Fostul preot Nichita Pascan: cădere sau scăpare?

Cred ca oricum am lua-o si oricum am intoarce-o, tot la intrebarea fundamentala: parintele a cazut sau s-a scapat, ajungem. Nu vreau eu sa dau un raspuns la aceasta intrebare, deoarece vreau sa ma feresc de orice pre-judecati, care cred ca sunt mai periculoase decat orice si ne arunca intr-o falsa problematica si intr-o inutila cearta sau disputa a argumentelor si a presupunerilor, cata vreme nu vom putea afla raspunsul corect la aceasta intrebare decat probabil abia la Judecata de Apoi. Pot insa sa spun ca nu sunt de acord cu ce a facut parintele si ca totodata nu m-a surprins prea mult stirea, cunoscand samburele de razvratire al parintelui, cel putin din lipsa sa la un mare praznic cand mai mult de cinci episcopi au slujit impreuna la Manastirea Brancoveanu, in timp ce parintele era in pelerinaj in Rusia, care pelerinaj probabil se putea amana, macar din respect fata de sutele de oameni si de preoti veniti la praznic, daca nu pentru ierarhi [1].

In al doilea rand, as dori sa-mi exprim si parerea ca motivul principal al plecarii nu cred sa fi fost atitudinea parintelui impotriva cipurilor si presupusa prigonire a sa. O astfel de idee au lansat doar cei care vad numai cip sau anti-cip in fata lor, precum caii care au la ochi pusi ochelari si nu vad decat strada sau pomii de pe langa strada. Era de asteptat din partea lor sa strige si sa trambite ca iata, un mare luptator anti-cip a fugit pentru ca este prigonit. Daca asa este, sa fuga si ei la stilistii greci, dar sa nu il faca pe Nichita un “martir” al luptei anti-cip fara ca macar ca acesta sa le fi cerut sa il declare ca martir. Trebuie insa sa ii intelegem, caci prinsi fiind in mrejele cipurilor, ei nu mai pot sa scorneasca nici o alta idee. Asadar, parerea mea, este ca mai degraba parintele a fugit dezamagit fiind de dialogul cu catolicii care s-a purtat luna trecuta la Viena. Bineinteles, este o simpla presupunere, care nu se bazeaza pe nici o informatie, ceea ce doresc sa subliniez.

Nu l-am cunoscut personal pe parintele si nici vreun uncenic de-al sau. Nu am auzit insa nici sa il fi prigonit vreun episcop sau altcineva, dar asta nu inseamna ca nu se poate asa ceva. Fiind la mai putin de 50km de Craiova, am fost si eu la Brancoveni de cateva ori. O data am fost cu o matusa, fata ei si doua nepotele. Plus viitoarea sotie, trei verisoare si o prietena. Deci cu multe fete si femei. M-am bucurat mult inainte de slujba deoarece matusa si cu fetele ei nu sunt ortodoxe practicante ci sunt pe muchie de cutit: cred in Dumnezeu, merg la Biserica din cand in cand, poate s-au spovedit o data sau de doua ori, dar inca nu au ajuns la constiinta deplina a ce inseamna a fi crestin si nu au calcat fara tagada pe calea cea nepierzatoare a Bisericii si a Sfintelor Taine ale Bisericii. Mai ales pentru nepotelele adolescente imi puneam nadejdea ca venind la manastire si mai ales dorind sa ceara cuvant de folos de la un preot calugar – catre care mai ales crestinii “nepracticanti” au evlavie, considerand pe cei din lume cam pacatosi – vor pleca cu siguranta folosite si poate aceasta vizita le va ajuta sa devina madulare depline ale Bisericii si sa nu mai stea in curte aiurea, asteptand moartea fara sa se hraneasca din Painea Vietii. Slujba a fost minunata pana in momentul predicii, cand cu greu am rezistat sa nu ies din biserica cat pot de repede: am ramas uimit sa vad in sfarsit un preot ortodox misogin. Nu credeam ca exista asa ceva pana cand nu l-am ascultat pe Nichita. Nu doar ca toata predica a fost un atac la femeie, o enumerare a pacatelor pe care le fac femeile si o subliniere a faptului ca toate necazurile din lume se intampla din vina femeilor, dar parintele a mers pana acolo incat a spus un banc cu un om care si-a facut transplant de ureche si s-a dus la doctor pentru ca auzea numai lucruri rele, barfe, clevetiri etc. Si doctorul i-a spus ca are ureche de femeie, de aceea aude asa. Cu aproximatie cam acesta era bancul, dar am ramas efectiv blocat in timpul acestei predici, mai ales gandindu-ma la sufletele ranite care venisera cu mine si care intr-un moment greu al vietii lor, cu multe necazuri si ispite, poate cu multe pacate in carca si care facusera aceasta mica jertfa sa se scoale de dimineata, sa faca 50km si sa isi puna nadejdea ca vor gasi un umar pe care sa planga si de la care sa primeasca sfat. Bineinteles, ce a urmat nu mai trebuie sa va spun deoarece puteti banui: nu au rezistat pana la sfarsitul predicii, au dat fuga la masina si asteptau cu nerabdare sa plecam. “Adevarul” racnit de parintele prin predica le-a orbit efectiv, nu au reusit sa inteleaga nimic, si sincer nici eu nu am cules nimic bun din acea predica, desi din uimirea provocata mi-am intins si mai mult antenele, nevenind sa imi cred urechilor. Ele au inteles poate ca la manastire sunt niste preoti rai si habotnici care racnesc si fulgera impotriva femeilor si le acuza pentru toate relele care se intampla in lume.

Chiar parintele marturisea in acea predica, spre sfarist, ca se intalnise cu o femeie in timpul saptamanii dinainte de acea duminica si aceasta il rugase sa nu mai acuze femeile, sa tina macar o predica despre alte lucruri. Parintele atunci i-a raspuns, dar despre ce sa vorbesc? Despre inundatii si ploi? Dar nu pentru avorturile care le fac femeile da Dumnezeu toate acestea? Despre saracie si lipsa locurilor de munca si faptul ca fug romanii afara? Nu pentru ca mamele nu au grija de copiii lor? Si multe altele asemenea. Iata deci cum Dumnezeu, stiind dinainte ca cateva suflete vor veni la sfarsitul saptamanii sa ceara cuvant de folos, i-a “sugerat” discret  parintelui Nichita prin aceea femeie sa tina macar o predica in care sa nu acuze femeile. Caci ce sanse erau si cine avea curajul sa il sfatuiasca pe un “mare duhovnic” cu privire la ce sa predice?

Sunt alaturi de cei care i-au fost ucenici si au ramas acum intr-un asemenea necaz in care lumea lor se cutremura, ispite nenumarate dau navala si diavolul cauta sa ii piarda. Caci cand cade un parinte, diavolul vrea sa traga cu el si pe ceilalti. Iata ca deja par a da un raspuns la intrebarea la care nu vroiam sa dau raspuns. Nu pot insa spune altceva, decat ca nu vad cum un parinte misogin, care uita ca si Maica Domnului este femeie si care nu e constient ca generalizarea e apanajul prostilor, nu vad cum un astfel de parinte sa fie atat de sfant incat sa fie el primul care arata calea altora. Caci daca fuga lui ar fi de la Dumnezeu, cu siguranta vor mai fi si altii care sa ii urmeze, care se vor “lumina” insa mai tarziu, deci teoretic parintele este fie un “luminator” dupa care vin si altii, fie un sfant singuratic, el si turma lui, precum Sf. Marcu al Efesului. Insa daca Sf. Marcu ne spunea de ce este impotriva, macar parintele nu ne-a spus clar care este motivul principal pentru care fuge la stilisti. Sau poate o sa ne trimita o scrisoare de acolo, de aceea bine este sa nu ne bazam prea mult pe presupuneri.

Nu pot insa sa inchei fara a spune si ceva frumos despre Nichita. Dupa intamplarea povestita mai sus, am mai avut totusi curajul sa merg la Brancoveni, atras fiind mai ales de cantarea ingereasca a maicilor de acolo si de zona frumoasa si datatoare de liniste in care manastirea este pozitionata. Merita un om judecat si prin rezultatul muncii sale, iar manastirea arata minunat, maicile cantau ingereste, randuiala si pacea pareau sa dainuiasca in manastire. Parintele tinea predici lungi, informative, rabdarea lui de a predica m-a impresionat profund mai apoi cand am trecut peste amaraciunrea primei intalniri. Pacat ca a plecat, pacat ca a lasat pe maicile care au ramas si pe ucenici. Este evident ca parintele nu avea dreapta masura si nu trebuie sa fii prea duhovnicesc ca sa iti dai seama. Cata vreme episcopii nostri nu ne cer sa ne lepadam de ortodoxie, cata vreme inca nu ne-au anuntat ca ne-am unit cu catolicii, chiar daca s-or duce ei pe la intalnirile alea si tac ca melcii fara sa spuna macar cum spun catolicii, ca fara papa ei nu se unesc, eu nu consider ca este cazul sa ne punem problema ruperii de Biserica. Aflat la inaltime unde stancile sunt abrupte si periculoase, se pare ca parintele a fost ranit de-a dreapta, alta explicatie nu vad la plecarea sa.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] – intre timp am aflat ca Nichita nu fusese de fapt plecat in pelerinaj ci statuse ascus in beci ca sa nu participe la intalnirea cu ierarhii

19 comments

  • Subscriu si intuiti bine adevarul.Numai rugaciunea mai ajuta acum,au cazut ei si sfintii,dar altii…Doamne ajuta!

  • sa nu te superi pe mine Gigel, dar vorbesti foarte usor despre astfel de lucruri. aici e exact cum se spune: cu o floare nu se face primavara. adica o parere nu este si cea mai veridica.
    eu in schimb l-am cunoscut bine pe Parintele… si am alta parere.

    vorbim pe mail, daca vrei.
    Doamne,ajuta!

  • Eu is mai aproape oleaca de manastire (geografic) si mi s-a spus ca motivele plecari sunt interne manastiirii, adica nu tin de nu stiu ce convingeri ale parintelui. Insa adevarul, cum spuneai si tu, se va sti la Judecata de Apoi.

    Cat despre felul sau de a fi (mai revoltat), am patit-o pe pielea mea.
    Din pacate (pentru mine, evident), dupa ce am incetat “colaborarea” (spovedania) cu el, nu am mai reusit muuult timp sa merg la un preot.

    Cat despre predici, tot timpul mi-era teama sa nu ma aud ca exemplu in timpul lor!

  • sa nu mai adaug ca, dupa incetarea “colaborarii”, am gustat o depresie.
    cu siguranta ca pentru pacatele mele, nu exista indoiala, dar nu am avut nici sfatuitor si, mai ales, sprijinitor in rugaciune.

  • as prefera sa aud comentarii ale celor care l-au cunoscut pe Pr Nichita si nu pe cele ale frustratilor.
    Adevarul este unul singur . Parintele chiar a fost amenintat ca, daca nu va pleca singur, va fi izgonit. Iar Parintele Antonie chiar s-a laudat prin Deveselu ca vrea sa-l dea afara.
    nici un episcop nu face gafe ca cele facute…. doi preoti intr-o singura manastire de maici este sigur dezbinare. a fost cu bunastiinta. va veni si o buna rasplata…
    stiu ca golul duhovnicesc lasat de parintele este mare si va iesi la suprafata. rabdare.

  • as vrea sa publicati scrisoarea pe care a lasat-o parintele la plecare!!!
    ar fi mai de folos decat comentariile noastre!
    aveti macar aceasta obligatie de a ne infoma corect! este in codul deontologic al jurnalistilor.

  • Mirela, am primit si eu scrisoarea dar nu am cum sa stiu ca este de la parintele. Ar fi fost bine daca parintele ar da acum un interviu si ar explica, ar fi mai clar pentru noi de ce a plecat. Din scrisoare eu am ramas mai ales suprins de ce a plecat acum, sau mai bine zis, ce cauta in BOR daca el e de parere ca doar calendaristii vechi au adevarul, ce mai cauta pe la noi si cum de a rezistat atata timp … Mi mi se pare clar un caz patologic, o cadere pe baza pierderii facultatilor mintale prin erodarea unui minim echilibru tocmai din cauza ravnei aparente si a auto-indreptatirii. Prin Craiova mai exista un caz similar, un baiat care are si porecla “anti-ecumenistul” si care cum te intalneste, fie ploaie, fie soare, fie zi de sarbatoare, el nu te ia decat cu ecumenismul. Tot omul asta, e atat de bolnav incat a ajuns sa-si faca altar in balcon.

  • Probabil ca ceea ce sustinea parintele in predica nu era departe de adevar dar din pacate prin doar mici intorsaturi, adevarul poate foarte usor sa serveasca raului decat binelui.

    Adica sa vorbesti doar de pacatele femeilor lasandu-se la o parte pe cele ale barbatilor care le-au savarsit impreuna cu ele, avortul ca si copilul ucis nefiind doar rodul femeii, afirmand adevaruri cu inversunare si incrancenare in loc de dragoste, etc.

    Cu cipusorul stim povestea, miscarea duce lipsa de martiri asa ca orice inventie e binevenita.

    Motivele acum cica s-ar sti, deja un stilist cunoscut pentru pozitia sa antiBOR a inceput sa spamuiasca cu un asazis comunicat semnat de parinte si maicutele care au plecat cu el care ar justifica cica plecarea prin opozitia fata de ecumenism.

    Ce sa mai zicem..biruim cu fuga.

    Mai mult chiar, respectivul antiBOR-ist si stilist se lauda ca ar detine originalul comunicatului inclusiv semnaturile, cum de a fost tocmai respectivul ‘vasul ales’ pentru asa ceva e o intrebare foarte buna, mai ales ca in comunicat se declina faptul ca motivatia plecarii ar avea legatura cu vreo grupare stilista din Romania (atentie la mentiune!)

    Apoi, se mentioneaza despre “Apostata Patriarhie a Moscovei”. Chiar asa sa fie?

  • Cine suntem noi si cine sunteti voi cei care judecati ceea ce a facut acest om ? Fiti buni crestini si lasati omul sa-si duca crucea sa , nu-l judecati pe el ci judecati-va propriul comportament , asa e crestineste. Daca a gresit , Dumnezeu sa-l ajute sa vina pe calea cea dreapta iar daca nu a gresit , Dumnezeu sa-i daruiasca putere de a merge mai departe !Eu unul o sa ma rog sa mi se ierte pacatele mele , caci am destule si voi lasa pe ceilalti cu ale lor… Dumnezeu sa va lumineze si sa va ajute pe toti !
    Doamne-ajuta!

  • Cheia disputei calendariste (care s-a aprins din nou și dă în clocot în urma plecării unui preot din Oltenia la o grupare stilistă grecească) mi se pare a sta în legătură cu înțelesul care i se dă conceptului de “Dogmă”. Toată durerea și toată suferința schismelor nesfârșite, căci e o durere să-ți părăsești casa și părinții și frații (Biserica este casa noastră dacă ne numim creștini) e nimic pentru cel care vede în caledar o dogmă. Pentru cel care nu vede, dimpotrivă, nimic nu poate fi pus în cumpăna cu rămânerea acasă. E dogmă calendarul! Zic ei. Și ce-i cu asta? Mie mi s-a predat la Biserica mea că nu e. E lipsă de conștiință dogmatică și de înțelegere ortodoxă (patristică, canonică, liturgică), zic ei. Prostii! De orice ar putea fi suspectați parintele Stăniloaie, de exemplu, sau parintele Cleopa, dar nu de “absența conștiinței dogmatice” – orice ar fi asta…

    http://parohia-petresti.ro/postate/Calendarul_opozitiilor_in_luna_octombrie.php

  • Domnule Gigel Chiazna, pentru ca tot ati amintit de o problema delicata, vreau sa va spun ca am vazut (din pacate) mai multe cazuri de crestini ortodocsi (foarte) practicanti, unii chiar persoane publice (si nu ma refer aici la preoti), care au dat dovada de un misoginism cu totul agresiv si penibil. Am urmarit evolutia acestor oameni de-a lungul timpului. Toti (fara exceptie) au sfarsit lamentabil, cel putin pana in momentul de fata, ori in erezii, ori in rataciri de tot felul. Poate aceste cazuri sunt doar niste coincidente, sau niste exceptii, dar eu asta am observat. Este foarte trist. Unde este aici porunca suprema pe care Hristos ne-a chemat sa o urmam, adica cea a iubirii de aproapele? Crestinul ortodox ar trebui sa fie ultimul de pe lumea asta la care misoginismul sa se manifeste. Asta denota cred: mandrie, credinta superficiala, si foarte multa nesiguranta in fata femeii, care este privita cu suspiciune si invinovatita din principiu, asa, pentru orice eventualitate, pentru ca barbatul sa se puna la „adapost”. Asta dupa parerea mea poarta numele de egoism si/sau lasitate, si lipsa asumarii propriei responsabilitati. Despre pacatele barbatilor este tabu a se aminti. Cum afecteaza pe femei pacatele pe care le fac barbatii, nu conteaza. Intereseaza pe cineva? Nu cred. Majoritatea femeilor sunt obisnuite sa taca si sa incaseze, iar atunci cand nu mai suporta sunt acuzate de neascultare, de razvratire, de feminism si de mai stiu eu ce, in orice caz ceva care sa le umileasca si sa le „linisteasca”. Oricum ai da-o, tot rau este pentru femeie. Ea v-a fi intotdeauna vinovata: si atunci cand este, si atunci cand nu este vinovata. Se ajunge in final la resemnare.

    Nu ma supar daca nu-mi veti publica comentariul, iar daca-l veti publica, probabil ca-mi voi face multi „prieteni” internautici, care vor avea o cu totul alta parere … Imi asum „riscurile”. 🙂

    Spunea Sfântul Macarie de la Optina in „Sfaturi către cei căsătoriţi: „Smereşte-te pe tine, nu pe femeia ta! Iubeşte-ţi femeia, nu pe tine însuţi!”

    P.S. Toate acele doamne si fete tinere care v-au insotit la Manastirea Brancoveanu, au mai dat pe la biserica dupa acea zi memorabila?

    P.P.S. Parintele Nichita a spus ca „mama lui Mugur Isarescu … a trecut pe la Brancoveni si a promis sa vorbeasca cu Mugur ca sa ajute manastirea.” Foarte bine ca mama lui Mugur Isarescu face aceste demersuri pe langa fiul ei pentru ca acesta sa ajute manastirea, dar trebuie sa ne gandim la ce functie are domnul Mugur Isarescu in statul roman, si de cat timp ocupa aceasta functie, si pe langa problemele locale, ar trebui sa ne gandim in primul rand la cele ale tarii, adica la ce ar putea face totusi dl. Mugur Isarescu ca sa ajute Romania!!!

  • Matei Valentin

    Imi pare foarte rau de ce s-a intimplat. Am vorbit de multe ori cu parintele Nichita si am simtit inaltimea duhovniceasca a acestuia. Era un preot cu totul deosebit. Nu cred sa fi plecat vreodata de la Manastirea Brancoveni fara sa fiu intarit in orice problema aveam de catre acest parinte. Practic de cate ori am vorbit cu dansul a stiut sa gaseasca solutia cu adevarat spirituala a problemelor mele. Nu era nevoie sa spun multe, stia dinainte starea de pacatosenie si sufleteasca a omului. Stiu de cazul unui prieten care si-a adus nepotul acolo si fara ca sa fie informat parintele i-a spus pe nume copilasului. Acest parinte a rezolvat foarte multe probleme ale credinciosilor si era foarte iubit. Foarte iubit. Rezolvarile erau dintre cele mai corecte din punctul de vedere al moralei ortodoxe. Niciodata nu mi-a zis sa trec la stilisti, nici macar nu a amintit vreodata ca trebuie sa ne separam de BOR.Niciodata! Nici prietenii mei nu au auzit vreodata pe parintele sa zica ceva de parasirea bisericii sau de stilism.Pentru mine este o enigma ce s-a intimplat si mai stiu ca este o durere. Daca parintele a gresit este o mare cadere si trebuie sa ne temem ca daca un asemenea duhovnic a gresit inseamna ca noi puteam sa gresim mult mai usor, daca parintele nu a gresit inseamna ca este foarte rau si ca mantuirea nu este ceva care sa fie la indemana celor ramasi aici si asta este cu adevarat dureros. Regret ca a plecat si ca a parasit BOR, nu il voi urma, dar durerea o simt…

    • Matei, din ce am auzit eu, parintele evita sa slujeasca cu ierarhii si nu asculta de nimeni. Caderea parintelui este “de-a dreapta”, prin urmare este foarte posibil ca parintele sa fi ajuns intr-un anumit moment al evolutiei sale duhovnicesti pe culmile unei sfintenii din care a ajutat pe multi si mai apoi sa cada in inselare cum putem citi cazuri similare in Pateric. Cu siguranta a fost o lupta a parintelui, sa se rupa sau sa nu se rupa. Inca de cand traia Pr. Visarion acesta a observat “tachinarile” pr. Nichita cu stilistii si i-a dat porunca sa renunte la ele. Din pacate insa, pr. Nichita nu l-a ascultat, asa cum nu si-a ascultat nici duhovnicul de la Man. Turnu pe la care nu mai daduse de peste 2 ani. A mai pune la indoiala ca parintele nu ar fi gresit cred ca este un pas catre cadere, inseamna ca intr-adevar suntem vai de capul nostru daca nu stim ce dar am primit sa ne nastem in Biserica si nu aiurea. Cat de orbi sa fim sa nu vedem cum se sfasie intre ei stilistii precum protestantii, cum au ajuns sa se atemizeze unii pe altii si sa se auto-declare fiecare ca “pastratori” ai adevarului. Imi pare rau ca tu mai ai indoieli ca parintele nu ar fi gresit. Eu am cunoscut pe pielea mea “sfintenia” acestui parinte, si printr-un singur pacat – misoginia – mi-am dat seama ca nu este omul lui Dumnezeu ci un mare inselat. Un om sfant nu va spune niciodata ca femeia e de vina pentru toate relelel de pe pamant, stiind ca prin femeie a venit mantuirea noastra.

  • Imi pare enorm de rau ca parintele a plecat. Eu l-am cunoscut la spovedanie, mi-a fost de mare ajutor. As vrea ca Dumnezeu sa il ocroteasca. Pentru mine va ramane duhovnicul meu si ma voi ruga pentru el pana inchid ochii. Pentru ca spovedania la el a fost un fel de “nastere din nou” si am inceput sa ma simt cu adevarat crestina abia dupa acel moment. Despre cati preoti tinuti astazi in brate de puternicii BOR se poate spune un asemenea lucru?
    Sa speram ca se va intoarce, totusi, dar mai ales sa speram ca nu va fi pedepsit de BOR

  • Matei Valentin

    Doamne ajuta!
    Nu zic ca parintele Nichita nu a gresit… Despre misoginism ce sa zic? Nu am perceput asta, dar si Sfintii Parinti zic ca ispitele vin in lume prin femeie, vin si bani sau cam asa ceva. Si parintele Cleopa zicea asta… Nu inseamna ca parintele a injosit femeia ci ca a recunoscut ca se poate cadea usor din cauza ei si stiti prea bine ce inseamna asta si ce se intimpla in lume. Daca nu iubea mantuirea tuturor si chiar a femeii de ce le spovedea si le indruma? Dorea sa faca in asa fel incat oameni sa se scarbeasca de pacat si reusea asta de multe ori. Imi pare rau ca s-a ajuns aici, eu nu voi pleca din BOR dar din pacate exista caderi si aici (rugaciunea cu cei de alta credinta si poate si altele). Imi pare rau foarte rau!Adica era un om care lupta pentru cel de langa el, avea un program martiric de spovedanie si ajuta pe oricine pana la oboseala cumplita. Daca dansul a cazut inseamna ca mantuirea este cu adevarat grea! Asta este o mare enigma, era foarte corect, nu am gasit greseala in ce zicea, totul era ca la carte si conform oricarei carti de invatatura ortodoxa autentica. In fine, ce sa mai zic…atat zic ca in Rai sa fiu si eu impreuna cu dansul si cu toti, adica sa se intoarca, fiindca omul are viata data ca sa se intoarca la Dumnezeu.

    • Matei, increderea in propria parere este inceputul ereziei. Tu ai citit cumva Razboiul Nevazut sau Scara? Cum nu a gresit Pr. Nichita de vreme ce a fugit la stilisti, care sunt schismatici si nu au comuniune cu nici o biserica ortodoxa, deci sunt in afara Bisericii. Poti sa imi explici cum crezi tu ca nu a gresit? Ce conteaza ce zicea, ca era ca la carte. Iti dai seama ca prin aceasta oarecum tu te consideri chiar mai superior de vreme ce consideri ca stii tot ce zicea ca la carte? Dar la care carte ne raportam si cine sta sa judece daca facea sau nu ca la carte, cand stim ca duhovnicia este o taina atat de mare. Dar mai ales viata duhovniceasca este atat de complexa incat nu putem pur si simplu masura nimic cum le masori tu: invatatura ca la carte, program “martiric” la spovedit etc. Matei tu ai citit macar articolul meu, ai ajuns pana acolo unde am povestit de fetele care doreau sa asculte cuvant de folos si dupa predica parintelui au fugit? Oare Hristos asa vorbea, tuna si fulgera de fugeau oamenii de pe langa el si ramaneau doar bolnavii cu duhul care cred ca daca un preot tuna si fulgera si zice totul ca la carte e musai Proorocul Ilie. Te rog sa consideri ca in primul rand tu nu ai cum sa stii toate cate facea parintele, toate manifestarile lui, toate pacatele lui. Mai ales daca i-ai fost fiu duhovnicesc, dintr-o mandrie foarte perversa, fii duhovnicesti isi imbraca uneori duhovnici intr-o aureola de sfintenie nejustificata, tocmai pentru a se considera pe ei ca ucenici ai unor mari si sfinti duhovnici. De aceea este greu uneori pentru ucenici sa vada unele pacate foarte evidente (altora) ale parintilor lor duhovnicesti. Eu am auzit lucruri care m-au ingrozit despre Pr. Nichita, pe langa cele vazute cu ochii mei, dar nu doresc sa il judec pentru acelea si nu doresc sa ii mahnesc ucenicii, fiindca singuri trebuie sa accepte si sa inteleaga unele lucruri, sau si mai bina sa treaca peste ele si sa priveasca inainte. Putem insa judeca fapta lui, – ba chiar suntem obligati sa o condamnam – de rupere de Biserica, care este o fapta de lepadare de Hristos in ultima instanta, prin faptul ca parintele se crede superior si stie mai bine decat tot trupul Bisericii, BOR si celelalte biserici surori, unde este adevarul. Precum si protestantii se cred superiori ortodocsilor prin faptul ca ei sunt mai “precisi” deoarece se raporteaza la Biblie si o studiaza toata ziua si o stiu pe dinafara, asa exista si “protestanti” in ortodoxie care insa se raporteaza la canoane si invataturile sfintilor parinti, interpretandu-le stramb si dandu-le intelesul lor propriu, o talmacire impregnata de alienari inspirate de diavol, tocmai cu scopul de a face cat mai mult rau, in cazul pr. Nichita de a-l rupe de Biserica, de a-i irosi toata nevointa si toate cate a strans bune in viata asta, si totodata de a trage cu el si pe altii, caci raul inca nu s-a terminat.

  • Matei Valentin

    Doamne ajuta!
    Da, cu adevarat nu sunt un om foarte instruit in teologie. Am altele la care incerc sa fiu pus la punct, de regula la stiinte. Am citit mult dar nu stiu daca am inteles bine si am si pacate. Nu ies din BOR, imi pare rau ca dansul a iesit, din pacate sunt ametit de ce s-a intimplat. Nu voi iesi din BOR, parinti mari ca Parintele Paisie Aghioritul, Porfirie si mi se pare Parintele Teodoropoulos (cred ca n-am gresit numele) au respectat hotararea bisericii ortodoxe de a introduce noul calendar. Pentru mine sunt un exemplu. Nu stiu pacatele parintelui, chiar nu le stiu…Dumnezeu va judeca mai bine. Eu nu vreau sa gresesc mai mult decat am gresit pana acum. Eu cand am luat in vedere si posibilitatea unor greseli la noi am luat in considerare ca fiind o posibilitate care exista din punct de vedere rational facand abstractie de credinta mea pe care o simt integrata in BOR. Nu m-am indoit de BOR, doar am luat in calcul, atat…Nu cred ca poate fi cineva absolut sigur de un anumit lucru ( pana la urma si credinta se numeste credinta), nici de stiinte si de nimic ce tine de gandirea umana.Nu cred ca putem verifica 100% daca este adevarat ceva sau nu. Doar credem…Sunteti de acord cu mine? Da cred in BOR, nu pot sa afirm , in mod absolut, ca STIU ca ceea ce cred este perfect dar perfect adevarat. Nici un om ca noi nu cred ca poate sa fie absolut sigur de ceva…La asta ma refer. Cred in BOR foarte mult, zdrobitor fata de celelalte grupari care se considera biserici. Cred in ORTODOXIE si doresc sa fiu un fiu adevarat al Bisericii Ortodoxe!

    • Multumes pentru clarificarile care le-ai facut. Nu doresc sa mai lungesc discutia doar sa subliniez ca 1) este bine sa fim alerti la statornicia ierarhilor nostri in Adevar si sa luam aminte, fiind gata pentru orice si cautand sa intelegem cat mai bine ce a vrut Hristos sa spuna prin “Nu te teme, turma mica!” Iata ca turma este mica, nu 90% cum viseaza unii 2) totodata este periculos in ziua de azi sa ne concentram prea mult pe aceasta teama, cat de drept-maritoare mai este BOR, pentru ca deocamdata vedem ca dupa ce au cazut prin ecumenism, ierarhi si preoti care s-au impartasit cu catolicii, au inceput sa cada si cei din partea dreapta ispititi de diavolii teologi, dupa cum spunea pr Cleopa: “Că diavolul, numit teologul întunericului şi filosoful iadului, are scop să-i dea minţii noastre de teologhisit. Şi el îţi aduce la rugăciune toată Scriptura, dacă vrei – că el este teolog vechi – şi o ştie pe de rost.” Cu adevarat traim vremuri in care cea mai mare virtute este dreapta masura, dupa cum spunea un parinte: cum sa nu facem nici un compromis, dar totodata nici sa nu exageram in nici o parte. Ruperea pr. Nichita este mai mult decat o exagerare. Exagera cand predica impotriva ierarhiei, dar cand nu slujea cu ei era deja razvratire.

  • Pingback: Razboi întru Cuvânt » LEMNUL SFINTEI CRUCI ADUS IN BUCURESTI/ Cum ne mintim si cu ce ne mascam golul din inima?/ VERDICT: PARINTELE NICHITA PASCAN – CATERISIT/ Despre “mana” IPS Teofan, marturisire, hei-rupism si “coacere&#

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *