Nu ştiu cât de trist să fi fost Sfântul Valentin astăzi, dar sunt sigur ca dacă s-ar fi uitat la ştiri, s-ar fi îngrozit. Cât de sterpe şi despuiate de orice simţire adevarată au fost toate cele arătate. Cât de prost trebuie să fie un realizator de ştiri ca de “ziua îndrăgostiţilor” să prezinte în legătură cu acest subiect: dragoste, ştiri de genul:
- o şcolăriţă şi un tatae s-au dat cu elicopterul ca să sărbătorească dragostea lor şi să-şi jure unul altuia “iubire veşnică”
- doi coreeni mititei s-au dat într-un autobuz de ciocolată ca să simtă şi mai mult dragostea dintre ei
- câteva “perechi” din Târgul Jiu, s-au căsătorit pentru o zi, ca să vadă cum este să te prefaci că-ţi uneşti destinul cu cineva pe viaţă
Cât de prost trebuie să fie un om ca să poată fi mişcat de vreuna din cele de mai sus (şi multe altele şi mai aberante), şi ce legătură au toţi aceştia cu dragostea? Şi cum poate fi filmată dragostea, cum poate fi povestită, aşa în 2-3 paragrafe, ca o ştire oarecare, cum poate fi explicată? Ce om întreg la minte poate spune ca dragostea este doar chimie?
Dar ce e mai grav nu este show-ul de pe sticlă, ci show-ul din viaţa de zi cu zi pe care mulţi l-am putut observa astăzi. Oare căţi oameni nu au fost prinşi în aceast “hei-rup” colectiv, gen “Tovaraşi, pentru progresul iepocii MTV, iubiţi-vă!” şi s-au sforţat cu sau fără elan, să stoarcă din ei ceva zâmbete, ceva gesturi, ceva vorbe ca să arate altora şi să îşi arate lor că şi ei sunt îndrăgostiţi, şi pentru ca mai ales sa nu piardă un prilej ca acesta să sărbătoreasca, chiar dacă PRO-TV nu o să-i filmeze anul acesta. Dar măcar şi ei pot sa “trăiască” viaţa ca orice vedetă.
Dacă altă dată oamenii mergeau la circ ca să vadă maimuţăreală, acum se pare că circul vine la oameni să-i vadă cum se maimuţăresc. Cam asta a fost sentimentul pe care l-am avut uitându-mă la ştiri de “Ziua îndrăgostiţilor”.
Nu mă mai miră nimic însă din toate acestea, dacă oamenii au fost în stare să schimbe Sărbătoarea Naşterii Domnului – Crăciunul, în Sărbătoarea Shopping-ului, mă aştept la orice. Dar pentru că de “ziua îndrăgostiţilor”, la ştiri nu s-a spus un cuvânt despre dragoste, iată cele mai frumoase cuvinte care s-au scris vreodată despre dragoste:
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
