Socialismul în recidivă

Introducere

Stirile periculoase curg zi de zi, din ce in ce accelerat si am cam renuntat sa le citesc. Nu vorbesc de breaking news-uri periculoase, ci de stiri cu talc, fara impact mediatic prea mare, stiri fara rezonanta, dar care denota cancerul unei societati in descopunere, care nu merge deloc inspre directia cea buna, ba chiar o societate in care pas cu pas se planteaza in doze mai mult sau mai putin homeopatice mici bombe pe ici pe colo, cu detonator cu durata variata: pe termen scurt, mediu si lung.

A citi printre randuri, este mereu o corvoada, fericita este ignoranta dar din pacate este foarte greu de dobandit, mai ales cand in cele din urma, viata noastra depinde de ce se intampla in societate doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura, pentru ca in principal viata noastra depinde de alegerile noastre si noi decidem ce cale vom urma.

Dezbăteam din nou zilele trecute cu sotia: ce ne facem daca vine razboiul? Iti dai seama ca putem ajunge in strada? – zicea ea. Intrebarea se clasa in contextul in care eu vreau sa intru din nou in randul creditacilor si ea are unele retineri. Pentru un moment, masinuta din bibilica a pornit instant sa evalueze cateva posibile scenarii si am ajuns in unele variante in care a inceput sa-mi fie rusine de ce pervers pot sa gandesc. Ca sa nu smintesc pe cineva, o sa marturisesc unde am ajuns cu gandurile: in Noua Zeelanda, o tara cu putine riscuri sistemice [4] …

Bineinteles, ca nu am avut curajul sa o oftic marturisindu-i acest gand, insa am incercat macar sa o calmez: pai cum sa ajungem in strada?! Uita-te la sirieni: cei care nu au murit si li s-a aprins beculetul ca in loc sa stea ca prostii sa pice bombele pe ei ar putea sa fuga si sa nu se implice intr-un razboi care nu este al lor. Multi au ajuns in Germania, mai ales cei care au plecat cand trebuia, unde o sa traiasca mai bine decat traiau ei inainte. Un sut in fund, un pas inainte!

Titlul articolului curent este unul cvasi-aleatoriu. Marturisesc ca nu prea am inspiratie in a alege titluril prea potrivite in ultimul timp, nu ca as fi avut vreodata titluri bune, dar sunt atat de multe lucruri de comentat si ispitele de a pierde timpul frecandu-mi mintea cu ele incat ma gasesc intr-o tensiune nu doar intre a mai vedea ce dezastre se intampla si cat de grave sunt, dar pe langa asta mai am si tensiunea daca mai are rost sa scriu despre ceva, daca oricum nu prea se mai poate face nimic. Totul e legat insa de speranta: in ce masura avem speranta ca Romania poate deveni o tara normala, cu o economie capitalista, cu un stat normal, puternic, democrat, in care sirienii si alti refugiati sa tanjeasca sa vina cu placere nu sa planga la granita cand aud unde au ajuns. Si bineinteles, mi-as dori si ca tinerii sa nu mai fuga in afara, dar asta sa fie din cauza ca la noi e la fel de bine sau mai bine ca afara. Sau macar, diferenta fata de afara nu e atat de mare.

Pensii speciale pentru jurnalişti

Parlamentarii vor sa dea in plus la pensie 50% pentru cateva categorii sociale: jurnalisti, arhitecti si artisti. Care sa fie explciatia este cu totul un mister. Pe langa aberatia oricarei legi care prevede drepturi speciale (ca si cum exista meserii speciale; la urma urmei, gunoierii sau pilotii de avion de ce nu ar primi si ei pensii speciale?) foarte intriganta este selectia acestor meserii. Tare as fi curios sa aflu explicatiile, dar nu întratat de curios âncat sa ma apuc sa caut pe site-ul Camerei Deputatilor. La asemenea aberatii, iti dai seama ce argumente pot sa aiba si oricum probabil textul de promovare al legii este tot vreun copy&paste ca si cel de la legea cu penalizarea hypermarketurilor.

Sa incercam sa facem niste presupuneri. La jurnalisti e clar de ce le maresc parlamentarii pensiile: ca sa ii mai domoleasca. De chestia asta cu siguranta se bucura mai ales ziaristii batrani caci cei tineri oricum nu se gandesc la pensie si spera sa dea lovitura intre timp incat sa nu mai aiba nici o relevanta pensia. Deci foarte probabil parlamentarii tintesc anumiti ziaristi in perspectiva alegerilor si au nevoie de ajutorul presei in lupta cu tehnocratii si Klaus. Dar arhitectii si artistii? Probabil cativa dinter initiatori sunt de meserie arhitecti si s-au gandit ca nu le-ar strica si lor un bonus, pe langa cel al pensiei de parlamentar. Ca tot amintiram! Parlamentarii au deja pensii speciale, de “demnitari”. Muncesti pe baricada 4 ani pentru stat, castigi super pensie. Mai esti si arhitect? Iti mai bagi si o lege sa iei un mic bonus. Orice explicatie si argumentare ar avea ei pentru aceasta selectie, pun pariu ca acolo nu explica de ce structuristii nu sunt bagati aici ci doar arhitectii si nici de ce inginerii nu au primit si ei macar un 20% bonus. De artisti ce sa mai zicem …

Pe langa “pur si simplu absurd” si interes personal, explicatia acestei selectii ar fi controlul asupra unor intregi categorii speciale prin intermediul unor “foruri competente” sau bresle profesionale cum zic ei. Adica nu e de ajuns sa ai pe cartea de munca jurnalist, trebuie sa fii si recunoscut de o anumita bresla profesionala, sa fii inscris intr-o asociatie, etc. Comitete si foruri, parghiile de control asupra ziaristilor si artistilor care daca mai critica politicienii pot sa isi ia ramas-bun de la pensiile marite. Si daca macar o mica parte din astia sunt pusi la zid si facuti baieti cuminti, tot e ceva. Nu putem noi sa facem ca Erdogan, sa preluam un ziar intreg si sa-l nationalizam, dar macar dam pensii la cei care nu ne critica. Repet, arhitectii sunt total intamplator pe-acolo.

Supraimpozitarea hypermarketurilor

Ca si cum nu am fi avut destul de multe suceli in balbaielile noastre de ajunge o tara cu oportunitati egale, din putul de gandire al socialismului multilateral adulat de catre tot romanul, s-a nascut un nou proiect de lege depus in Senat care propune suprataxarea supermarketurilor si directionarea banilor astfel colectati pentru sprijinirea producatorilor si comerciantilor autohtoni.

Sub stindardul patriotismului si protectionismului, parlamentarii musca bucata cu bucata din simulacrul de economie de piata care a mai ramas in urma matrapazlacurilor si balbaielilor mioritice. Nu sunt putine domeniile in care avem o economie de piata functionala. In energie avem oligopoluri, in finante avem “guvernarea” BNR, in agricultura avem marile ferme subventionate la greu care vand la export vs micii producatori care se lupta cu importurile ieftine subventionate de europeni [1], oriunde ne-am uita, statul are un cuvant greu de spus, prin faptul ca acolo unde sunt materii prime, avutii nationale sau piete usor de controlat prin reglementari si “parteneriate” cu putini jucatori, altfel spus, acolo unde sunt bani multi in joc, socialismul este imposibil de eliminat. Si mai ales daca exista si motive “obiective” legate de “protectia sociala” cum este in invatamant si sanatate, situatia este si mai complicata.

Daca existenta sau lipsa banilor grei intr-un domeniu anume sunt un criteriu prin care putem intelege de ce o piata este sau nu libera, un alt criteriu ar fi si putinta sau neputinta statului de a intra in acea piata prin companii de stat, organizatii de reglementare (intr-un prim nivel) sau prin firme capusa, de partid sau oligopolii care contribuie financiar la bunastarea alesilor (intr-un al doilea nivel de socialism multilateral adaptat la normele europene). De exemplu, niciodata in domeniul IT, statul nu va putea sa controleze sau sa dicteze pentru ca pe o piata competitiva unde e nevoie de creativitate, efort sustinut si competenta si de asemenea pe o piata unde se poate intra usor, nu e nevoie de mii de aprobari sau costuri imense pentru a intra, statul nu prea poate intra, lipsindu-i capacitatile [2]. Dar poate am mers pirea departe cu domeniul IT si poate nu e in totalitate adevarat ca statul sta deoparte [3]. Sa ne intoarcem la domeniul comertului si al consumului. Statul nu are nimic de spus aici, decat prin organismele de control care au grija sa nu apara monopoluri si prin ANAF care are grija sa primim bon si ne obliga sa il pastram pana la iesirea din magazin. Ar mai fi Protectia Consumatorului si organismele pentru securitatea alimentara, dar in rest, nimic. Si cum romanii au bani (de la cei plecati in afara – pe langa bugetari care au parte de mariri cam in fiecare anotimp, in ultimul timp), si desi nu au la fel ca nemtii, cheltuiesc mai mutl ca ei, hypermarketurile o duc bine in Romania. De unde, avem nenumarate hypermarketuri care ne aduc marfuri bune, frumoase, ieftine, sunt deschise mai toata ziua, au toalete curate, parcari ingrijite si marfa proaspata pentru toate buzunarele. Ca fapt divers, sunt uimit in ultimul timp de explozia de vinuri din hypermarketuri, la preturi din ce in ce mai mari, semn ca romanii incep sa aiba bani.

Am vazut la Digi24 un interviu telefonic cu initiatorul acestei legii. Astia au pus mai mult accentul pe faptul ca argumentarea legii era luata cu copy /paste de pe un site de referate care trata ceva legat de importanta comertului cu amanuntul (adica al buticurilor). Chestia e de o penibilitate secundara si nu merita atata atentie. Important e ca legea asta e aiurea! Ce rau fac hypermarketurile si cum deducem care este numarul ideal de magazine mici, de cartier care trebuie sa existe. “Multi patroni de magazine s-au plans in ultimul timp ca nu le merge bine” – asta e de fapt pe scurt motivarea legii parlamentarului care o propune. Nu tu studii, nu tu statistici sa arati cum e la noi, cum e la altii, nu tu statistici sa arati ca hypermarketurile in medie au crescut la profit pe cand magazinele de cartier au scazut etc. Numai aberatii si opinii ale unor paraziti care toata ziua stau prin restaurante sau la chelmeze si din cand in cand, vreun amic vine la ei si se plange de ce are nevoie, de unde ei se hotarasc sa o puna de lege ca poate mai ia niste voturi.

Ce ma mira este ca in cazul de fata nu le e frica ca efectul va fi contrar. Adica, este clar ca daca vor vota pentru un nou impozit dedicat pentru hypermarketuri, acestea vor creste preturile. Intrebarea care se pune este insa: oare oamenii (romanii) sunt atat de prosti incat nu vor intelege atunci ca preturile s-au marit din cauza parlamentarilor astora care au dat si au votat legea? Intrebarea este simpla: nu, romanii nu sunt prosti si daca asa ceva s-ar intampla, cu siguranta vor fi pe faza. Ei bine, eu am retineri ca un 1% in preturi chiar va fi sesizat de romani care cheltuiesc o buna bucata din salariu pe mancare. Din care arunca o buna parte ulterior.

Ce ma arde pe mine este de fapt: oare cand vom putea si noi sa gandim in principii economice, macar la nivel de parlament. Cum de grasanii astia au dat copy/paste de la referate si nu de pe un site gen ecol.ro sau mises.ro? Sau macar de la Florin Cîțu de pe blog, Logica Economica, Lucian Davidescu sau alti profesori de economie?

Sa recapitulam deci: pentru ca jurnalistii, arhitectii si artistii o duc greu la pensie, statul le subventioneaza pensiile. Pentru ca buticarii o duc greu, statul penalizeaza hypermarketurile. Pentru ca producatorii locali o duc greu (oare chiar asa? parca agricultura creste ca Fat Frumos de la an la an …) hai sa luam tot de la hypermarketuri sa le dam astora. Pentru ca creditacii care s-au lungit peste plapuma o duc rau, hai sa le dam o tzeapa la banci. Ca asa e frumos intr-un stat care are grija de cei slabi.

Legea darii in plata

Am zis prea multe despre legea asta, nimic nou. Doar ca am mai auzit azi discutand pe “initiatorul” legii, culmea un liberal! Ca cica, legea e menita sa ofere un sprijin unei categorii defavorizate. Altfel spus, e normal ca statul sa aiba grija de cei slabi si neputinciosi. Si prin urmare au pus ei plafonul lsa 250.000 de euro pentru creditele care se incadreaza. Cat de defavorizati au fost saracii creditaci care au luat credite de sute de mii, chiar daca in 2008 si si-au furat tzeapa ulterior pentru ca nu i-a trecut capul sa treaca pe alte monezi sau pentru ca a venit criza (o chestie la fel de nasoala pentru toata lumea, mai putin pentru politicieni). Cat de penibil sa fii sa sustii ca asta e o lege cu scop de protectie sociala? Pai daca cei care au credite (deci au avut venituri, salarii mari, joburi bune, ca altfel bancile nu le dadeau credite) sunt categorii “speciale” (la fel ca jurnalistii …) ce sa mai spunem de saracii copii bolnavi, oameni care muncesc necalificati de pe o zi pe alta pentru ca nu ii duce capul sa invete carte (desi cartea nu prea conteaza) sau ce sa mai spunem de mamele ramase singure ca le-au murit barbatii si trebuie sa aiba grija de mai multi copii, sau ce sa mai spunem de tinerii care nu isi gasesc de munca si sunt obligati sa fuga in afara la constructii in Spania sau soferi in Norvegia?

Daca un om care si-a luat credit si apoi a dat-o in bara trebuie ajutat, de ce nu am ajuta si pe unul care nu si-a luat credit si nu a dat-o in bara, desi probabil avea acelasi salariu sau mai mic ca cel care si-a luat credit? Sau, ramanand in aceeasi stare mentala, cum facem sa prevenim ca pe viitor sa nu mai avem creditaci “defavorizati”, indiferent de cum s-o intampla asta (o noua criza, banci hoatze care mint oameni, schimbari socante de curs valutar, etc). Caci daca initiatorul legii crede ca darea in plata va rezolva pe viitor problema, se insala amarnic. Cu siguranta vor fi oameni care nu isi vor plati creditele si pe viitor. Urmeaza sa ii ajutam si pe aceia? Pai de ce nu am face atunci o amnistie periodica a creditelor tuturor, prin lege. Parlamentul sa dea lege ca cei care au credite sa nu le mai plateasca si banca sa suporte ea pierderile. Macar din 7 in 7 ani, ca la evrei …

Concluzie

Jurnalistii nu sunt cu nimic mai breji ca gunoierii de aceea nu trebuie sa aiba dreptul la pensii speciale. Sunt unii oameni care platesc o viata intreaga sume imense la pensii, contributii cu mult peste salariile altora. Si cand ajung la pensie, nu primesc nimic in plus, nu au nici un beneficiu din cauza contributiilor lor, sistemul de pensii pune egal intre toti. Cu exceptia, “exceptiilor”. Cine-mparte, parte-si face. Aceasta este situatia aici si banuiala mea ca cel care a gandit legea este un geniu. Probabil el este arhitect si s-a gandit: ca sa nu ne critice ziaristii si sa iese lumea in strada, hai sa ii bagam si pe jurnalisti aici. Si pentru ca avea un amic artist, caruia i-a promis ca o sa il rezolve, deputatul asta a bagat si artistii. Apoi a incropit vreo argumentare cu copy/paste de pe site-uri de referate in care arata ce grea e viata de jurnalist, arhitect si artist si de ce aceste categorii merita sporuri “speciale”.

Citeam intr-o carte a lui Jim Rogers cum parlamentarii intr-o tara africana au votat sa isi cumpere fiecare un Mercedes de ultima generatie de serviciu. Fiind o tara africana cu mult petrol, statul avea bani si in ciuda bogatiilor naturale, statutul de tara subdezvotlata si cu o populatie needucata, tinuta sub control, permitea ca in simulacrul acela de democratie, parlamentarii sa isi voteze drepturi si beneficii aberante. Nici noi nu suntem departe de Africa …

Hypermarketurile sunt in esenta tot un fel de magazin. Este imposibil sa maresti cu 1% impozitul sau sa adaugi taxe suplimentare si sa pretinzi ca cu acele fonduri ii vei ajuta pe buticari. Cum poti face asta concret? Le dai bani direct, le tai lor din impozit? Le oferi beneficii? Dar in esenta, sunt buticurile un domeniul de interes strategic pentru tara? Synt uimit de grija parlamentarilor pentru buticari in timp ce minele tari si marile termocentrale si combinate care au clar interes strategic si trebuie ajutate sunt distruse si sufocate in ciuda viabilitatii lor, prin legi si reglementari care nu doar ca nu le ajuta ci chiar le pun in carca costuri sporite (vezi domeniul energetic).

Efectele legii darii in plata nu vor fi prea evidente prea curand. Nici o banca nu va pica, chiar daca vor avea de suferit. Fonduri de risc din afara vaneaza mereu oportunitati si in criza vin sa ii cumpere pe cei slabi pentru a stoarce profiturile. Un fond de investitii in domeniul financiar care va veni dupa aceasta lege, va porni de la zero, in timp ce o banca cu 20 de ani in spate care poate va intra la apa, isi va pierde ultimele sperante cu aceasta lege, multe banci fiind deja pe pierderi. Care e problema? Problema va fi ca nici o banca serioasa care sa creasca competitivitatea si sa aduca plus valoare nu va intra in Romania prea curand, din cauza acestei legi. Vom avea parte doar de recuperatori si haine. Si pentru o vreme, chiar vom ramane uimiti: uite ce zicea Isarescu si uite ca nu se intampla nimic, totul e bine. Apoi, peste 20 de ani, ne vom mira: cum de nu s-a facut nici un progres in domeniul bancar in ultimele decenii? Cum de nu se misca creditarea, cum de spreadul intre dobanzi este atat de mare, cum de bancile nu ajuta economia, cum de nu apar produse noi, care sa miste banul, sa aduca oportunitati, sa umple diverse goluri? Cum de bulgarii ne-au depasit si au PIB-ul de 5 ori cat noi? Poate exagerez, poate doar legea asta nu va avea un impact chiar atat de mare. Dar nu legea, ci modul de gandire socialist care a dus la nasterea acestei legi si la celelalte, este cauza pentru care Romania nu va depasi Bulgaria prea curand, desi sunt unele statistici interpretate gresit conform carora am fi depasit Cehia. La valoare nominala, am depasit numerosi alti minioni insa la PIB per capita la paritate noi inca sutem cu mult sub tarile baltice.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] nici in Europa capitalismul nu a atins maturitatea totala si precum in teoria haosului mici batai de aripi intr-un loc pot produce furtuna in altul, la fel se intampla si in UE unde agricultura este sponsorizata pentru ca altfel la ce bani au europenii si la cat de ieftina este mancarea prin alte locuri, s-ar importa totul si UE ar fi dependenta de alte tari; efectele subventionarii din vest, au dus la eficientizarea maxima si tehnologizarea extraordinara a agriculturii, lasand cu mult in urma tarile din est care au venit mai tarziu la petrecere; fondurile structurale sunt praf in ochi, menit sa ofere o iluzie a parteneriatului si solidaritatii intre popoarele prietene ale uniunii sovietice europene;

[2] apropos de capacitatile statului: cica CNADNR vrea sa repare ea autostrazile si in curand poate isi fac si firma de constructii; pentru ca regii asflatului tineau de vechea putere, noua putere, cauta solutii mai rapide de stors bani, intr-un mod cat mai legal; vom vedea si aici ca si in SRI, familii intregi care lucreaza impreuna umar la umar la constructia drumurilor patriei; de la unchi pana la nepot, de la nas pana la fin, echipe intregi de veri si prieteni de cartier, vor trage din greu pentru binele tuturor, avand grija sa nu cheltuiasca un ban in plus;

[3] sa nu uitam totusi ca exista firme IT care exista si au fost create doar pentru a lucra pentru stat, sugand banul public, fie el romanesc sau european, caci teoretic tehnologizarea este de dorit si statul are nevoie de servicii; iar bani sunt cu nemiluita si “gropile” din lucrarile realizate in IT sunt mai greu de vazut decat cele din autostrazi …

[4] Isarescu: Economia Romaniei e supusa unui risc sistemic sever

 

6 comments

  • Evident, fazele cu DNA -ul de ceva vreme, sunt mai mult un spectacol mediatic, putina curatenie printre dinozaurii politicii, chiar si doar pentru imagine.
    In spatele cortinei, aceleasi miscari care le stim de 25 ani, cei muncitori saracesc si cei perversi si puturosi se imbogatesc pe seama lor.

    Cu creditele – ma indoiesc ca in cazul unei catastrofe economice majore sau razboi se va mai pune problema executarilor silite.
    Mai degraba o depresie economica in care nici nu mori dar nici nu traiesti e mai de temut, acum depinde si de sursa veniturilor si masura in care ea poate fi afectata de o contractie economica.

    In ceea ce priveste “maturitatea capitalismului” – sa fim seriosi, sperante desarte.
    Fiecare zona are planificata o anumita dezvoltare regionala, noi suntem prea aproape de rusi ca sa avem parte de ceva bun.
    Mai usor controlezi o tara saraca ca sa nu mai vorbim de riscul ca sa-si schimbe proprietarul din umbra..

    • e usor sa dam vina pe altii, noua romanilor ne e tare la indemana; este pur si simplu o chestiune de viziune si de executie; din pacate nu avem nici una nici alta

  • Ah, da..si americanii pe cine ar trebui sa dea vina pentru circul de la ei de acasa, exportat world – wide?
    Tot asa, lipsa de viziune, de executie..

    • diferenta intre americani si noi, e ca pe langa circ, americanii care vor sa munceasca si nu asteapta ajutoare, nu fac foamea – spre deosebire de romani; din nou vad ca ai tendinta spre paralele nepotrivite; parca si tu ma criticai ca fac eu paralele intre Romania si Germania, ca sunt tari diferite … conditii diferite etc

  • “americanii care vor sa munceasca si nu asteapta ajutoare, nu fac foamea” – serios, unde e garantata asta in Constitutia USA?

    Nici romanul cu 1000lei pe luna “nu face foamea” dar nici nu poti spune ca traieste bine.

    Eu nu m-am referit la diferente ci la aseamanari.

    Fondul “democratic” e acelasi, sa spui ca “romanii nu fac, romanii nu au” e ca si cand romanii (aau americanii) chiar ar avea instrumentele necesare pentru a controla destinul lor politic, economic, etc.

    Sper ca n-ai sa-mi spui ca instrumentul asta e stampila de vot, ca pana si blogul tau te-ar contrazice.

  • “desi sunt unele statistici interpretate gresit conform carora am fi depasit Cehia”

    Realitatea se afla aici:
    – Index of Economic Freedom: Promoting Economic Opportunity and Prosperity by Country
    http://www.heritage.org/index/
    Cehia vs Romania. Selecteaza “Countris by list” si alege tarile.
    http://www.heritage.org/index/visualize

    – Paying Taxes 2016: PwC
    http://www.pwc.com/gx/en/services/tax/paying-taxes-2016.html

    Nu in ultimul rand:
    – World Debt Clock. National Debt Clocks From Around The World
    http://www.nationaldebtclocks.org/debtclock/czechrepublic
    http://www.nationaldebtclocks.org/debtclock/romania

    http://www.nationaldebtclocks.org/#debtexplained

    – How the Economic Machine Works:
    http://www.economicprinciples.org/

Leave a Reply to Alin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.