Matematică Fatală

Matematica nu poate da gres. La inceputul pandemiei am construit un simulator. Bineinteles, ca orice simulator este departe de realitate deoarece evolutia unui virus este foarte greu de modelat. Simulatorul meu nu este unul prea avansat, rolul fiind doar acela sa demonstreze ca unu plus unu fac doi. Adica, la anumiti parametri avem … anumite rezultate. Parametrii default erau culesi din sursele disponibile la data aceea (24-25 feb). Intre timp rata mortalitatii este probabil mai joasa. Durata progresiei era discutabila de pe atunci iar rata raspandirii este cea mai grea de determinat fiind cifra mister care explica incapacitatea expertilor de a face modele care macar sa se apropie de realitate. Aceasta se intampla deoarece rata de raspandire este in evolutie permanenta si tine de factori prea complecsi, inclusiv de psihologia populatiei intr-o anumita zona.

La ce nu greseste matematica este insa la numarul de morti. Dar iata unde ne aflam astazi, 23 septembrie 2020, conform datelor oficiale (sursa: datelazi.ro): 114648 cazuri, 4503 morti. Prin comparatie cu simulatorul, v-as atrage atentie la linia 12 din progresie care dadea: 150.080 cazuri si 4952 morti. Probabil daca m-as juca cu rata cazurilor fatale, as putea face simulatorul sa atinga si valoarea data de surse oficiale. Dar nu asta conteaza, repet: simulatorul trebuie doar sa ne arate ce urmeaza si cifrele se pot vedea …

Evident exista si oportunitati care pot imbunatati drastic evolutia si pot chiar oferi perspective ca progresia nu va continua. Vaccinul este din pacate singura optiune. La un numar total de 114.000 cazuri, nu putem spera ca vom tine pandemia sub control si vom elimina virusul. Deci ramane in picioare varianta pesimista: virusul va trece prin toti. Da, exista acea cifra de 80% efect de turma, dar efectul de turma nu face decat sa lungeasca timpul pana cand vom face virusul, nu sa elimine de tot riscurile.

Este oricum imposibil sa reducem la zero riscul infectarii pentru ca bolile exista si cu cat inaintam in varsta, ne creste riscul sa ne imbolnavim de o boala mai mult sau mai putin grava. 25% sanse sa facem cancer de tiroida intre 35-60 de ani, 33% sanse sa facem cancer de colon peste 60 de ani, x% sa facem diabet, y% sa facem hipertensiune, z% sanse sa facem cancer de plamani, cu w% mai mult pentru fumatori, etc. In Covid eu insa vad ceva mai intunecat decat in statisticile generale cu riscul fatalitatilor la alte boli: daca la celelalte riscul este cumva logic, adica e legat fie de varsta, fie de anumiti factori, la Covid mi se pare mie ca moartea este cumva aleatoare, nu foarte mult legata de comorbiditati. Intr-adevar varsta este o garantie desi stim de acea reactie autoimuna care are loc si la tineri, tocmai din cauza functionarii foarte (prea) bune a sistemului imunitar. Este deci o loterie ruseasca.

Prin urmare, spuse fiind cele de mai sus, nu exista alta solutie in fata riscurilor decat asumarea acestora si eliberarea de frici. Nu avem cum sa scapam de moarte oricat am fugi. Nu avem cum sa scapam de boala, oricat ne-am dori.

Dar sa trecem in alt registru, in cel economic. Iata cum arata un tablou al indicatorilor macroeconomici (in general PIB-ul)

Sursa: https://tradingeconomics.com/

Nu toata lumea intelege ce inseamna aceasta baie de sange. E redundant sa spun ca eu nu am mai vazut asa ceva. Nu stiu daca in anii 30 a fost asa sau in perioada razboiului. Aceasta baie de sange inseamna foamete, somaj, saracie si depresie generalizata. A venit toamna. Inca nu vedem mare branza: mall-urile sunt pline, desi spitalele sunt si ele pline, dar se pare ca lumea inca are bani, foametea pare departe. PSD mareste salariile si pensiile cu x de zeci % ca si cum ar tipari din pix banii la buget. Oricum tipareste Isarescu din tastatura miliardele care se duc pe ratele la datoria suverana. Acum am ajuns insa “emergenti” si tzopaie ignorantii. Emisiuni economice mai deplasate de realitatea economica ca cele despre oferirea statutului de piata emergenta Romaniei de nu stiu ce banca, nu am mai vazut de mult timp.

Mie matematica imi spune ca aceasta baie de rosie se va termina cu un razboi mondial. Sper insa sa ma insel, sper ca si in cazul simlatorului sa fie unii parametrii pe care nu-i cunosc si care vor da un rezultatul in final cu totul diferit de cel pe care il vad eu.

Auto-indoctrinarea si homeschooling-ul

Este evident ca traim intr-un razboi informational si cine are o portavoce mai puternica si mai sofisticata ne baga in cap ce doreste. Nu are rost sa explic de ce e importanta din ce in ce mai mult filtrarea, selectia, controlul si auto-educatia cu privire la tot ce tine de continutul informational la care ne cuplam de la citirea reclamelor outdoor din scaunul de autobuz pana la navigarea pe site-uri sau afundarea in retelele sociale. Despre tehnicile si metodele recomandate adultilor nu stiu prea mult ce sa spun, cand o sa stiu o sa spun. Evident, taierea totala ar fi o solutie dar nu e la indemana. In documentarul “Exercitiu de admiratie” Cioran povestea de un cioban din Sibiu, prieten al lui, care era foarte educat, foarte inteligent si traia total rupt de societate. Ma gandesc, daca atunci era rupt de societate, cum ar fi acum acel cioban? Dar in ziua de astazi, si Ghita are net …

Nu doar la noi, ci si in afara (adica si in vest si peste ocean) exista o … ciudatenie sau nu stiu cum sa ii spun. O anomalie. Bunaoara, in general conservatorii se opun purtarii mastilor si totodata cer deschiderea scolilor. “Scoala online nu este scoala” scria astazi pe un banner la protestele din Piata Universitatii impotriva “botnitelor”. In vest este la fel. Conservatorii cer ca copiii sa mearga la scoala si acolo unde merg, dar li se cere sa poarte masca, sa nu li se ceara sa poarta masca. Nu trebuie sa spun acum cat de periculoasa este pentru copii scoala in ziua de astazi. De la propaganda homosexuala si gender neutral pana la neutralizarea identitatii, idolatrizarea statului si implantarea unei increderi nelimitate in stiinta, va fi imposibil pentru un copil sa ramana normal daca va merge la scoala si va fi un elev ascultator. Intr-adevar, revolutiile ideologice rareori se fac peste noapte. Inca exista un delay al transformarilor scolii, inca exista o oarecare rezistenta in randul profesorilor si inca periuta automata nu are inca rotile unse prea bine. Periuta … de sters de pe creier orice tentativa de gandire impotriva demonului rosu cu ale sale noi capete “cultura diversitatii”, “corectitudinea sociala”, “reparatia istorica” etc. Cel putin la noi. Dar cu ajutorul scolii, revolutia ideologica va avea succes si vom avea parte si noi de ce au parte americanii: disolutia societatii.

De unde deci aceasta ravna din partea conservatorilor pentru ca copiii sa mearga la scoala si sa faca scoala cat mai “normala”? Scoala normala este deja anormala, inclusiv la noi in Romania. Copiii invata mai mult istoria altor popoare decat istoria Romaniei. Dar dincolo de aspectele ideologice, o problema grava a invatamantului (deloc independenta de prima) este inhibarea gandirii critice si ostracizarea oricarei ierarhii de valori. “Toti sunteti la fel de destepti” sunt invatati copiii. Nu se mai face diferentierea intre cei care au cap si cei care nu au cap si intre cei care muncesc si intre cei care nu muncesc. Deoarece ierarhiile trebuiesc distruse si toti trebuiesc trecuti prin patul lui Procust. Abundenta concursurilor scolare la noi si ravna cu care parintii isi indeamna si isi impung copiii sa participe este o falsa iluzie: copiii participa dar cam toti ia premii. Am fost socat cand elev fiind am participat la o olimpiada unde s-au dat mai multe medalii de aur, mai multe de argint etc. Cam 50% dintre participanti au primit medalii. Mintea mea de copil obisnuit cu locul 1, locul 2 si locul 3 nu intelegea cum de atat de multi pot sa ia medalia de aur. Olimpiada era organizata dupa model “occidental” si erau probabil primele implantari ale procesului de nivelare a diferentelor prin ignorarea si hiperbolizarea nulitatilor si jumatatilor si plafonarea valorilor.

Este la mintea cocosului ca aceasta bula de aer adusa de Covid ofera o sansa unica pentru parintii actuali sa-si educe cum trebuie copiii pana cand homeschooling-ul va putea prin radacini si la noi – daca nu cumva va fi interzis la nivelul UE. Homeschoolingul nu este evident o solutie, copiii trebuie oricum sa dea teste si sa fie trecuti prin microscopul aquis-ului cerut de brave new world. Nu uit de cei care au probleme logistice si considera ca cariera e mai importanta decat educatia copiilor, muncind ca robii in masinaria sistemului pentru a plati apartamente si case scumpe in locatii “centrale” pentru a trimite copiii la scoli “centrale” pentru a delega educatia copilului catre stat, care stat este clar unul antihristic. Dar, presiunea psihologica a lumii si iluziile prosperitatii sunt greu de biruit si multi dorm pe o ureche cand vine vorba de slow living.

Aceasta ciudatenie poate fi explicata totusi: conservatorii vor scoala normala si vor un stat normal. Adica protestam si pentru aia si pentru aia. Dar realitatile sunt paralele cu aspiratiile, de aceea discernamantul ar fi util. Pe masura ce apocalipsa se apropie, situatiile confuze in care binele e amestecat cu raul vor fi din ce in ce mai dese. Un principiu clar si simplu care trebuie urmat este sauve qui peut. Independenta, departarea, iesirea din lume, abandonarea lumii sunt singura varianta si orice speranta de schimbare a lumii este iluzorie. Nu ma refer aici la masuri extreme gen ascunderea in pesteri, ci la independenta in gandire, auto-indoctrinarea, ferirea cat mai mult de sursele de poluare a gandurilor si a ideilor. Pare o atitudine nu prea … iluminista, dar cand soarele straluceste prea puternic, iti pui mainile la ochii sau iti tragi o pereche de ochelari cat mai intunecati.

Cu tristete observ in jurul meu putini parinti care sa foloseasca aceasta oportunitate si care sa inteleaga razboiul nevazut informational si propagandistic. E de inteles: de o parte avem milioane de diavoli care toata ziua si toata noaptea butoneaza la tastaturi, pe de alta parte doi oameni singuri care muncesc intreaga zi si ajung seara obositi, fiind deranjati ca trebuie sa gaseasca o solutie la scoala “online” atunci cand aceasta are loc. Dar noi crestini avem multe arme, armele luminii.

Provocările Greciei

Pare redundant să discutăm despre provocările pe care le are de trecut Grecia după crizele prin care a trecut și care au gonit tinerii în afară în căutarea unor locuri de muncă mai bune și în cautarea unui viitor.

Cu toate acestea, lista necazurilor pentru greci nu s-a terminat. Pozitia geografică și particularitățile geopolitice ale zonei aduc și bune aduc și rele – balanța înspre bine este însă dificil de întors și necesită mult efort dar mai ales mult … noroc, ca să zicem așa.

Turbarea lui Erdogan, pe de o parte pune unele probleme, dar oferă și oportunități. Șansa Greciei este ca turcii să tragă un glonț și să determine unele recuperări istorice ale Greciei. Ciprul ar fi de-ajuns, deși se pot întâmpla alte evenimente și mai spectaculoase. Stabilitatea este doar o iluzie, istoria merge înainte și granițele se pot schimba. Asta cred și turcii și asta încearcă ei să facă: istorie. Că nu prea se prind pe ce lume trăiesc și mândria și umflarea în pene îi face să parieze pe calul pierzător este altă discuție. Unde ar fi fost Turcia astăzi dacă Erdogan alegea să rămână în NATO și să fie un pilon de stabilitate și o țară de încredere pentru Imperiul Euro-Allantic? Îmbătat de vodka lui Putin și de mătăsurile chinezilor, Erdogan a ales calea pseudo-independenței, căci nimeni nu putea fi independent și de capul lui, nici măcar SUA fără aliați nu pot face mare brânză cu cele câteva port-avioane, cu verzișorii și cu 2-3 rachete.

Întorcându-ne la Grecia, este clar ca Grecia se află în cumpănă din toate punctele de vedere: economic este o relicvă, o provincie marginală a Imperiului ținută pe linia de plutire cu un colț de pâine aruncat de la masa Băncii Central Europene și care nu poate face nimic fără acordul acestora. Militar, Grecia în ciuda armatei capabile și cât de cât dotate, nu ar putea face față unui conflict. Însăși existența Greciei va depinde de bunăvoința europenilor. Teoretic, dacă turcii cumpără pe cine trebuie în SUA și sperie pe femeiele care sunt majoritare în capetele ministerelor apărării din țările europene, vor putea să recupereze Ciprul fără niciun răspuns din partea UE, sau doar cu niște amărâte sancțiuni, cum a fost în cazul Crimeei. Vedem acum că nimeni nu mai vorbește de Crimeea și asta în condițiile în care Ucraina avea acord semnat cu țările NATO că va fi apărată …

Din fericire însă, după cum am arătat în articolele anterioare, americanii au interese majore în zona și nu îi iubesc pe turci. Recentele mesaje și acțiuni ale SUA arată clar de ce parte sunt și nu m-ar mira dacă Erdogan în următoarele zile va da puternic înapoi.

Asta nu înseamnă însă că Grecii pot să doarmă liniștiți. Soarta Greciei este încă în cumpănă și este nevoie de multă credință și de rugăciune pentru poporul grec ca să scape de viitorul război inevitabil și ca să aibă parte de puterea lui Dumnezeu. Din fericire, unii politicieni greci înțele importanța credinței în vremurile prin care trec. Nu toți …

un ministru grec se împărtășește fără frică de Covid

Riscurile însă pentru Grecia nu vin doar din partea războiului. Criza economică care va urma, va produce un val de sărăcie atât de mare în țările sursa de migranți încât noile valuri de migranți vor fi nimica toată pe langă valurile secundare sau terțiare ale Covidului. Să nu uităm că deocamdată turcii sunt bufferul în fața năvălitorilor și se pare că fac treabă bună, evident, stimulați de miliardele lui Merkel. Când va veni foametea însă, turcii vor începe să sifoneze și mai mult din aceste donații și chiar dacă vor avea bani suficienți, nu se știe dacă vor putea face față fluxului. Dar rutele năvălitorilor nu trec doar prin Turcia ci și prin Grecia, pe mare. Cum vor face față grecii acestor valuri când deja problemele par de nerezolvat. Ce vor face când numărul invadatorilor se va dubla sau se va tripla?

De aceea, întreaga ideologie a diversității care a dus la toleranța tembelă față de orice năvălitor și la laxitatea în tratarea integrității teritoriale își va arăta cu adevărat colții abia când foametea va cuprinde cu adevărat întreaga lume. Să nu uităm că mare parte din lume încă mănâncă grâul și orezul de anul trecut. Chinezii fac deja stocuri masive de alimente de bază, cereale etc pentru că pot deja să vadă ce urmează în urma secetelor și a inundațiilor sau poate fac stocuri pentru că o sa lanseze versiunea 2 a virusului și economia o să fie pusă din nou la genunghi de fuhrerii sănătății publice.

Munca de acasă – iluzii aberante

Sunt trei perspective ale discutiei despre munca de acasa si le voi analiza pe rand incercand sa demontez mantrele “revolutiei”. In fapt, eu nu vad o revolutie munca de acasa ci un pas mic dar … maret catre disolutia societatii. In fapt, munca acasa nu este decat semnul fricii, lasitatii, reactiei aberante in fata celui mai mic pericol, bagatul capului in nisip, scarpinarea la urechea stanga cu mana dreapta, pe scurt o alergie fatala pe un organism deja bolnav si bolnavicios: lumea moderna. Previziunea mea este ca munca de acasa nu este decat o etapa catre lupta pentru supravietuire asa cum o vedem acum in unele orase din SUA unde societatea cu beneficiile ei nu prea mai exista ci doar cei pregatiti cum trebuie (prepperi) nu se tem.

Cele trei perspective sunt: din punctul de vedere al firmei, din punctul de vedere al angajatului si din punctul de vedere al economiei. Dar inainte as incepe cu o mica paranteza.

Sillicon Valley. Magnetul capetelor stralucite. Istoricul este urmatorul: nu stiu de ce initial Silicon Valley s-a evidentiat ca fiind un “hub” pentru domeniul IT – atat hardware cat si software. Dupa boom-ul initial, a aparut internetul. Oricine se putea conecta cu oricine. Au aparut semnale alarmante ca Sillicon Valley isi va pierde din stralucire: oricine de oriunde poate sa se conecteze prin internet si oamenii pot lucra impreuna. Un programator din Pakistan poate sa lucreze pentru o companie din Venezuela care sa vanda soft in Canada. Lucrurile nu au stat deloc asa: toti programatorii din Pakistan, India si alte tari, puteau acum mai usor sa vada locurile de munca disponibile in SV si sa aplice pentru joburi. Fluxul a fost accelerat deoarece it-istii preferau stilul de viata si comunitatea din SV si lucrul la distanta nu a fost suficient ca sa ia locul companiilor cu sedii si birouri masive. Dar ce vorbesc eu de SV – cea mai puternica companie din lume, Apple, a construit un sediu de 71 hectare [info] pentru zeci de mii de oameni care sa vina si sa lucreze la birouri in acelasi loc, desi daca nici Apple nu stie care e treaba cu comunicarea, cine sa mai stie?

Munca de acasa pentru firme

Se intelege ca munca de acasa pentru firme e posibila doar pentru acele firme / departamente care nu fac mare lucru ci teoretic sunt capul. Capul ca sa lucreze are nevoie de informatie. Informatia e data de senzori. Dupa procesarea informatiei, capul trebuie sa distribuie informatia catre muschic pentru ca sa se termine procesul. Sa presupunem ca o companie are o activitate eficienta pentru un asemenea departament care lucrand la birouri are informatiile corecte primite de la sursa si apoi le transmite eficient. Cum se poate face asta de acasa? Pai se poate face daca comunicarea este la fel de perfecta intre angajati ca la birouri – un prim aspect – si daca cei care lucreaza de acasa, reusesc sa aiba aceeasi performanta de acasa ca de la birouri. Ceea ce cu totii stim ca este imposibil. Nu vorbesc doar de imposibilitatea la romani care muncesc de frica sefilor, ci chiar de nemti care au constiinta si doresc ca lucrul lor sa fie bine facut: acasa ai probleme pe cap. De la un vecin care s-a gasit sa-si renoveze baia si-ti taie faianta in cap, la nevasta sau copii care sar pe tine sau la frigiderul care te atrage inexplicabil din 15 in 15 minute ca un magnet. Asadar, distractia este un obstacol inevitabil pentru eficienta muncii de acasa chiar in cazul in care constiinta ar fi indeajuns de bine pusa la punct incat oamenii sa nu munceasca de frica ci din seriozitate.

Dar culmea e ca tot cei care sunt constiinciosi si seriosi vor avea de pierdut in cazul muncii de acasa. Evaluarea performantelor se face foarte greu si aproape imposibil. Doar in anumite situatii limita, sau in cazul unor greseli sau rezultate iesite din comun, cei capabili sau incapabili ies in evidenta si pot astfel sa scoata capul si sa creasca in cadrul unei companii. Muncind de acasa, cu siguranta ca si evaluarea se va face mai greu si cei care muncesc mai mult si mai constiincios nu vor avea sansa sa se evidentieze, sa fie vazuti de sefi, sa fie vazuti de colegi etc.

Coeziunea dintre colegi este de asemenea un factor de luat in calcul si aici nu are rost sa pierd prea mult timp explicand ca nu exista nicio sansa pentru ca coeziunea sa fie mentinuta online. Este o iluzie. Oamenii vor pierde afinitatea fata de colegi si fata de companie si vor zbura cu proxima ocazie catre alte companii. De altfel, dupa cum stim, marile companii care au bani si doresc retentia angajatilor, le ofereau inainte de spaima asta tot felul de giumbuslucuri ca sa ii tina la ei: team-work-uri, excursii si vacante de team-building, activitatii distractive, cafea si mancare gratuita, acces la sali de sport, masaj gratuit si unii chiar la sleeping pad-uri etc.

Munca de acasa pentru angajati

Pe langa problemele psihologice si organizatorice care sunt evidente, principala problema pe care o vad eu la munca de acasa este scaderea sanselor pentru un angajat care doreste sa progreseze, sa invete de la altii. Evident ca exista comunicare online, dar poate cand ai nevoie de ceva info, colegul de (fost) birou nu e disponibil sau iti raspunde cu intarziere. Whatsup nu poate inlocui convorbirea directa nici cantitativ si nici calitativ. Prin urmare, in principal angajatii care au munci repetitive si care nu necesita suportul colegilor si comunciarea stransa cu colegii sunt si vor fi trimisi acasa. Intr-un fel, trimsul acasa, trebuie sa ingrjoreze pe oricine: daca eu pot sa muncesc de acasa, oricand compania ma poate inlocui cu un indian sau thailandez mai prost platit. Deci, lipsa posibilitatii de a invata de la colegi, lipsa posibilitati de a te afirma in fata colegilor sau a sefilor este de departe principala problema pentru cei care muncesc de acasa (pe langa aspectele psihologice si organizatorice deloc nesemnificative).

Dar nu doar acestea sunt lipsurile. Chiar daca ai o munca care nu necesita colaborare directa si apropiata cu altii, sa muncesti de acasa necesita in fapt un efort mai mare de focusare si automotivare. Nu aiurea cursele si multe sporturi se fac in grup, ci pentru a stimula competitivitatea. La Formula 1 doar preliminariile se fac individual, desi s-ar putea desfasura fara probleme si cursele individual, sau macar cumva distantat, insa motivarea reciproca si competitia sunt factorii principali care determina progresul si autodepasirea, pe langa “furtul” de experienta si know-how intre sportivi.

Munca de acasa pentru economie

Evident pentru economie, munca de acasa va produce o scadere agregata masiva a consumului: oamenii nu mai merg cu masinile, deci nu mai consuma combustibil. Cum multi au niste vieti patetice si in afara de munca nu folosesc masina la altceva, daca se generalizeaza, multi nici nu vor mai dori sa detina o masina, deci vor scadea si vanzarile de auto. Apoi, de pierdut cu munca de acasa mai au si restaurantele, cafenelele, barurile. Sa zicem ca omul nu mai comanda catering de la serviciu dar comanda de acasa. Da, dar teoretic, daca nu mai pierde timpul pe drum, are timp sa gateasca si cel putin o data pe saptamana va gati in loc sa comande catering, cum facea inainte in fiecare zi. Deci o scadere va exista. Cat despre restaurante, baruri, sa zicem ca vor merge la barurile din jurul caselor si nu la cele din jurul locului de munca unde obisnuiau inainte sa mearga, dupa serviciu. Dar cu cine vor merge la bar? Cati au prieteni cu care sa mearga la bar in jurul locuintei? Sa zicem ca acum au timp si vor putea sa se vada totusi cu colegii la bar. Poate ca intr-adevar daca muncesc de acasa, simt nevoia sa se vada cu colegii de munca cu care se vedeau inainte si se vor vedea cand si cand. Dar frecventa intalnirilor cu siguranta nu va mai fi aceeasi.

Pe langa domeniul auto (producatori auto, peco-uri etc) baruri, cafenele, restaurante, cofetarii, patisertii, deci servicii alimentare, mai au de pierdut si alte servicii cum ar fi spalatoriile de haine. La noi nu prea se practica dar in lumea moderna, nu ai cum sa-ti speli singur acasa rufele deoarece nu faci fata. Daca muncesti intr-un oras mare si vrei sa stai cat de cat aproape de locul de munca, ai parte de un apartament mic in care probabil nu ai loc sa bagi o masina de spalat si oricum nu ai unde sa intinzi rufele sa se usuce. Dar chiar daca ai loc, nu ai timp si nici nu ai de ce: daca stai intr-un oras misto, preferi seara sa o petreci la film sau la restaurant decat spaland rufe pe care le poti duce la spalatorie. Consumul de haine si incaltamnite de asemenea va scade daca oamenii nu vor mai merge la munca ci vor sta acasa.

Sa zicem ca exista totusi domenii care vor beneficia si prin urmare vor compensa scaderea agregata a consumului. Care sa fie acestea? Pai evident magazinele online vor avea mai multe comenzi deoarece oamenii vor sta acasa si nu vor mai merge la mall. Insa, asta e o pista falsa: fara consumul impulsiv datorat plimbarii printre rafturi, oamenii nu vor mai cumpara la fel de mult de acasa ca inainte. Sa zicem ca asta este un lucru bun. Nu pentru economie, caci despre asta vorbim. Bancile centrale incearca din 2008 sa produca “inflatie” adica consum. In status-quo-ul actual, cresterea consumului este buna si dorita de toata lumea si capetele “luminate” ale politicilor monetare, fiscale, economice dau din colt in colt in incercarea de a stimula consumul. Va reamintesc un “clasic”: o invazie extraterestra ar putea stimula economia (Paul Krugman 2011)

Acum, daca ati ajuns pana la acest ultim paragraf al articolului pe o tema atat de plictisitoare, va recomand inca o boaba: cel mai bine despre munca acasa trebuie sa vorbeasca cei care au lucrat de acasa mai mult timp si stiu despre ce vorbesc. Eu sunt in aceasta categorie, dar sunt un caz particular extrem deoarece muncesc de acasa pentru mine. Iata insa un articol interesant din alt mediu (si geografic si economic) cu ale carui concluzii ma cam identific si eu.

PS: nici nu am intrat in ceea ce se numesc gresit “beneficiile muncii de acasa”, cum ar fi reducerea costurilor, reducerea timpului pierdut cu transportul etc; sunt niste prostii; o companie care nu are bani sa isi tina oamenii la birou, nu are niciun sens; un transport prea lung si costisitor spre munca este gresit din start si cine nu s-a prins de asta este idiot si va face si alte greseli chiar muncind si de acasa, daca va reusi; cat despre cresterea comunicarii si a folosirii “noilor tehnologii”, cred ca exemplul cu Apple este suficient ca sa demontam aceasta gargara

Dragi copii

Dragi copii,

Era o vreme cand copiii mergeau la scoala in prima zi de scoala alaturi de parinti, dadeau flori la profesoare si se strangeau toti gramada in careu, cantand imnul tarii atat – lucruri ironizate si batjocorite in ziua de astazi deoarece voi trebuie sa cantati doar imnul UE si sa uitati de unde va trageti. Dupa imn, urma distractia: intram in clasa si nu faceam deloc carte – stateam de vorba, fie intre noi, fie cu profesorii. Nici vorba de masti, sapun lichid sau scanere de temperatura. Era o vreme cand parintii nu erau atat de lasi si fricosi ca acum. Acum sunt niste fricosi si prosti, nu prea ii duce capul, rumega orice le baga pe gat televiziunile. De politicieni, ce sa mai zicem, dar o sa aveti timp destul sa ii injurati. Pentru ca mai mult nu veti putea face si politicienii in Romania nu se vor schimba prea curand.

Poate ca la unii dintre voi nu le place matematica, dar sa stiti ca exista un subdomeniu al matematicii care se numeste statistica. Conform statisticii dar si conform studiilor medicale, fumatul da boli mult mai periculoase decat covid. Daca din Covid doar 1 din 1000 risca sa moara (sursa), din fumat mult mai multi oameni mor. De exemplu, in SUA mor anual 1300 de oameni pe zi din cauza fumatului. Din alte droguri, probabil mai mult. Si asta se intampla in permanenta, nu doar la primul impact cu o boala noua, cum este cazul cu Covid. Comparativ, in SUA in prezent s-a ajuns la un numar de 734 de morti pe zi din Covid (sursa), deci jumatate cati mor din fumat.

Viata este grea si omul moare. Faptul ca omul moare este cea mai mare certitudine in viata unui om. Pe langa fumat mai sunt si alte boli din care se moare: boli de inima, cancer, etc dar si accidente, mai ales accidente auto. De exemplu, in 2019 in Romania au murit in accidente auto 1864 de oameni (sursa). Din COVID, in Romania anul acesta au murit 4185 de oameni.

Dragi copii

Poporul roman are o vorba: de ce ti-e frica nu scapi. Exista o lege nescrisa pe care poporul roman a observat-o legat de frica: sunt multe consecinte ale fricii, printre care inclusiv atractia inevitabila catre obiectul fricii. Ce altceva sa ne invete proverbul “De ce ti-e frica nu scapi?” daca nu faptul ca frica ne influenteaza negativ in viata si ne impinge uneori chiar inspre lucrurile de care ne este frica. Multe frici sunt doar ca niste fantome: exista doar in capul nostru. Rareori frica ne apara de un pericol real, imediat. Cand frica este ca reactie la un eveniment extraordinar si ne mobilizeaza pe termen scurt ca sa ne aparam si sa ne ferim de un rau, frica este buna. Cand frica se permanentizeaza, ceva este putred: nici macar in timpul razboiului nu e firesc sa traim permanent in frica. Dar iata ce ne invata si alte popoare – prin proverbele lor – despre frica.

“Frica este un om tacut. Dar are buze ca niste tobe” – proverb beninez

Din acest proverb intelegem ca frica ne cuprinde intreaga viata, ne domina. Ne gandim doar la ce ne este frica, nu mai putem sa traim normal. Dupa cum vedem, in zilele noastre peste tot, toti incearca sa te sperie: poarta masca, altfel e de rau. Spala-te pe maini, altfel e rau. Pastreaza distanta, altfel iti moare bunica. Pun pariu, ca te-ai cam saturat si tu sa fii speriat si te gandesti la Covid ca la cel mai urat monstru din povestile pe care le-ai citit. Problema e ca monstrul asta a iesit din povesti, adultii fricosi l-au scos de acolo si se lasa stapaniti de el.

“Frica ii ajunge pe toti, dar ii pedepseste doar pe putini” – proverb traditional

Acest proverb se potriveste probabil cel mai bine cu vremurile pe care le traim. Dupa cum am aratat, desi Covid face morti, si fumatul face morti si condusul masinii face morti, dar cu toate acestea, sunt foarte putini care se lasa de fumat. Si Covid face foarte putini morti daca ne gandim la alte boli si la alte cauze de mortalitate.

“Scurt este drumul care duce de la frica la ura” – proverb italian

Dupa cum am spus, frica este ca un monstru care ne acapareaza gandurile. Tinut captivi de acest monstru, ne vom zbate in lanturile lui si ne vom umple inima de ura fata de el. Plini de ura, o vom revarsa inspre toti ceilalti, nu doar inspre monstru.

“Frica si dragostea nu mananca niciodata din aceeasi farfurie” – proverb spaniol

La fel ca si proverbul italian, iata ca si cel spaniol arata incompatibilitatea intre frica si dragoste. Dragostea alunga frica si frica alunga dragostea. Par vorbe mari si complicate dar sa-ti dau exemplu: daca ai o prietena si vrei sa o saruti, daca iti este frica si mai porti si masca, ea te va respinde. Dragostea s-a dus. Daca in schimb o iubesti si vrei sa o saruti, vei vedea ca dupa ce o saruti, simti niste schimbari in trupul tau si frica dispare instant.

“Sa-ti fie frica de cei care nu au frica de Dumnezeu” – proverb iranian

Aici frica are un cu totul alt sens si merita sa il explicam. Frica de Dumnezeu este ca o busola care ne ghideaza in viata. Oamenii care nu au aceasta busola sunt condusi de alte principii, iar unele pot sa fie periculoase pentru cei din jurul acestora. Daca un om nu crede in Dumnezeu si nu crede ca Dumnezeu il vede si daca face rau il va pedepsi, acel om poate sa iti faca rau, de aceea este bine sa iti fie frica de el, in sensul sa stai de parte de el.

“Cel care a fost muscat de sarpe, ii este frica si de un fir de ata” – proverb iranian

Acest proverb explica cel mai bine frica celor care ne conduc si disperarea cu care impun aceste masuri aberante dar mai ales aceasta stare apasatoare si intunecata care te fac sa iti fie frica sa mergi la scoala. Deoarece sistemul medical romanesc este foarte prost pentru ca parintii tai au votat cu comunistii si au facut compromisuri, la inceputul anului, doctorii de la noi se temeau foarte mult de ce se poate intampla daca prea mult oameni se vor imbolnavi cu Covid. Dupa impactul initial am vazut ca sarpele nu a fost prea veninos desi pe unii i-a rapus. Sarmanii doctori acum insa se tem si dorind binele tuturor, se sperie de Covidul care intre timp s-a transformat intr-un fir de ata, precum de un sarpe veninos.

“Puterea leului sta in frica noastra fata de el” – proverb nigerian

Iata ce frumos exprima un popor care traiesete alaturi de lei sentimentul fricii. Care este talcuirea aici? Leii dupa cum stim sunt intr-adevar puternici: regele animalelor. Vaneaza in haita, au dinti puternici, au gheare, pot prinde viteza etc. Deci nu putem spune ca nu are putere. Leul este un animal periculos. Dar nu despre asta e vorba. Daca oamenii ar fi uniti insa si s-ar lupta toti o data cu leul, acesta nu ar mai putea sa faca victime in randul oamenilor. Un astfel de proverb face apel la unitate impotriva dusmanilor, iar leul ca dusman al nigerienilor care duc o viata simpla in randul naturii, printre lei, este prezentat aici ca un neputincios atunci cand frica dispare.

Dragi copii

Din pacate, ce traim noi este doar inceputul. Adultii si-au pierdut mintile, nu mai au ratiune, nici vorba de curaj, nu mai au discernamant si nici cel mai mic spirit de impotrivire si de rebeliune. Sunt ca niste oi. Voi sunteti ultima speranta, deoarece in hormonii vostri exista anumite porniri rebele care se manifesta mai ales la adolescenti. Sa stiti ca nu e rau sa le urmati, desi de obicei rebelii fara cauza isi consuma energiile aiurea. Insa viata va va invata si veti avea multe posibilitati de a fi rebeli cu cauza.

Americanii au decis: vor sprijini Grecia în războiul cu Turcia

In caz ca mai aveati dileme de ce parte va fi SUA in razboiul Turcia-Grecia, dilemele sunt inutile: SUA a facut exercitii militare navale alaturi de Grecia in jurul Cretei pe 25 August. Ieri, Pompeo le-a cerut turcilor sa lase ciocu mic: “Cipru are dreptul sa exploateze resursele naturale inclusiv dreptul la hidrocarburile gasite in zona SA exclusiva”. Iata mai exact citatul de la Reuters:

“We remain deeply concerned by Turkey’s ongoing operations … the Republic of Cyprus has the right to exploit its natural resources including the right to hydrocarbons found … in its exclusive economic zone,” Pompeo said.

Sursa: Reuters

Este adevarat ca in alta parte Pompeo zice ca “tarile din regiune trebuie sa rezolve neintelegerile pe cale diplomatica si in mod pasnic, blah, blah, dar cand spui deja ca Cipru are dreptul la zona sa exclusiva maritima, de facto, declari de partea cui esti in acest conflict.

Dar daca aceasta vizita de ieri in Cipru nu e clara, trebuie sa reamintim ca la inceputul lunii, SUA a ridicat Ciprului un embargo care dura de 33 de ani pe arme letale de aparare. Intr-adevar, americanii vor sa vanda arme peste tot si probabil le-ar vinde si iranienilor. Au vandut ceva si Taiwanului in mai si acum il taxeaza pe Erdogan.

SUA are si ceva interese in Cipru: Pompeo i-a rugat pe ciprioti sa o lase mai moale cu spalatul banilor pentru miliardarii rusi si sa nu mai tot ofere rusilor sprijin prin servisarea navelor – fara de care sprijin, rusii ar avea o problema mare. In situatia actuala, nu cred ca cipriotii o sa mai aiba dileme.

In ciuda antipatiei si incompatibilitatii cu Erdogan, SUA ar avea totusi interesul in colaborarea cu turcii, daca ar avea cu cine sa vorbeasca de la turci. Insa Erdogan nu mai este de incredere. Problema cea mai mare geostrategica a americanilor este acordul Iran-China de luna trecuta prin care chinezii vor investi miliarde in Iran si vor avea primul drept de exploatare pentru noile resurse. Ori cum Iranul are ceva petrol … exista premiza ca chinezii sa profite imens din petrolul Iranian – pe de o parte – si pe de alta sa deschida noi fabrici in Iran unde forta de munca e ieftina. Folosind rutele de transport generic denumite Belt and Road Initiative, marfa produsa in Iran va fi desfacuta in Europa trecand prin Turcia. De aceea americanii ar avea nevoie de turci ca sa opuna rezistenta colonizarii chinezilor din Iran.

In al doilea rand, cum grecii au cam batut palma cu francezii – deoarece americanii probabil nu s-au aratat interesati – daca situatia se va schimba si petrolul va redeveni interesant (caci acum la cum merge economia si la ce scenarii se fac nu sunt semne ca va avea vreun sens forarea in Mediterana), companiile petroliere americane ar fi evident interesate in exploatatii. Din pacate, pe Erdogan nu se poate pune baza, desi unii americani ar fi tentati. Lobby-ul big oil va decide in cele din urma poztionarea SUA in viitorul razboi dar daca va castiga Trump alegerile, eu zic ca deja se vede de ce parte va fi SUA.

Cum grecii au anuntat o puternica campanie de reinarmare (ca si cum ar avea cu ce si asta era priortatea), urmeaza sa vedem noi achizitii. Daca grosul vor fi din SUA, se va stii si mai clar de ce parte va fi SUA caci la cum se misca chinezii, americanii chiar au nevoie de contraofensiva impotriva Iranului si cum un razboi e putin probabil, neavand nicio sansa americanii sa il castige si punandu-si jar in cap singuri, Turcia este clar o piesa importanta de care au nevoie. De aceea au si incercat sa scape de Erdogan dar nu au putut. Vor mai incerca.

Anatomia Deflatiei Seculare

Precum unii bolnavi de Covid au plamanii facuti praf si nu-si vor reveni la potentialul normal nici pana la moarte (sau foarte greu), tot asa economia globala a ramas de la Covid cu niste sechele atat de nasoale incat este mare minune ca nu a decedat deja. Adica, cu asemenea comorbiditati … este intr-adevar o minune ca nu s-a ales (deocamdata) praful de toate lanturile de productie.

In trecerea noatra prin viata in lumea de astazi, alergam dupa himere uitand de grijile de baza cu care se confruntau bunicii si parintii nostri. Apasam pe buton si ne asteptam sa se aprinda lumina fara sa realizam ca directorul tehnic al departamentului de aprovizionare a unei centrale electrice aproape a murit de inima saptamana trecuta pentru ca au intarziat piesele de backup de la generator si daca se intampla vreun accident, centrala trebuia oprita. Nu o luati de buna, dar poate fi adevarata. Bagam cardul in bancomat si ne asteptam sa curga banii, neavand idee ca cineva noaptea la BNR sta si face calcule complicate (si cam inutile oricum) sa determine cat timp va mai reusi rezerva de valuta sa tina cursul pe linia de plutire inainte sa intre la apa cum s-a intamplat in toamna lui 2008. Mergem la mall la raionul de carne si suntem indecisi ce sa luam: ceafa sau cotlet. Una e mai buna, alta e mai sanatoasa. Fara sa ne pese ca in China vine o foamete cum nu a mai fost din cauza inundatiilor si bineinteles a Covid-ului. Partidul chiar a dat o lege impotriva irosirii mancarii si a mancarii prea multe (nu radeti, normele nu conteaza atat de mult in China, se fac din mers) care ataca bloggerii si youtuberii care fac emisiuni cu retete de mancare prea fandosite. Nu stiu foarte mult, dar stiu ca este un fenomen in China legat de epatarea pe retelele sociali prin mancarea de chestii extravagante/scumpe. Multe comoditati si beneficii ale lumii de astazi le luam de-a gata fara sa ne gandim la efortul depus in spatele lor si mecanismele complexe – si sensibile – care tin in picioare intreg edificiul – acvariul in care ne invartim noi si suntem morocanosi daca intampinam cel mai mic obstacol.

Inainte de Covid, problema era impotenta bancilor centrale de a producte inflatia “target”. Daca ne amintim – din sutele de articole despre criza “trecuta” (pe care eu nu o consider trecuta, ci doar amanata – gunoiul bagat sub pres), bancile centrale au incercat pomparea de bani si sugerea creditelor in bugetele statelor in speranta ca o rata a inflatiei constanta peste dobanda zero ar “suge” practic din puterea de cumparare a prostimii care nu realizeaza fenomentul si ar dilua – in timp – povara creditelor. Adica, cata vreme inflatia e 2% (sa zicem) si dobanda la credite (pentru smecheri evident, nu pentru prostime) e de 0%, diferenta de 2% scade din povara creditelor. Evident ca nu s-a intamplat asa. Inflatia nu creste la comanda. Oricati bani au tiparit bancile centrale, acestia au fost invartiti tot la nivelurile de sus, neajungand in economia reala, necirculand. Si fara circulatie, inflatia nu creste. Cata vreme banii nu ajung jos si oamenii nu au incredere ca totul va fi bine, oamenii nu consuma si daca nu consuma, preturile nu cresc, inflatia nu creste si volumul creditelor nu scade. Ba din contra, daca volumul creditarii creste – si a crescut dupa 2008 mai mult ca in criza din 2008 – bancile centrale sunt nevoite sa tipareasca si mai multi bani, “ca sa stimuleze economia”.

Singurele masuri pe care le pot lua bancile centrale este sa tipareasca bani. Altceva nu stiu si nu pot. Evident ca bancherii centrali se lauda ca au “instrumente” variate si ca ei fac “politici monetare”, adica nu doar tiparesc bani aiurea ci tiparesc dupa anumite calcule “stiintifice”, dupa metode “academice”. BS! Singurul lucru pe care il stiu este sa tipareasca. Singurele dileme sunt: cat de mult si cui ii dam si cat de repede ii dam. Ce banci salvam, pe care le lasam sa pice, ce companii salvam, ce actiuni cumparam, ce obligatiuni cumparam etc.

Covid a lovit puternic in consum. Initial a fost problema lantului de aprovizionare, prin criza din China. Apoi, a fost problema consumului in vest cand s-au introdus “masurile”. Dupa “inchidere”, evident ca multi au fost afectati la buzunar si pofta de cumparare s-a cam calmat. De asemenea, multi au fost indeajuns de speriati de media si au stat sau inca stau ascunsi in beci, deci nu consuma (ca inainte). In plus, costul pentru companii a cam crescut, cu noile “masuri” de siguranta, prin urmare si companiile cam au taiat din cheltuielile lor. Nu mai zic de gulerele albe (desteptii) care nu muncesc fizic ci doar tasteaza (butoneaza). Astia s-au cam obisnuit sa munceasca de acasa, le si place, sefilor lor de asemenea le place, desi randamentele scad. Insa nemaimergand la munca, nu mai dau bani pe transport, nu mai mananca la catering sau restaurant, nu mai bea bere dupa serviciu cu colegii, nu mai cumpara inghetata pe drum inapoi acasa si nici nu mai consuma energie electrica la birou aiurea, pentru ca acasa sunt mai atenti si nu tin becul aprins la baie cum o faceau poatel a birou. Multe firme, vazand ca se poate trai si muncind de acasa si vazand ca guvernele mai dau si bani, s-au acomodat cu acest nou trend si au renuntat deja la munca la birou. Felul cum se fac afacerile s-a schimbat, de asemenea. De frica sau pentru a se alinia “recomandarilor”, multi prefera discutiile online si nu mai merg la o cafea ci doar comunica pe telefon sau prin webcam. Sunt nenumarate domenii unde consumul a scazut si prin urmare avem tendinte deflationiste: consum combustibil, domeniul horeca, auto, cultura, pana si consumul de haine si de incaltaminte a scazut care erau intr-un fel consumabile. Insa daca nu mai mergi la birou, nu mai ai nevoie de camasi albe sau pantaloni si prin urmare mai bine iti cumperi niste pijamale. Dar pijamalele sunt mult mai ieftine ca celelalte si prin urmare cererea agregata scade si valoarea totala a cheltuielilor de asemenea.

Puseurile deflationiste au evident o ciclicitate, sau “valuri” cum se zice acum. Unul impinge in altul si produce altul atat pe orizontala geografica cat si pe verticala industriilor. Dar valurile nu sunt doar concomitente si cu efecte cumulate, ci valurile pot produce caderi de mal pe anumite sectoare. Horeca de exemplu nu-si va mai reveni intr-un an sau doi – nu are cum. In ce scenariu pozitiv isi va reveni Horeca? Chiar daca vom avea vaccin si toate temerile vor fi alungate, lumea nu mai are banii dinainte – trebuie sa vina mai intai o crestere (revenire) economica, la fel de puternica (anemica) ca inainte de Covid cand (teoretic) criza din 2008 fusese depasita si dobanzile incepusera sa creasca (nu chiar) in speranta atingerii unui nivel care sa poata fi confortabil in asteptarea unui nou ciclu deflationist care insa a venit prea devreme.

Doresc deci sa reiterez ca singurul lucru pe care stiu sa il faca bancile centrale este sa tipareasca bani. De asemenea, guvernele nu au de ce sa se opuna tiparirii de bani si evident ca vor imbratisa cu bratele larg deschise sugestiile “analistilor” cum ca guvernele trebuie sa preia “hamul” in economie si sa suplineze dezastrul din mediul privat distrus de Covid. Solutia “salvatoare” va fi la inceput impachetata in promisiuni si sloganuri frumoase, toata lumea fiind de acord ca este doar o deraiere “temporara” spre socialism/bolsevism. Cand vor da cu limba de gustul dulce al laptelui de vaca, guvernantii vor mulge cu spor la țâța bancilor centrale si vor fi de acord cu toate masurile de stimulare – cat mai mult, atat mai bine, cat mai des, e si mai bine. Singura problema va fi ca nu vor putea sa consume prea usor acesti bani, “pe investitii” deoarece nu prea mai sunt ce investitii sa faci cata vreme oamenii stau acasa si au tot ce le trebuie: mancare de la mall, filme, internet. Cine sa vina sa lucreze sa construiasca autostrazi, sa ia in arenda pamant de la stat ca sa il lucreze, sa ia granturi de la stat ca sa deschida fabrici si intreprinderi? Prea putini oameni sunt dispusi la munca. Mai ales cand se va introduce venitul universal minim … si mai putini vor fi cei dispusi sa isi rupa oasele “pentru patrie”.

“Reteta chinezeasca” nu poate sa aiba succes, pentru ca China a reusit (sa creasca economic) doar pentru ca chinezi sunt un neam de lasi si materialisti fara aspiratii de nicio natura decat catre verzisori. In plus, China a produs dar a avut cui sa vanda si descoperirea retetei “made in china – dolari – obligatiuni – manipulare curs a necesitat multe incercari si nenumarate victime de-a lugul ultimelor decenii. E mai mult de spus, dar reteta chinezeasca prin care statul sa dicteze cine ce sa produca si sa dea bani pentru asta, nu va functiona nicaieri in alta parte.

Nu e greu de prevazut ce va urma. Valuri de deflatie, vor forta mana bancherilor sa tipareasca, sa scada dobanzile, sa “stimuleze” si sa “intervina” cat mai direct in economie. Lucruri incredibile acum un an, cum ar fi cumpararea de actiuni, le vom vedea chiar si in inima UE unde nici macar cumpararea de obligatiuni suverane nu a fost acceptata tehnic, fiind folosita doar ocazional in anumite situatii extreme.

Vom asista deci la o devaluare a monezilor in paralel, o cursa nebuna intre marile banci centrale sa tipareasca cat mai mult in speranta de a castiga incremental o cota de piata mai buna la exporturi si astfel in speranta de a “reporni” (fiecare pentru el mai intai) “motoarele” economiei. In paralel, criza economica se va inteti si la nivelul societatii vom avea tulburari din ce in ce mai violente (SUA e copil mic pe langa ce vom asista prin alte parti).

Singura speranta este doar progresul tehnologic. Noi tehnologii ar putea compensa comprimarea capabilitatilor de productie care vor fi consecinta fireasca a scaderii cererii si nu vor permite diavolului hiperinflatiei sa scoata capul – cu exceptia unor victime mai slabe prin tarile emergente. O noua economie se poate naste cata vreme procesul actual de disolutie nu va fi prea accelerat. Aceasta insa nu va fi in niciun caz rodul factorilor “decizionali” adica al guvernantilor, politicienilor, bancherilor si nici macar al economistilor. In umbra civilizatiei vestice, pana nu se va trage de tot cortina, mai pot aparea oaze de inovatie si competitie care sa mai rostogoleasca nitzel in viitor prabusirea sistemului financiar si al intregului edificiu al fluxului actual al banilor si al bunurilor in epoca de dominatie a dolarului. Rachetele lui Musk sunt un exemplu. In timp ce presa de peste ocean era focusata pe stupidul razboi impotriva civilizatiei si modernitatii – asa zisa lupta “impotriva rasismului” – Musk – un alb bogat – lanseaza rachete la jumatate de cost. Argentina are multumita lui Musk sateliti care monitorizeaza vremea si vor putea imbunatati productia agricola. Cu siguranta exista exemple si in alte domenii, de aceea nu vreau deloc sa termin intr-un ton pesimist. Romania este insa la marginea lumii si oazele de care ziceam sunt cam departe de noi, deci ar fi bine sa ne facem rezerva de apa cat mai avem de unde …

~ ~ ~ ~ ~ ~
ȘTIRI
10 sep 2020 – Germania: Schaeffler anunţă concedieri şi închiderea unor fabrici
10 sep 2020 – Piața auto din România, grav afectată de pandemie

1 2 3 273