Revoluţia morală?

Un ziarist nitel tamp a numit protestele de ieri “o revolutie morala”. Am ras printre mustati: da, pana mai ieri, nu era cazul sa fim morali, ne-am trezit acum si schimbam lumea. Daca erau morali, ce i-a impiedicat sa faca revolutie acum o luna, de ce era nevoie de un accident minor (privit prin numarul mortilor) pentru a realiza ca “asa nu se mai poate”.

Mii de oameni mor aiurea din cauza sistemului de sanatate jalnic. Chiar ieri cardurile de sanatate nu au functionat si nenumarati oameni au avut de suferit. Zilnic se intampla amanari si reprogramari ale bolnavilor de cancer care nu au acces la tratament in timp util, care nu pot face raze pentru ca se strica aparatele, etc. Zilnic se intampla accidente grave si penibile pe drumurile supraaglomerate din cauza lipsei autostrazilor si din cauza incompetentei si coruptiei primariilor. Lucruri care se stiu insa doar de cei care sunt afectati, desi televiziunile au tot prezentat realitatea.

Pana mai ieri insa hipsterii nu aveau probleme: multinationala isi platea salariile bune, metroul mergea, cluburile functionau fara probleme si la tinerete nu prea ai nevoie de spitale. Era de ajuns sa tragem cateva injuraturi pe facebook, sa ne aratam revoltati de coruptie dar sa ne continuam viata boema intr-un Bucuresti totusi destul de frumos si relativ comod pentru cei care au bani. Acum insa, le-au murit cativa prieteni si cluburile o sa se inchida, prin urmare, e vremea sa iese in strada!

In general sunt sceptic la “revolutii” ca sa nu mai zic la cele morale. Cea mai puternica revolutie pe care o poate face cineva este sa iubeasca adevarul, ori de pe vremea lui Socrate care cauta un om, urmand cu Hristos si terminand cu Tutea, toti cei care au marturisit adevarul au fost rastigniti.

Scuze pentru devierea in filosofie, dar tocmai am terminat de citit articolul lui Dan de la Trenduri intitulat “Victoria irationalului“. Sa speram ca nu are dreptate si ca irationalul va fi cumva limitat in efecte, tocmai pentru ca nu are structura. Diavolul – caci el este sursa intunericului – nu se poate organiza. Poate sa aprinda un foc pe ici pe colo, poate sa dea cu o bomba folosind vreund idiot sinucigas, poate sa impinga niste oameni sa sara un gard, sa arunce un coktail, sa scrie sloganuri pe pancarde sau sa dea ordin sa se traga in manifestanti – Doamne fereste! Prea mult insa nu poate, in cele din urma, din haos tot Dumnezeu va “rezolva” situatia si va impinge lucrurile inspre bine.

De altfel si in toata treaba asta, diavolul a gresit din nou, a facut pasi gresiti. Securistul Oprea rareori a facut greseli. Ma refer in politica si in negocieri. Nu de prost a ajuns unde este dupa ce majoritatea dinozaurilor batrani au fost nevoiti sa se ascunda prin cotloane pentru ca deja au acumulat nenumarate dosare dar mai ales nenumarati dusmani. Membru al unui partid absurd si paradoxal, care numai in democratia romaneasca poate sa existe, Oprea tintea evident mai sus, ca oricare. Tocmai de aceea era si foarte atent si calculat. Nici greseli multe nu avea ce sa faca, pentru ca experienta in partidul alunecos – care se duce dupa cum bate vantul si niciodata nu scoate capul sus sa isi asume vreun risc – l-a tot pregatit pentru “versiunea beta” a politicii romanesti cand primavara araba urma sa ajunga in Romania.

Si iata ca acum, sunt adieri de vand “mediteranean”, dar “solutia de compromis”, “inlocuitorii”, “papusile de silicon” au ajuns in oprobiul hipsterilor revolutionari si sunt deja “intinati” de rosul colegilor de la PSD. Prin urmare Imperiul are o problema, pentru ca nu se stie ce o sa inmugureasca la primavara. Dar sa mai asteptam nitel si om vedea …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *