Securitatea cetateanului – prioritate absoluta. Oare?

Observăm în ultimul timp o nouă tema primordială în talk-show-uri: securitatea cetăţeanului. Această temă este susţinută de un bombardament de ştiri legate de tot felul de atentate şi acte de violenţă prin care inevitabil teama oamenilor este sporită artificial şi o stare generală de panică este promovată şi susţinută în ritm alert.

Începând cu jaful de la cazarma militară şi continuând cu atacul de la casa valutară, Banca Transilvania şi multe alte ştiri legate de astfel de evenimente, această tematica a devenit problema #1, trecând în umbră criza economică sau Insula Şerpilor.

Nu mi se pare o conicidenţă faptul că această temă a devenit deja “prioritate absolută” – după cum declară primul ministru – mai ales după introducerea noului tip de documente cu însemne biometrice care au stârnit o reacţie al cărei ecou încă nu s-a încheiat. Acte de violenţă, jafuri şi tâlhării au avut loc mereu: chiar şi pe vremea comunismului când securitatea era absolută. Însa teama şi raportarea oamenilor la aceste temeri variază, în funcţie de cât de mult îşi îndreaptă mass-media camerele înspre această problemă.  Să ne gândim câte potenţiale ştiri au loc zilnic. Numai în jurul nostru dacă ne uităm, putem să devenim şi noi jurnalişti, putem şi noi să facem un telejurnal de cel puţin o oră în fiecare zi. Cu toate acestea, numai câteva sar în vizorul presei, iar care anume este un mister pentru muritorii de rând.

Citeam în cartea Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii. Faţa nevăzută a tele-viziunii cum se pot translata nevoile omului din piramida lui Maslow folosind canalele din media, căt de uşor se poate implanta o nevoie “prioritară” unui creier spălat cablat în permanenţă la sursele informaţionale “formatoare de opinie”.

Cred că această temă este artificial împinsă în sus, tocmai pentru a “alimenta” şi a “reactualiza” faptul că “suntem în pericol” şi că statul trebuie să ne apere, iar pentru asta noi trebuie să renunţăm la anumite libertăţi. Şi totuşi, chiar în perioada comunistă în care libertăţile erau mult mai puţine iar statul avea pârghi de control mult mai puternice, existau jafuri, atacuri, violuri şi alte violenţe.

Cred că în pragul unei noi dictaturi este bine să ne reamintim ca Hitler a dat foc propriului Parlament pentru a anula consituţia şi drepturile cetăţeneşti şi pentru a îi acuza pe comunişti. În zilele noastre însă, uneori e de ajuns ca prin porta vocea massmediei să se strige “bau” pentru ca oamenii să se sperie. Numai în ultimul timp am putut observa că din păcate această campanie de panicare a populaţiei funcţionează: o verioşoară îmi povestea azi că de ceva vreme visează numai hoţi spărgându-i casa, iar un prieten m-a sunat să mă anunţe de “maltratarea” şi starea gravă în care se afla o cunoştinţă comună după ce fusese atacată de patru ţigani. După câteva telefoane, am aflat că acea persoană primise de fapt doar doi pumni şi era bine, nu avea nimic grav, pumni au fost doar ca să nu riposteze şi să dea drumul la geantă care era scopul atacului. Iată deci cum teama oamenilor, prin transferarea zvonului de la unul la altul, a amplificat de zeci de ori situaţia reala.  Încă o dovadă ca massmedia spală bine zona corespunzătoare din mentalul oamenilor de care se ocupă. Încă un motiv să inchidem televizorul, mai ales la ştiri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *