Coliva turcior chiar s-a fiert!

Acum 4 ani scriam un articol intitulat “S-a fiert coliva turcilor?” in care explicam profetiile ortodoxe cu privire la Turcia prin prisma evenimentelor curente. Desi era cu semnul intrebarii, bineinteles se gasea cate unul sa zica: inca o ratare a “profetiei” – dintre ortodocsii “soft”. Nu neaparat doar la acest articol cat si la celelalte. Dintre necredinciosi nici nu mai zic, de fiecare data cand prezentam unui ne-ortodox profetia despre turci, inevitabil primul raspuns era: “pai turcii sunt membri NATO, cum sa fie atacati de rusi?”.

Evenimentele sunt inca fierbinti si nu are sens sa comentez prea mult. Mi-a atras insa atentia o stire: John Kerry, secretarul de Stat al Statelor Unite: Turcia riscă excluderea din NATO în cazul abandonării principiilor democratice.

Nu mai repet ce am scris in alte articole anterioare pe care le putati gasi taguite cu Turcia. Singura intrebare care mai ramane acum ar fi cat va dura oare de la excluderea turcilor din NATO (probaibl in maxim 2-3 luni) pana la atacarea Turciei de catre Rusia. La cat de nebun e Erdogan si cat de dornic sa refaca Imperiul Ortoman cat mai repete, nu e exclus sa fim surprins de rapiditatea evenimentelor …

Din toate astea insa, oare Romania invata ceva? Nu de alta, dar acum toti o sa zica: vedeti, ce bine ca suntem membri NATO? Nu o sa lase astia sa cadem iar in dictatura, sau nu o sa ne lase pe mana rusilor … Gresit! Romania va fi carnea de tun in fata rusilor, moneda de schimb. Reamintesc ca intr-o conferinta / interviu recent, Putin explica ca politicienii americanii contemporani nu mai constientizeaza ce inseamna nucleara si sunt prea “increzatori” in capacitatile conventionale ale armatei NATO comparativ cu ale Rusiei.  “Nu stim ce sa mai facem ca sa ne inteleaga” se plangea Putin, in sensul ca nici el nu vrea sa recurga la nucleare, dar se pare ca americanii (politicienii si presa) nu realizeaza ce inseamna “assured mutual destruction”. Din pacate, nu am salvat articolul/interviul si nu pot da acum referinta, as aprecia un link la tot interviul.

Ori daca americanii nu inteleg, rusii ce variante au in caz de razboi? Sa le face un “demo” ca poate demo-ul il inteleg. Tare mi-e teama ca demo-ul sa nu fie Romania, caci oare ce tara NATO se are mai rau cu rusii decat Romania – dupa Turcia care va fi insa data afara din NATO si cucerita “convetional”?

 

Pr. Peter Alban Heers: Parintii Bisericii erau foarte atenti la fiecare iota din invatatura de credinta

Cautand diverse pareri ale altor ortodocsi de prin alte tari despre Sinodul din Creta, am dat si peste un interviu cu pr. Peter Alban Heers, preot paroh la un sat de pe langa Salonic, doctor in Teologie Dogmatica al Universitatii din Tesalonic. Parintele a scris nenumarate carti despre miscarea ecumenista si despre al doilea Conciliu al Vaticanului. De asemenea, a tradus in limba engleza cartile Sf. Paisie Aghioritul.

Parintele mentine un podcast si un canal pe youtube. Evident, ultimele podcasturi se ocupa despre Sinodul din Creta. Din ele, am ales unul mai recent, de pe 24 iunie cand problematica era relativ fierbinte.

Pe scurt, parintele ne indeamna la trezvie si fermitate. Pe langa mesaj, mult mai interesante sunt nuantele, modus-ul operandi-ul propus si exemplele istorice. De altfel, intrebarile venind mai ales de la ascultatori din SUA, intreg interviul trateaza cu deschidere nenumarate probleme si intrebari care ii framanta pe ortodocsi. O lectie de comunicare extraordinara, cu totul diferita de emisiunile de la Trinitas in care sunt invitati doar ecumenistii si este promovata doar dogma ecumenista, pro-sinodala, evitand cu strictete toate partile subrede si capcanele evidente ale acestui sinod.

Marea diviziune a crestinilor ortodocsi dupa Sfantul si Marele Sinod din Creta

Inspirat de o postare de pe pagina de Facebook intitluata “Philosophy Matters“, am realizat o diagrama prin care am incercat sa cuprind efectul in sanul ortodocsilor al “Sfantului si Marelui Sinod Ortodox din Creta”, care s-a tinut de catre o parte a bisericilor ortodoxe autocefale luna trecuta si ale carui efecte abia au inceput sa apara, pe masura ce credinciosii incep sa devina curiosi despre acest sinod, sa afle ce s-a intamplat si presiunea in randul turmei drept-maritoare creste precum temperatura in aceste vremuri de incalzire globala, care incalzire prin consonanta a inceput sa miste si nemiscata liniste milenara din sanul Bisericii Ortodoxe ce a mentinut unitatea de credinta de atatea secole.

Cum si la case mai mari si la adunari mai alese se obisnuieste ca lucrurile sa se faca in graba, imprevizibil si ambigue, declaram si diagrama noastra ca “work in progress” si urmeaza sa revenim. Orice adaugiri / comentarii / recomandari sunt binevenite.

marea-diviziune

SINODUL DIN CRETA – despre picatura chinezeasca

Nici nu s-a uscat cerneala pe vechiul articol si deja apare o stire care desi unora le poate da sperante, mie nu face decat sa imi confirme una dintre spaime, exprimate in capitolul “Picatura chinezeasca nu loveste ca barosul” al articolului precedent.

Iata stirea despre care este vorba: un episcop roman din afara tarii (de Scandinavia), care a participat la “Sfantul si Marele Sinod” in delegatia BOR, a publicat un articol pe site-ul episcopiei in care face apel ca documentul cu privire la ecumenism sa fie nici mai mult nici mai putin decat “modificat” la viitoarele intalniri, “încât acesta să fie corespunzător așteptărilor comunităților ortodoxe și nevoilor creștinilor de pretutindeni.” Vom relua in totalitate comunicatul, in caz ca dispare:

Frământări asupra temeiniciei documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine

 

Luând aminte la neliniștile exprimate de numeroși ortodocși asupra unor documente aprobate la Sfântul și Marele Sinod din Creta, îndeosebi asupra documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, aduc următoarele precizări conform conștiinței mele:
1. Contribuția delegației Bisericii Ortodoxe Române, inclusiv asupra documentului amintit, a fost întru totul ancorată în tradiția Sinoadelor Ecumenice și a predaniei ortodoxe. Contribuția s-a concretizat în amendamente acceptate de delegațiile celorlalte Biserici Ortodoxe, prin prestanța teologică și duhovnicească a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a ierarhilor din delegație.
2. Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.
3. În concordanță cu propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel din cadrul lucrărilor Sinodului din Creta, ca întrunirile sinodale panortodoxe să devină periodice, cred că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” ar trebui să fie supus, în continuare, dezbaterilor și modificărilor, astfel încât acesta să fie corespunzător așteptărilor comunităților ortodoxe și nevoilor creștinilor de pretutindeni.
Episcopul Macarie Drăgoi

Dincolo de mustrarile de constiinta pe care le poate avea PS Macarie, intrebarea care se pune: care va sa zica, documentele si marile sfinte hotarari semnate, sunt pur si simplu atat de efemere incat se pot modifica oricand pe viitor, sunt supuse dezbaterilor si modificarilor? Sa intelegem ca hotararile acestui “Sfant si Mare Sinod” sunt pur si simplu Work In Progress, care la fiecare intalnire mai capata niscavai imbunatatiri in functie de feedback-ul “comunitatilor” si in functie de “nevoile crestinilor de pretutindeni”?

Propunerea mie mi se pare socanta si arunca cumva mult mai multe semne de intrebare, venind nu de la altcineva decat de la un episcop care a participat si care teoretic stie ca hotararile sunt “sfinte”, vor “intra in istorie” si vor fi “asumate de participanti” (conform mesajelor oficiale emise in conferintele de presa si mesajele aparatorilor integritatii Sfantului si Marelui Sinod).

Care este deci adevarul? Care este marturisirea comuna si ce se urmeaza? Sa recapitulam: spre deosebire de mine, care scriu cand imi vine pe ureche si nu imi corectez articolele prea mult si nici nu am pretentia sa faca vreun ban ideile mele, episcopul acela are o cu totul alta greutate si cuvantul lui asemenea. Din articol ce intelegem: am facut-o putin lata, dar nu-i bai, ca o corectam in bine la urmatoarele intalniri …

Bine, sunt mult mai multe lucruri de inteles si greu e sa ne oprim doar la unul. Sa le luam totusi pe rand. In esenta, PS Macarie cere “modificarea” documentului la urmatoarele intalniri. Avand in vedere ca a participat si ca stie cum functioneaza sinodul, intelegem ca de fapt acum acest Mare si Sfant Sinod, doar si-a lansat lucrarile permanente – o informatie pe care nu o stiam. Da, stiam ca rusii au propus ca intalnirea sa fie doar un preambul la un viitor mare sinod la care sa participe toate patriarhiile – nu la asta se refera insa PS Macarie.  Din comunicatele oficiale nu am vazut inca o hotarare in care sa se stabileasca permanenta acestui sinod, desi au fost zvonuri in acest sens.

Intr-adevar, PS Macarie noteaza ca propunerea lui de modificare vine in legatura cu propunerea PF Daniel ca aceste intalniri sa devina periodice, dar oare aceasta propunere a fost acceptata, s-a decis deja si daca da, inseamna ca pe viitor orice document este supus modificarilor?

Daca da, avem intr-adevar o revolutie in biserica ortodoxa: nu vom avea doar 7 mari sinoade ale intregii lumi ci vom avea cate unul la sapte ani (sa zicem ca asa vor stabili frecventa). Prin urmare, acum sa va tineti fratilor la dezbateri si analize teologice adanci, ca din 7 in 7 ani vom tot avea de analizat si dezbatut hotarari sinodale care pot sau nu altera dreapta credinta. Este de salutat un astfel de viitor? Nu ne paste cumva haosul?

Sa presupunem totusi ca nu e vorba de sfinte sinoade ci apelul care s-a facut este pentru intarirea comunicarii, pentru intarirea legaturilor si a discutiilor la nivel pan-ortodox cu participarea tuturor. Dar cine vor fi si ce vor face cei care se vor intalni si ce fel de documente vor produce ei, ce fel de hotarari si decizii vor lua? Ce se schimba fata de ce era inainte? Caci banuim ca nu exista chiar o lipsa totala a comunicarii intre ortodocsi si ca consultari au tot fost.

Avem deci pe de o parte problema permanentizarii si neclaritatea indusa de acest comunicat este ingrijoratoare. Daca PS Macarie stia ca nu se poate asa ceva, nu propunea aiurea. Tocmai pentru ca stie ca se poate, probabil a facut acest apel, deci nu sunt doar speculatii (ca in articolul meu anterior), ci posibilitatea ca pe viitor sa tot avem sinoade pan-ortodoxe in care sa se hotarasca lucruri importante care sa afecteze intreaga turma drept-maritoare nu este doar o teama nejustificata. Mergand mai departe, nici suspiciunea lansata de mine ca exista riscul sa se sape picatura cu picatura in piatra credintei ortodoxe (canoane + traditie + dogma) deoarece schimbarile majore sunt mai greu de acceptat si poporul nu este inca “pregatit”. Nu este deci exclus ca sa avem un sinod viitor la care sa se extinda “iconomia” tainei casatoriei crestine si asupra necrestinilor si de ce nu ulterior asupra homosexualilor?

Revenind la comunicatul PS Macarie, la punctul 2, ne atrage atentia urmatoarea formulare:  Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine … ”. Aflam deci cu intristare ca exista posibilitatea ca Sfantul Duh sa nu fii fost in totalitate cu sfintii parinti de la Sfantul si Marele Sinod din Creta de vreme ce chiar un participant la discutii da pe fata aceste amanunte si foloseste aceste cuvinte pentru a exprima atmosfera lucrarilor: imprevizibilitate, ambiguitate, exprimari neclare. Ce as mai adauga eu este: daca acestea au fost cu privire la documentul despre ecumenism, cu siguranta la fel s-a intamplat si cu privire la celealte documente. De ce nu ar fi fost la fel? Doar la acest document au obosit sau au avut moduri diferite de a vedea lucrurile?

Chiar daca asa au stat lucrurile, oare ce garantie avem ca la urmatoarele intalniri lucrurile nu vor sta la fel? Iata deci ce inseamna sa organizezi un Sfant si Mare Sinod Ortodox cu pretentia de a fi “a toata lumea”, cu amenintarea celor care nu au venit ca vor da seama in fata lui Dumnezeu pentru nereprezentarea credinciosilor lor si sa mai si propui permanentizarea lui: o inventie cu totul strigatoare la cer si straina de traditia ortodoxa venita pe un fond de tulburare si neintelegere intre biserici si chiar in interiorul bisericilor participante.

Reiau intrebarea pr. Iulian Prodromitul care este familiara si fireasca pentru orice ortodox: “toate sinoadele s-au facut pentru un scop, ca sa vada lumea o erezie, au anatemizat … dar acum pentru ce s-a facut sinodul asta?”. Repet si eu ceea ce este firesc in randul ortodocsilor si ceea ce era de asteptat de catre toti ortodocsii: ANATEMIZAREA ECUMENISMULUI era singura hotarare importanta care asteapta sa i se dea glas intr-un viitor Sfant Sinod Ortodox veritabil, caci aceasta este cel mai mare risc la adresa ortodoxiei. Toate ereziile si toate atacurile asupra credintei au primit un raspuns de-a lungul veacurilor. Ecumenismul este insa o “noua tehnologie” iesita din laboratorul teologic al dracilor si trebuie combatuta pentru totdeauna printr-un Sfant si Mare Sinod veritabil, nu doar de cele cateva sinoade locale care au facut-o deja. Utlimele celule sanatoase din trupul ortodoxiei, daca mai realizeaza iminenta pericolului si importanta unei vaccinari sanatoase impotriva ecumenismului, ar trebui sa lupte acum cu fermitate si pe viata si pe moarte pentru a cere acest lucru: ANATEMIZAREA EREZIEI ECUMENISTE.

Un sfant sinod care ar aduce aceasta anatema, ar pazi intr-adevar ortodoxia pentru urmatoarele sute de ani. In ciuda falselor iluzii de impacare cu ereticii (oare ce succese exista de atatia ani in directia apropierii lor?), in ciuda spaimei nejustificate a unora ca altii ne vor privi ca pe niste salbatici si nedoritori de iubire umana pentru ca anatemizam ereticii (in esenta, spaima si timiditatea asta este o manifestare a bolii corectitudinii politice care tine musai sa suceasca vorbele si prin modelarea vorbelor sa induca comportamente noi), anatemizarea ecumenismului trebuie facuta deoarece este principalul risc la adresa credintei drept-maritoare.

Toate celelalte probleme pe care le au ortodocsii in lumea contemporana sunt infime. Daca vom pastra ortodoxia asa cum am primit-o, singura ne va da raspunsurile si Biserica va gasi calea de a raspunde la toate. Exista insa riscul ca prin nepurtarea de grija a pastorilor actuali, incurajati de dormitarea credinciosilor si nepasarea multora, prin adoptarea picatura cu picatura a unor mici (in aparenta) modificari si “aggiornamente” in astfel de documente, exista riscul ca ortodoxia sa fie ingenuncheata pentru totdeauna, la nivel de biserica. Da, stiu, ortodoxia va ramane pana la sfarsitul lumii, dar de unde stim ca noi nu vom fi chiar generatia care prin pierderea ortodoxiei sa atraga sfarsitul?

“Dialogul cu lumea”, “dialogul cu alti crestini” – astea sunt deraieri corect-politice care nu au ce cauta in biserica. Nimic nu impedica ortodocsii sa comunice cu ereticii sau cu paganii, crestinii au trait mereu in randul altor credinte, impreuna cu cei de alte credinte si au comunicat cu ei, nu este nimic nou in ziua de astazi. Existenta diasporei ortodoxe in vestul apostat, nu este o noutate, in istorie, poate chiar la patrunderea crestinismului a fost la fel. Sfintele Sinoade trecute nu se intalneau sa hotarasca ca trebuie sa comunice sau sa trateze cu crestinii si ca trebuie sa “marturiseasca in randul ereticilor adevarata credinta”.

Auzim cu perplexitate pe unii care spun: “trebuie sa facem cunoscuta marturia ortodoxa in randul celor de alte credinte”. Cei care sustin astfel de pareri ilogice, ar trebui intrebati: pai ce va opreste fratilor? Duceti-va si marturisiti-va dar ecumenismul este cu totul altceva decat o comunicare catre eretici a catehismului sau dogmelor ortodoxe. Ecumenismul este o noua religie, o tentativa de diluare a diferentelor, de punere in aceeasi ciorba a tuturor credintelor lumii, nu doar a crestinismului.

Oare chiar mai exista in ziua de azi, astfel de ignoranti care pun egal intre ecumenism si dialog, dupa ce avem deja o istorie a ecumenismului, avem deja “succese” nenumarate ba chiar exista si dogme ecumeniste, teologi ecumenisti, universitati, asociatii, think-tank-uri care declara pe fata scopurile si lupta ecumenista? A mai sustine in ziua de astazi ca ecumenismul inseamna doar dialog este aruncat de praf in ochi si eu nici nu ii mai cred doar ignoranti pe cei care sustin astfel de naivitati, ci ii cred celule canceroase care deja au fost “infectate” si lucreaza la virusarea a cator mai multe celule sanatoase din trupul actual al Bisericii.

Asadar, daca PS Macarie crede ca s-ar putea aduce corecturi in bine, ce ne face sa credem ca nu se vor aduce corecturi in rau, la viitoarele “sfinte si mari” sinoade pan-ortodoxe? La urma urmei, noi nici nu stim la care nelinisti face referire PS Macarie, pentru ca nu a avut taria sa fie mai explicit si daca are intentia sa se caiasca ca a semnat sa o spuna clar. Poate ca nelinistile pe care le exprima sunt in directia ecumenista, in sensul ca poate unii ortodocsi sunt nelinistiti ca documentul nu le ofera destule posibilitati de marturisire a dreptei credinte in dialogul cu ereticii.

Sa incheiem totusi intr-o nota optimista: de la terminarea sinodului, in fiecare zi, tot mai apare cate un episcop care fie spune ca el nu a semnat, fie spune ca nu e de acord, altfel spus, se linistesc apele si ies la suprafata greselile care s-au facut. Poate ca Dumnezeu a ingaduit acest sinod tocmai pentru ca dreapta credinta sa se intareasca prin reactiile care ii urmeaza si prin separarea lupilor de oi, in randul ierarhilor, in ochii credinciosilor drept-maritori. Chiar daca PS Macarie prin prezenta nu a facut de-facto un mea-culpa, suntem siguri ca va veni cu completari si cu clarificari cu privire la propriile rezerve si ca va face o lepadare netagaduita de gresala pe care a facut-o semnand, nu doar o propunere de “upgrade” intr-un ipotetic viitor, intr-un ipotetic scenariu in care Sfantul si Marele Sinod va deveni periodic.

Sinodul din Creta – altoirea corectitudinii politice pe ortodoxie

“Lumea asta inselatoare, e o mare vrajitoare” – Pr. Iulian Prodromitul

Am mai tratat despre Sinodul Talharesc din Creta intr-un articol, in care am pus accentul mai ales pe duhul de dezbinare in care s-a tinut acest sinod si am dat cateva exemple concrete din declaratiile participantilor din care se vede cu cata facilitate au tratat participantii importanta unitatii ortodoxe. Intre timp s-au cam spalat apele si nici nu prea cred ca mai are rost sa intru prea mult in amanuntele hotararilor de vreme ce alti renumiti teologi, ierarhi, preoti, monahi au facut-o deja.

O sa abordez mai intai, cateva chestiuni variate, legate de acest Sinod, fara o ordine anume, doar ca un mic rezumat al ideilor pe care le-as fi elaborat mai pe larg, insa de vreme ce interesul pentru blogging mi-a scazut in ultimul timp, o sa o fac mai pe scurt.

Anatemizarea Bisericii Ortodoxe Ruse in ochii credinciosilor romani

Am mai tratat acest subiect aici. Ma refer doar la anatemizarea BORU in randul romanilor pentru ca in alte parti nu stiu ce se intampla. Insa la noi, ce vedem?

  • dl Radu Preda apare la Digi24 si da interviu despre “Sfantul si Marele Sinod”; interviul are loc in zilele in care rusii tocmai anuntasera ca nu mai vin; inevitabil se ajunge si la intrebarea cheie: ce parere aveti despre lipsa rusilor si cum de acestia nu mai vor sa vina; dl. Preda raspunde si in timp ce raspunde, in spate vedem filmari cu patriarhul rusilor in vizita la o fabrica de avioane, binecuvantand soldatii; dl Preda raspunde cum stie dansul mai bine: rusii trateaza politic si de aia nu au venit, au interese politice; urmeaza si o intrebare despre Crimeea: de ce nu s-a opus Biserica Ortodoxa Rusa anexarii Crimeei? Dl. Preda nu are starea de spirit sa raspunda, ca din acelasi motiv din care BOR nu s-ar opune anexarii Moldovei de Romania, paralela fiind in afara “dogmelor” mediatice acceptate; intregul interviu nu a clarificat deloc situatia (ce biserici lipsesc si de ce nu vine fiecare si in ce masura, sinodul mai are pretentia de “Mare”); felul cum au fost puse intrebarile denota o cunoastere amanuntita a situatiei si a problemelor si evita cu maiestrie jurnalistica punctele fierbinti, reusind chiar o intoarcere a situatiei: din riscul de a problematiza pe ortodocsi cu privire la lipsa reprezentantilor unor patriarhii importante, s-a facut o pivotare total parsiva inspre anatemizarea rusilor prin amintirea – irelevanta si aberanta – a episodului Crimeei, substanta mesajului avandu-o insa accentul pus pe “politicianismul rusilor” de catre dl. Preda, o data lansata ideea otravita, fiecare isi poate completa ulterior cu ce vrea, iar Crimeea a ajutat: Putin poate fi in spatele refuzului rusilor de a veni, de ce nu?
  • in jur de 13 iunie, rusii anunta ca nu mai vin; pana in acest punct, reamintim, sarbii anuntasera ca nu ar prea veni, dar in cele din urma au venit; de asemenea, bulgarii se retrasesera pe ultima suta, georgienii si antiohienii fiind “out” dinainte, georgienii din cauza documentului despre ecumenism si antiohienii atat din cauza documentului cat si din cauza chestiunii Quatar; acestea fiind spuse, se intelege ca opozantii sinodului, au inceput vehement sa conteste sinodalitatea acestuia, avand in vedere lipsa rusilor; la nici o saptamana dupa anunt, pe web-ul romanesc incepe sa circule un articol extrem de profesionist alcatuit, continand cifre precise despre ortodoxia din Rusia care incerca sa minimizeze intr-un mod infantil importanta Patriarhiei Ruse. Articolul este preluat de mai multe bloguri si pe facebook. Pe langa cifre in detaliu (cate patriarhii, cate eparhii, cati episcopi, etc), autorul face si o paralela cu BOR si trage eroic in stil tovarasesc concluzia ca “populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România”. In plus, deoarece bineinteles ortodocsii cand se gandesc la sinod, se gandesc la adunarea tuturor episcopilor, pentru a calma ingrijorarile ortodocsilor in urma renuntarii la participare a rusilor, tovarasul autor al articolului ne linistea: “exista inflație de episcopi  în Rusia”, prin urmare dragi tovarasi ortodocsi romani, nu va tulburati: se poate unitate si fara rusi. Concluzia este totala: “Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.”  Avand in vedere sinceritatea acestei afirmatii, exista totusi o minima posibilitate ca ura fata de rusi a autorului si data aparitiei acestui articol sa fie doar o coincidenta cu Sfantul si Marele Sinod si sa fi fost doar o unealta folosita de cei care incercau sa minimizeze rolul ortodoxiei rusesti in unitatea ortodoxa.
  • chestiunile de mai sus poate sunt elemente punctuale; anatemizarea BORU poate fi in media romaneasca doar un corolar al rusofobiei generale din mass-media, deci nu ar fi specifica acestui eveniment; insa ce vedem in randul ortodocsilor? Exista oare ortodocsi romani fie ei teologi sau doar simpli intelectuali care sa aiba o viziune normala, echilibrata si fratietate simpla fata de BORU si nu doar din afinitati cu privire la anti-ecumenismul cunoscut al rusilor? Daca nu exista, ne poate explica vreunul, independent de greselile unor ierarhi (sa zicem necondamnarea anexarii Crimeei) daca privim doar refuzul de a participa la intalnire, cu ce a gresit concret BORU incat sa o consideram atat de irelevanta?

Duhul Sfant exista totusi si in Ortodoxia Rusa 

Poate a venit vremea sa mentionez ca nu sunt rusofil. Nu sunt nici rusofob, de altfel, nici grecofil, nici grecofob. Sunt putin francofob, de cand echipa lor de fotbal este neagra in cvasi-totalitate, dar nu din cauza ca as avea ceva cu negri ci din cauza ca sunt șocat de efectele incalzirii globale. Exista insa unii ortodocsi romani care se cred mai breji decat rusii. Si mai ales teologi. Unde e multa minte, e si multa sminteala. Sunt chiar si ierarhi care au mers in Afganistan si au binecuvantat trupele romanesti de mercenari care cica lupta pentru pacea lumii, cand de fapt sarmanii lupta pentru o paine mai buna, platita cu sangele. Macar cu adevarul le erau datori acesti ierarhi … Pe scurt, exista un nationalism ortodox cu orientare “vestica” care vede in ortodoxia “rusa” un inamic. Noaptea mintii …

Intorcandu-ne la rusi, oricat de politicizata ar fi Biserica Ortodoxa Rusa si oricat de fosti kgb-isti ar fi unii ierarhi, in ansamblul ei, este totusi o Biserica Ortodoxa si a-i nega sfintenia este o infantilitate. A considera ca o intreaga Biserica este folosita doar pe post de unealta politica de catre un conducator tiran si ca nici un ierarh rus nu poate sa rupa acest lant al tacerii si al compromisului, mai ales cand in joc este soarta Bisericii, este o copilarie.

Sa amintim doar ca pe vremea comunismului, exista o Biserica Ortodoxa Rusa din afara Rusiei (in exil) – ROCOR –  din care faceau parte toti rusii care scapasera de lagarul URSS. Aceasta biserica a inflorit in SUA si a dat chiar sfinti. Daca BORU ar fi ramas comunista, ROCOR nu ar fi acceptat revenirea in sanul bisericii mama, ci ar fi asteptat “curatirea” acesteia. Iata doar un mic argument pentru a iesi din schema de gandire pe care ne-o propun “anatematizatorii”.

Nu poate Dumnezeu sa lase fara pastori sute de milioane de ortodocsi, chiar daca ar fi Putin atotputernic. Lipsa rusilor de la acest sinod este un semn de la Dumnezeu pentru cei care au ochi sa vada. Dar nu doar a rusilor, chiar daca ar fi lipsit cea mai mica biserica, dragostea frateasca si duhul iubirii ar fi dictat eforturi supra omenesti pentru unitate. Dar iata ca desi au lipsit nu doar cateva patriarhii “minuscule”, ba chiar si cea mai mare, totusi nu s-a facut nici un efort pentru unitate, ba din contra, s-au pus bazele rupturii viitoare.

Putin probabil si-ar dori ecumenism

Dintre cei care anatemizeaza BORU, se face tentativa de patare a imaginii acesteia prin asocierea cu Putin – personajul negativ la indemana, bun de dat vina pentru orice rau pe pamant. Nu ar fi prea multe de zis, decat ca daca BORU chiar ar asculta de Putin, foarte probabil ar fi venit la Sfantul si Marele Sinod si patriarhul probabil s-ar plimba in fiecare an pe la Papa sau pe la alti catolici din Vest care sigur l-ar primi cu bratele deschise. Daca Putin ar dori sa foloseasca BORU ca pe o unealta, mai degraba ar impinge-o spre ecumenism, decat spre autoizolare alaturi de georgieni, bulgari sau antiohieni. Paradoxal, desi ortodocsii rusii nu au relatii prea bune cu georgienii din cauza razboiului, iata ca in privinta refuzului de a se alatura ortodocsilor ecumenisti, nu au avut rezerve …

 Corectitudinea politica

Citind documentele finale mi-a venit un gand: autorii nu incearca sa deranjeze cu nimic pe nimeni. Autorii se aliniaza perfect in duhul corectitudinii politice de astazi. Iata doar ce nota introductiva poarta cel mai dezbatut document, cel despre ecumenism, intitulat – corect politic – “Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana”: “Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraternității și dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură”.

Nu am prea mult de zis aici, as dori un singur contraexemplu prin care orice text din toate horararile acestui sinod, sa faca macar o referire tangentiala la eretici sau prigonitorii bisericii. Ca veni vorba de prigonitori, crestini mor in fiecare zi in tarile islamice si nici o vorba nu s-a zis la acest sinod. Totul s-a prezentat coafat frumos, in vorbe “ziditoare” si “inaltatoare” care “afirma pozitiv” credinta si lasa anatemele si blestemele pentru vremurile de mai dinainte cand sfintii parinti de atunci nu aveau dragostea si delicatetea celor de astazi.

Foarte amuzant mentioneaza acest aspect si parintele Iulian Prodromitul: “toate sinoadele s-au facut pentru un scop, ca sa vada lumea o erezie, au anatemizat … dar acum pentru ce s-a facut sinodul asta?”.

Picatura chinezeasca nu loveste ca barosul

Multi ortodocsi s-au bucurat ca totusi au fost cateva lucruri pozitive la acest sinod, nu s-a acceptat ecumenismul cum sperau unii, nu s-au lepadat inca sfintele canoane, crezul etc. Ce nu inteleg optimistii naivi, este ca un baraj nu se erodeaza niciodata brusc ci milimetru cu milimetru. Apa patrunde molecula cu molecula si formeaza o crapatura infima la inceput. Abia dupa o perioada indelungata si multe incercari, fisursa este finalizata si barajul distrus. Picaturile lansate acum au fost descrise de cei care nu au semnat – nu mai detaliem.

Tot asa si cu dreapta credinta: nu vor incerca eliminarea brusca sau frontala a unor canoane, sau dogme. O vor lua incet, cu picatura. De data aceasta doar sugereaza, de exemplu: cine vrea sa renunte la canoanele cu privire la nunta crestina, e liber sa o faca, fiecare hotaraste. Bunaoara, cu privire la taina Sfintei Cununii, nu este eliminata complet din prima. Se lasa la latitudinea unor episcop, ca acolo unde e cazul, daca e nevoie, din iconomie – vezi-Doamne! – sa ingaduie anularea tainei casatoriei si sa permita casatoriile mixte, intre ortodocsi si eretici. La urmatoarele sinoade, poate vor face inca un pas: largirea iconomiei si pentru casatorirea cu ne-crestini.

Aceasta este doar o picatura. In primul rand, daca se dorea apararea credintei ortodoxe, mai degraba se re-afirma casatoria ortodoxa ca taina ce se poate face doar intre ortodocsi. Simplu si clar, ca la sfintele sinoade. Insa, in cazul de fata, conditia ca cei doi sa fie ortodocsi este prezentata ca “strictete” (cica conform acriviei) in timp ce se deschide portita pentru casatoriile cu eterodocsi, prin simpla trecere a unei sfinte taine in randul “iconomiei“. Sfintele taine sunt teoretic pilonii credintei ortodoxe, dintre care unul daca pica, tot esafodajul dogmatic este distrus.

Mergand in spatiul posibilitatilor, lasandu-se pe mana unui Sfant Sinod local posibilitatea iconomiei acestei taine, teoretic ar fi posibil ca Sf. Sinod al Romaniei – de exemplu – sa decida: pentru ca romanii vor sa se insoare/marite cu crestini de alte credinte, noi dam voie, consideram ca e important in ziua de azi si asta e, facem iconomie. In acest caz, Sfantul si Marele Sinod zice ca e bine. Chiar daca “acrivia” zice altfel, chiar daca canoanele zic altfel, conform hotararii Sfantului si Marelui Sinod, daca sinodul local a decis, faca-se. Halal aparare a credintei ortodoxe mai este asta!

Eu mai am o raca cu privire la acest document (si probabil si fata de altele): se tot repeta in mai multe locuri : “in societatea de astazi” in sus, “in societatea de astazi” in jos, in sensul ca astazi ar fi altfel lucrurile si ca ar fi mai greu de pastrat credinta si ca oamenii sunt mai altfel si ca ar trebui sa facem pogoraminte si iconomii, blah, blah. Imaginati-va pe parintii de la Sfintele Sinoade tratându-l pe Arie cum il trateaza cei de azi pe Papa: “in societatea de astazi, fratele nostru Arie si fratii nostri arieni, asa si pe dincolo, de aceea trebuie sa facem iconomie” …. Nu se pupa!

Pai ori credinta ortodoxa este cea adevarata si se pastreaza cu pretul sangelui, ori hai sa trecem toti la catolicism sau la protestantism sa nu mai reinventam roata! Ce este altceva catolicismul decat o ortodoxie cu o mie de iconomii si pogoraminte dupa ea? Ei deja au facut indeajuns de multe iconomii incat ar putea chiar sa ne dea un manual de accelerare al iconomiilor ca sa stim care dintre ele e mai actuala sau nu. Poate am trece direct la iconomia de a accepta si poponarii, ca doar si ei sunt oameni si poate unele sinoade locale ar vrea sa accepte si asta, de ce nu? Ca la urma urmei, daca nu mai trebuie musai ca mirele sa fie ortodox si mireasca ortodoxa, poate nu mai trebuie nici ca mireasa sa fie mireasa ci merge mire cu mire … Doamne-fereste! Insa logica este in acelasi registru, lucrurile catre asta tind, acum este doar inca o picatura …

Good Cop – Bad Cop

Sunt unii care au salutat “contributia” delegatilor BOR la documentul privind ecumenismul (denumit corect-politic Relatiile cu lumea contemporana). Bunaoara, delegatii BOR ar fi jucat un rol important in eliminarea inclinarii prea mari spre ecumenismul a “ecumenicilor”, adica a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Altfel spus, nu e dracul chiar atat de rau, iata ca nu i-au mai numit pe eretici Biserici Crestine, ci le zic doar “ceilalti crestini”, lasand cumva la latitudinea fiecaruia sa ii considere ca facand parte din biserica sau nu. Asta si altele, similare …

Aici e timpul pentru o mica paranteza. Pr. Cleopa zicea o data ca diavolul este teolog mare, stie toată Scriptura pe de rost. As zice eu, ca stie si Sfintii Parinti si toate cartile de teologie tiparite vreodata. Daca e nevoie, iti aduce si citate. Un singur lucru nu poate diavolul: sa spuna crezul simplu, fara imboldiri si fara taieturi. In cazul de fata, nu au putut sa spuna partea cu “Una Sfanta si Soborniceasca Biserica” fara a face adaugiri si fara a deschide “noi orizonturi”.

Intr-un document care trebuia sa condamne simplu pe fata ecumenismul si sa-l numeasca erezia ereziilor, asa cum l-au numit sfintii mai vechi sau mai noi, iata ca stam acum sa analizam in boabe marunte, ce este si ce nu este corect din punct de vedere teologic in privinta folosirii cuvantului biserica, ce poate fi interpretat gresit sau ce este totusi corect dogmatic dar era mai bine exprimat nu stiu cum …

Rolul delegatilor BOR – asumat mai mult sau mai putin constient – a fost sa participe intr-o mega-manipulare subtila. Din perspectiva anti-ecumenistilor, BOR a fost “good cop” in negocierile pe document. Prin sfortari retorice si lingvistice complicate, in aparenta s-au evitat unele caderi prea grosolane in greseli strigatoare la cer. Multe au ramas insa si cei care nu au semnat documentul le-au explicat. De ce nu s-a inceput insa prin anatemizarea ecumenismului care ar fi simplificat totul ulterior? Oare nu pentru ca toti sunt oricum ecumenisti si singurele dispute sunt la ce termeni sa foloseasca?

Daca totusi oficialii BOR au o inclinatie veritabila spre dialog si comunicare cu privire la chestiunile importante care framanta biserica in ziua de astazi, de ce Trinitas si Basilica sunt doar niste masinarii de propaganda simplista, tonomate de cantari bisericesti si magneti de mediocritate si lipsa de veritabila deschidere si intelegere fata de problemele cu care se confrunta crestinii ortodocsi, altii decat pensionarii si credinciosii simpli, care nu sunt capabili sa emita opinii proprii si consuma doar catehism pe paine, la pachet cu niste pelerinaje, neavand intrebari si nepunand probleme prea complexe? Exista exceptii individuale, insa este clar ca dialogul si deschiderea nu sunt incurajate de sus. Cum altfel am explica, blocajul mediatic total de pe Basilica al reactiilor negative ale unor ierarhi, calugari, teologie, fie ei romani sau straini cu privire la acest sinod?

Corectitudinea politica – un duh deloc ascuns celor care au lipsit de la discutii

Nu e greu de vazut ca duhul corectitudinii politice tintea nu doar coafarea mesajului modern al ortodoxiei si prezentarea “afirmativa” a credintei, fara reinnoirea de anateme sau punerea punctului pe i cu privire la pacatul din lumea de astazi. Corectitudinea politica privea si inspre cele mai “fundamentaliste” patriarhii care nu prea sunt obisnuite cu discursul politicianist si cu substrat folosit in lumea occidentala.

De “cearta cu diavolul” s-au temut insa atat de mult marii absentii incat nici invitatia la “discutii” si “controverse oneste” nu i-a tentat. Oamenii induhovniciti rareori intra in controverse si certuri, mai ales pe chestiunile importante. Oamenii sfinti, care vad duhul unei adunari sau al unor persoane, refuza sa intre in “dezbateri teologice”, si nu accepta nici un compromis, pentru ca stiu ca finalitatea “certurilor” este mereu cea dorita de diavol, oricat de ferme si fioroase ar fi luptele. L-as evoca aici pe Sf. Marcu Eugenicul care a fost inchis in camera la sinodulu talharesc de la Florenta, pentru a nu mai lua cuvantul si pentru a nu mai taragana discutiile, caci si-atunci sinodalii erau foarte grabiti, mai ales cei de la Constantinopol, care aveau interese politice in privinta “relatiilor cu lumea moderna”.

Punem deci intrebarea: oare sa fi fost tocmai teama de certuri inutile care sa ii fi gonit pe cei care au lipsit la acest Mare si Sfant Sinod? De vreme ce puteau sa refuze semnarea si daca veneau, care este totusi motivul pentru care nu au venit? Oare pur si simplu nu au dorit sa se lase trasi intr-o capcana a formularilor complexe si intortocheate care sa convina tuturor si sa permita fiecaruia sa interpreteze cum doreste textele finale?

Din nou repetam: afirmarea fara ezitare a ereziei ecumeniste, cu siguranta ar fi fost singurul lucru care ar fi unit pe toti si ar fi facut ca glasul Bisericii sa fie una.

Sinodul care nu este sinod

Redam in final, un fragment din raspunsul Patriarhului Serbiei, de ce nu a semnat Documentul cu privire la Relatia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine, preluat de pe site-ul oficial al BORU.

“Nu am semnat documentul deoarece episcopii membrii ai Sinodului au avut dreptul sa se exprime dar nu dreptul sa voteze. La Sinod, in locul regulii adoptatade de Apostoli si poruncita de Sfintii Parinti: “un om, un vot”, o alta regula a fost aplicata: o biserica autocefala, un vot.. Altfel spus, doar patriarhii bisericilor locale au avut dreptul sa voteze.

Din aceasta regula intelegem:

  1. Sinodul se prezinta nu ca o institutie a unui singur Trup unificat al Bisericii, ci ca un corp parlamentar, ce consta din biserici independente, autocefale;
  2. Sinodul primatilor Bisericilor a actionat in esenta ca o adunare de papi;
  3. Intentionat sau nu, Sinodul este micsorat la gradul de adunare a patriarhilor bisericilor autocefale care doar sunt insotiti de o delegatie extinsa de episcopi

Englezii isi trimit un submarin nuclear in Gibraltar pentru a reafirma posesiunea acestuia

Acum cu Brexitul, mai ales dupa ce Gibraltarul a votat in cvasi-unanimitate pentru “remain”, spaniolii spera ca vor reusi in sfarsit sa recupereze Gibraltarul, chiar daca ei abia mentin integritatea Spaniei, stiuta fiind presiunea bascilor.

Iata cum titreaza The Sun stirea: “Submarinul nuclear HMS Ambush a acostat ieri in Gibraltar – intr-o masiva aratare a fortei impotriva Spanie lacome” . Stirea in sine este veche, de pe 26 iunie, ceea ce inseamna ca pe 25 iunie s-a intamplat “afisarea fortei”, adica la o zi dupa anuntarea rezultatelor.

Noua, de aici, ni se par total minimale si pur si simplu politicianiste astfel de gesturi, insa nu stiu daca inainte de aceasta “afisare a fortei” britanice sau inainte, ministrul spaniol de externe tocmai afirmase ca “Brexit insamna o schimbare totala a perspectivei asupra teritoriului disputat”.

Micile frecusuri intre “fratii” europeni, spun cat de omogen si cat de “unificabil” este batranul continent. Nu vreau sa dau apa la moara celor care cu o nonsalanta inexplicabila leaga pacea post-belica europeana de proiectul UE – o mare penibilitate la care mi-as dori sa vad doar raspunsul unor istorici cu greutate, ca poate comparatii similare din alte zone ale lumii nu isi au loc. Ce sa zicem oare de Japonia, Singapore sau America Latina, oare acolo de ce nu a mai fost nici un razboi “mondial”?

Ce vreau insa sa demonstrez este ca UE este un proiect “temporar”. Aliatii “europeni” sau “euro-atlantici” isi urmaresc fiecare interesele. Doar tarile puternice, care au, de exemplu, submarine nucleare, economie puternica, diplomatie excelenta, curaj si determinare sa isi urmareasca scopurile proprii, vor reusi. Aliantele si prieteniile mai mult sau mai putin “strategice” (cum avem cu SUA) sau “traditonale” (cum avem teoretic cu Franta) sunt iluzorii, mai ales cand nu dau rezultate.

Inca din 1989, scopul principal al Romaniei ar fi trebuit sa fie recuperarea teritoriilor pierdute. Marele Urs – URSS-ul, a fost destramat, ramasitele lui au creat prospectul reunificarii. Rusia a fost o buna perioada in ruina. Din pacate, Romania nu a gasit inca solutia si poate nici nu mai constientieaza acest scop. Politicieni orbiti de iluzia unei paci facile si a unei securitati fara prea multe eforturi, se amagesc daca cred ca au facut cele mai potrivite alegeri si ca deciziile lor vor asigura pacea si bunastarea poporului pentru anii ce vor urma. In realitate, Romania este o tara slaba, fara armata, fara economie. Ba mai mult, spre deosebire de perioada comunista cand nu existau supape, acum exista supape destul de mari deschise. Toata presiunea interna este “rezolvata” prin exod, emigratie, fuga valorilor si deteriorarea constanta a constiintei nationale si prin urmare orice speranta de renastere nationala este distrusa.

Mai ramane sa jucam un rol de provincie obedienta si disciplinata care nu va muri de foame si va fi folosita de post de pepiniera de forta de munca ieftina pentru vest si buffer de carne de tun catre Rusia. Si asta, pana la viitoarea imparteala … Multumim tovarasi!

Hillary Clinton lupta pentru guvernul mondial inca de cand era prima doamna

World Federalist Association este asociatie (mai nou miscare) care lupta pentru un guvern mondial inca din Primul Razboi Mondial. Desi membrii ei se numara printre taticii Ligii Natiunilor si a ONU, considera ca ONU nu e de ajuns si trebuie ajuns la un sistem mult mai “eficient” de guvernare mondiala a lumii. Iata cateva informatii despre ei direct de la o SourceWatch – un monitor al think-tank-urilor corporatiste care manipuleaza opinia publica.

The World Federalists of America “was formed following World War I. The association believes in the essential oneness of humankind with the earth, and contends that humankind’s future on the earth is threatened by such things as pollution of the environment, racial and national hatreds, and international war. According to the Association’s creed, the solution to these problems lies in the creation of world institutions. The organization calls for the formation of a world government with the power to make and enforce laws which will control pollution of the earth’s atmosphere and water, curb the waste of its resources, and dismantle the war machines of all nations. (sursa)

In inregistrarea de mai jos Hillary este prezentata pe vremea cand era Prima Doamna elogiind pe laureatul unui premiu al acestei asociatii – Walter Cronkite – un jurnalist faimos pe vremea lui care si-a folosit reputatia si increderea pentru a promova ideile globaliste. Printre alte functii cu un anume interes pentru noi ale lui Walter este si aceea de presedinte de onoare al Interfaith Alliance, o organizatie al carei nume spune totul. Fapt interesant, daca ascultam cu atentie discursul sau de mai jos in care literar (desi in gluma) Walter se declara multumit sa stea dea dreapta satanei in lupta pentru guvernul mondial, chiar inainte de a doua venire a lui Mesia (mentiune facuta in contra unui protestant care sustinea ca oricine lupta pentru un guvern mondial inainte de a doua venire a lui Hristos, face lucrarea diavolului).

De altfel, Hitlery este mereu atenta la tot ce se intampla in lume si poate ajuta la realizarea visului sau de guvernare mondiala. Astfel se face ca cucoana a trimis un mesaj si Sfantului si Marelui Sinod Ortodox pe care il redam mai jos:

“All people of faith should welcome the convening of the first Holy and Great Council of the Orthodox Christian Church in over 1,200 years by His All-Holiness Ecumenical Patriarch Bartholomew. I have had the privilege of seeing Patriarch Bartholomew’s spiritual leadership for myself, and am hopeful that the Council will renew ties that have frayed through the centuries—because we are stronger together.” (sursa)

Nu dorim sa sugeram nimic prin redarea acestui mesaj, probabil Hillary nu vrea sa piarda nici un vot, fiind situatia nasoala in care se afla si de aceea e atenta cu tot ce se intampla. In plus, sigur are banii si finantele sa nu piarda nimic, probabil oricum mesajul nu ii apartine ei, ci vreunui aghiotant care e delegat cu treaba asta. Avem insa si o poza, de la aceeasi sursa care ne face sa intelegem ce vrea sa spuna cucoana prin “together” …

Ecumenical Patriarch Bartholomew (R) and US Secretary of State Hillary Clinton attend meetings at the Patriarchy in Istanbul, on July 16, 2011. The United States is concerned about media freedom and free speech in Turkey amid the arrest of dozens of journalists and Internet restrictions, Secretary of State Hillary Clinton said Saturday. AFP PHOTO / POOL / Saul LOEB (Photo credit should read SAUL LOEB/AFP/Getty Images)

Ecumenical Patriarch Bartholomew (R) and US Secretary of State Hillary Clinton attend meetings at the Patriarchy in Istanbul, on July 16, 2011. The United States is concerned about media freedom and free speech in Turkey amid the arrest of dozens of journalists and Internet restrictions, Secretary of State Hillary Clinton said Saturday. AFP PHOTO / POOL / Saul LOEB (Photo credit should read SAUL LOEB/AFP/Getty Images)

Anarchy in the UE

“Things get worse under pressure” spune o lege de-a lui Murphy. Sa facem doar o enumerare a catorva elemente:

  • britanicii au votat sa iese din UE; nici Soros nu se astepta;
  • scotienii cer sa iese din UK, pentru a ramane in UE;
  • prim-ministrul UK e ofticat ca a pierdut si si-a jurat ca nu va fi el cel care va cere iesirea (articolul 50);
  • din partea englezilor doar primul-ministru ar putea cere iesirea;
  • UE nu are o reactie comuna la Brexit: unii cer referendum si in tarile lor, altii tac malc;
  • nemtii ar vrea ca britanicii sa ceara cat mai repede iesirea pentru a incepe negocierile;
  • nemtii sunt speriati mai mult de incertitudine decat de moarte;
  • neavand incotro, nemtii actioneaza orbeste: convoaca o intalnire a membrilor fondatori;
  • membrii nefondatori sunt lezati de tentativele de segregatiunie promovate de nemti;
  • nemtii incearca sa se adapteze si nu mai vor sa lezeze pe altii, prin urmare, evita sa trateze doar ei problema impreuna cu francezii (faimosul binom); prin urmare ii invita si pe italieni in camera secreta;
  • Junker ii ironizeaza pe britanici si il intreaba pe Farage: tu ce mai cauti pe-aici?
  • Junker ii intreaba pe britanici: daca ati vrut afara, acum ce mai asteptati?
  • Polonia si tarile de la Visegrad se simt lezate de tentativele de realizare a unei UE in doua viteze [1];
  • Klaus imita ca papagalul pe Merkel si cere calm si face apel sa nu ne grabim; pana ajunge Klaus la Bucuresti si spune poezia, Merkel se razgandeste deja si cere britanicilor sa depuna cererea oficiala pentru a incepe negocierile;
  • scotienii implora europenii sa nu ii lase pe mana englezilor: ei vor UE, orice fel de UE va ramane din haosul asta;
  • unii ziaristi de la noi sunt ofticati ca romanii nu zic si ei nimic acolo, sa stie lumea ca existam si noi; unii sunt in extaz ca vom fi pe locul 6-7 in UE, acum ca pleaca britanicii …

Am extras aceste informatii din vreo 30 de minute de uitat la TV si citit 3-4 stiri, vazut 1 youtube cu Nigel:

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] După Brexit, ţările din Grupul Vişegrad asediază Comisia Europeană şi-l atacă pe Juncker. Polonia sugerează stoparea integrării europene

Scoția – olteni care doresc subvenții

Scotia este pentru Marea Britanie cam sub ce este Oltenia pentru Romania.

Scotienii ii acuza pe englezi ca ii dau afara din UE si ca singurul motiv pentru care ei au votat ramanerea in UK a fost ca UK era parte din UE. Sa fim seriosi. Daca scotienii isi obtineau independenta, primul lucru pe care trebuiau sa il faca dupa dobandirea independentei ar fi fost sa se milogeasca la FMI sau Troika sa le dea si lor ceva euroi.

Nu sunt prea multe de zis, decat ca in ciuda cocoseniei scotienilor acum cu Brexit-ul, Scotia este oricum un stat subventionat, paria, care fara Anglia, nu ar fi cu nimic mai departe de statutul Greciei. Sa explicam putin: PIB-ul Scotiei in 2015 a fost de 233 miliarde USD [1]. Comparativ, PIB-ul Marii Britanii a fost de 2849 miliarde [1], deci de peste 10 ori mai mult ca Scotia.

Ca sa ne facem o imagine si mai clara, numai RBS care a fost salvata de guvernul britanic a costat 45 de miliarde de lire, deci daca scotienii ar fi fost in afara Marii Britanii cand banca a fost salvata, ne imaginam ca ar fi trebuit sa plateasca peste 25% din PIB ca sa o salveze. Doar un mic amanunt …

Dar nu doar RBS ar fi problema, ci sunt mai multe chestiuni. Daca ar fi doar sa mentionam exportul:  din cei 76 miliarde de lire, 64% merg in alte parti in UK, 20%  in lume si doar 15% in UE. Daca scotienii se rup acum de Anglia si englezii o sa le traga o granita si o sa le bage taxe vamale, unde o sa mai exporte Scotia? Ca sa nu mai zicem de armata, cine o sa ii apere, daca se rup de UK? Armata UE?! Toata tanguiala scotienilor este o jalnica smiorcaiala care vine din spaima cu privire la viitor: cine ne mai da noua fonduri?

Este uimitor cum propaganda euro-sovietica tot aminteste si tot repeta obsedant faptul ca scotienii au votat pentru remain, fara a mentiona faptul ca Scotia este un beneficiar al fondurilor europene, la fel ca si celelalte regiuni care au votat pentru ramanere si momentan oamenii se tem ce se va intampla cu aceste “donatii” de la Maica Europa care are grija de saraci. Pe scurt, mentalitatea scotienilor este una de saraci ai europei care supravietuiesc doar prin conducta de fonduri europene. Cam cum se intampla cu Oltenia in cadrul Romaniei [2].

De asemenea, pe langa dependenta de fonduri UE, Scotia este mai putin eurosceptica decat restul Marii Britanii dintr-un motiv evident: distanta. Scotia este ceva mai departata decat Anglia de continent, de unde si problema imigrantilor este mult mai mica. Dar nu doar distanta, ci ramanerea in urma fata de Anglia din punct de vedere economic ii tine pe imigranti departe de Scotia. Scotienii sunt putin in delay fata de restul UK-ului in privinta xenofobiei, fiind probabil la gradul optim de asimilare: indeajuns straini incat sa le faca joburile de jos la salarii de nimic si nici prea multi incat sa nu mai ai loc de ei in autobuz sau sa se simta povara pe bugetul social al primariilor.

Scotia ramane insa un mare semn de intrebare si poate fi folosita de UE drept cal troian sau sabotor din interior in procesul de Brexit.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] conform Wikipedia

[2] Oltenia – cel mai mic PIB din ţară

1 2 3 146