Dupa cum spuneam … despre asigurari

ZF titreaza: Al doilea faliment în asigurări. Companiile cu capital românesc sunt măturate din piaţă

Deja din 2014 am tras unele semnale ca putreziciunea din sistemul financiar incepe sa se vada: mai intai in asigurari si apoi intra in banci. Pe-atunci credeam insa ca o sa arunce gunoiul sub pres:

Indicatorul cel mai clar al problemelor masive din sistemul de asigurari ar fi pretul. Nu vom auzi de falimente spectaculoase pentru ca Isarescu nu va lasa focul sa se aprinda in grajd cand casa lui e facuta tot din paie, dar maririle drastice de preturi vor fi primele semne ca ceva este putred. (BULA ASIGURARILOR SE POATE SPARGE INAINTE DE CEA BANCARA – 20 NOV 2014)

Tot acolo explicam si schemele prin care banii sunt supti din sistem si trasi in afara de catre patroni sub supravegherea cel putin … “neperformanta” a ASF-ului. Nu insist pe cauze: cand tot sistemul financiar este un mare cazino masluit, nu mai conteaza la care masa joci: banci, asigurari, fonduri europene etc.

Sa incercam sa urmarim insa fenomenul din asigurari, deoarece nu doar sistemul bancar este un mare castel de nisip, si prin urmare prabusirea firmelor de asigurari poate fi un preview la furtuna ce poate sa vina oricand in sistemul bancar.

Atat ca importanta “sistemica” (iertati repetarea obsesiva, dar asa vorbesc “specialisti” de la BNR) cat si ca organizare si sensibilitate la criza, sistemul de asigurari este cu cateva iote mai jos de sistemul bancar. Picarea Astrei este echivalentul cu picarea unei banci relativ mari (inainte de criza) care a avut ca model de business volumul cu orice pret (greed is good) si care a fost din plin lovita de criza. (SURSA – 22 OCT 2015)

In acel articol de anul trecut, incercam sa fac o comparatie intre asigurari si banci si mai ales intre sistemul de protectie in cazul falimentarii unei firme de asigurari comparativ cu o banca:

O alta paralela am putea face in ceea ce priveste increderea. La fel ca si sistemul bancar si sistemul de asigurari este prezentat ca “fiind de incredere maxima”. Adica, daca de exemplu, la hypermarket se mai intampla sa fii inselat, la banca sau la asigurator, niciodata. Banca nu pica niciodata si nici firma de asigurari nu pica, pentru ca pe de o parte oameni cu salarii astronomice sunt platiti sa reglementeze si sa monitorizeze sistemul si pe de alta parte fiecare banca / firma de asigurare are la ce usa sa bata cand apar problemele: Fondul de Garantare al Depozitelor / Asigurarilor.(SURSA – 22 OCT 2015)

Ar putea spune unii “analisti” ca “purificarea” din sistemul de asigurari este buna, ca elimina firmele “neperformante”. Ignorance is a bliss! Ce bine ar fi sa fie aici doar capitalism in actiune, supravietuirea celui puternic si purificare prin foc. Din pacate Astra si Carpatica sunt doar primele doua piese de domino din lungul sir care va produce un soc pentru consumatorii romani prin explozia costului RCA-ului.

asigurari

Sa argumentez totusi, putin. Chiar daca din punct de vedere competitional, este evident ca eliminarea unor jucatori din piata ofera noi oportunitati celorlalti actori si le aduce inca o mica doza de drog, realitatea este putin mai … nuantata. In primul rand, trebuie sa facem o privire asupra sistemului: sistemul roman de asigurari auto este unul extrem de ineficient. Din mai multe puncte de vedere: de la calcularea riscului soferului, pana la urmarirea istoricului masinii si customizabilitatea ofertelor. Nu cred ca e nevoie sa insist aici, o sa mentionez doar, ca in Elvetia, cand iti cumperi RCA, te intreaba: “acasa ai parcarea ta?” – deci la RCA!, nici nu mai vorbim de cate intrebari ai la CASCO. Faptlu ca pica un jucator, nu face decat sa sperie si mai mult pe ceilalti competitori si sa-i determine sa creasca pretul.

Dincolo de calculul costului, optimizarea acestui calcul si tot ce tine de costurile companiilor, o problema poate si mai mare este umflarea costurilor la service. Cum responsabilitatea muncii, onestitatea, corectitudinea sunt greu de gasit in tara noastra, nu de putine ori, mergem la service si devizul este umflat pentru ca oricum plateste asigurarea si romanul nu e constient ca ignoranta lui se reflecta in pretul pe care il plateste. In mod firesc, chiar daca ne reparam masina pe RCA/CASCO, cand mergem la service trebuei sa cerem devizul si sa ne asiguram ca tot ce s-a bagat acolo este real si ca preturile sunt corecte. De exemplu, daca noi am stat la service doar o ora dar sevice-ul a taxat pe deviz asigurarea cu munca de 2 ore, noi trebuie sa reactionam si sa tragem la rost service-ul, chiar daca nu sunt in joc banii nostri, costul fiind acoperit de asigurare. Ce spun eu, este SF pentru Romania, am vrut doar sa exemplific de ce sistemul de asigurari este extrem de ineficient.

Lipsa de eficienta se vede in preturi. Cum preturile la asigurari afecteaza omul de rand, si cum este doar o chestiune de timp pana cand la presiunea populatiei, ASF-ul (condus de prieteni, cumnati, clienti de politicieni care vor sa castige alegerile) va apela la “reglementarea preturilor” din ce in ce mai agresiva in sensul puneri presiune pe scaderea acestora. Oricum cum poti scade, daca nu ai de unde? Pe de alta parte, spirala cresterii pretului este precum o secera care mai taie din clientii actuali: cu cat creste pretul la RCA, cu atat mai multi oameni renunta la a 2-a sau a 3-a masina, cu atat mai multi pensionari nu mai platesc RCA-ul doar “ca sa fie acolo” si evident efectul cresterii pretului la CASCO se vede si mai puternic in numarul clientilor. Cu cat baza de contributie este mai mica, cu atat costurile sunt mai mari si presiunea pe preturi creste.

Totul este asadar o oala sub presiune la care singurele necunoscute sunt cat de tare este dat aragazul si cat va dura pana capacul sare. Si cand va sarii capacul, efectele se vor simti si in “oalele” vecine, adica in sistemul bancar. Pana atunci insa, vai de broastele de sunt in oala …

PS1: ca sa nu mai lungesc articolul, am ignorat voit inca un element de instabilitate din sistemul asigurarilor: chiar daca sistemul era ineficient, afluenta lichiditatilor si schemele de transfer in alte domenii investitionale, ofereau “o supapa” investitorilor, un motiv pentru existenta in piata; altfel spus, desi era ilegal, o firma de asigurari folosea lichiditatile din asigurari pentru investitii in alte domenii cu randament mai bun, care compensa pierderea din domeniul asigurarilor; patronii erau multumiti pentru ca auto-finantarea era mult mai ieftina decat accesarea creditelor bancare, si in ciuda riscurilor, schema era una profitabila per total; se intelege ca nu oricine isi permitea asta, ci doar cei mai destepti si cei mai protejati

PS2: nu inteleg de ce ZF pune accent pe “capital romanesc” in ceea ce priveste asigurarile. Evident, persepectiva lor este superficiala ca de fiecare data si considera ca know-how-ul strain ar fi motivul aceste diferentieri. Nu neg total, dar know-how-ul este o variabila neesentiala in intreaga ecuatie, in prezent, strainii vor supravietui mult mai bine deoarece au intrat mai tarziu si au target de profit pe termene mult mai lungi, avand in spate finantari mai ieftine. Acest aspect este un “no-brainer“, dupa parerea mea.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *