurile si traderii din zilele noastre. Bancile din pacate nu mai sunt camatari ci grupari care cer taxa de protectie: in fiecare luna trebuie sa cotizezi cu comisioanele babane ca sa iti poti recupera o parte din bani.

3. Lipsa lucrarii talantilor probabil nu este pacatul principal al lucratorului nepriceput

Stiu ca aici poate ma risc putin, dar m-am gandit mult la aspectul asta si nu imi este teama sa il enunt cu rezerva ca nu stiu de alte interpretari similare. Deci, lucratorul nepriceput s-a justificat ca nu a inmultit banii deoarece stia ca stapanul este “om aspru”. Pai daca stapanul era atat de aspru, avea lucratorul curajul sa il acuze ca secera de unde nu seamana si aduna de unde nu presara? Oare daca stapanul ar fi fost atat de aspru, nu i-ar fi fost frica lucratorului care primise un talant sa ii mai si strige in fata ca este nedrept? Oricum una este asprimea, alta e nedreptatea. Stapanul putea fi aspru in sensul ca cere inmultirea talantilor, dar in niciun caz nu cere imposibilul – dovada ca ceilalti doi au adus rod dublat!

Putem zice, dar cum de stapanul nu il cearta pentru o asemenea acuza, ba chiar merge pe ea zicandu-i “stiai ca secer de unde nu seman” si cealalta, si nu ai dat talantul la camatari? Stapanul ii zice “stiai”, adica tu stiai, tu ma credeai, asa ai auzit tu ca sunt, pentru a putea cu mai mult sa il acuze: chiar stiind acestea despre mine (desi nu sunt adevarate) nu ai lucrat? Ne intrebam oare ce ar fi zis stapanul daca lucratorul netrebnic ar fi zis “iarta-ma, stapane, nu am putut mai mult decat sa ingrop acest talant”? Eu unul banuiesc ce i-ar fi zis. Deci eu banuiesc ca de fapt a fost taxata inselatoria si obraznicia lucratorului netrebnic sa dea vina chiar pe stapan pentru netrebnicia lui, nu atat nerodirea lui, care ar putea veni din nepricepere, teama sau neputinta. De acord ca pilda in principal se refera la datoria inmultirii talantului dat si ne sunt dati cei doi ca exemplu pozitiv si al treilea ca exemplu negativ. Dar sa luam seama si de ce anume este acuzat acesta. Nu doar pentru nelucrare. Nelucrarea este mai mult consecinta caderii lui in mandrie, in nebunie altfel spus. Cum poate fi atitudinea lui fata de stapan altfel catalogata decat nebunie?

Sa nu mergem insa pe logica umana: sa admitem ca daca cel cu 5 a facut 10 si cel cu 2 a facut 4, ne vine la indemana sa consideram ca cel cu 1 ar fi fost dator sa faca 2. Dar poate ca stapanul, avand talanti nenumarati, daca acesta si-ar fi cerut iertare, ar fi primit talantul lui fara probleme, asa cum cel din ceasul al 11-lea, in alta parte a fost platit ca cel din primul ceas. Stapanul are toate si le imparte cum vrea el. Desi pilda ne pune pe un fagas al gandirii in care cel cu un talant este clar dator sa aduca doi, cum el l-a adus doar pe cel pe care l-a primit, sa nu ne temem sa ne gandim ca putea fi chiar mai rau: putea sa piarda talantul sau putea chiar sa vina cu datorii. Orice stapan rezonabil, nu ar avea ce sa zica daca totusi si-ar primi talantul inapoi daca cel care a fost dator sa lucreze talantii nu a reusit, desi a fost plasat intr-un context in care altii chiar au dublat talantii. Daca ar exista raspuns indreptatit, stapanul ar da alt verdict. Nu am indoiala de asta. Insa apararea lucratorului nevrednic, arata o cu totul alta fata: o indrazneala uimitoare de a acuza chiar in fata, chiar pe stapanul de lucruri mincinoase. O neobrazare crunta, o curata nebunie. Precum Adam a dat vina pe Dumnezeu pentru caderea in ispita – femeia pe care TU mi-ai dat-o, aceea m-a indemnat sa musc, ca si cum daca nu i-o dadea, el singur nu cadea in plasa sarpelui – tot asa, lucratorul netrebnit da vina pe Dumnezeu – daca tu nu erai asa de nedrept sa ceri imposibilul, eu nu eram atat de fricos si as fi lucrat si inmultit talantul. De aceea cred eu ca a fost condamnat lucratorul netrebnic – nu pentru nelucrare cat pentru neobrazarea de nu-si recunoaste neputinta si de a-l acuza pe altul, chiar pe Dumnezeu pentru metehnele lui. Se intelege ca toate merg mana in mana: lenea produce neputinta, neputinta naste nerodirea, nerodirea vine cu frica de pedeapsa. Frica de pedeapsa in loc sa aduca pocainta, starneste razvratirea care nu alunga mandria si prin urmare pocainta este imposibila.

Si aici as face o mica paranteza. Este clar ca stapanul cerea talantii inmultiti pentru ca mediul era propice. Daca cel cu cinci a reusit sa faca zece, daca cel cu doi a reusit sa faca patru, nu era deloc imposibil pentru cel cu un talant sa faca doi. In cel mai rau caz, se ducea si vedea ce fac ceilalti, daca ar fi fost nepriceput. Daca ar fi fost neputincios, poate le-ar fi cerut ajutorul celorlalti. Care lucrator care stie ca are un stapan care secera de unde nu seamana, avand un talant si stiind ca daca nu il lucreaza, va fi de rau, nu se gandeste ca macar inainte de venirea stapanului sa mearga la ceilalti si sa ceara de la ei din prisosul lor pentru a fi pregatit sa se afiseze inaintea stapanului? O astfel de indrazneala, ar fi fost cu mult sub obraznicia de a acuza chiar stapanul de lucruri mincinoase si revoltatoare pentru care evident ca nu isi poate atrage decat pedeapsa. O astfel de orbire nu poate fi justificata decat printr-o mandrie infinita. Mandria infinita l-a facut pe lucratorul netrebnic sa sada in nepricepere si sa nu invete de la cei care au lucrat cum trebuie talantii. Nu frica l-a oprit sa dea talantul la schimbatorii de bani ca sa il inmulteasca ci rusinea de a recunoaste ca nu poate si ca altii pot mai bine ca el.

Se intelege ca daca cei trei au fost chemati impreuna la judecata, contextul in care au fost ei plasati, mediul le-a fost similar si cu siguranta in activitatea lor probabil s-au intersectat, au stiut unul de altul, periodic poate s-au consultat sa vada care cat a facut si ce face fiecare pentru a putea sa ia pulsul situatiei, sa vada daca nu cumva sunt in urma. De ce credeti ca cel cu un talant nu s-a consultat cu ceilalti si nu a incerca sa invete de la ei sau daca nu putea, macar sa se roage de ei sa il imprumute? Erau oare ceilalti rai sau prea competitivi incat sa nu il ajute? Nici vorba, altfel stapanul nu i-ar fi felicitat pentru inmultirea talantilor. Stapanul este drept si nu ar fi primit talantii inmultiti daca nu ar fi fost inmultiti cum trebuie. Deci putem deduce ca cei care au inmultit talantii, puteau chiar sa se prezinte cu talanti mai putini la judecata. Cel dintai ar fi putut spune: am facut doar noua, nu zece pentru ca l-am ajutat si pe acesta sa inmulteasca si el talantul lui. Cu un asa stapan, cei noua talanti veniti la pachet cu ajutorul pentru cel nepriceput dar care s-a corectat, ar fi cantarit poate chiar mai mult in ochii stapanului.

Este cert zic eu ca cel care nu a inmultit talantul, nu de atat de frica este vinovat – caci iata nu are frica sa il acuze pe stapan de lucruri mincionase – cat de mandria de a sta incorsetat in propriile ganduri. Frica de gresala este doar iluzia pe care singur si-a construit-o in jurul sau sau mai bine zis plapuma sub care s-a ascuns mandria care l-a impiedicat mai intai sa invete de la ceilalti cum se inmultesc talantii si in cele din urma ca sa ceara iertare de la stapan. Mandria, ascunsa adanc in inima in tot acest timp, a nascut razvratirea care l-a dus pana acolo in a acuza pe stapan pentru netrebnicia lui.

De ce inflatia de 2% este cancer cu lingurita

Targetul de inflatie de 2% stabilit de BNR este o aberatie economica financiara incastrata in mentalul colectiv fara nicio evaluare sau re-evaluare. Pur si simplu BNR zice ca 2% e target si pur si simplu restul acceptam ca asta e – CSFNCSF – daca Mugurel si corul sau asa zic, asa e bine.

Peter Schiff explica pe larg stupiditatea existentei unui target de inflatie stabilit de bancile centrale, care culmea au in mandat tocmai stabilitatea preturilor.

Se intelege ca istoric au existat perioade in care deflatia a fost o problema. In criza din 33 si in alte crize, deflatia a fost consecinta crizei: preturile scadeau pentru ca lichiditatea era in implozie, investitorii erau fricosi sa isi mai tina banii aiurea in hartii umflate (actiuni, bonduri etc) si prin urmare ii bagau in aur si alte investitii reale, tangibile care nu pot disparea instant cu usurinta.

In zilele noastre, inflatia este folosita de bancile nationale pentru a diminua povara creditului. De aceea avem un “target”, desi legatura intre dobanzi si target nu este tocmai directa. In cazul Romaniei, nici macar acel target de 2%, BNR nu e in stare sa il mentina. Dezmatul pomenilor electorale din 2019 a impins inflatia la cote de alarma si pericolul inca nu a trecut. Nu mai zic la nivel european – unde deflatia chiar este alarmanta din perspectiva “analistilor” sau in SUA – unde totusi lucrurile par mai linistite daca ne uitam la cifre (din punct de vedere al targetului de inflatie). Deci bancile centrale, in fapt, nu pot pune frane atunci cand inflatia explodeaza (din varii motive) si nici nu o pot stimula cand asta e vital pentru “repornire”.

Dar nu doresc sa dezbat ce este inflatia, pentru ca exista o prapastie atat de mare intre definitia teoretica, intelegerea ei in domeniul finantelor si perceptia generala a publicului. Intelegerea definitiei nu ar fi insa o problema, ci neintelegerea mencanismelor care o produc si a imposibilitatii de a o controla. Chiar daca o inflatie de 2% ar fi de nota 10 pentru BNR – daca am accepta ca acest target nu este strigator la cer – sunt multe, multe dileme si semne de intrebare, nu doar legate de cine produce inflatia, de ce are loc inflatia, cum sa o tinem sub control, putem sa o tinem sub control etc.

Eu doresc insa sa pun cateva intrebari mai putin importante dar care pot sa trezeasca din indolenta cu privire la politica monetara a BNR-ului pe cei carora le pasa.

In primul rand, de ce este targetul de inflatie 2% in lei? Daca noi oricum avem un deficit comercial imens, daca preturile in Romania la cele mai scumpe lucruri sunt in EUR (imobiliare, auto, firme), daca pana si in domeniul alimentar consumam mare parte din import, de ce BNR nu stabileste in target de inflatie in EUR? Daca BNR-ului ii pasa de stabilitatea preturilor este evident ca devalorizarea cursului poate lovi cu mult mai puternic in aceasta stabilitate daca le evaluam in eur. Daca stabilitatea preturilor este importanta pentru economie si pentru populatie in cele din urma – pentru ca sper ca omul este inca focusul “specialistilor” de la BNR si nu “macro-stabilitatea” bancilor – de ce nu se focuseaza BNR si pe stabilitatea preturilor in EUR care ne afecteaza de fapt pe toti? Da, avem grija la curs, poate raspunde Mugurel, dar pana una alta, 2% pe lei este targetul oficial si toata politica BNR este focusata pe acest target.

Sa zicem ca ar fi ilogic sa stabileasca targetul in EUR (ca doar BNR controleaza leii din piata, dobanzile si alte mecanisme prin care poate afecta inflatia). Dar macar informativ, de ce nu mentine BNR si o inflatie in EUR? De ce nu suntem informati: inflatia anul acesta in EUR a cosului de consum a fost xxx? Sau daca nu BNR, macar INS! Sa zicem ca poate printre sutele de charturi facute de operatorii de excell-uri de la INS ar fi si vreunul in EUR sau sa zicem ca cine doreste poate sa isi faca singur calculele ca doar cifrele sunt publice, cursul BNR este public etc. Si INS si BNR dar mai ales presa ignora ce conteaza pentru omul de rand: evolutia reala a nivelului de trai, care in cazul romanilor se masoara in EUR nu in LEI.

Metodologia stabilirii inflatiei este de asemenea una irelevanta. Diavolul este in detalii. De acord, ca trebuie sa existe un cos zilnic, trebuia cumva masurat nivelul de trai – desi cui ii pasa, ca politicienilor oricum nu prea le pasa, iar Mugurel macane povestea cu inflatia de 2% de cand il stim … Insa acest cos este plimbat cam mult prin mall si produsele se cam schimba prin el. Sondarea preturilor nu are adancimea necesara statistica pentru a conta, etc. Cu toate acestea, chiar si acest cos masluit, a crescut in Noiembrie.

In final, as dori sa trag un semnal de alarma sau mai bine zis sa pun in vedere la ce anume trebuie sa fim atenti ca indicator al apropierii SHTF-ului.

Avem asadar consensul mainstream ca bancile centrale trebuie sa mentina o inflatie de 2% pentru a asigura o stabilitate economica si a sistemului financiar. Ma rog, cu sistemul financiar, sunt mai multe de zis, dar in macaneala oficiala, economia e aruncata in fata pentru a linistii boporul ca BNR (si alte banci) vegheaza pentru noi. Ca uite, incearca sa atinga un target de 2% ca sa avem stabilitatea preturilor, ceea ce pare ceva bun pentru ca ne garanteaza ca nu o sa fim furati de guvern prin faptul ca primim azi o suma si peste o luna cand ii cheltuim (sau si mai mult daca ii punem in banca) o sa valoreze la fel sau macar doar cu 2% mai putin …

Ei bine, cand bancile centrale nu o sa mai poata sa tina sub control acest 2% si o sa sarim peste, o perioada mai mare, chiar si cu putin, atunci sunt semnale clare ca incepe SHTF. Ce pot sa mai faca bancile pentru a raci inflatia cand se va incinge? BNR sa zicem ca poate mari dobanzile, poate devaloriza leul etc. Dar Fed-ul ce poate face? Sau BCE-ul? Oricum marirea dobanzilor creste povara datoriei si sunt unele tari in prezent unde numai o marire de 0.1% a dobanzii poate da peste cap deficitul.

In final, mai doresc sa prezint un punct de vedere al unor contrarieni financiari. Avem asadar consensul ca traim o perioada de lupta cu explozia creditului prin tentativa de stimulare a unei inflatii si oferirea de lichiditate nelimitata. Expansiunea creditului la cote infinite, cu increderea ca bancile centrale pot controla toate mecanismele din piata pe masura ce inghit o felie din ce in ce mai mare din piete. Toate acestea cu un singur scop: stimularea unei inflatii pentru erodarea nivelului global al datoriei fara acceptarea unei crize majore – care a fost pana acum felul in care natura (pietele) rezolva problema supra-incingerii, asa cum padurile ard uneori pentru a scapa de cumularea uscaturilor si a putreziciunilor. Dar ca sa nu mai avem crize, deoarece politicienii nu sunt realesi daca sunt crize, dar mai ales deoarece bancherii nu prea mai fac profituri record in crize, s-a inventat masina de tiparit bani prin apasarea unei taste, care rezolva pe moment problema si evita crizele. E mult de discutat si in ce masura crizele sunt chiar evitate in realitate, pentru ca daca ne uitam la greci, ce au patit ei in ultimii 7-8 ani este mai rau decat criza din anii 33 cu tot crashul economic si finaciar de atunci.

Dar avem asadar un consens, ca bancile centrale incearca sa “reporneasca” motoarele prin stimulare financiara menita sa produca inflatie care ideal sa fie tinuta sub control. Si in ultimii 10 ani, am avut perioade in care chiar se credea ca aceasta se poate realiza.

Sunt insa cateva voci care sustin ca repornirea motoarelor este o iluzie si ca inflatia nu poate fi stimulata, ba din contra ne vom lovi in final cu o mega-deflatie seculara [1]. Tiparirea de bani care teoretic este impinsa de sus in jos, de la bancheri pana la femeia de serviciu se cam opreste pe drum si desi unele asset-uri raman la preturi umflate, puterea de cumparare a omului de rand scade treptat si este doar o chestiune de timp pana cand alterarea mecanismelor de auto-reglare a pietelor va produce dezechilbre majore care nu mai pot fi controlate prin inginerii financiare si monetare. Intr-adevar, adeptii acestei perspective sunt in zona fringe, dar exista si daca au dreptate, SHTF va fi nasol de tot pentru cei de jos.

In particular in Romania, dupa cum am mai explicat, recent traim o perioada de devalorizare treptata a cursului in vederea temperarii deficitelor. Orban s-a intalnit cu Isarescu inainte de numire si probabil Isarescu a venit cu propunerea: PNL urmeaza sa continue cu maririle promise de PSD, nu va taia nimic, dar cursul va fi dezlegat pentru a evita deficite si mai mari. Este o masura tragica si penibila si o tentativa groteasca de controlare a economiei tarii si a politicii economice de la BNR si nu de la guvernul desemnat. Sunt personal revoltat ca Organ-ul lui Isarescu nu are nici neuronii si nici cohones sa vina cu propriile idei si PNL nu are oamenii capabili sa inteleaga ca trebuie sa te feresti de darurile lui Mugurel.

Nu exista solutii monetare la defecte structurale si politici catastrofale. Este precum un panadol dat unui bolnav de cancer. Pe moment ajuta, dar nu este ce trebuie. Tumoarea trebuie extirpata, politicile catastrofale trebuiesc abordare cu fermitate si rezolvate rapid. De acord, ca reactia sociala poate fi o problema, dar nu este alta cale.

Pe de alta parte, chiar daca presupunem prin absurd ca cei doi au stabilit sau vor stabili o politica coerenta si niste pasi concreti fermi de reglare si ajustare si solutia este doar una de avarie, personal nu am incredere in Mugurel si nu cred ca asta este rolul BNR sa deschida pusculita rezervei discretionar cand crede Mugurel ca acum e bine sa lasam cursul, acum nu e bine, pentru ca acum trebuie sa taiem deficitul si pentru ca acum poate e mai bine sa mentinem dobanzile.

Numai cei familiari cu teoria jocurilor – si noi romanii ar trebui sa avem destui care o inteleg, ca avem ceva istorie – realizeaza ca implicarea lui Mugurel nu este deloc un sprijin sau un ajutor dat guvernului ci poate fi vectorul principal al strategiei. O suceala periculoasa este aceasta imbarligare a guvernului cu BNR-ul, mai exact cu Mugurel.

Reiterez opinia mea ca cata vreme la coarna BNR-ului va fi Mugurel, Romania nu va putea face pasi reali inspre capitalism si economia de piata, deoarece Mugurel are prea multa putere si este un nebun scapat de sub control. Are grandomania sa se creada taticul natiunii, ultimul paznic, marele strateg finantist, arhitectul macrostabilitatii, gardianul finantelor tarii etc. Indiferent de intentiile lui, Mugurel nu doar ca are prea multa putere pentru un om si nu are o parere prea buna despre capitalism. Din principiu insa, niciun om nu ar trebui sa aiba atata putere si atata decizie, ci politica economica trebuie sa fie a guvernului, iar banca nationala sa renunte la rolul de “jucator” sau mai bine zis “arbitru” care face si desface regulile , limitandu-se la controlul bancilor si institutiilor financiare, oferind analizele si know-how-ul necesar decidentilor etc.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Lacy Hunt e un nume putin cunoscut, dar ca fost economist la mari banci si ca angajat al Fed-ului, semnalele lui sunt infricosatoare; la 2 ani de la acest interviu, recomand sa il urmariti, atat pe el cat si canalul Hidden Forces — https://www.youtube.com/watch?v=MnFCacYvdy8

Iluzii de ziua Nationala

Sunt multe iluzii vehiculate, dar doresc sa trec in revista doar cateva:

  1. am scapat de comunisti; cu iluzia asta se imbata mai ales fosta opozitie – actuala putere (interimara, pana la parlamentare); chiar si presedintele parca a macanit ceva de genul … astazi; am scris despre asta aici, cel mai recent;
  2. suntem pe o cale buna, sigura; exista o euforie la nivel oficial al declaratiilor, cum ca apartenenta la UE si NATO sunt mari realizari si ne-a plasat deja pe o orbita stabila; a fi in UE si a fi linistit este specific orbilor care nu inteleg implozia unui sistem financiar bazat pe credit si etapele pe care le presupune aceasta refacere tectonica a sistemului financiar actual; nu intru in amanunte, doar doresc sa subliniez ca traim intr-o criza chiar daca nu o simtim, care criza are mai multe etape; ca in orice crize, beneficiarii si profitorii sunt cei care sunt constienti de ce se intampla si sunt flexibili, putand sa se adapteze noilor realitati aduse de schimbare; flexibilitatea si realismul nu sunt deloc atribute ale noului soviet european, un cancer birocratic de politicieni profitori nealesi si ajunsi acolo prin negocieri si jocuri de culise ca sa castige sume imense, cu mult peste meritele lor dar mai ales cu mult peste realizarile lor; UE nu a facut un pas infim inspre abordarea realista a crizei financiare si in atenuarea viitoarelor socuri; autoritatile romane care macane ca ce bine ca suntem noi in UE, au o singura umbra de adevar in declaratiile lor: puteam sa fim mai rau, puteam sa fi guvernie ruseasca cum e Moldova; in rest nimic; daca e bine sa ne mandrim cu asta, suntem micii eroi ai provinciilor fostei Dacia Felix; Basarabia e cotropita, in Bucovina de Nord romanismul este pe cale de disparitie, Voivodina e la sarbi, etc; Romania care a mai ramas, intr-adevar mai are ceva vorbitori de limba romana si o populatie care pastreaza o oarecare afinitate culturala cu trecutul; insa este doar o chestiune de timp pana emigrarea va distruge totul si va crea premizele ca la viitoarea criza, sa putem cu usurinta sa fim asimiliati de vecini
  3. diaspora este romaneasca; romanii doresc sa se intoarca dar nu au unde; romanii isi iubesc patria desi au fost goniti de politicienii corupti, insa daca facem autostrazi, multi o sa se intoarca; adevarul este ca indiferent daca am avea sau nu autostrazi tinerii ar pleca oricum; cata vreme granitele sunt deschise, exista un exod al valorilor direct proportional cu conditiile economice; cei care muncesc se vor duce mereu acolo unde sunt platiti mai bine si/sau unde au conditii de viata mult mai decente; raman fraierii si incompetentii; nu doar in Romania – Polonia si-a pierdut generatia tanara; tinerii greci fug de asemenea in afara, desi e de munca si in Grecia, doar ca evident ca este mai frumos acolo unde majoritatea oamenilor muncesc, unde legile sunt respectate, unde societatea a facut unele progrese; societatea moderna este apogeul cetatii din trecut: locul unde mai multi oameni se strang sa traiasca impreuna, sa adere la un set de valori, sa munceasca si sa contribuie la un guvern care sa le ofere anumite servicii: securitate, sanatate, drumuri, ajutor in caz de nevoie, acces la cultura si invatamant de calitate etc; exista societati mai dezvoltate in care individul adera mult si foarte mult la legile comune si exista societatii slab-dezvoltate in care indivizii nu adera la conventiile sociale ci cauta mai mult sa profite de pe seama comunitatii; acolo unde exista o traditie a societatii, evident progresele sunt spectaculoase – si nu doar din punct de vedere economic, ci si al felului cum se comporta oamenii; acolo unde nu exista o traditie a orasului – cum e pe la noi, Romania fiind inca o comunitate de sate – capetele luminate duc o munca epuizanta de a construi ceva si cum se face ceva, gramezile il darama pentru ca nu exista aderenta si doar o mana de oameni nu pot construi un drum – de exemplu – daca locuitorii din dreptul drumului vin noaptea si fura materialele de constructie, in loc sa puna si ei umarul la constructia drumului; deci, diaspora nu mai este romaneasca si nu mai pote contribui cu nimic pentru tara; ne amagim sa credem ca un vot din cand in cand poate schimba ceva, sau o “imagine” buna – care oricum este doar in capul nostru – ajuta in vreun fel concret pe cei de acasa; cata vreme romanii din afara muncesc pentru straini, beneficiile vor fi in primul rand ale strainilor pentru care muncesc romanii nostri; evident ca si ei isi vor primi salariul si poate unii vor face ceva bani si poate o parte dintre bani va fi trimisa inapoi; insa acesti bani inapoi, pusi in balanta cu deficitul de forta de munca si de coeziune sociala, plus valoare, plus cultural si educational pe care acesti oameni l-ar aduce, este nesemnificativ; chiar daca situatia se va schimba, se vor intoarce doar cei care nu s-au integrat acolo si care sunt oricum cam de mana a doua: cei care muncesc serios, ii duce capul sa invete o limba, se prind cum merg lucrurile pe-acolo si nu fac ilegalitati sau alte prostii, aceia nu au de ce sa se intoarca decat daca cine stie ce mega eveniment va distruge vestul (de exemplu un asteroid) si noi vom scapa prin minune;
  4. armata romaneasca ne face cinste; a patrula prin Afganistan ca momeala pentru talibani nu este neaparat o activitate profesionista performanta, desi evident ca a ramane in viata in camp de razboi nu e deloc usor; am tot respectul pentru mercenarii care au ales aceasta meserie, chiar daca au facut-o doar pentru bani; este o meserie frumoasa si palpitanta, care nu este pentru orice neica-nimeni; insa de la a-si face meseria cat poti de bine in conditii mizere (material, armata romana nu sta deloc bine) pana la a face cinste tarii e o cale lunga; suntem totusi in timp de pace si militarii romani nu au avut inca vreo provocare – sa lupte cu rusii din Transnistria, de exemplu; se tot macane de rolul in “spatiul cibernetic” pe care il joaca romanii – nici aici nu am auzit de nu stiu care centrala electrica din Rusia care sa fii fost oprita de “hackeri” romani; din contra, ma lupt zilnic cu hackerii rusi care incearca sa imi sparga conturile si cu cei chinezi care imi dau jos cu blogul; cand am avut un card cu seria furata folosit pentru shopping, am dat diviziei de “experti” a SRI-ului mura-in-gura pentru a-l prinde pe faptas: nume, adresa, IP; nu au facut nimic, la proces procuroarea a declarat ca nu s-a putut identifica faptasul si pentru ca nu s-a iregistrat nicio paguba (din fericire, am obiceiul sa nu tin bani pe card cand nu am nevoie) se inchide investigatia; nu vad de ce sa ne mandrim cu armata romana cata vreme nu am castigat niciun razboi si nici macar nu i-am descurajat pe rusi in vreun fel – altfel, cum sa ne jigneasca periodic in halul in care o fac? da, tine si de politica, dar cu ce e mai presus armata romaneasca fata de armata ungureasca, de exemplu? pana una alta, ungurii au obtinut avantaje nenumarate in ultimul timp, ajungand pana acolo in a flutura steagurile ungariei si a le da jos pe cele romanesti; si au facut asta chiar fara armata … in plus, nici ungurii nu au fost atacati si ocupati de rusi; deci sa nu macanim aiurea despre armata pana nu avem rezultate concrete pozitive in conflictul cu puteri care conteaza;
  5. suntem un popor crestin (sau crestin-ortodox); la cate sarmale si fasole cu carnati s-a servit astazi la manifestatii, nu prea inteleg cum de mai exista oameni care repeta aceste sloganuri aiuristice; nu zic de avorturi, divorturi, prezenta la slujba, felul cum votam hoti si corupti sau daca macar ne strangem sa votam pentru familia traditionala; crestinismul este infim in randul populatiei de pe aceste meleaguri si nu stiu daca are vreo legatura de fapt cu traditia; ma refer la faptul ca daca ai lua niste straini si i-ai aduce in Romania sa locuiasca aici si i-ai invata limba, data fiind istoria si exemplul inaintasilor nostri, probabil ar deveni niste ortodocsi mult mai fierbinti decat populatia nascuta pe acest teritoriu in vremurile noastre; din contra, respingerea tineretului fata de traditie si dezinteresul fata de istorie denota mai degraba o diluare chiar si a legaturii superficiale firesti pe care traditia o mai prezinta; care legatura, fiind superficiala, de multe ori mai mult rau face, prin stereotipurile defecte cu care sperie tineretul; insa adevaratul crestinism al poporului roman se vede in superficialitatea cu care este preocupat de erezia ecumenista; nu zic de ignorantii care se casatoresc cu “crestini” de alte religii ca si cum nu ar mai exista romani ortodocsi pe lume; dar zic de crestinii ortodocsi care merg la biserica, pupa moastele, fac pelerinaje, doneaza haine, dar nu le pasa cand Daniel se pupa cu Papa si slujesc impreuna in “catedrala neamului”
  6. avem si lucruri bune, dar avem tendinta sa vedem raul; asta nu e tocmai iluzie, dar este un refren deseori repetat de cei care doresc sa para “moderati” si “filosofi” avand o perspectiva “globala” asupra situatiei; personal, am fost oripilat de cresterea numarului de accidente in Oltenia Eterna Terra Nova Provincie Crestina si Latina si de la un moment dat, m-am gandit sa pun si un tag pe Facebook; am primit critici ca prea vad raul, ca si in alte privinte; ieri insa era sa mor daca plecam de-acasa in jurul orei 12-1 cand un tanar rrom intr-un mercedes gri ca un cal alb, a facut praf 3 masini pe strada unde locuiesc; de obicei la ora aceea, eu chiar plec cu bicicleta in parc; din fericire, de data asta am scapat, desi am mai avut incidente cu rromi in bmw care nu se impaca cu ideea ca un biciclist le poate lua fata la semafor si dupa ce il ajung din urma se fac ca il calca tragand de volan in dreapta; da, oate uneori eu – si altii ca mine – vad lucrurile prea rau; dar poate le vedem si prea bine; poate daca am fi intregi la minte ne-am lua si noi talpasita si am fugi; cunosc un caz similar care s-a lasat si cu morti (acum doar cu accidentarea tinerei printese care se afla in partea dreapta); pedeapsa judecatorilor care au acum lefurile dublate si ies la pensie anticipat pentru ca judeca greu si drept, a fost ca tanarul inculpat sa stea acasa sa se joace pe consola un an de zile; nu stiu concret daca legile au fost problema sau judecatorii, dar intr-o tara in care nu este dreptate, raul inevitabil va domina. Aceasta este imaginea globala a Romaniei – o pseudo-societate care importa doar forme, impinsa inainte de cativa nebuni care nu vad inutilitatea si lipsa sanselor tentativelor lor de a o schimba. O grupare de oameni care doresc sa primeasca de la stat, nu iubesc prea mult munca, o fac mai mult impinsi de la spate de descoperirile de pe card. O diaspora care a fugit de lupta cu raul de acasa pentru a se integra in rahatul altora.

Cu toate acestea, zic unii ca am putea spera macar. Adica, totusi nu suntem ca in Africa unde se moare de foame sau unde nu au net la viteza de Giga sau unde tinerii nu au console s.a. Aceast fel de a vedea lucrurile este al oamenilor slabi, plafonati, fara visuri, fara viziune, fara coloana vertebrala si macar fara respectul pentru cei care nu sunt ca ei. Caci a cere romanilor sa mai si urmeze exemplul vreunui visator cu viziune, cu coloana etc, este deja prea mult. Noi ne punem nadejdea fie in neamtul perfect care este intruchiparea imaginii noastre deformate fata de seriozitatea si calitatea nemteasca, fie in tovarasii care mai fura, dar macar mai fac cate ceva si pentru noi, mai lasa un WC de cateva sute de mii de euro la vreo scoala, mai lasa un drum asfaltat, chiar daca fara fundatie care peste 2 ani va avea nevoie de reparatie, dar macar e de-al nostru.

De ce se misca PSD asa de repede?

Propusa unificatoare a romanilor, cea care aducea pana mai ieri pacea si nu ura si dezbinarea, dialogul onest si calm nu “discursul urii”, marea organizatoare si profesionista care a adus crestere economica si a crescut pib-ul la cote record este scuipata de partid ca o masea cariata.

Actorul care aduce falimentul unui film este concediat de studiourile de film, reporterul care scade audienta emisiunilor este dat afara de patronii televiziunii, vanzatoarea care nu vinde gogosi cum trebuie ci sperie clientii, e data afara de patron, deci in cele din urma si PSD-ul apeleaza la principii capitaliste: cine nu inmulteste talantii sa fie alungat de la ciolan.

Ca o haita de hiene, se agita tovarasii; se intreaba insa oare alegatorii PSD care-i graba? Femeia a fost stresata, obosita, a fost o campanie nasoala, cu o pierdere fatala si nu e doar vina ei. E prea mult sa i se dea o perioada de gratie? O perioada de adaptarea la faptul ca nu doar ca a pierdut guvernarea intr-un mod rusinos, fiind votata jos de colegii sai, nu doar ca cu greu s-a mentinut in pozitia de candidata a PSD-ului, nu doar ca s-a luptat cu presedintele in functie, nu doar ca a incasat pumni pentru partid (ca de altfel cam toti presedintii din ultimul timp), dar acum chiar trebuie sa fie aruncata la o parte ca o carpa? DE CE SE INTAMPLA ASTA?

Raspuns: pentru ca PSD este o haita de lupi si cum liderul are o mica rana, concurentii cauta sa speculeze slabiciunea si sa il dea la o parte (nu e nevoie sa detaliez cum se intampla asta). Faptul ca Viorica este femeie nu conteaza: tovarasii nu discrimineaza. La fel de repede cum l-au sfasiat pe Ponta, pe Tudose si pe altii, la fel de repede o sfasie si pe Viorica. Viorica trebuia sa stie si probabil stia asta. Omeneste insa este nefiresc ca la 2 zile de la alegeri sa fie deja usuita.

Graba cu care se misca psd-ul este justificata de un singur motiv: fiecarui potential succesor ii este frica ca concurenta sa nu ii ia fata; tovarasii cunosc riscurile sfasierii interne si cunoscandu-se se grabesc, nu mai au rabdare, tremura mirosind sange de lupoaica ranita. Precum o haita de lupi care se gramadesc sa sfasie o caprioara si nu asteapta sa i se raceasca sangele pentru ca alti lupi pot sa apara pe la spate si sa ii muste sau poate nu mai ramane nimic de rontait pentru ei, lupii tineri din PSD s-au gramadit acum in jurul Vioricai.

Felul cum se comporta acum denota si caracterele lor. Jignirile, acuzele, delimitarile sunt penibile si arata adevarata imagine a acestui partid.

Nu vreau sa dau exemple de situatii similare din alte partide pentru ca PSD este unic prin amploarea baronilor si mecanismele interne de decizie, prin diversitatea centrelor de putere, prin traditia de facere, desfacere si refacere a gruparilor interne. Cert este ca nu prea e loc pentru carne proaspata, vina nu va fi deloc asumata, o analiza a esecului este secundara. Urgenta este acum, punerea mainii pe putere. Cine va fi acum presedintele PSD va fi evident si candidatul la postul de prim-ministru la viitoarele alegeri parlamentare.

High Hopes degeaba

Azi este o zi de speranta. Speranta aiurea. I-am vazut pe romanii de la Londra cum au si tras o hora in jurul urnei ca niste naivi. Ce e de sarbatorit si de ce sa ne bucuram? Ca scapam de ciuma rosie? Dar chiar scapam?

Pe langa faptul ca nu scapam de ciuma rosie ci doar taiem unul dintre cele 7 capete autoregenerative ale balaurului rosu, ciuma rosie e in noi. Am explicat intr-unul din sutele de articole anti-comuniste, ca poporul roman are in sange afinitatea catre compromis si dragostea atavica fata de un tatic care “sa ne dea” si care sa aibe grija ca sa fie bine pentru toti, ca sa nu fie rau.

Evident, exista tinerii si generatiile noi au un timp de uzura necesar pentru a scapa de iluzii – ca putem schimba tara noastra. Unii o fac mai repede si gresit, punandu-si speranta in iluziile altor natii si crezand ca daca primesc pe tava ce s-au luptat altii secole ca sa puna pe picioare, vor avea o viata implinita. Nu ca as dori sa aduc vreo umbra morala asupra celor care au propriul fel de avedea lumea si s-au carat de aici lasandu-ne pe noi fraierii din tara care nu se adapteaza la bolsevism ci se lupta cum pot si cat pot cu el sa ducem steagul romanismului mai departe. Caci Romania profunda, adevarata, este o Romanie profund anti-comunista, nu tembel-socialista cum o prezinta Puric, Basilica si altii.

Dar sa vedem mai concret de ce nu putem avea sperante – nici ca scapam de ciuma rosie, nici ca lucrurile se vor schimba real in bine.

Aici as face o mica paranteza. Multi zic “lucrurile s-au mai schimbat totusi in bine in ultimii ani”, exista progres. Blah, blah. Ni se pare ca lucrurile se schimba! Apartenenta la UE, banii gratuiti pe care ii primim, mormanele de fonduri europene, banii trimis de capsunari, progresul tehnologic global evident ca mai schimba pe ici pe colo lucrurile. Dar, in esenta, cata vreme nu se schimba mentalitatile, nu am castigat nimic. Banii pot sa dispara asa cum au aparut, peste noapte. In plus, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in trastie. Si de aceea, de fapt, toate oportunitatile de dezvoltare pe care le-am pierdut sunt de fapt regrese care se vor vedea mai concret in viitor. Dar nu o lungesc mai mult in argumentarea iluziilor ca totusi exista mici schimbari in bine si pe la noi – cei care nu sunt convinsi, ii invit sa citeasca acest articol din Ziarul Financiar unde desi tonul general este unul optimist (contrar opiniei mele), “economistul” ne da un mic amanunt interesant: Polonia nu a avut niciun trimestru de scădere din 1991! Cam asta inseamna schimbare, nu importul formelor fara fond de la noi si puseurile consumeriste.

Un al doilea motiv de ce nu putem avea sperante: suntem inconjurati de rusi. Ne place, nu ne place, istoria ne este potrivnica inca o data. Chiar daca noi am fi cum trebuie, am avea istoria impotriva. Nu zic ca e imposibil sa te lupti cu istoria, dar nu ne vad pe noi luptand cu istoria, din contra, in general, romanii sunt invatati la scoala ca codrul e frate cu romanul: adica cand vin invadatorii si ne violeaza femeile si mamele, tinerii si bravii barbati romani isi ia talpasita si se ascund in codru. Asa cum astazi fug in afara … Afara este de fapt codrul romanului din prezent. Romanii bravi de astazi fug afara in loc sa se lupte cu invadatorii sau cu mostenitorii acestora – caci ce altceva sunt bolsevicii de astazi decat genele pierdute ale gunoailor de invadatori care au violat femeile romanesti acum 70, 100, 150 de ani?

In final doresc doar sa fac un scurt apel la claritate. Sa ne imaginam un scenariu optim: PSD pleaca, devine mic, cam cat PRM-ul, tine ciocul mic, nu mai are un cuvant de spus in politica romaneasca. Ce credeti ca o sa se intample? Reforme structurale majore? Reducerea aparatului administrativ? Introducerea de criterii de performanta in administratia publica? Politici inteligente si eficiente de investitii care sa prioritizeze corect, sa aloce echilibrat si la timp, sa monitorizeze cum trebuie proiectele si sa evite riscurile, capcanele si amanarile bine stiute? O sa introduca noul guvern sau noile guverne un sistem de taxare corect, care sa stimuleze munca dar in acelasi timp sa descurajeze evaziunea? O sa poata noul guvern sa ajunga la o intelegere cu taticul Isarescu pentru sincronizarea unei policiti fiscale care sa ajute si sa nu puna piedici inutile in politicile fiscale si in general in managementul datoriei – caci oricum ministerul finantelor la noi s-ar numi mai corect ministerul datoriei, caci in principal asta face, datorii. Dar cine sa fie oamenii care sa faca toate acestea? De unde o sa apara ei peste noapte?

Si chiar daca s-ar intampla asta – sa zicem ca prin minune vom avea o guvernare perfecta, care va stimula economia in mod real, va diminua dezechilibrele si va face reformele mult amanate pana acum (privatizari, taieri cheltuieli, reduceri taxe, investitii destepte etc) – cum vor reusi companiile romanesti sa se dezvolte si cum va putea Romania sa imite Polonia, daca forta de munca este deja in deficit si premizele sunt pesimiste? De fapt, desi in campul fortei de munca stam prost, in campul demografic stam extrem de grav. Problemele demografice se vor transfera in piaca muncii.

Altfel spus, raul facut este deja prea mare, situatia nu pote fi salvata, maxim ce se poate obtine va fi o amanare a afundarii irecuperabile similare Greciei. Grecia a ajuns o populatie infima (tinerii au fugit) tinuta pe linia de plutire cu linii de credit de la europeni si care si-a pus toate resursele la mezat (aur, ape, insule, porturi etc). Grecul de rand o duce din ce in ce mai prost. Nu moare de foame, dar nici sperante prea mari nu are. Tinerii greci spera sa emigreze in Germania sau in Australia sau macar in Romania.

Romania insa nu mai are nici aur, nici paduri iar apele sunt deja concesionate pe sute de ani. Nu vom avea prea multe de oferit gaj pentru credite si vom fi tinuti pe linia de plutire cu un os aruncat din cand in cand pentru a pazi granita de est a uniunii. Asta e soarta noastra inca o data, pe care singur ne-am cladit-o, sa fim paznic de noapte pe salariu minim.

Isarescu mareste cursul

Sunt uimit ca de fiecare data de ignoranta reporterilor care nici pana acum nu au inteles cum functioneaza cursul valutar in Romania.

Pe scurt, cursul valutar in Romania este stabilit de BNR, adica de guvernator. Da, poate e un consiliu, poate au ceva comisii si comitete, dar decizia o ia Mugur. Exista oare vreo posibilitate ca Mugurel sa fie contrazis in BNR? NU! In care institutie in care acelas sef taie si spanzura de atat de mult timp incat Ceausescu a avut o dictatura mai scurta decat el, poate fi seful contrazis? Cred deci ca este clar pentru toti ca Romania este considerata o tara de 2 bani, o colonie economica si o zona de “vama” sau “frontiera”, o pepiniera de capsunari dar si de ingineri si prin urmare, este permis ca desi mandatul guvernatorilor celor mai mari banci centrale din lume sa fie limitat la 4-5 ani, Mugurel sa poata domni pe viata. Puterea lui Mugurel este atat de mare incat nici macar Dragnea nu l-a putut da la o parte. Taine peste puterea noastra de intelegere si centre de putere obscure, altele decat partidele politice contribuie la aceasta situatie.

De ce zic ca Mugurel determina cursul? Pai rezerva BNR-ului este ca o mitraliera iar cresterea cursului este ca hiena care se apropie de gard. Daca te afli in situatia sa fii inconjurat de hiene si sa ai o mitraliera, tu decizi cand tragi si cat de puternice sunt rafalele. Cand tragi, evident hienele fug, cand nu tragi hienele se apropie si dau tarcoale. Rafalele poate nu te tin la nesfarsit si ai munitie limitata care poate fi mare sau mica. Poate ca daca tragi bine de tot, omori toate hienele. Dar poti sa si tragi cu toate glonturile si doar sa faci mult zgomot, nereusind sa gonesti hienele. Este o dilema cum e mai bine si cel care trage cu mitraliera pur si simplu face cum il duce capul.

Rezerva BNR este mai mult decat suficienta sa tina cursul in 4.5. Insa presiunile asupra cursului sunt reale: deficitul balantei externe – cum spunea si Mugurel – este adevarul care ne arata cum stam: ca tara, suntem niste creditaci, mancam mai mult decat producem, traim pe card. Balanta negativa la cote record, deficitul imens peste target, inflatia cauzata de maririle oportuniste si fara baza ale salariilor si pensiilor sunt toti factori care se vor regasi in curs. Dar se pot regasi si in dobanda. Daca Mugurel marea dobanda la ultima sedinta, nu aveam problemele cu cursul de acum (cine le are). Dar cum Mugurel taie si spanzura, el decide ce e mai bine: dobanzile sau cursul, acum sau peste 6 luni.

Nu stiu de ce Mugurel s-a decis acum sa lase cursul sa creasca. Poate ca asa s-a inteles cu Orban la ultima intalnire desi ma indoiesc ca Orban are habar de chestiunile astea legate de curs si cu atat mai putin Orban are ceva de zis in fata lui Mugurel. Simplul fapt ca Orban s-a dus la Mugurel si nu invers ne spune cine e nasul. Catu insa se pricepe si am mare incredere in el ca va face treaba buna, dar Orban pare la fel de necunoscator ca Veorica in chestiunile economice. Imi place insa ca Orban asculta si asimileaza ideile, ceea ce ne da sperante.

Situatia in China si SUA e nasoala iar economiile emergente, printre care si noi (chiar semi-emergenti sau aspiranti la emergenti) vor fi marii beneficiari ai fluxurilor de bani care vor cauta randamente mai mari (chiar infime) goniti fiind de politicile monetare de represiune financiara din vest. Din pacate, ca de fiecare data, noi nu suntem constienti de oportunitati si nici nu le fructificam. Chiar perioada pe care am trecut-o, a fost una linistita din punctul de vedere al dobanzilor si Romania avea sansa sa se dezvolte imens daca nu aveam niste hoti la conducere si investeam in loc sa marim pensii si salarii cu scop electoral.

Mugurel se joaca alba-neagra si incearca sa amane la maxim cresterea dobanzilor care ar ajuta si racirea creditarii asupra careia a tot tras semnale de alarme. Insa doar cu bau-bau-ul cu poate Mugurel sa calmeze situatia? Cu bau-bau-ul nu face decat sa macane cum a facut si inainte de 2008 cand a permis destrabalarea creditelor. Destrabalarea dincolo de cat ne tine cureaua este in prezent mult mai mare si in cazul unui crash similar cu 2008, criza va fi mult mai adanca. Insa riscul unui crash este mic deoarece acum politicienii au descoperit arma nucleara a bugetelor nelimitate: imprimanta de bani. Prin santajarea indirecta a guvernatorilor bancilor centrale, politicienii se hazardeaza peste tot in lume in cheltuieli nelimitate si alocarea de sume cat mai mari in acele directii cu impact electoral. Trump tocmai tatoneaza acum cu ideea sa dea bani pur si simplu agricultorilor din SUA. Pe scurt: socialism.

Exista inevitabil voci care trag semnale de alarma, cum ca socialismul nu functioneaza. La nivelul statelor insa sunt mari puteri care au acumulat capital imens in perioada capitalista. Prin urmare, nu se stie cat aceste avantaje cumulate in perioada capitalista pot tine pe picioare o trecere treptata. De asemnea, nu se stie daca nu cumva avansul tehnologic si productivitatea sa permita in sfarsit in viitor ca noi oamenii de rand sa stam acasa si sa jucam jocuri pe calculator sau sa ne uitam la filme in timp ce robotii o sa munceasca pentru noi. Dar, stai! Parca astfel de promisiuni au mai fost si in trecut …

Impostoarea

Poate un cuvant care sa o descrie cel mai mult pe Veorica ar fi IMPOSTOAREA. Total nepregatita pentru o functie asa importanta si cu toate acestea enervant de aroganta incat sa pretinda ca ea este cea mai potrivita.

Nu imi explic cum PSD-ul intra singur in aceasta groapa fara de fund in care ii baga Veorica. Cu siguranta exista smecheri in PSD care au ceva mai mult de 2-3 neuroni, desi sunt rosii si aia si care pot sa inteleaga situatia. Minciuna este functionala in Romania, romanii pot sa fie mintiti usor, pentru ca au un IQ limitat. Dar Veorica nu e buna nici de mincinoasa.

Memoria spoielii de imagine obtinute de Veorica este una clara: duduia de casa a lui Dragnea, Veorica de la Teleorman, o tovarasa docila si impaciuitoare, pusa prim-ministru doar pentru a fi manevrata ca o papusa gonflabila de Dragnea. Intre timp, Veorica s-a transformat intr-un Frankenstein si l-a cam inghitit pe Dragnea, de unde si razboiul la cutite intre cei doi.

Dragnea insa ii are atat de mult la mana pe tovarasi incat multora le este inca frica de el chiar de la puscarie. Prin asta s-ar justifica rezistenta Vioricai la carma PSD-ului, prin expectativa in care se afla majoritate a tovarasilor, desi unul dintre secretele rezistentei PSD-ului de-a lungul timpului este capacitatea de regrupare rapida prin matrasirea ostracizatilor public, cum a fost cazul lui Ponta, Grindeanu si altii. Insa circumstante ciudate si greu de explicat au facut ca PSD-ul sa ramana acum orbecaind dupa o oaie beata, precum o haita de zombie mergand catre nicaieri.

Impostoarea este insa un simbol pentru toti tovarasii: toti sunt impostori. Cu greu gasesti un specialist in PSD. Clanul PSD nu sunt decat niste vampiri experti la supt sange de la cei care muncesc. O adunatura de smecheri, incompetenti, intoleranti, aroganti si maestrii de combinatii care de la cel mai de jos pana la cel mai de sus nu fac decat sa faca pe expertii in toate si sa le bage pumnul in gura celor care au curajul sa le dea pe fata goliciunea mentala si spirituala. Au acaparat statul, au acaparat institutiile si companiile de stat si chiar s-au extins in “privat”, companiile de partid fiind o flora specific mioritica extrem de prospera.

Culmea raului este cand raul este prezentat si se prezinta pe sine ca bine. Nici in cazul acestor alegeri nu avem parte de altceva. Bunaoara, sunt multi drept-maritori cazuti in capcana gandirii dualiste cu cei 2 neuroni (pro si anti-homosexualitate) care o iconizeaza pe Veorica in postura cele mai cuvioase aparatoare a familiee traditionale, ignorand total realitatile si faptele concrete facute de Veroica si de ceilalti tovarasi [1]. Macar Iohanis este sincer si spune clar ce crede, nu se fereste: considera ca drepturile omului trebuiesc aparate in limita constitutiei. Este vina lui Iohanis ca poporul roman nu l-a interesat si nu a votat? A pus Iohanis bete in roate referendumului? Sa nu uitam ca PSD-ul si Dragnea au amanat acest referendum pana in mometul in care au avut nevoie de el, l-au tinut la mezat ca pe o fecioara captiva in mana unor talhari. Vedem cat de mult iubesc psdistii familia traditionala uitandu-ne in familiile lor: cu greu gasesti unul care sa nu fie divortat si sa nu se fi recasatorit fie cu vreo tinerica ca Dragnea, fie cu vreun tovaras de tunuri cum ar fi altele.

Dar din pacate, nu aceste alegeri vor determina soarta Romaniei ci mentalitatea generala a romanilor. Mentalitatea determina si felul cum voteaza. Si cum oamenii vor ajutoare si privesc statul ca pe o vaca care trebuie sa le dea lapte gratuit doar pentru ca exista, nu e greu sa ne imaginam ca e doar chestiune de timp pana cand socialismul va birui total pe meleaguri mioritice, fie sub culoarea rosie, fie sub albastra fie de ce nu chiar galbena. Deja semne rele anul are: USR-ul bate apa in pio pe reducerea impozitarii salariilor minime. Orice inegalitate cat de mica principial, nu denota decat un mod de gandire sucit. De ce saracii sa plateasca impozite mai mici (sau chiar zero) decat bogatii? Indiferent cum am interpreta aceasta “solutie” USR-ista de a aduce pe meleaguri mioritice “fericirea”, impozitul diferit pentru saraci nu inseamna altceva decat ca bogatii sunt rai si au furat si de aceea trebuie sa plateasca mai mult. De aici pana la colectivizarea si nationalizarea bolsevica nu este decat chestiune de cativa ani, dar directia este clara.

Intorcandu-ne la impostoare, doresc sa fac o predictie: o sa fie dezastru pentru Veorica la alegeri, mai rau ca la primul tur. Romanul e prost, dar totusi nu este indeajuns de prost incat sa nu stie formula pentru aria cercului si chiar daca nu o stie, are un copil sau un nepot care o sa i-o spuna. Si cum Veorica s-a laudat zilele astea de i s-a umflat parul in cap ca ea a dat meditatii la matematica gratuite, aceasta mica buturuga mica care a fost intrebarea despre aria cercului, a daramat si ultima roata la caruta care oricum era destul de prapadita.

Impostura Veoricai a fost data pe fata, dileme nu mai exista, cine o voteaza se pupa cu prostia in bot. Dar din fericire, poporul roman nu pote fi mintit atat de crunt, are o toleranta limitata, dar minciuna jalnica si batjocoritoare ii trezeste o scarba ontologica.

[1] Viorica Dancila a votat in PE un raport favorabil casatoriei intre persoanele de acelasi sex

Joker [2019] – Recenzie

Este un film la care am mers aprope din intamplare. Pentru ca nu au mai fost filme bune de ceva timp si sunt fan al mersului la cinema, am zis in acest weekend sa aleg totusi ceva si sa merg la un film.

Auzisem de Joker pe Youtube si chiar la o stire TV dar nu am vazut/citit recenzii si nici nu prea m-a interesat, la urma urmei ce poate fi atractiv la un thriller cu un clown? Si ce mai poate fi nou? Ca sa nu mai zic de riscul unei clone a Taxi Driver datorita includerii lui De Niro in distributie, care De Niro in ultimul timp ma calca pe nervi cu implicarea lui in politica. Actorii sa isi vada de actorie nu sa faca pe desteptii iar daca De Niro ii iubeste pe imigranti, sa ia cativa acasa la el (sau intr-una din casele lui). Nu-mi plac clonele si remake-urile si tocmai de aceea am evitat pana acum sa vad Joker-ul. Din aceleasi motive pentru care am evitat Joker, nu am vazut “It Chapter Two” si inca nu stiu daca am pierdut sau nu.

Din start tin sa fac o prezicere: Joker va ramane un clasic si va lua si Oscaruri (deci clar mai multe). Este un film de nota 10 aproape la toate capitolele. Productia este de nota 11: scenele decurg clar, simplu, intr-un ritm deloc enervant: unele mai incete, altele mai rapide, dar tempo-ul in cadrul scenei este constant, variatia are loc doar de la o scena la scena.

Povestea decurge aproape in felul in care te-ai astepta, dar nu chiar. Fiecare scena este cumva predictibila, povestea pare simpla, inceputul si sfarsitul le stii deja, este o bomba care urmeaza sa explodeze si nu urmarim decat cum arde fitilul. Sentimentul de dramatism nu este deloc exagerat, enervant, nu se trage deloc de timp pe chestii siropoase, nu se abuzeaza de rabdarea privitorului pe memento-uri si linii paralele inutile. Nu se face abuz de oroare. Nu se glumeste prost ci zgarcit si fin. Filmul da senzatia ca are concentratia optima, echilibrata si ritmul unui tren care merge inainte cu fermitate catre destinatia stiuta, creand totusi un nivel de tensiune ponderat, dar de surprinderea in fiecare moment ca povestea nu e deloc simpla, cum te-ai fi asteptat. Trenul merge inainte pe un traseu pe care tu ai mai fost si desi majoritatea locurilor le cunosti, nu te simti deloc strain de drum, pe ici pe colo apar lucruri noi si in final o sa concluzionezi ca calatoria nu este deloc aceea pe care o asteptai.

Per total, productia surprinde prin lipsa pretentiilor in contrast cu amploarea realizarilor. Coloana sonora este de asemenea de nota 11 si daca nu ma insel cred ca am depistat si o inovatie, sau cel putin pentru mine este un 1st: personajul principal danseaza in ritmul muzicii. Imbinarea este fantastica, nu este permanenta, ocazionala si plasata exact unde trebuie. Ba chiar este indeajuns de discreta incat sa nu te enerveze daca urasti musical-urile.

Poate un singur minus pe care l-as da, dar cu o mare nota de subiectivitate, ar fi sentimentul de film de epoca facut in anii nostri. Daca nu mi-ai spune cand e facut si as vedea filmul, as putea sa-ti spun ca nu este facut in anii 80. Nu pot spune exact, ce anume nu le-a iesit, poate post-productia si CGI-urile au ceva defectiuni, dar repet, este doar o perceptie globala, nu identific ceva anume.

Nu, nu este deloc reclama si nu doresc deloc sa ma adresez doar celor care nu au vazut filmul. Prin urmare – spoiler alert – de aici in colo pot sa dau amanunte care pot fi considerate de unii spolere.

As dori sa trec in continuare la cateva comentarii legate de simbolismul filmului si la impactul asupra societatii. Poate ati mai auzit si cu siguranta tag-line-ul cu care este prezentat si care cu siguranta va ramane lipit de film: “o critica asupra societatii”. Inainte de a zice altceva, tin sa subliniez ca nu sunt influentat de valva produsa deja de film, asteptand si eu cu nerabdare sa vad care este povestea deoarece vrand-nevrand, cateva “soapte” au ajuns totusi pana la urechile mele. Bunaoara, am inteles ca filmul desi s-a dorit o critica la adresa capitalismului, in fapt este tocmai o detaliere vizuala a riscurilor luptei sociale nechizbuite, nebunesti, a intoarceri cu susul in jos a valorilor care au dus la dezvoltarea societatilor umane, a orasului in esenta.

Ce este orasul? Orasul (societatea) este ceea ce ne diferentiaza pe noi oamenii de animale. Orasul este ordine, protectie, caldura, apa, securitate, mancare, sanatate. In oras poti sa intalnesti alti oameni, poti sa le ceri ajutorul sau sa ii ajuti, poti sa ii iubesti si sa te lasi iubit, poti sa te rogi impreuna cu ei sau poti sa faci sport impreuna cu ei. In oras poti sa te plimbi linistit intr-un parc, poti sa muncesti fara sa iti fie frica ca ursul poate sa vina sa te manance, poti sa iti permiti luxul sa mergi sa probezi haine si daca vrei sa nu le cumperi, fara sa fii nevoit sa iti acoperi corpul doar cu niste frunze ca sa nu ingheti de frig, poti sa mergi la magazin si sa iti alegi din sute de feluri de mancare gata preparate sau daca iti place poti sa gatesti tu singur cu ce ai cumparat in oras, de la magazin, fara a fi nevoit sa zgarmi in pamant dupa radacini sau sa vanezi caprioare in competitie cu lupii. Insa pentru ca un oras sa functioneze, trebuie ca oamenii din acel oras sa adere la un set comun de reguli si principii care formeaza fundamentele orasului. Cand regulile incep sa se sparga, orasul se prabuseste si devine haos.

In haos, pericolul se afla la tot pasul, comunitatea este nulificata, fiecare lupta pentru sine, condus de proprii demoni nu de lege. Romanii din Bizant se diferentiau de ceilalti care nu erau romani nu prin limba, religie sau neam, ci prin felul de fi si de a se comporta in societate. De exemplu, soldatii vandali sau de alte natii de la nord, desi intr-un moment dat erau in componenta armatei bizantine, nu erau considerati romani deoarece se imbatau si isi faceau nevoile pe strada. Roman era cel care respecta dreptul roman, legile statului. Aderenta la legile statului sunt determinantul principal al unei societati bine inghetate si in care oamenii se simt bine si doresc sa traiasca in ea.

Binele este insa relativ si mai ales dreptatea sociala este o chestiune extrem de complicata. In fiecare dintre noi, exista si bine si rau, exista momente de aderare si de respingere a regulilor orasului, fie indreptatiti, fie ne-indreptatiti. Linia fina intre bine si rau, trece prin inima fiecaruia dintre noi. Cu fiecare fapta rea pe care o facem, ne adancim insa in rau si capacitatea de respingere a raului se diminueaza, perceptia viovatiei de asemenea se pierde. Cel mai tragic insa este ca cu cat raul pe care il facem este mai mare, cu atat puterea de distruge creste. Clovnul este initial un bolnav mintal in echilibru, un om care isi poarta crucea, chiar daca este grea. In mijlocul orasului, in ciuda vicisitudinilor si a nedreptatilor, raul este tinut sub control si punctul de pornire este unul de echilibru satisfacator : clovnul are medicatie, are asistenta sociala, are serviciu. Mici incidente nevinovate apar din cand in cand: niste golani care ii fac probleme la munca, problema cu rasul in mijloacele de transport. Incet-incet, toate insa pun presiune inspre directia negativa, pentru ca orasul se afla deja in implozie. Dar nu exista un moment anume care sa declanseze pierderea echilibrului. Daca incidentele (greutatile de zi cu zi) cresc presiunea interioara la niveluri alarmante, dar totusi inca gestionabile, ispita “auto-protectiei” este clar momentul din care nu mai poate exista intoarcere.

Diavolul ne ofera mereu “o solutie” indreptatita si atragatoare problemelor noastre. In cazul clovnului bolnav mintal care poate oricand sa faca poc! – lucru evident deja pentru colegii lui – o arma apare ca o solutie tentanta de auto-protejare impotriva raului care exista “peste tot”. O propunere evident catastrofala si cu riscuri pe care insusi clovnul le depisteaza – “stii ca eu nu am voie sa am o arma” – dar nu are puterea sa reziste ispitei. De altfel, luciditatea clovnului in intreg filmul este un alt aspect exemplar implementat, alternatia intre luciditate / echilibru si patologic / malefic fiind deloc simplista si in niciun caz grosiera. Poate asta mi-a placut cel mai mult la film, fiind oarecum un al doilea “bullet” pe lista de lucruri la care filmul te pune pe ganduri, dupa antinomia justitie sociala / ordine civica.

Avem asadar problema oprimarii individului in societate, desi nu atat sistemul este ostracizat cat actorii si factorii umani reprezentativi ai orasului: politicienii si bogatasii. Prin “sistem”, in general cam asta se intelege: oamenii cu bani si politicienii, care nu de putine ori se suprapun. Evident ca centrele de putere intr-o societate moderna sunt mult mai variate si competitia in cadrul societatii, respectand regulile (mai mult sau mai putin), intre diverse centre cu specificitati si scopuri variate exista, desi ne place sa o ignoram atunci cand suntem drogati de ethosul revolutionar si dorim sa luptam cu “sistemul”.

Boala mintala a clovnului este doar un cadru al povestii, un decor. Povestea in adancime insa se refera la problema individului de jos asuprit de catre cei de sus. Clovnul este pana la un moment dat indreptati sa isi ceara dreptate de la candidatul la primarie pe care mama lui il considera a fi tatal clovnului. Interactiunea cu acesta si sapaturile ulterioare arunca umbra asupra acestei ipoteze transferand cu 180 grade greutatea vinei de la crezutul tata catre mama abuziva si care e vinovata pentru toata starea in care a ajuns clovnul. Ura din inima clovnului actioneaza ferm si fara mari dubii, cand datele problemei se schimba, in ciuda pregatirii initiale atat a clovnului cat si a spectatorului cu o anume istorie a evenimentelor. Spectatorul insa nu este niciodata clarificat 100% cum au stat lucrurile, lasant putin in aer problema, pentru ca oricum nu este esentiala. Esential este raul descatusat, raul brut, violent care nu poate fi oprit, care se transfera de la individ la o strada si la un oras intreg. Intr-un fel si orasul parea pregatit, parea intr-o stare fragila de echilibru in momentul zero. Insa iata cum raul unui om, poate impinge balanta intr-o anume directie si cumulat cu raul altor 2-3 oameni, pot sa declanseze o reactie nucleare care duce la implozia orasului.

Cam atat am rabdare sa zic deocamdata, poate o sa mai revin dupa ce voi vedea si eu ce zic altii.

De ce vrea Veorica sa “dezbata” cu Iohanis?

Electoratul lui Iohanis este bine conturat si consistent. Sansele ca Veorica sa fure 0.05% procente in cazul unei dezbateri sunt nule. O stiu bine si PSDistii si se pune intrebarea de ce totusi pedaleaza pe chestiunea unei dezbteri?

In cazul unei dezbateri, Veorica o sa macane aceleasi prosti pe care televiziunile de partid le toarna in capul prostilor fara discernamant care se uita hipnotizati la ele. Nici vorba sa existe vreo felie macar de 0.05% procente care sa aiba dileme cu cine sa voteze.

Sa zicem ca poate Veorica vrea sa ia procentajul actorului aceluia. Si ce reuseste cu asta?! Nu ii ajuta mare lucru, matematica este clara.

In fapt, PSD se afla deja in campanie pentru parlamentare si incearca cu disperare sa mentina in linie gramezile de zombi care plimba babele pe la sectiile de votare.

Si pentru ca Veorica nu poate sa pluseze in campanie pe victoriile guvernarii socialiste, se leaga de basmele conspirationiste compuse de masinaria de propaganda a securistului Voiculescu.

Iohanis evident ca greseste imens refuzand dezbaterea. Face calcule reci si nu e interesat de succesul PNL-ului – asigurarea mandatului sau si confortul status-quo-ului ii sunt de-ajuns, orice se va intampla dupa, este … ghinion!

PNL e aruncat acum ca caprioara in fata lupului: pus sa opreasca prabusirea economiei si obligat sa stoarca zer din piatra intr-o perioada foarde scurta, are sanse zero sa creasca in puncte electorale pana la urmatoarele alegeri. Oamenii uita repede prin ce am trecut si mai ales romanii nu au spirit civic. Zombii psd-isti insa sunt neobositi si chiar daca sunt putini si fara vlaga, perseverenta le va aduce succes. Am mai explicat undeva de ce PSD-ul este un balaur cu multe capete si e doar chestiune de timp pana cand un nou cap infometat se beleste si incepe sa rage cautand sa inghita pe toti care ii stau impotriva.

O dezbatere a lui Klaus, l-ar ajuta sa mai taie nitzel din vlaga balaurului si poate ar covinge macar 2-3 babe ca e si el frumos si poate si el sa vorbeasca romaneste, chiar mai bine ca Veorica. Asta ar ajuta si PNL-ul, ar domoli si ura grobiana a molustelor nevertebrate din talpa de jos a partidului si nu i-ar risca cu nimic sansele de succes. Dar Klaus nu are imaginatie, nu are realpolitik-ul necesar unei lupte de anduranta cu o masa amorfa de zombi si prefera sa sada pe el in fortareata.

Daca PNL mareste pensiile cu 10 lei, PSD intra in istorie

A trecut noul guvern, acum Orban & co au o sansa istorica sa distruga PSD: mariri de pensii si salarii ale bugetarilor infime, simbolice – asa cum de altfel a facut si PSD-ul. Conjunctura este insa una extrem de favorabila: Lagarde a venit la carma BCE si vrea sa dinamiteze sistemul financiar bazat pe fundamente si sa rupa total finantele de realitatea economica. Altfel spus, vrea sa tipareasca in draci, pana cand o face poc, fie in bratele ei, fie in bratele altora.

La urma urmei, Draghi a tras cu bazuca si castelul de nisip tot nu s-a prabusit, prin urmare, este evident ce urmeaza sa faca Lagarde: expansiunea masei monetare, creditare fara limite, dezmat financiar, ignorarea deficitelor etc. Cei 3% deficit target care oricum nu il vom atinge o sa devina prea putin relevant pentru ca nu este exclusa o noua politica in care 3% sa devina peste noapte prea mic si BCE sa recomande 6% pentru ca trebuie ca guvernele … “sa investeasca” pentru ca motoarele economiei “sa reporneasca”.

Declaratia de bun venit in noaptea de Halloween cu care s-a remarcat Lagarde in presa internationala a fost “trebuie sa fim fericiti ca avem locuri de munca, nu economii”. Altfel spus, trebuie sa fim sclavi fericiti ca muncim pe plantatii, nu sa tanjim sa fim toti proprietari si burghezi care au conturi, investitii si proprietati si traiesc bine indiferent de care politicieni ajung la putere.

“Those that have the room for manoeuvre, those that have a budget surplus, that’s to say Germany, the Netherlands, why not use that budget surplus and invest in infrastructure? Why not invest in education? Why not invest in innovation, to allow for a better rebalancing?

Zerohedge

Bine, aici Lagarde zice de investit pentru cei care au surplus, dar cand dobanzile sunt negative, ca guvern, trebuie sa fii foarte nesabuit sa ai deficit. Este adevarat ca noi nu avem euro si prin urmare platim rate mult mai mari la obligatiuni. De aceea trecerea la euro trebuie sa fie o prioritate maxima, fiind de departe o oportunitate istorica de cuplare la europa de vest. Trecerea la euro desi pare riscanta si euro este intro situatie incerta, marea dilema e cat dureaza incertitudinea asta, caci deja sunt 10 ani de cand sandramaua putea sa faca poc si e o minune ca nu s-a intamplat. Prin urmare, de unde stim noi ca tiparirea de bani la infinit nu poate dura macar 50 de ani? De ce sa nu aderam la euro si sa ne indatoram cat cuprinde daca oricum acesta este trendul “modern”.

Intr-adevar felul cum se cheltuiesc banii conteaza dar investitia in pensii si salarii ACUM pentru a DISTRUGE psd-ul, are un rol in primul rand de curatenie si investitia se va vedea peste 10 ani cand rumenirea clasei politice prin intrarea in groapa de gunoi a PSD-ului poate duce la sperante ca o data si o data reformele acelea mult amanate pot fi in sfarsit implementate si taurul luat de coarne.

Cea mai sensibila componenta la noi cresteri de pensii si salarii – adica noi cresteri ale deficitului – este bineintes cursul, dar sunt sigur ca Orban se poate intelege cu Isarescu sa investeasca si el din bucata aceea mare de cascaval pe care daca o sa vina PSD din nou la putere, Isarescu o sa fie oricum nevoit sa o cheltuiasca pentru a mentine cursul.

Lagarde doar ce a venit si dureaza pana se clarifica cum si in ce ritm va purcede la expansiunea creditului. Din pacate Romania este prea slaba si tarile estice prea proaste ca sa poata face lobby pentru extinderea intr-o masura oarecare a acestui program si catre tarile care nu sunt membre ale zonei euro care oricum sunt si ele sub aceeasi umbrela a riscurilor nesabuirii bancherilor centrali. Prin urmare, trebuie sa fie si beneficiari, iar doar acele parghii de interventie in situatie de criza, cum a fost Troika la greci nu sunt de-ajuns. BCE nu cumpara deocamdata decat pe piata secundara si decat obligatiuni in euro, dar cu putin lobby si cu nitzica politica subterana, se poate macar impune ca un procent din banii tipariti sa fie folositi pentru achizitia bondurilor tarilor care nu au trecut la euro. Sau macar creditul sa intre in fondurile europene de care sa beneficieze tarile. Mecanisme pot fi multe, important e ca tarile care nu au euro sa realizeze ce se intampla cu venirea lui Lagarde si sa isi ceara drepturile.

1 2 3 175