Marea spovedanie care nu e spovedanie

A aparut recent Marea spovedanie a brokerului fugar – spovedania care nu e spovedanie. Am urmarit o perioada “spovedania” online a lui Sima pe blogul sau si am mai tratat ocazional intr-un articol.

Prima intrebare care se pune este bineinteles, daca cartea nu este tocmai o spovedanie – Sima nu spune ce “pacate” a facut el, ci ce pacate au facut altii – ci mai mult o tradare a vechilor amici mafioti, in ce masura amanuntele si povestirile incluse in carte sunt sau nu adevarate sau doar inflorite?

Acesta este cel mai mare semn al meu de intrebare care m-a oprit inca in a o cumpara si a o citi. Nu il acuz pe Sima ca ar fi un mincinos, doar ca cartile in care adevarul este imbrobodit cu fictiunea doar pentru ca autorul nu s-a multumit sa fie un simplu blogger, redactor, “leaker” etc si vrea si lauri de scriitor sunt o noua moda care i-a imbolnavit pe toti: de la politicieni puscariasi (Nastase) sau pe val (Klaus) la fosti consilieri (Saftoiu, Baconschi etc) si acum la brokeri fugari. In aceeasi categorie, desi intr-un cu totul alt registru as include cartea “Se intorc mortii acasa” a lui Constantin Ciomazga, desi aici autorul din start a ales genul roman, prin definitie fictiune, dar care pune probleme similare despre care voi comenta cand o voi termina – daca reusesc sa o termin. Genul incepe sa prinda la noi, mai ales ca personaje principale din politica incep sa intre la pensie. Si nu ma refer doar la dinozauri gen Iliescu si Nastase pe care ii citesc doar cadrele medii si tinerele sperante din partiduri ca sa isi faca temele, ci la aghiotanti cu roluri putin importante dar care au avut sansa sa vada multe si nu le e frica de represalii. Este un semn bun zic eu, sanatos pentru politica romaneasca, ca avem mai mult dialog si dezbatere decat gloante si otrava de care au parte rusii.

Cu privire la spovedania lui Sima, atat cat am prins pe blog, mie mi s-au parut interesante nu atat personajele si legaturile intre ele cat mai ales unele evenimente punctuale si cum au reactionat cei care ne conduc. Evident, pentru cei preocupati de maruntaiele mafiei politice romanesti, si personajele sunt interesante si legaturile intre ele, dar cartea lui Sima trebuie luata cu moderatie, adevarul are mereu multe fatete si Sima are darul sa vorbeasca in multe chei, de multe ori doar de el subintelese. Nu de putine ori, in interviuri cu diversi, Sima intra in negari, completari si nuantari cu privire la vechi declaratii mentionand contextul, dand vina pe superficialitatea reporterului, pe faptul ca acesta i-a fragmentat declaratiile, i-a intors ideile etc. Un fel de Alice in Tara minunilor …

Cu toate cele zise mai sus, cartea lui Sima este un eveniment important, mai ales in perspectiva publicarii arhivei cu care Sima se lauda. Daca o va face – desi nu inteleg de ce nu o a facut-o deja daca este hotarat – atunci adevaratii ziaristi din Romania vor avea de lucru si cartea poate pune si ea umarul la revolutia tacuta care are loc la nivel mondial si inevitabil ne va lovi si pe noi. Si nu ma refer la o potentiala “primavara araba” – Imperiul nu va tolera socuri prea mari la poalele Volgai, dar asa cum politica se schimba in America (pas cu pas), asa se va schimba si in Romania, doar ca noi suntem mereu defazati, ca mai tot timpul. Lucrurile bune par sa ocoloeasca Romania si de fiecare data, noi parca ne aratam la spargerea chefului – cum a fost intrarea in UE si in NATO.

Am trecut la chestiuni grave, un defect neprofesional al unui blogger amator. Cartea lui Sima deci nu va produce valuri, dar va pune umarul la trezirea oamenilor. Singura problema a cartii este insa mediul: o carte e greu de citit si cei care mai citesc in ziua de astazi au multe oferte, prin urmare, dupa parerea mea, Sima ar fi facut mult mai bine sa produca un podcast, mai ales ca ii place sa fie “social”, avand chiar cont de Facebook. Un podcast, serial mai mult sau mai putin tematic, cu o sectiune de intrebari de la oameni, ar fi mult mai eficient ca forma de comunicare, desi l-ar priva pe Sima de statutul de “mare scriitor” la care tanjeste cu copilareasca ambitie. De asemenea, cu privire la arhiva, Sima pretinde ca nu o pune online pentur ca ii este frica sa nu i-o sparga cineva sa modifice informatiile si in plus, doar el stie ce inseamna anumite documente. Un fals pretext parerea mea, optiuni tehnice existand multiple in ziua de azi, dar Sima este extrem de preocupat de formarea unui brand personal si de intretinerea tensiunii celor interesati in persoana lui.

Din pacate pentru Sima, tare mi-e teama ca “spovedaniile” lui, mare efect in lumea politica nu vor avea, in sensul ca nu vom vedea reactii, nu vom vedea demisii, luari de pozitie etc. Momentan, singurii care au reactionat la cartea lui sunt “piratii”, o falsa spovedanie cu extrase de pe blog a aparut online sub forma de PDF.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *