Este Bitcoinul soluția la viitoarea hiperinflație?

Fie inflatie, fie hyperinflație, fie deflație, este clar că ceva putred se întâmplă.

Mai nou, după ce în articolul anterior menționam de dublarea prețului la materiale de construcții, cum ar fi fierul și lemnul și ma bucuram de observația lui Valentin care a salutat în video-ul său că la ciment încă nu s-au mărit prețurile, iată că dacă mai aveam îndoieli că inflația se limitează la unele materiale de construcții, avem dovezii că nici vorbă: gazul a crescut de la 17 la 30 euro iar petrolul de la 50 la 74 de dolari – conform ZF.

Informațiile sunt însă dubioase. Citesc tot în ZF că UE ne asigură că hyperinflația nu e cancer și doar un guturai în timp ce China ia măsuri împotriva inflației forțând reducerile de prețuri pentru a calma situația. Altfel zis, controlul prețurilor. Între timp, în Indiana, guvernatorul a tăiat ajutoarele federale de șomaj pe motiv că sunt prea multe locuri de muncă neocupate și paraziții prea mulți.

Una peste alta, fiatul devine pe zi ce trece mai irelevant și întrebarea dacă crypto e soluția stă pe buzele tuturor. Din start trebuie să spun: nu va luați după mine, nu am un track record prea bun la investiții. Dar pe zi ce trece cred că Bitcoinul va rămâne #1 și nu va avea cum să fie anihilat. Dar problemele Bitcoinului sunt multiple și dacă ar fi să le enumăr, nici nu știu de unde să încep.

De la manipularea balenelor la wild-wild-west-ul în ceea ce privește manipularea unor influenceri cum ar fi Elon Musk, până la problema fee-urilor care nu au decât să crească și iluzia descentralizării. Nu aud în multe locuri, dar îmi place să repet asta: Bitcoin care se pretinde descentralizat, are codul sursă găzduit pe Github deținută de Microsoft. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă dorește, Microsoft poate să șorteze BTC-ul pe futures-uri și să taie Bitcoin-ul de pe github din cauza … clauzelor comunitare sau cum le-or zice la ei. Chiar dacă îl pun înapoi ulterior în funcțiune sau se mută pe alt server, o simplă mișcare venită din partea unui singur pseudo-nod cu putere de control asupra întregului ecosistem, poate da în urmă cu ani, sau da o lovitură fatală “zmeului” bitcoin.

Dar Bitcoinul are un singur argument contra pentru cei care doresc să trăiască descentralizarea și nu doar să o mimeze: minerii au încă nevoie de energie care poate fi tăiată și ea dacă se ajunge în punctul în care Bitcoinul își îndeplinește promisiunea și pe lângă funcția de crypto-cazino începe să joace și alte roluri cum ar fi rolul de … bani!

Este însă foarte posibil ca peste câteva luni să regretăm că nu am deținut cipsuri la cazino în locul hârtiei igienice pe care scrie USD, CHF, EUR sau RON. În cele din urmă, turma dictează și dacă suficienți de mulți oameni se aruncă în barca bitcoin – poate doar pentru că e mai la îndemână, nu exclud ca cifra de 200.000$ pe care o profețește nebunul de Max Keiser să fie atinsă.

În concluzie mă rezum la a răspunde banal la întrebarea din titlu: POSIBIL. Mai ales pe termen mediu, Bitcoin poate fi o soluție, mai ales dacă ne gândim la alternative care toate sunt la cote maxime și riscuri pe măsură. Prin alternative nu mă refer la altcoinuri – care nu mă interesează deloc și pe care le ignor, nefiind maximalist.

În funcție de domeniul în care activăm fiecare, evident că mai există niscavai alternative, pe ici pe colo. Eu de exemplu vânez domenii ro interesante …

Este criza cauzată de hyperinflație “soluția” de backup a neo-resetatorilor?

Nu știu! Dar ce se întâmplă nu e normal și nu e doar consecința tiparniței Fed-ului.

Criza din domeniul construcțiilor începe încet-încet să iasa la suprafață deși a început încă de prim martie când la majoritatea produselor deja se realizase un salt de 20-30%. În timp ce Cuțu doarme pe el și dă din coadă că “experții” de la BNR i-au scos din pix o inflație de 2% ca la carte, șocuri după șocuri lovesc domeniul construcțiilor.

Pentru cine nu știe încă pe ce lume trăiește, un scurt intro explicativ (de 20 de min) îl aveți mai jos:

Mă delimitez de Valentin când vine vorba de interpretarea cauzelor, dar în rest, ce prezintă el sunt realități și într-adevăr în funcție de produs, există creșteri de 100% sau doar de 50%.

Ce este însă ciudat la această hyperinflație este că deși prețurile cresc, marfa dispare … Dar sunt mai multe semne de întrebare, prin urmare să le luăm pe rând.

În primul rând, este inflația doar pe domeniul construcțiilor? Nu! Cel puțin pe salarii, acestea au crescut, depășind nivelul de înainte de plandemie. Culmea că au crescut salariile fără mărirea salariului minim – ca fapt divers, care contrazice bolșevicii care cred că doar ei sunt garanții prosperității când măresc salariile din pix.

Dar de ce să fii crescut salariile la noi? Deoarece, au crescut cheltuielile oamenilor și deoarece piata funcționează. Oare? Dar care piață? Păi în primul rând piața creditelor, care duduie. Pe lângă moratoriumul la plata dobânzilor oferit în timpul plandemiei, statul încă oferă nenumărate facilități și băncile aleargă după oameni și după firme cu creditele. Cum tipărirea de bani a fost văzută în criza din 2008 ca singura soluție, ideea genială de a tipări fără remușcări s-a intersectat cu “necesitatea” stimulării de către stat a cheltuielilor și prin urmare, fenomenul care a dus la hyperinflația din Iugoslavia este acum repetat la nivelul UE și la nivelul fiecărui bloc economic în parte.

Deci, așa cum zice și Valentin în video, inflația este globală. Și ca domenii (deci nu doar construcțiile) și ca monedă (deci nu doar în lei ci și în dolar). Dar care să fie cauza? O explicație ar fi tipărirea de bani. Dar după cum s-a dovedit, tipărirea de bani, fără creșterea vitezei de circulație a banilor în economie, nu produce inflație. Să nu uităm că toata perioada post 2008 a fost caracterizată de deflație, în ciuda creșterii explozive a masei monetare și a relaxării creditării. Pe de altă parte, în SUA, fondul Black Rock a anunțat că achiziționează de la creditaci casele la un preț “foarte bun”. Deoarece dobânzile sunt zero și posibilitățile de randament limitate, mariii investitori achiziționează bunuri fizice care au perspectiva să crească în viitor. Și cum în SUA vedem că marile orașe sunt distruse de anarhie, iar aglomerările urbane nu mai sunt … atractive, ca să nu zicem mai mult, casele sunt clar din ce în ce mai atractive. Imobiliarele de altfel, sunt clar o investiție sigură în vremuri de criză. Să zicem deci că achiziția de case în SUA a cerut lemn mult și prin urmare a crescut prețul în toată lumea.

Pe lângă lemn, avem însă criza semiconductorilor la care eu încă nu i-am înțeles cauza. Câtă vreme există cerere și cum în ziua de astăzi cu atâtea automatizări, cu petrol care anul trecut pe vremea asta era la prețuri negative, nu văd cum să nu se poată adapta producătorii la cerere după atâta timp. Prin urmare, există ceva putred, dar ce să fie?

Una dintre teoriile pe care le-a auzit Valentin ar fi că SUA sabotează China, blocând containerele … Nu văd de ce și nu văd cum. Cu siguranță mare parte din navele de transport marfă sunt ale chinezilor și acest șantaj nu văd ce rol ar avea, ce impact. Să nu mai vândă China mărfuri în întreaga lume? Păi și de unde să cumpărăm? Noi capacități de producție sunt fantasme. Poate o parte din producție să mai se relocheze, dar tot în țări cu mana de lucru ieftină. Eu nu văd americanul începând de mâine să producă chinezerii la aceleași prețuri …

Principala mea teorie ar fi ca China are o creștere masivă internă a consumului și prin urmare cererea de produse a crescut foarte mult la interior și prin urmare, nu mai exportă. Paralel cu tipărirea de bani și devalorizarea dolarului, cererea internă a sugrumat efectiv oferta pentru exterior și a crescut prețurile. China a făcut achiziții masive de materii prime, poate mai mult ca în 2008. Atunci se pregătea să construiască masiv ca să compenseze scăderea cererii de marfă la nivel global. Acum probabil cererea internă este cauza, deși poate pur și simplu stochează materiile prime pentru a nu pierde din devalorizarea accelerată a dolarului cauzată de tipărirea de dolari, dobânzile mici și mai ales politicile de relaxare fiscală, donațiile cu spoiala de “ajutor de plandemie” etc.

Ca o mică paranteză, dacă vrem să știm când va intra SUA în implozie, deși e greu de făcut previziuni cu privire la viitor, eu pot să profețesc că va pica în timpul unor pomeni electorale aberante oferite de democrați.

Dar în SUA ar fi zvonuri de introducere a unui plafon peste care taxarea să fie masivă. Știu că miliardarii și bogătașii au scheme complexe de evaziune și protecție a asset-urilor, da mă gândesc că o parte din bani se pot duce pe materii prime pentru a le fi stocată valoarea pentru o perioadă în care moneda fiat va trece prin turbulențe masive.

În final, cu privire la titlu, doresc doar să recapitulez: avem pe de o parte tipărirea de dolari, euroi (nu chiar la fel de mulți) și toate celelalte. Evident că japonezii tipăresc continuu deoarece abia fac față la plata ratelor care sunt deja o felie mare din PIB chiar la dobânzi zero. Chinezii nu știu ce fac, dar PIB-ul lor a crescut cu 16% în primul trimestru, deci este clar o efervescență economică fără precedent. Părerea mea este că deși chinezii mint, o parte din această creștere e reală tocmai datorită creșterii nivelului de trai. Chinezul mediu începe să vrea din ce în ce mai multe, fiind chiar mai materialiști decât boomerșii americanilor. Ori, de unde atât de multe produse pentru miliarde de chinezoi? Tot din producția internă. De altfel, teoria intrării americii într-o perioadă neagră economic e profețită de ceva timp de Peter Schiff care zicea: când chinezii își vor da seama că bunurile pe care le produc ei, nu trebuie să le dea pe hârtiile tipărite de fed ci le pot consuma chiar ei, intern, China se va decupla de lume și toate vor fi mai scumpe. Atunci va fi o cădere masivă a nivelului de trai al americanului de rând. Și evident al românului …

Chiar și cu cererea Chinei și mai ales dacă cauza inflației e tiparnița, eu unul nu găsesc o explicație logică pentru lipsa mărfii. Chiar dacă prețurile cresc, puterea de cumpărare în China nu crește cu 100% de pe o zi pe alta, cum vedem în analizele de preț date de Valentin. De aceea, e posibil să fie ceva putred și să se dorească producerea unei noi crize, care de data asta va fi criza a toate: nu fier, nu lemn, nu papa, nu bani.

~ ~ ~ ~

Alte articole pe aceeași temă:

17 iunie 2021 – Latest PPI Results Show Construction Material Cost Increases Still Alarming

Ipocriții

Ghici cine e ne-esențial în poza de mai sus?

O poză spune cât o mie de cuvinte. Dar ipocrizie nu e tocmai cea mai gravă acuzație pe care o putem face păpușilor puse de puterile întunericului să conducă soarta omenirii. Ar fi bine dacă ignorarea măsurilor de securitate medicală ar rezulta doar din ipocrizie și nu din batjocură și indolență maximă. Căci cum altfel putem cataloga comportamentul acestor oameni?

Dar dacă botnițele sunt doar pentru sclavi, la fel este și încălzirea globală: are loc doar când neesențialii au chef să intre și ei in clasa de mijloc. Căci asta e spaima oamenilor de mai sus: nu cumva, dacă acum ești sărac pârlit și mergi la muncă cu autobuzul, nu cumva să ai pretenția să mergi pe viitor cu automobilul proprietate personală, că le iei aerul și jeturile lor nu mai pot zbura cu aceeași viteză …

Este această destrăbălare doar o scăpare? O … relaxare din narativul global? Nu, este mai degrabă o delăsare care vine din încrederea în soliditatea status-quo-ului. Pe lângă faptul că turma scapă urma – pe cine să critice presa mai înainte, mai este și dorința de un moment “let them eat cake!”? Și mai ales când să mai critice aceste devieri când sunt atâtea de discutat, cum ar fi de exemplu penibilitatea lui Biden care a făcut de râs SUA prin prezența sa sau mai bine zis prin lipsa de prezență?

Made by JimBob și experimentul științific

Made by JimBob aduce vorba uneori despre capcana modelării și cum doar știința experimentală este de fapt știință, restul este poveste. Are și nu are dreptate și deși nu îmi doresc să intru în gaura de iepure (rabbithole) a fiolosofiei științei, mi-a venit să exemplific puțin această obsesie a lui deoarece după cum vom vedea spre sfârșit, toate se leagă …

Din start nu mă aliniez cu el în aceea că modelele au rostul lor – zi eu – și nu modelele în sine sunt de blamat cât confuzia cu care acestea sunt popularizate și lumea le consumă ca ceea ce nu sunt. Dar problema autenticității este una generală, nu doar specifică științei ci și artei, educației, relațiilor, vieții contemporane în general. Totodată are mare dreptate că modelele sunt cumva orgia contemporană a “oamenilor de știință” și există riscul trivializării și marginalizării științei adevărate, așa cum se întâmplă deja cu biologia care efectiv nu mai recunoaște existența sexelor, ci a cedat în fața ideologiei noului reset considerând sexul un construct social.

Faptul că modelele domină și că testarea experimentală este din ce în ce mai puțin atractivă vine într-un fel și din accesibilitatea mijloacelor tehnice pentru construit și utilizat modele, bunăoară a computerului, a miriadei de librării și api-uri disponibile și mai ales a facilității obținerii granturilor, burselor, doctoratelor și altor beneficii în lumea academică doar pentru elaborarea unui model atractiv, frumos, estetic chiar dacă vine la pachet cu zero experimentare.

Dar doresc să explic puțin de ce ostracizează madebyjimbob modelele și ce riscuri presun acestea. Mi-a venit în cap exemplul cu peștera lui Platon (parabola peșterii). Să zicem că oamenii din peșteră fac un model că umbrele sunt urși. Modelează ei cum se mișcă ursul și compară apoi cu reflexiile de pe perete. Cum vine o umbră, experimentul bate cu modelul. 99% din cazuri cu excepția unor … singularități să le zicem (ca să nu le zicem găuri negre). Oamenii din peșteră au și ei gravitație, forța e cam aceiași, lumina și umbrele la fel, doar pur și simplu nu pot privi spre intrarea în peșteră ca să poată observa realitatea așa cum este. Modelul lor fiind 99% fiabil, este unul considerat real, de bază, de lucru. Pur și simplu nu există ceva mai bun. Cu toate acestea, în fapt, pe la gura peșterii trec alți oameni, ca și cei din peșteră, și nu urși. Modelul peșterenilor este unul total greșit. Faptul că umbrele produse de trecerea oamenilor prin fața peșterii se potrivesc 99% cu umbrele pe care poate chiar le-ar produce niște urși care ar trece și ei , fac ca modelul să fie fals, deși a avut parte de observații care l-au “confirmat” ca să zicem așa.

În viziunea lui MadeByJimBob un experiment științific real ar fi presupus ca oamenii din peșteră să plimbe un urs prin fața peșterii, să prezică apoi cum se va mișca umbra lui și să compare ce vor observa în urma plimbării ursului cu rezultatul modelului. Abia atunci modelul ar fi verificat și am avea parte de știință. Fără acest experiment, modelul este doar poezie … totul sunt doar observații științifice.

În acest sens contestă de exemplu MadeByJimBob experimentul Ligo, susținând că faptul că o observație confirmă un model nu înseamnă mare lucru, adică de fapt nu înseamnă că modelul este neapărat corect. Cam tras de păr mi s-a părut prima dată, dar cu cât trece timpul și mă gândesc, cu atât acest semn de întrebare ridicat de MadeByJimBob asupra Ligo și întregii relativități a lui Einstein capătă noi și noi nuanțe – ca și în alte semne de întrebare puse de MadeByJimBob despre care nici măcare nu pot trata deocamdată fiind total neinformat cum trebuie, suficient fiind să spun că printre altele neagă raza pământului, călătoria pe lună și chiar ISS-ul.

Acum eu nu sunt sigur că nu există teste concrete de validare a teoriei relativității, dar știu că găurile negre erau puse sub semnul întrebării, adică existența lor, deși teoria relativității, cumva le-a prezis. Însă cu privire la Ligo, are dreptate: doar faptul că e măsurată o undă în trei locuri simultan pe pământ nu dovedește că s-au ciocnit doua găuri negre și de aceea avem unda. Modele care să explice unele observații sumare se pot face multe dar baza rămâne experimentul. Evident că un astfel de experiment care să confirme ce încearcă Ligo, mai greu de făcut …

Dar de ce zic că cu cât trece timpul, cu atât mi se aprind noi și noi beculețe că MadeByJimBob are dreptate. După cum știm teoria Big Bangului este deja acceptată deși are unele lipsuri, cum ar fi 85% din materia din univers, despre care neștiind să spună nimic, oamenii de știință au numit-o materie întunecată. Foarte lungă e calea pănă eu am ajuns la a realiza că asta e o mare problemă, adică practic nu știm nimic și sunt șanse mari ca tot ce știm să fie fals. Probabil e și rodul educației și îndoctrinării din școală care nu încurajează punerea sub semnul întrebării a teoriilor mainstream. De acord că atât știm și nu avem ce să facem, dar problemele nici măcar nu se termină cu aceste 85% minciună comparativ cu 15% adevăr (parțial). Partea a doua ar fi constantele care sunt ca un fel de petece pe fund (pe fundul teoriei): niște cifre aranjate astfel încât să dea un model frumos care să explice o mică parte din fenomenele fizice. MadeByJimBob are într-un filmuleț o frumoasă parodie legată de constante și le pune la zid.

Pe lângă 85% lipsă explicații despre materie și pe lângă constantele care arată ca niște petece cusute exact să se potrivească cu găurile, un mai mare șoc l-am avut recent – și care m-a făcut să scriu acest articol – când l-am auzit pe Susskind că deși găurile negre poate reprezintă o singularitate a legilor fizice cunoscute de noi și deși sunt o raritate în univers (deși descoperim din ce în ce mai multe), în fapt, în găurile negre, pe suprafața lor mai bine zis, se află instripționată 99.99 și cu multe 9-uri după acestea două din informația din univers. Această declarație șocantă pentru mine a făcut-o la sfârșitul unei conferințe în care explică așa zisa bătălie cu Hawking. Vă invit să ascultați măcar finalul. Implicațiile acestui 99.99% din adevăr care este stocat în locuri total inaccesibile pentru noi și pe care știința nu îl va putea recupera niciodată, ar trebui să zguduie viziunea oricărui ateu și să îl pună pe gânduri și se pare că se întâmplă asta, oricum …

Că veni vorba de Susskind, ca tătic al teoriei stringurilor, a dus pe culmi arta modelării fără nicio experimentare nici măcar cu rol observațional daramite de verificare sau simulare a unor interacțiuni. Ba mai mult, se zice că teoria stringurilor nici nu va putea fi testată vreodată, deși mai nouă există nuanțări. Acesta este scopul final al creatorilor de povești, să scornească o poveste care să explice orice, sau măcar să explice atât de frumos încăt testarea să fie complet ignorată. Nu e cazul lui Susskind ale cărui căutari sunt sincere după părerea mea, dar sincer sau nesincer Susskind are darul de a fi lansat acest vector de investigații care a consumat grosul potențialului de cercetare în fizica teoretică și care poate dacă ar fi folosit altfel, mai mult spre domeniul experimental, ne-ar fi adus deja fuziunea nucleară și ar fi salvat omenirea.

Riscurile pe viitor sunt și mai mari: cu cât avem date mai multe și cu cât puterea de calcul crește, vom ajunge curând vremea când inteligența artificială va putea crea singură modele care să explice realitatea, pornind de la date spre model, așa cum oricum este construită structura în cea mai de succes ramură a IA – rețelele neuronale. Însuși creierul uniu IA bazat pe rețele neuronale este un model care este construit pe baza unui input și a unui output așteptat, prin urmare o rotunjire a realității, o simulare a acesteia, cu adevărat destul de fidelă, chiar revoluționar de fidelă, dar care doar imită realitatea, neavând nicio legătură cu esența adevărului, adică cu legile naturale ale procesului modelat.

Dar mult mai rău au făcut modelele în cazul plandemiei. Să ne reamintim că după primele date, cifrele cu proiecțiile morților erau de coșmar: sute de milioane de morți peste tot în lume. Între timp, cel puțin pe UE, pe datele de mortalitate monitorizate clar (euromomo) spike-urile cu devierile de la normal sunt de 10-20% în 10-20% din lunile anului, deci …

Este evident că modelarea virusologică este cruntă și defectuoasă și riscurile acordării unei încrederi prea mari modelelor s-au văzut. Există într-adevăr dilema dacă modelele au speriat sau doar au fost folosite ca bau-bau, ceea ce este de departe prima variantă în care eu cred. Totodată nu putem însă nega încrederea oarbă și apetitul unei categorii de pseudo-deștepți (scientismo le zice MadeByJimBob) care fac apel mereu la modele ca la niște argumente științifice când de fapt modelele care nu sunt validate prin experimentare nu sunt decât povește științifico-fantastice.

Mai nou avem reversul teoriei originii virusului, care aduce noi și noi layere în interpretarea plandemiei și în felul cum (pseudo)știința este folosită ca mijloc de propagandă de către inginerii sociali cu scopuri obscure malefice. De aceea, recurusul la validare trebuie accentuat, mai ales în domeniul academic. Acolo unde se mai poate deocamdată …

Momente de respiro

“Încep să dea înapoi, deocamdată s-au lovit de un zid și au văzut cât de departe pot ajunge. Deci ce o să mai poată face? O să dea înapoi o vreme pentru a perfecționa planul, pentru a învăța din greșeli și pentru a se pregăti pentru altceva. Între timp, au destule mijloace de atac asupra noastră. Poate că da, nu o să ne mai poată forța să purtăm măști, nu o să ne forțeze să facem vaccinul, dar asta nu înseamnă că vin vremuri bune. […] Din ce știu eu, Satana încă există, nu a terminat, deci să folosim timpul să ne reîntărim puterile până vine runda următoare.”

Roosh Valizadeh, american de origine armeană convertit la ortodoxie

Iată o opinie care vine cam pe aceeași linie cu care mă plasez și eu – vezi Marea Eliberare. Așadar, deși de la acest articol s-a mai întâmplat întoarcerea cu privire la acceptarea ideii că virusul a scăpat din laborator (despre care am scris aici) și eu cred că plandemia nu s-a terminat. Cum sistemul de control și conformitate este generalizat, cei care au luat puterea și pe spinarea lui au trecut la un cu totul alt nivel al beneficiilor materiale, nu vor ceda prea ușor și idioții utili care au pus umărul la această plandemie din pozitii privilegiate vor fi armata de lupi care va face ravagiile printre oi în următoarea etapă. Vreți să vă dau un exemplu? O nouă tulpina! O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

De altfel, această măsură din urmă a fost vehiculată, semn că diavolul s-a gândit la ea și nu a reușit-o deoarece deocamdata nu i-au ieșit toate schemele. Dar să nu credem că am scăpat, deoarece reacția oamenilor s-a văzut: cum s-a dat drumul, s-au grămădit la mall nu la proteste. Și nu doar la noi. Prin urmare, nu au înțeles nimic din această plandemie, așa cum nu au înțeles nimic din armele de distrugere în masă ale războiului din Golf sau din războiul “împotriva terorismului” prin care s-a terminat cu dreptul la viață privată, sau de alte manipulări crase ale inginerilor sociali ai lumii care doresc “să ne elibereze”.

Dacă privim spiritual, putem gândi că Dumnezeu poate a decis să termine circul și l-a mai legat nițel pe diavol. Putem avea nădejdea că aceasta a fost o încercare, un război psihologic și că oamenii s-au pocăit și Dumnezeu a ridicat ispita. Dar oare este așa? Vedem semne de pocăință și întoarcere la Dumnezeu? Nu, din contră! Vedem o nouă religie, o încrederea oarbă în vaccin care nici măcar nu mai este un simplu medicament care te face bine, ci este o minune a științei (ateiste, evident) care te face liber și de asemenea este un pașaport de acceptare în societatea modernă eliberată. Barbarii care nu primesc vaccinul vor fi acum ușor marginalizați și trimiși în pustie, pentru ca cei care au plecat capul și se conformează să poată să fie sănătoși (deși vaccinul oricum le promite sănătate și protecție) dar mai ales să poată avea o nouă societate, o societate în care “am învățat lucruri noi”, “obiceiuri bune”, care pot fi păstrate și post-pandemie, cum ar fi lucrul de acasă, cumpărăturile online și alte astfel de obiceiuri specifice caracterelor deviante, autiștilor fără certificat și ipohondrilor exonerați de virus și ranforsați în spaimele lor, mai ales cu ajutorul “experților” pompieri de panică.

Se înțelege că planurile lui Dumnezeu nu le putem știi noi și chiar dacă avem o anume impresie asupra lumii, realitatea să fie contrară, Dumnezeu să vadă și să urmărească mai multe. Dar noi nu avem decât două lucruri de făcut: să ne mulțumim cu ce am primit și să ne pregătim pentru un rău mai mare. Și aici fiecare înțelege ce vrea: de exemplu, nu văd cum se vor mai putea muta la țară și deveni independenți de sistem, când se vor introduce noi restricții de circulație, cei care acum au ezitări și în loc să facă ce trebuie, planifică excursii și alte prostii de astea.

Nu mai zic de cât de mult putem acum să mergem la biserică, la slujbe, să ne spovedim, să ne vedem cu prietenii, să ne întărim sufletește unii pe alții și dacă am uitat cât de rău a fost în perioada “carantinei”, înseamnă că am trecut prin necaz ca gâsca prin apă, nu am învățat nimic. Cei fără Dumnezeu măcar au învățat să folosească Zoom, să comande clătite pe internet și alte “tehnici” de cum să reziști într-o societate care interzice relațiile inter-umane directe. Dar noi, ce am învățat? Ce am schimbat în viața noastră și ce ne-am folosit din toate acestea?

Man Plans God Laughs – proverbe comentate

Man Plans God Laughs este traducerea în engleză a proverbului idiș Der mentsh trakht un got lakht. În română, eu traduc “Omul plănuiește, Dumnezeu rânduiește”.

Proverbul original sugerează, că Dumnezeu pur și simplu râde de om. Ca un Atotputernic care își exercită dreptul de intervenție, pune bețe în roate planurilor omului – cam asta ar fi o interpretare simplistă la prima mână. Evident că înțelesul este cu totul altul. Dumnezeu este Atotputernic și tot ce face – în legătură cu omul – este pentru binele omului, din dragoste de om.

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Ioan 3, 16-17

Dumnezeu este iubire și iubirea este chiar ființa lui Dumnezeu. Iubirea umană, atât cât o poate înțelege prin experiență omul este doar măsura apropierii sau depărtării de Dumnezeu, de chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu. Iubirea teoretică, rațională, binele abstract este doar un ecou al unei memorii sau intuiții pe care omul căzut o are despre ce poate fi iubirea. Și ca orice ecou este doar o umbră de adevăr, doar o sugestie, doar o deformare. Căci tot ce există, inclusiv îngerii căzuți și oamenii pe care i-au tras și îi trag după ei sunt rezultatul iubirii, un potențial ratat, neîmplinit al unei iubiri inifinite care ar fi fost posibilă dacă nu ar existat căderea.

Dar să ne întoarcem la proverb și la ce ne spune el. În esență proverbul este un apel la realism. Realitatea ne învață că oricâte planuri am face noi, rareori se împlinesc și rareori apucăm să ne bucurăm de ele, rareori o lucrare planificată este dusă la capăt cum trebuie și apucă să dea roade, să-și împlinească rostul. De ce se întâmplă asta? Din lipsa de calcul. De cele mai multe ori calculăm greșit ce putem face și ne punem în cârcă proiecte prea mari. Proasta calculare este specifică mai ales caracterelor entuziaste dar nerealiste dar are a face și cu ambiția și mândria prostească de a face ceva care să dovedească ceva …

Este greșit dacă intepretăm proverbul ca un apel la un stil de viață de tip dolce vita … sau nihilist: orice-aș face, degeaba mă zbat că Dumnezeu va râde oricum de mine … În primul rând trebuie să înțelegem că orice facem, dacă este voia lui Dumnezeu se va face și orice facem, dacă nu este voia lui Dumnezeu nu prea are șanse să se facă. Uneori, Dumnezeu, dacă poate – și de multe ori poate – lasă voia noastră să se facă, deoarece libertatea noastră dictează. Unde nu mai dictează libertatea noastră este acolo unde libertatea noastră începe să lovească în libertatea altora.

Dar Dumnezeu nu este un garant al protecției libertății omului și lumea este doar un câmp de bătălie pentru războiul spiritual nevăzut care se duce pentru sufletele noastre. În istoria lumii și în istoria individului Dumnezeu intervine uneori și schimbă macazul în momentele și în locurile în care consideră de cuviință. Omul poate determina prin rugăciune, prin felul în care își trăiește viața, prin păzirea poruncilor și prin cele opuse acestora, locul și timpul unde Dumnezeu poate sau nu interveni. Singura garanție pe care ne-o poate Dumnezeu oferi este cea a unei judecăți corecte care va ține cont de toate.

Spuneam că poate proverbul este inrepretat simplist de unii ca îndemnând la neplanificare. Planificarea este bună și Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii. Haosul este uneori rezultatul lucrării diavolului care întunecă mințile oamenilor. Lipsa iluminării face ca o lucrare, un proiect să aibă loc la întâmplare sau împins de evenimente și mai puțin fără un plan, fara un cadru de desfășurare gândit.

Cum omul este creator, prin chipul lui Dumnezeu, atributul de creator vine la pachet și cu atributul de planificator. Așa cum Dumnezeu a creat lumea, omul tot ce face trebuie să aibă un plan, o idee. Asta pentru că altfel nu se poate. Poate cu excepția artei unde sunt unele idei cum că artiștilor le vine inspirația așa din … senin, din droguri sau anumite stări. Evident că diavolul poate inspira omul, dar în fapt, toata inspirația artistului vine din ce a acumulat, din cultura și experiența de viață, din contemplare și observare iar la majoritatea și din multă muncă și multe încercări. Artiștilor care cred că pot să facă mare brânză doar cu o bere în mână și uitându-se la Netflix le recomand să deschidă manuscrisele lui Eminescu sau să se uite pe ciornele lui Leonardo da Vinci.

Ce ne poate învăța un proverb care uneori e valabil și uneori nu e valabil. Este clar ca Dumnezeu iubește rânduiala dar este și clar că uneori oricât de organizați am fi noi, lucrurile nu se întâmplă cum vrem ci … altfel. Orice lucrare trebuie să aibă ca început intenția bună. Un lucru e bun dacă are un scop bun. Altfel spus, să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar multe lucruri bune ies și din lucrări cu intenții deloc bune sau chiar malefice sau chiar diabolice. Arma nucleară a fost construită ca să distrugă dar fără centralele nucleare, omenirea nu ar fi ajuns unde este astăzi (deși nu știu cât de lăudat este punctul în care suntem …)

Concluzia propusă de mine aceasta este: orice facem să facem urmărind un scop dincolo de noi. Când mândria primează sau chiar acoperă o lucrare cu un scop bun, dacă intervine mândria, aceasta atrage ca un magnet dracii care încep să facă totul varză. Uneori, Dumnezeu acoperă și aceste căderi și devieri și pune umărul ca o lucrare să se termine cum trebuie, căci altfel, unde ar fi ajuns lumea? Marea problemă este însă ce facem noi ca Dumnezeu să nu râdă de planurile noastre, ba mai mult, chiar să le acopere golurile și să ne ajute să le împlinim?

Demonul eficienței

Ziceam într-unul dintre articolele anterioare că singura dogmă cât de cât coerentă a transhumanismului este eficiența. Însă este mult spus dogmă deoarece evident că noua religie este deocamdată în fașă, abia își construiește fundamentul și abia își clarifică obiectivele. Poate mai degrabă decât eficiența am putea să subliniem o atracție în gaura neagră a beneficiilor iluzorii ale progresului accelerat care va veni și va elibera umanitatea, ca și cum ditamai progresul de care am avut deja parte a făcut mare brânză. Ca un mic amănunt amuzant, când au fost introduse tractoarele și agricultorii se temeau că mecanizarea le va lua pâinea de la gură, temerile de progres erau calmate cu promisiunea că vor avea mai mult timp de practicat arte și de lectură … Oarecum, prin Netflix promisiunea s-a cam împlinit, deși un tânăr care păștea oile pe vremuri, seara se ducea la horă, dimineața vedea răsăritul și mânca mămăligă cu mâna foarte probabil era mult mai fericit decât sufletele pierdute de astăzi care se pierd în fantasmele virtuale ale jocurilor, filmelor și bulelor sociale.

Foarte clar se vede demonul eficienței la Iuda, când o ceartă pe femeiea păcătoasă care a vărsat mirul și se vaită că acel mir putea fi folosit pentru a-l vinde și a ajuta săracii. Și Bill Gates vrea să ajute săracii din Africa, de aceea le oferă vaccinuri gratuite care îi ajută să nu mai facă copii prea mulți și astfel să aibă mai puține guri de hrănit.

Se înțelege că eficiența oarbă în sine, fără un set de criterii de moralitate care nu pot converge decât dintr-un sistem filozofic sau dintr-o religie, este doar un slogan, un narativ în spatele căruia se pot ascunde măsuri drastice de închidere a oamenilor în casă, măsuri de suprataxare și pedepsire a celor care nu aderă la regulile noii lumi în care trebuie ca toți să contribuie pentru binele tuturor, etc. Și comuniștii doreau să fie eficienți, în sensul că propuneau ca toată lumea să trăiască bine nu doar cei care muncesc și care au proprietăți și averi multe. Ei gândeau – logic simplist, că dacă se împart bunurile la toți, va fi bine pentru toți. Ce nu au realizat – căci v-am zis, demonul nu bate cu mintea prea departe, întunericul nu poate vedea consecințele dincolo de asaltul imediat, este că fără o ierarhie și fără o judecată, simpla distribuire a unor bunuri și resurse nu are succes cu doar distruge fibra societății, așa cum s-a întâmplat și vedem că încă este sub semnul întrebării capacitatea unei națiuni trecute prin sânge de demonul roșu de a-și reveni.

Să vedem însă care ar fi promisiunile noului reset în cadrul dogmei eficienței. Păi în primul rând lupta cu virusul, fiind urgență medicală este cumva calul troian pe care se face marea trecere de la sistemul actual, de puteri regionale și alianțe supra-statale la o conducere și coordonare globală a lumii. Așa cum acum în plandemie OMS a fost farul călăuzitor care a dictat “măsurile” în toate țările indiferent de cine a fost la putere, tot așa cum vedea cum cadrdul impunerii globale a unor măsuri și trenduri va fi extins din domeniul medical în alte domenii.

Am urmărit zilele tercute un interviu cu Dr. Frederic Leroy, un profesor în “food science & biotechnology” la Vrije Universiteit din Olanda în care se discută pe larg de tentativa de interzicere la nivel global a consumului de produse de alimente și trecerea spre mancarea sintetică. Planul pare imposibil de implementat, fiind vorba de țări și regiuni cu legislații diferite, dar nebunii care conduc lumea, au mijloacele necesare pentru a împinge această turbare la limită, atacând practic chiar fizic specia umană. De aici se vede câd de diabolic este noul reset, când nu se mulțumește nici cu distrugerea psihologică a lumii prin lansarea acestui război de înfricoșare, nu se mulțumește nici cu loviturile puternice date tradiției prin distrugerea fibrei societății, a comunităților și a stilului de viață în cele din urmă, transformând omul din “animal social” (în cadrul lor de gândire, evident) în animal anti-social virtual. Următoarea etapă în marșul antihristic împotriva umanității este atacul asupra sursei de hrană. Totul sub stindardul “verde” al luptei cu poluarea. Bunăoară, vacile, oile și porci sunt rele deoarece fac bălegar mult și produc gaze de seră. În plus, mănâncă prea mult. Mâncarea sintetică, hamburgerii chimici propuși de Bill Gates sunt soluția. Și pentru a-și pune banii unde îi e capul ala descreierat, Gates a cumparat teren agricol masiv în SUA pentru a încerca pur și simplu să sechestreze capacitățile de producție agricolă a celei mai potente regiuni din lume – marile câmpii ale americii continentale din zona bazinului fluviului Mississippi unde pe lângă abundența apei necesare irigațiilor, posibilitatea transportului mărfurilor pe apă la costuri mici, face din SUA cel mai mare producător al lumii.

Iată deci doar încă un aspect periculos al viitorului care ne așteaptă post (sau în paralel) cu plandemia: războiul asupra mâncării. Noi românii suntem oricum obișnuiți ca să auzim de pesta porcină, gripa aviară și alte boli de animale, imediat cum scoatem nițel capul. În particular acest an iar avem parte de peste deoarece fiind secetă peste tot și noi având ceva producție de cereale, zootehnia din România mai putea tăia din decalajul față de vest. Dar prin măsurile colonialiste de control și manipulare de la vârful UE, ni s-a băgat pe gât pesta porcină și au fost exterminate nenumărate ferme de porci. În cazul nostru, motivul a fost și este economic, deocamdată. Dar imaginați-vă aceste capacități de control și comandă folosite acum pe motive economice în cadrul UE, când vor fi extinse la nivel global și vor fi folosite pentru impunerea politicilor globale de reducere drastică a consumului de carne și introducerea produselor sintetice, pe care cu greu le putem numi hrană chimică, de vreme ce sunt pur și simplu chimicale.

Cum apa răzbate prin crăpături și foarte probabil la nivel global se va împinge acolo unde se poate, singura opțiune pentru întârzierea și amânarea acestor planuri la nivel național în țara noastră este alegerea celor mai extremiste partide care propun măsuri care să meargă chiar până acolo la introducerea în Constituție a dreptului de a cultiva pământul și de a crește animale în propria curte ORIUNDE ai sta, la oraș sau la țară. După cum știm, neostaliniștii din USR deja sugerează că ar fi bine ca să nu mai existe proprietate și să avem totul la comun. De asemenea, vedem că în SUA și mai ales în vest, chiar la țară, oamenii nu mai au voie să crească animale pentru a nu deranja sonor și olfactiv vecinii. Din ce știu și pe la noi s-a introdus acea lege tembelă cu legea gunoului de grajd care taie drastic, mai drastic chiar ca în vest, dreptul de a face ce vreau pe pământul meu. Gogoașa cu producerea de mirosuri este penibilă câtă vreme autoritățile nu sunt în stare să construiască niște gropi ecologice. Cel puțin în Craiova, pute a gunoi ars toata vara și aerul e imposibil de respirat. Nu mai zic de marile fabrici ale corporațiilor internaționale care ne poluează pământul, aerul și apa freatică și care sunt tolerate. Comparatic cu cât poluează o vopsitorie a unui mare producător auto în zonă, bălegarul de la 2-3 vaci este zero. Dar după cum vedem legile sunt făcute să lovească între cei mici. Vacile sunt persoana non-grata în timp ce producția de automobile, cât mai multe, este de dorit.

Articole pe același topic:

1 2 3 287