Vor mai putea creşte dobânzile în România în următorii 20 de ani?

NU! Am zis 20 de ani, dar puteam la fel de usor sa zic 40. Sa incerc sa ma explic …

Parerea mainstream in Romania ar fi ca … oficial o ducem bine. Iata un fragment dintr-un articol dintr-un ziar de economie:

Creditarea în lei a crescut exponenţial şi o înlocuieşte treptat pe cea în euro, dispărând astfel riscul valutar, care a pus la pământ sistemul bancar şi pe cei aproape patru milioane de debitori persoane fizice care au luat în boom credite în franci elveţieni sau euro şi au fost doborâţi de creşterea cursului francului şi a monedei euro. Dintre aceştia, un milion de debitori au devenit neperformanţi şi se luptă cu băncile şi sistemul să salveze ce se mai poate salva. Pe lângă aceşti debitori sunt şi companiile, care au lăsat băncilor credite neperformante de peste 10 miliarde de euro. (sursa)

Sa facem un mic istoric al istoriei creditarii din Romania. A fost bula imobiliara, criza 2008-2016, mai nasoala la inceput, mai putin nasoala recent, atat de putin nasoala recent incat acelasi domn Hostiuc intr-un articol anterior care contine previziuni (proaste) despre 2016, noteaza:

2016 va fi penultimul an de creştere economică din ciclul de şapte ani consecutivi, reînceput în 2011. Să ne bucurăm de el şi să încercăm să vedem ce ne va aduce.

Economia actuala, atat cea de la noi cat si cea din afara este strict legata de creditare. Un sistem de creditare sanatos si viril, stimuleaza o economie sanatoasa si productiva, cu cresteri reale, nu doar pe cifre. Altfel, invers.

Dupa bula din 2008, sistemul bancar romanesc a ajuns franjuri. Pe langa starea economica si stabilitatea statului, ale carui pusculite oricum se golisera, oamenii au saracit brusc, bugetarii luand salarii cu 25% mai mici si privatii ajungand multi in somaj. Dar, multumita FMI-ului am trecut hopul pana cand dobanzile la nivel international au scazut peste tot si toata lumea s-a inhaitat la etapa transferului datoriilor proaste de pe spinarea bancilor pe spinarea guvernelor si ale bancilor centrale.

Ca veni vorba de banci centrale, de ce oare se bucura domnul Hostiuc, mentionand ca faptul ca majoritatea creditelor sunt acum in lei si nu in monezi straine, cu ce e asta un lucru bun? Poate cu faptul ca la nevoie, BNR tipareste lei cat vrea si le ofera repo-uri la bancile care vor avea cele mai “neperformante” credite in lei, pentru ca euro e mai greu sa tipareasca BNR. Dar in rest, in cazul neplatii, moneda oricum va suferi si cum noi inca avem mult mai multe importuri decat exporturi, prea bine nu ne va fi cand nevoit de imprejurari, Isarescu va da drumul si mai repede decat acum la tiparnita de lei si prin urmare leul va cadea si mai mult. Preturile vor creste pentru toata lumea si faptul ca nu vom avea decat un sistem bancar plin de strigoi (ca za localizam englezismul “zombie”) nu ne va incalzi cu nimic.

Revenind insa la franjurile sistemului bancar romanesc. Sa nu ne entuziasmam prea mult. Dezastrul din sistemul bancar nu s-a rezolvat o data cu revenirea profiturilor. Sunt nenumarate argumente, si nu voi intra in cifra, pentru ca chiar si domnul Hostiuc mentioneaza 10 miliarde de euro credite neperformante. Dar sa zicem ca pierderile le-ar acoperi un nou credit FMI pe cativa zeci de ani, in schimbul Rosiei Montane: rezolva asta ceva? Daca aruncam o privire in ce se intampla in sistemul bancar putem vedea ca epavele grecesti sunt inca o mare felie din sistemul nostru si intrari notabile nu au fost mai deloc. Ba chiar, pana si vulturii americani (fondurile de investitii in cautare de chilipiruri) nu au fost tentati de cadavrele aflate in dulapurile catorva banci mici autohtone sau balcanice (a se vedea esecul JC Flowers care nu a cumparat nici Carpatica nici Piraeus).

Deci in ce conditii va putea Isarescu sa mareasca dobanzile cand oricum populatia si firmele nu si-au revenit. Cine sa mai ia credit si sa fie dispus sa plateasca si dobanzi mai mari cand oricum cei care au luat credite in perioada fierbinte “dinainte” s-au ars si inca sunt cu probleme iar noii veniti (atat tineri in campul muncii cat si firme nou infiintate sau care au trecut cu bine prin criza) nu vor avea alta experienta decat socurile anterioare din 2008 si de dupa, cresterea in performanta si eficienta nefiind mai mare in economia romaneasca care inca este bazata pe consum / import din surplusul adus de capsunari.

Cresterea dobanzilor poate fi dusa in spate de economie doar daca radacinile sunt infipte adanc. Altfel zis doar daca avem productie mai mare sau in crestere, excedent al balantei externe sau macar flux de investitii in crestere. Ori noi nu avem nimic: cea mai mica crestere va lovi puternic in toata economia, va incepe sa “infecteze” si pe creditacii de la prima casa (care si-au facut calculele pe 5-6% pe 30 de ani) si mai ales pe stat. Poate ca primele doua (economia si creditacii) vor duce un 0.25%, ca la americani, dar statul va tremura la orice crestere, stiut fiind ca bancile de la noi sunt supra-incarcate cu oglibatiuni si daca BNR creste dobanda, bancile o sa aleaga sa schimbe obligatiunile pe credite, fiind randamente mai mari. Care fenomen oricum se va intampla, avand in vedere ca finantele au prins gustul dobanzilor mici din afara si se infoaie toti in pene ca avem CDS-urille mici si se vand emisiunile. Dar ce vorbim noi, oricum expunerea bancara e prea mare si in curand finantele trebuie sa inventeze noi scheme daca vor (si n-o sa aiba incotro) sa plateasca pensiile la anul.

Cresterea dobanzilor este o discutie fierbinte si in afara unde Fed-ul a confirmat inca o data ca o bataie de aripi a unui fluture in Washington (0,25% marirea de dobanda) poate produce o furtuna de proportii la Beijing (crash bursier) care e urmata de cutremure in mai multe locuri … Si asta avand in vedere ca bataia a avut amortizor (alte parghii de control si difuziune a volatilitatii). Dar ce frumos e sa vorbim si la noi de astfel de scenarii paradisiace in care criza a disparut ca prin minune si dezbatem aspecte filosofice cu privire la incurajarea de catre Isarescu a maririi salariilor care ar produce prosperitate si “performanta creditarii” – oricum un cumul ilogic de conditionari cu spoiala de economie. Daca ar vrea Isarescu, ar tripla salariile peste noapte, daca asta ar ajuta la plata creditelor peste 5 ani, dar in economia reala lucrurile sunt nitel mai complicate decat in lumea basmelor si fantasmelor keynesiene …

PS: a nu se vedea acest articol ca o incurajare a creditarii; cei care citesc frecvent blogul stiu ce cred eu ca ne asteapta si de ce nu e bine sa luam credit

PS2: daca dobanzile se vor mari la noi, cel mai probabil marirea va fi consecinta a unei devalorizari puternice a monedei, cum a fost in Rusia; reamintesc ca socul cresterii de 0,25% la dobanda de referinta in SUA inca nu s-a resimtit din plin pe leu; inca un mic razboi pe langa (Turcia), inca un mic crash bancar in Bulgaria sau inca 2-3 mariri de 0.25% la americani (astea mai putin probabile) vor duce leul pana acolo unde Isarescu va fi nevoit sa mareasca dobanda