Ce ne aşteaptă în 2011?

27 Noiembrie 2010

As incepe mai intai cu un disclaimer. Acest articol este pur si simplu o gulma proasta, nu intentionez sa sperii pe nimeni, nu am nici pregatirea, nici cunostintele ca sa pot sa fac eu previziuni economice si cu atat mai mult politice. Dar nu doar la nivelul premizelor analiza mea este un pur act de imaginatie, ci si tot articolul va rog sa il luati ca pe o poveste, sau mai bine zis ca o “trancaneala” cum tot zicea Isarescu zilele trecute. Si nu doar acest articol, ci tot blogul meu, prin definitie este o trancaneala si nu il recomand ca nimic mai mult decat atat.

Cu privire la 2011,  doresc sa pun in garda pe cei care se lasa amagiti de visurile optimiste ale unora sau altora care apar pe ecranul de sticla incercand sa faca oamenii sa uite de amarul zilei si sa viseze la timpuri bune. Nu vor veni timpuri bune, fratilor, ci ne asteapta timpuri din ce in ce mai proaste, cate un pic, pic, pic, pana n-o mai fi nimic de supt de la noi. Nu va lasati amagiti de nici o prognoza pentru ca prognoze false au fost si vor mai fi.

Dar sa vedem mai intai care este situatia, unde ne aflam, ca sa stim unde vom ajunge. La nivel mondial, ne aflam in punctul in care ultima zvacnire a economiei a fost provocata de stimulii guvernamentali pe care mai toate tarile le-au facut, mai putin Romania pentru ca nu prea a avut cu ce. Principalele stimulente au fost in China si in Germania. SUA nu se pune deoarece banii s-au dus la bancherii pentru speculatii si acoperirea gaurilor, insa chinezii chiar au construit foarte mult, au investit si au cumparat tot ce au putut, de la aur si cereale pana la BMW-urile nemtilor. Asadar, aceasta “revenire” isi consuma acum ultimele false cresteri urmand sa trecem printr-o noua perioada de “turbulente” de natura inca necunoscuta si de gravitate fatala sau poate inca nu de gravitate fatala.

Sa vedem in continuare insa ce ar insemna gravitate fatala, ca sa incepem cu ce este mai rau. Din punctul unora, cel mai rau lucru care se poate intampla este un razboi mondial. Dupa parerea mea, nu acesta este cel mai rau lucru care se poate intampla, ci un razboi mondial in urma caruia sa vina antihrist. Dar sa trecem peste aluziile apocaliptice, apocalipsa este un capitol special care nu il vom trata aici, din cauza ca oricum este tratat din abundenta peste tot, de la cursurile “biblice” ale protestantilor pana la blogurile si conferintele “neo-marturisitorilor” ortodocsi luptatori anti-cip si anti-noua ordine mondiala.

Dar de ce un razboi mondial nu ar fi cel mai fatal punct terminus al acestei crize? Oricat de dramatic ar parea inca un razboi mondial in ziua de azi, cand exista atatea arme nucleare si atata foc cat sa piara tot ce misca, parerea mea este ca moartea uneori e de preferat altor consecinte. Iar o consecinta a actualei crize mondiale, poate fi si degradarea totala a societatii, dezintegrarea totala nu doar a statelor si a societatii in ansamblul ei, dar si a principiilor care guverneaza societatea actuala, a umanitatii care mai exista. De exemplu, in zilele noastre, la sate nu se fura nu pentru ca exista politie, ci pentru ca oamenii se cunosc intre ei, se respecta si stiu ca daca furi, e posibil sa ti-o furi. Frica, rusinea si alte legi nescrise tin societatea in picioare desi statul se vede foarte slab de acolo, poate doar prin micile pensii pe care le mai primesc batranii si prin biscuitii europeni care ii primesc cei saraci. Deci societatea umana poate supravietuii dezintegrarii statului, ba poate chiar ajuta la renasterea acestuia pe baze mai bune.

Un exemplu il constutie Cuba care a supravietuit crizei petroliere prin puterea comunitatii. In timpul Imperiului Sovietic, Cuba era dependenta de petrolul acestora pe care il primea in schimbul zaharului produs dar mai ales pentru pozitia sa geografica din coasta SUA. Dupa destramarea URSS-ului, Cuba s-a vazut fara petrol, fara bani si fara sansa de a exporta zaharul lor nicaieri din cauza pretului prea mare: ardeau mai mult pe gaz decat scoteau pe ce produceau. Astfel, s-a ajuns ca societatea sa se afle in pragul destramarii, nu mai era nimic industrie, masinile mergeau cand si cand, curentul se da cu ratia, toate erau la ratie, etc. Un film despre asta il puteti vedea aici, v-il recomand.

Sunt insa si exemple negative, cum ar fi Romania care dupa prabusirea dictaturii ceausiste, a cazut pe mana hotilor, a fost pradata de ce mai ramasese de pradat iar apoi daca nu era vestul sa ne crediteze, ajungeam un fel de tara a baronilor locali, o oranduire medievala cu zone de infulenta, impartiri de felii, armate de bodyguarzi, legea banului etc. O buna parte din astea le avem si acum, insa istoria incepuse sa se miste intr-o directie periculoasa inspre care acum nu se mai misca.

Marea problema a situatiei actuale o constituie datoriile mari si perspectivele de revenire mici. Si nu doar in Romania sau in Europa, ci in intreaga lume, de la americani pana la japonezi. Dupa cum vedem, tara cu tara pleaca acum genunchii in fata FMI-ului si a europenilor (cei din nord, care mai au bani) pentru a se imprumuta ca sa poata sa plateasca costurile minime de supravietuire a statului. O alta problema o constituie de asemenea sistemul financiar mondial bazat pe bani ireali (moneda fiat), un fel de cazino global in care noi primim cips-uri ca sa jucam la ruleta (banc-note) si doar unul din cateva milioane este castigator, iar castigatorii principali sunt de fapt patronii casinoului (bancherii) care primesc bani reali de la noi (adica munca si bunuri reale) pentru cips-urile pe care ni le dau ca sa putem juca (sa traim).

M-a amuzat recent cum presa a facut cu ou si cu otet pe un politai care a zis ca camataria nu e crima. Multi s-au oripilat de aceasta atitudine a unui om care ar trebui sa reprezinte integritate si moralitate, dar nici unul nu este oripilat de faptul ca BNR micsoreaza RMO-ul la banci ca acestea sa poata sa aiba lichiditati si sa crediteze statul desi statul ar putea sa se imprumute direct de la BNR la o dobanda mult mai mica, reusind astfel sa scape de povara unor dobanzi din ce in ce mai mari fara nici o speranta de a scapa de ele. Cu alte cuvinte, camatarie.

Sa vedem dar ce se poate intampla in 2011, in afara de un posibil razboi mondial. Dupa parerea mea, 2011 va fi un an putin mai prost ca 2010. Dupa Irlanda va urma Portugalia, Spania, noi vom apela din nou la FMI. Salariile se vor taia din nou, euro va exploda, guvernul chiar va incepe sa dea afara din bugetari si numarul firmelor falimentare va creste. Cam asta cred eu ca se va intampla pe la noi. Vestea cea buna este ca bancile nu cred ca vor pica inca in 2011, multe au facut restructurari de credite dand inca o bula de aer celor care inoata in apele adanci ale pietei muncii cu ale sale scaderi de cereri, scumpiri de materii prime si schimbari frecvente ale legislatiei. Numai din felul cum zboara legile de la o zi la alta putem vedea insa ca in plan politic si legislativ anul 2011 va fi unul mult mai agitat ca 2010, nefiind excluse mai multe proteste spontane care o sa se lase cu si mai multe batai cu jandarmii si poate chiar cu greve generale care insa ca de obicei nu vor avea nici un succes din lipsa unitatii oamenilor muncii din Romania.

Vor fi insa si lucruri bune in 2011? Cu siguranta, asa cum se spune, criza inseamna si oportunitati si vor fi firme si oameni care vor beneficia din greu de aceste oportunitati. De exemplu, petru ca Fiscul din Dolj nu prea mai are juristi, probabil ca si mai multe firme vor fi tentate sa lupte cu criza prin evaziune. De asemenea, si camatarii vor avea foarte mult de castigat, mai ales daca vor deveni oameni seriosi, bancile fiind ocupate cu creditarea statului si refinantarile de credite. In plus, cei care produc pentru Germania nu vor face fata comenzilor, avand in vedere cererea mare de componente a industriei Germane, care a facut ca de exemplu Volkswagen sa opreasca productia la Passat deoarece nu a avut piese.

Incertitudinea este insa singura certitudine in 2011, dar mai degraba o incertudine cu minus in fata, adica ce lucruri rele se (mai) pot intampla. Personal nu am incertutidini cu privire la lucrurile bune care se pot intampla. Exclud orice crestere economica a Romania, orice revenire din criza si voi fi placut impresionat daca FMI va continua sa ne imprumute, daca Euro nu va ajunge la 6 lei si daca salariile nu vor fi taiate cu 50%. Daca astea toate se vor intampla, este posibil ca in 2012 sa putem spera la o revenire, deoarece cu un curs de euro la 6 lei, romanii vor incepe toti sa faca agricultura pentru ca abia atunci se va merita, cand painea va fi 5 lei si un kilogram de carne 50 de lei.

In final, iata cateva linkuri care vin cumva sa sustina de ce cred eu toate cate am spus:

Balonul Imobiliar: Azi sunt traficati creditacii, mâine o sa fim vânduti toti

De aceea, daca mai are un dram de demnitate, regimul actual ar trebui sa puna piciorul în prag si sa-si precizeze clar pozitia: este de partea populatiei sau a FMI si a bancilor? De fapt, ce se spera? Bancile au facut mari greseli în România si unele dintre ele, chiar daca nu vor da faliment în 2011, vor da sigur în 2012 sau în 2013 chiar si cu ajutorul FMI. Nu vor scapa. Sau poate vor fi recapitalizate de bancile-mama din vest si atunci vor scapa, dar daca e sa traga nadejdea pe ce se întâmpla si se va întâmpla în România, sigur vor avea mari probleme. Poti sa iei doua piei de pe un om, trei, sapte, dar nu o suta. La un moment dat nimeni nu-si va mai plati ratele, indiferent de riscurile presupuse de acest gest.

The Wall Street Journal: Angela Merkel vedem probleme serioase pentru euro

Wall-Street.ro: Economia in 2011: Cum o vad analistii

Darryl Robert Schoon: Pariul in vremea sfarsitului

Capitalismul, un sistem bazat pe credit si datorie care a produs 300 de ani de crestere este acum pe moarte. Sistemul bancar bazat pe indatorare a creat nivele de credit atat de mari incat nici macar creditul cu dobanda de 0% nu mai produce crestere. Problema actuala nu este lipsa creditarii ci excesul de datorie.

The Wall Street Jornal: Criza datoriei  in zona euro se escaladeaza – se pare ca Spania o sa pice  mai devreme decat se astepta

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *