Din sucelile Sfantului si Marelui Sinod

M-am ferit pana acum sa denumesc acest sinod “talharesc” pentru ca nu aveam inca prea multe argumente si cunostinte. Bineinteles, va mai dura ceva pana cand toti ortodocsii vor intelege talharia care se face, de aceea doresc sa incerc sa ma explic si sa va conving de ce denumirea de talharesc nu este o exagerare, ci este o realitate care ni se va infatisa pas cu pas pe masura ce “sfintele hotarari” care “vor ramane in istorie” sunt publicate si facute cunoscute opiniei publice.

In primul rand, in istoria ortodoxiei, au existat Sapte Mari si Sinoade Sfinte, restul celorlalte au fost sinoade locale fara nici o importanta sau relevanta pentru credinta universala, care au abordat probleme si chestiuni locale. Pe langa sinoadele locale acceptate si ramase in istorie, multe dintre tentativele anterioare de sinoade care s-au autointitulat “mari si sfinte”, au fost ulterior denumite de ortodocsi “sinoade talharesti”. De asemenea, daca ne uitam in istoria sinoadelor sfinte, in general, in randul acestora credinta s-a intarit prin detasarea de unele erezii, prin intarirea unor dogme acceptate dar puse sub semnul intrebarii de unele fete bisericesti “inovatoare” care doreau adaptarea “la lumea contemporana” a credintei. Daca la acest sinod s-ar pune sub anatema ecumenismul, Sfantul si Mrele din titulatura poate si-ar justifica numele. Eu insa nu stiu inca ce hotarari importante trebuie sa fie luate la acest sinod.

Majoritatea, daca nu toate sinoadele talharesti au un singur lucru in comun: diluarea consistentei invataturii de credinta si incercarea de lipire a ortodoxiei de alte credinte. Altfel spus, nu sinoadele care aduceau clarificari, abordau erezii locale, eliminau tendinte gresite sau reintareau hotarari vechi au fost talharesti ci mai ales acelea care priveau relatiile cu “lumea contemporana” …

Sa exemplificam doar cu Sinodul de la Ferrara – Florenta prin care speculand problemele politice ale ortodocsilor din est, catolicii incercau sa ii asimileze pe greci intr-un mod similar in care au reusit si prin alte locuri: cu “negocieri”, cu “compromisuri”, cu “pogoraminte” de la credinta catolica, permitand tuturor sa isi pastreze ritul si imbracamintea si cerandu-le mai intai sa accepte pe papa, restul schimbarilor urmand sa vina ulterior. Ce a urmat, nu va mai plictisesc doar reamintesc ca singurul ortodox care nu a semnat “sfintele acorduri” a fost canonizat.

De altfel, sinodurile talharesti rareori raman in amintirea ortodocsilor din simplul motiv ca de cele mai multe ori, nu mai raman ortodocsi dupa ele. Asa s-a intamplat de exemplu cu Sfantul si Marele Sinod al epicopilor din Transilvania de la 1698 prin care mitropolitii ortodocsi tradatori, sub amenitarea pustii, au acceptat sa se inchine papei. Bineinteles, in “declaratia oficiala”, au pastrat credinta, unitatea cu catolicii fiind justificata prin adaptare la realitatile contemporane ale vremii si prin renuntarea la “sentimentele negative” fata de “fratii catolici”. Conform hotararilor istorice luate la acel sinod, credinta nu era alterata, doar ca ortodocsii erau rugati sa zica o ectenie si pentru papa si mitropolitii sa ii sarute mana. Schimbarile au avut loc ulterior, pas cu pas, sinodul a fost doar inceputul.

Principalul motiv pentru care denumesc acest sinod talharesc este lipsa reprezentarii. Si nu ma refer aici doar la lipsa unor biserici ortodoxe care reprezinta mai mult de 70% dintre ortodocsi ca numar.

Chiar si ierarhii prezenti si care pretind ca reprezinta popoarele lor drept-maritoare, in realitate nu le reprezinta. Si prin lipsa reprezentarii, nu ma refer doar la carcotasi si anti-ecumenisti habotnici care din principiu nu se simt reprezentati de ierarhi din simplul motiv ca ii cred cazuti pentru pupaciunile si rugaciunile facute impreuna cu eterodocsii. Prin lipsa reprezentantei ma refer ca sinodalii nu sunt acolo ca sa rezolve niste probleme stringente ale credintei care au starnit dezbateri, certuri, neintelegeri. Uitati-va in jur si intrebati oamenii! Nu doar romanii sunt nestiutori si asteapta cu nerabdare sa vada ce hotarasc astia pentru ca oricum noi nu stiam ca sunt probleme care trebuie rezolvate (cu exceptia ecumenismului). Da, exista apostazie multa, desfranare, homosexualitate, da, stim ca pacatul in ziua de astazi s-a inmultit ca niciodata, insa cu toate acestea, necesitatea unui sfant si mare sinod nu este inteleasa de popor si prin urmare, nu ne trebuie prea multa duhovnicie sa intelegem ca daca poporul nu simte asta, asta e si voia lui Dumnezeu.

Poate ca totusi poporul ortodox, atat cel din Romania cat si cel din toata lumea (mai ales in Grecia si Rusia) simte ca lipseste ceva ortodoxiei: marturisirea ortodoxa! Poate lipseste marturisirea si poate ca prea multi ierarhi s-au culcat prea mult in pat cu catolicii, dincolo de baterile pe umar si intalnirile politice si diplomatice. Se simte, mai mult sau mai putin in aer, o presiune spre o unitate fortata si poporul vede cum pas cu pas unii ierarhi nu doar ca tac si fac, ci fac pe la spate incercand sa ascunda faptele lor si intentiile reale. Am ramas socat cand am aflat ca la intalnirea episcopilor ortodocsi in care s-a discutat impartasirea lui Corneanu la catolici, cand acesta a inceput sa spuna: “fratilor sa stiti, ca oricum eu m-am mai impartasit si alta data la catolici si am slujit cu ei”, iubitul nostru patriarh l-a tras de mana si i-a zis la ureche “hai lasa, acum, nu mai spune toate …”. Ne mai miram de ce dogmele, traditia si canoanele ortodoxe foarte clare nu au fost respectate, daca nici macar penitentul nu era lasat sa isi spuna pacatele? Vedem deci ca desi in interviuri si predici, patriarhul nostru se arata drept-maritor si pastrator al credintei, in fapte se arata altfel. Ne mai miram de ce ortodocsii sunt sceptici si tematori cu privire la acest sinod? Asa cum noi romanii nu avem incredere in patriarhul nostru si ne e teama ca e prea “lax” cand e vorba de pastarea credintei, la fel se intampla in toate bisericile surori, de unde si lipsa reprezentarii reale a participantilor la acest sinod.

Este foarte greu pentru un simplu ortodox sa desluseasca tainele teologice ale unor documente sinodale, oricat de “traduse” in limbaj simplu ar fi ele de catre “teologii luminati”. De exemplu, eu desi am citit documentele “originale”, nu am inteles mare lucru, ce anume se schimba, ce se hotaraste nou, care e scopul acestui sinod. Reafirmarea credintei sau marturisirea comuna a credintei ortodoxe in fata lumii, cum ni se spune, nu isi au rostul sub stindardul unui Sinod. Adica nu e nevoie de un Sinod pentru asta! Ce rost are sa reafirmi ca postul e important sau ca casatoria e sfanta taina?! Sau partea aceea cu “afirmarea credintei in lumea contemporana”, ca parca de aia se face sinodul asta, ca sa afirme ortodoxia …

Totusi, nu suntem idioti! Nu pentru astfel de lucruri se intalnesc ei si nu am aflat inca pentru ce. Iata ce ne spunea domnul teolog Radu Preda de la Cluj, ca acest Mare si Sfant Sinod o sa hotarasca ca salamul de soia nu e de post … si ca rusii sunt impotrivitori si nu vin sa primeasca si ei ca salamul de soia nu e de post, deoarece sunt carcotasi si asculta de Putin si vor sa puna bete in roate lui Bartolomeu. Cam astfel ne explica delegatul BOR ce inseamna acest Sfant si Mare Sinod.

Repet, nu suntem idioti, tovarasi! De aceea, asteptam cu nerabdare si interes CE anume vor hotari, pentru ca toti simtim ca ceva e in neregula la acest sinod si privim neparticiparea unor biserici importante ca un semn de la Dumnezeu ca Sfantul Sinod nu ar fi tocmai prea Sfant si ca are unele probleme …

De asemenea, semne de intrebare apar si dupa reactiile la neparticiparea “nealiniatilor”. Indiferent de cauzele si motivele lor, indiferent de circumstante, faptul cum “sfintii” sinodali au reactionat ne face sa ne punem mari semne de intrebare. Atata rautate si atata graba in a-i acuza pe cei care nu au venit ca isi tradeaza credinciosii si ca ii batjocoresc pe ceilalti care s-au ostenit sa vina, ne pune noi semne de intrebare. Asadar, rusii nu au venit deoarece nu au mai considerat conditiile de sinodalitate prin lipsa celorlalti. Cei care totusi au venit, ii acuza pe rusi de neseriozitate pentru ca i-au facut sa vina degeaba? Pai nu mai bine stateau si ei acasa, cum au facut rusii? In ce fel i-au facut rusii sa vina degeaba pe sfintii sinodali, daca rusii tocmai nu au mai venit si le-au cerut si celorlalti ca sa amane intalnirea. Chiar era atat de imposibila o amanare?

In graba se ia mereu decizii proaste si diavolul isi baga coada. Da, vor zice ei, pregatim acest sinod de zeci de ani, am tot vorbit si comunicat inainte, ce rost avea sa il amanam acum? Ce sa mai discutam? Nu am tot discutat inainte, nu am fost de acord? Vedem din aceasta fermitate si graba ca pacea nu e importanta ci “sfintenia” hotararilor este mai iminenta decat pastrarea unui consens. Poate tocmai greutatea cu care au cazut de acord toate bisericile sa participe si poate tocmai dificultatea caderii de acord care se dobandise inainte, TREBUIA sa ii indemne pe sinodali sa amane si sa incerce sa pastreze consensul, sa pastreze pacea cu orice pret si sa nu produca falii si rupturi in ortodoxie, prin graba si precipitarea intalnirii. Ce s-ar fi pierdut? Rezervarile la hoteluri? Pentru bani, punem noi in pericol unitatea, fratietatea si posibilitatea intaririi bisericii prin participarea tuturor madularelor? Nu exista cumva un nonsens in intreaga motivare a tinerii sinodului dupa ce rusii si-au anuntat neparticiparea?

Inainte de anuntul rusilor, hai sa zicem, mai mergea: georgienii nu vroiau sa vina, sarbii au fost totusi convins pe ultima suta, bulgarii s-au intors pe ultima suta de metri si exista speranta sa se razgandeasca si ei, la fel ca sarbii si sa vina toti. Hai sa zicem, ca daca nu veneau bulgarii si sarbii nu era chiar sfarsitul sinodalitatii, mai ales ca acestia au declarat ca sunt interesati de ce hotarari se vor lua si vor decide ulterior daca primesc sau nu, deci nu au negat sinodul, nu s-au opus apriori. Insa, atunci cand si rusii s-au retras, chiar mai avea sens sa continue sinodul si  chiar cred ca ei fac voia lui Dumnezeu, trecand peste asta? Spunea Mavrichi intr-o conferinta de presa ca in ortodoxie nu conteaza numarul, ca nu reprezentarea numerica conteaza …

Pentru a intelege … lipsa de duhovnicie si unitate a participantilor la acest sinod as dori sa exemplific doar cu o mica intamplare, cu analizarea raspunsului unui ierarh participant catre intrebarea pusa de o “pastorita” din Suedia care reprezenta doua ziare crestine, unul catolic si unul protestant (ei deja sunt “una”). Intrebarea a fost facuta la o conferinta de presa din 23 Iunie.

INTREBARE: Ati vorbit despre doua documente care au fost acceptate. La acest sinod pan-ortodox sau sfant (nu stiu cum mai este numit) lipsesc patru biserici ortodoxe. Care mai este valoarea acestor documente? Se aplica ele si bisericilor care lipsesc? Cum tratati lipsa lor? Femeia radea cand a pus intrebarea, cu o nota de ironie cu privire la problema statutara a sinodului si prin urmare neclaritatea statualitatii hotararilor lui. Un lucru normal pentru un reporter, dar anormal pentru un luteran care oricum nu prea au baze pentru credinta lor sucita si creata pe un fundament complet incetosat, cu minime pretentii de consistenta logica sau dogmatica. Oricum, intr-un fel ea e obisnuita sa puna intrebari dificile, obisnuita fiind probabil cu dezbaterea democratica si libertatea de opinie din vest. Femeia nu e timida ca ziaristii nostri, care fie sunt angajati oficiali ai BOR si prin urmare nu isi permit nici sa creeze contextul unor intrebari incomode, daramite sa mai si puna una, fie cei laici din presa scrisa, sunt setati pe a arunca cu noroi si a face caterinca de orice este legat de ortodoxie. Intrebarea este buna, de aceea am si selectat-o pentru acest articol.

RASPUNS de arhiepiscopul Job of Thelesos: Doua documente sunt SEMNATE, nu doar acceptate. Mai avem inca doua la care discutiile s-au terminat si unul care mai e discutat. Probabil unul dintre acestea doua vor fi semnate astazi, dupa-amiaza. Pentru a raspunde intrebarii dumneavoastra, dupa cum am spus in zilele dinainte, noi suntem aici, bisericile noaste au venit aici pentru Sfantul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Altfel spus: nu vedeti ce scrie pe afis, ce puneti intrebari de astea?! Nu ne-am adunat aici pentru o conferinta sau pentru o consultare sau pentru o sinaxa, sau pentru o intalnire, ci pentru SINOD. Acest SFANT SI MARE Sinod a fost acceptat de Sinaxa Întâistătătorilor Biserici Ortodoxe in Ianuarie la Chambésy, pe baza unei decizii luate prin consens si NUMAI Sinaxa Intaistatatorilor ar putea amana sau schimba statutul acestui Sinod. Cu adevarat acest ierarh ar putea sa fie un politician perfect, mai ales pe plaiuri mioritice. Foloseste un rationament si niste suceli de argumente uimitor de machiavelice. Care-va-sa-zica, daca am fost la cumparaturi si am cumparat paine, cand am ajuns acasa si am scos din plasa ne-am trezit cu o placinta, daca pe bon scrie paine, inseamna ca e paine. Ce daca painea asta nu mai e paine? Daca pe bonul pe care am cumparat scria paine, numai daca am merge inapoi la magazin si am cere sa nu mai scrie pe bon paine, numai atunci nu ar mai fi paine. Deci nu realitatea conteaza, nu adevarul in sine, ci PROCEDURILE, realitatile virtuale cu specific organizatoric si birocratic … Ca si cum hotararea Intaistatatorilor avea deja putere de Sinod, nu definitia si intelegerea comuna a termenului de Sinod constituie Sinod, conform acestui ierarh ortodox, ci realitatea virtuala a unei hartii istorice, a unui document istoric la care s-a cazut de acord ca acesta trebuie sa fie Sinod. Realitatea din fata ochilor nostri nu conteaza, ci este subscrisa puterii hartiei si a textului tiparit pe ea in care s-a hotarat ca acesta trebuie sa fie Sfantul si Marele Sinod. Observati absurditatea acestui argument? Dupa acest ierarh si daca la intalnire ar fi venit doar Albania si Insulele Feroe, tot era Sfantul si Marele Sinod, pentru ca asa se hotarase. Dupa cum am mai spus acum cateva zile, trebuie sa privim acest Sfant si Mare Sinod ca un proces, nu doar ca un eveniment. Asta e noua, oare chiar asta e pozitia oficiala? Pai daca Sinodul e un proces, amanarea nu putea sa fie tot parte din proces, care era urgenta?! Acum participam la evenimentul adunarii si al discutarii, dar trebuie sa ne amintim ca acest sinod a fost pregatit de mai mult de 50 de ani de consultari pan-ortodoxe, documentele care sunt discutate acum au fost compuse, scrise, discutate si amendate de TOATE bisericile ortodoxe in timpul intalnirilor si conferintelor panortodoxe si dupa sesiunea de incheiere a acestui sinod va urma procesul de receptare a sinodului. Probabil aici se refera la primirea cu surle si trambite a hotararilor intaistatatorilor de catre poporul drept-credincios. Este clar insa pentru noi, pentru bisericile care au venit aici, ca am venit aici pentru sinod si ca deciziile luate ne obliga sa le respectam.

Pe scurt, femeia intreba daca sfintii sinodali au pretentia ca si ceilalti sa respecte hotararile si sa se supuna lor, stiut fiind ca acceptarea reciproca in ortodoxie (pomenirea) se face doar cand exista conses cu privire la toate problemele ce tin de dogma. Urmeaza apoi, o intrebare si mai banala si fireasca a unui grec, la care raspunde purtatorul de cuvant al sinodului (cel mare si sfant):

INTREBARE: Cu tot respectul. Limba greaca e foarte bogata si sunt nuante atasate cuvintelor. Cand vorbim de omofonia, consens este un cuvant diferit de unanimitatea care priveste decizia luata cu acordul tuturor. La acest sinod exista absenta a 150 de milioane de ortodocsi. Cum explicati situatia?

RASPUNS: Unanimitatea inseamna ceva, dictatul majoritatii inseamna ceva. Altfel spus, lasati-o mai moale, stati sa va spun eu cum stau lucrurile … Insa inainte de a avea asta, in primul rand este conditia SA COMUNICI. Si parinti de la Sfantul si Marele Sinod, de fapt comunica de 4 zile. Nimeni pare sa nu realizeze aceasta cruciala realizare a sinodului: de mii de ani nu au vorbit intre ei si acum chiar vorbesc. Wow! Asta nu o stiam! De mii de ani, ierarhii nostri nu vorbesc intre ei? Pai la cel se tot plimba atunci, ca auzim mereu de tot felul de vizite fratesti, intalniri, conferinte panortodoxe si mai ales intalnirile ecemeniste. Marii nostri ierarhi nu au reusit macar la intalnirile ecumeniste organizate de papi si la care nu prea lipsesc sa discute intre ei? Aceast fapt este ceva imens, indiferent de orice numar ai pune langa el.

Sa facem un mic rezulmat al conferinte de presa. Jocul pare ca un meci de fotbal in care aparatorii “Sfintilor Parinti” sunt pusi la zid de ziaristi care pun mereu si mereu aceeasi intrebare, cu privire la legitimitatea sinodalitatii. Prima intrebare a fost daca participantii au pretentia ca si absentii sa respecte hotararilor. O intrebare pertinenta, pentru ca abordeaza riscul unei schisme in ortodoxie, principala posibila consecinta nefasta a acestui “Sfant Sinod”.  Raspunsul pe scurt al episcoului Job este “noi am venit aici pentru ca asa am fost programati de Sinaxa Intaistatatorilor in Ianuarie si nu aveam cum sa ne resetam si chiar daca conditiile de sinod nu mai exista, noi facem ce s-a hotarat si hotararile ni le asumam. Restul … stiti, sinodul e un proces, blah, blah.

Urmeaza apoi intre o intrebare a unui grec de data asta: totusi, stiti, 150 de milioane de ortodocsi nu sunt reprezentati. Raspunde purtatorul de cuvant, un preot ce tine de Patriarhia Ecumenica: ce vorbiti de numere, nu vedeti ca sfintii parinti “vorbesc intre ei!”. Asa ceva nu s-a intamplat de mii de ani. Mirat de raspunsul evasiv si total pe langa al parintelui, acelasi reporter revine cu clarificari, din pacate netraduse (grecii astia cred ca toti stiu limba lor …). Iata raspunsul in continuare, care teoretic reprezinta completarile parintelui purtator de cuvant la insistenta grecului cu privire la unanimitate:

RASPUNS: Un raspun tehnic ar fi ca principiul unanimitatii nu a fost abolit. Ar fi fost si clumea, pe langa faptul ca ar fi negat matematica … Pentru cei care sunt aici, tehnic. Din nou parintele repeta tehnic, prin aceasta adaugire lasand de inteles ca ne-tehnic, – orice o intelege el prin asta – unanimitatea s-a pastrat si prin lipsa rusilor si a celorlalti. Dar doresc sa subliniez acest fenomen extraordinar al sinodului: cei 300 de reprezentanti vorbesc intre ei. Poate pentru voi asta e nimic, insa pentru noi este ceva imens. Adica: mai terminati o data cu unanimitatea asta, voi nu vedeti ca 300 de ortodocsi vorbesc intre ei? Ce va trebuie mai mult? Ar fi important cred sa ne rezumam la ce se intampla concret la Sinod. Deci, desi tehnic nu e Sinod – doar ce a recunoscut mai inainte – , hai sa trecem peste asta si sa vedem ce face Sinodul de fapt. E o vorba care zice ca uneori, o tigara e doar o tigara (adica nu e dispozitiv de spionat, nu contine nimic ascuns – cu privire la suspiciunea de tradare care pluteste in aer). In acest caz particular, consiliul se intalneste si vorbeste. Nu trebuie sa cautati spioni americani. Uneori sunt doar 300 de episcopi, adunati impreuna, sprijiniti de milioane de ortodocsi, care DOAR doresc ca biserica lor sa glasuiasca.

Din nou, observam raspunsul in afara oricarui sens cu privire la intrebarile simple si clare: este sau nu Sfant Sinod, hotararile sunt sau nu cu pretentie de SFINTE si care sa oblige TOATA LUMEA ORTODOXA sa adere la ele sub amenitarea ruperii comuniunii, sau pur si simplu intalnirea e doar o sinaxa intre parinti. Lucru de altfel negat vehement chiar cu 5 minute mai inainte de IPS Job. Tehnic si practic, raspunsul parintelui este ca aceasta este o adunare in care se comunica, ierarhii si teologii vorbesc intre ei, asta e tot. 

Ori asta nu clar e “tot”, dupa cum puteti observa din cotinuarea conferintei de presa in care ceata este si mai mult intarita de un roman – Ionut Mavrichi – care dorind sa “clarifice” chestiunea, nici mai mult nici mai putin nu face decat sa bata cu pumnul in masa si sa declare: “Daca unele biserici nu sunt aici prezente, nu afecteaza modul in care functioneaza Sinodul.  Pe de alta parte, sinodalitatea nu e o chestiune de numar. Pe bune? Dar ce fel de chestiune este sinodalitatea daca nu de numar. Numarul nu reprezinta unitatea? Arie si cu acolitii lui  nu conteaza ca au fost singuri impotriva tuturor celorlalti episcopi care i-au rejectat? Erau 2-3 vs cateva sute, asta nu a contat?! Nu conteaza cati crestini nu sunt reprezentati. Ei trebuiau sa fie reprezentati deoarece a fost o decizie comuna de a veni aici, de a avea acest sistem de votare, sa avem aceste topicuri care sa fie discutate. Deci chiar daca numarul nu conteaza, chiar daca ar conta cumva (ca doar sunt 150 de milioane lipsa), ei trebuiau sa fie aici. Pai credem si noi ca trebuia, dar ete ca nu sunt! Faptul ca au fost de acord inainte nu are nici o relevanta pentru lipsa sinodalitatii actuale. Sinodul a fost un simplu proiect si prin lipsa lor nu mai este Sinod. Sinodalitatea nu este afectata Wow! Nici macar vorbitorii anteriori nu au avut curajul sa fie atat de expliciti, macar au evitat si eludat un raspuns clar. Avem sinoade ecumenice in care nu au participat patriarhi ai unor biserici cand existau doar 5 patriarhii. Asta nu a facut acele sinoade ecumenice mai putin ecumenice. Ce nu mentioneaza insa in raspunsul sau domnul Mavrichi si dovedeste marsavia si ticalosia de care a fost afectat prin impreuna lucrarea deloc plina de har la care se face slujitor, este ca la acele Sfinte Sinoade, lipsa patriarhilor nu s-a facut IN SEMN DE PROTEST, ca in cazul de fata, ci din motive GEOGRAFICE si POLITICE, patriarhii avand totusi REPREZENTATI care aveau putere REPREZENTATIVA. Ei nu au participat pentru ca nu vrut, ci pentru ca nu au putut. Chiar daca tehnic, literar altfel spus, fizic patriarhii nu au participat, a face paralela intre opozitia actuala a celor care nu participa si apelul la amanarea si rediscutarea organizarii Sfantului si Marelui Sinod, a face o paralela intre cele doua situatii de azi si de atunci este cel putin o manipulare crasa, rau intentionata, fara nici o semnificatie nici macar din punct de vedere istoric ca sa nu mai zicem din punct de vedere logic. 

Interviul continua la fel de interesant. Intrebarile sunt cu privire la legitimitate (culmea, toata lumea isi pune problema asta, mai putin participantii) si persoanele care raspund, fie ele ierarhi, preoti sau teologi nu reusesc sa raspunda clar la nici o intrebare: daca e sinod, are pretentia ca hotararile sa ii fie ascultate de toti? O sa fie caterisiti/afurisiti cei care nu le accepta? Sau hotararile sunt doar asa, niste discutii, o simpla sinaxa, cu cateva declaratii “despre lume” cu cateva “reafirmari” ale credintei.

Initial am vrut sa intitulez acest articol “Ce sa ne asteptam de la Sinodul Talharesc din Creta?”. Cred ca e inca prea devreme, tare mi-e teama ca chiar ce intrevedem noi ca se va intampla: o mica mare schisma, este prematur si cu mult sub lucrurile si mai rele care ne asteapta. O sa mai astept ceva timp, sa ma informez mai mult. Consecintele cu privire la urmari sunt insa legate de lovirea in unitatea bisericii care pana acum era macar implicita, macar stearsa, chiar daca neafirmata zgomotos (cum se bat pe piept ierarhii participanti la acest “Sfant si Mare” Sinod). Diavolul, mai ales in zilele noastre si mai ales in biserica si in randul popoarelor lucreaza pe directia “divide et impera”. In numele “afirmarii credintei” ierarhii nostri vor reusi ceea ce probabil va fi cunoscut ca “Marea Schisma de la Creta”. Asta in caz fericit in care cu exceptia ruperii de rusi si ceilalti nu se vor decide si alte “improspatari” ale credintei care vor aduce revolutie in patriarhiile participante. Asta cred insa ca tine si de crestinii de acasa, de vigilenta si seriozitatea cu care se vor informa si vor cere raspunsuri ierarhilor care ii conduc.

PS 27 Iunie: in urma unei discutii telefonice cu dl. Mavrichi care s-a aratat jignit de cuvintele mele, as dori sa clarific partea cu majoritatea. Pe scurt, dl. Mavrichi sustine ca se referea la Sinodul al 2-lea ecumenic la care Patriarhul Romei nu s-a prezentat si l-a dat exemplu de sinod cu reprezentare partiala. De asemenea, mi-a mai amintit ca si la primul sinod au participat doar o treime din episcopi. In urma intrebarii mele, de ce a facut totusi paralela cu situatia de astazi, cand rusii (si altii) nu din cauza distantei sau a imposibilitatii de a participa nu au venit, ba chiar au refuzat, dansul mi-a propus sa ma duc la rusi daca nu imi convine situatia pentru ca oricum eu sunt varza la teologie. I-am promis ca o sa studiez sinoadele si mi-a recomandat ironic sa ma duc la Petru Voda sa le studiez, de unde deduc ca si pe dansii vrea sa ii trimita la rusi. Pe scurt, am simtit poate mai cert decat credeam duhul de dezbinare si lipsa dorintei veritabile de unitate si marturisire in comun a credintei. De altfel, in aceeasi ordine de idei, georgienii protesteaza ca sunt acuzati ca nu au venit din motive politice (sursa) si explica din nou cu ce sunt ei impotriva: incalcarea canoanelor. Vom auzi probabil unii teologi ca georgienii tin captivi unitatea sinodala perfecta si ca e de ajuns si 10/14 din patriarhii …

4 comments

  • Rezultatul acestei intalniri dintre unii patriarhi era de asteptat. Sa nu ne amagim ca daca au evocat Sinoadele Sf. Fotie cel Mare, Sf. Grigorie Palama, Sinodul care a respins unirea de la Ferrara-Florenta si altele, s-ar fi castigat ceva. A fost doar o viclenie a ereticilor prezenti acolo pentru a obtine niste “compromisuri”, asa cum este si folosirea in continuare a termenului viclean “biserici”, atribuit sectelor si celorlalte confesiuni eretice.

    Nici nu poate fi vorba ca aceasta intalnire a fost un “mare si sfant sinod”. La Sfintele Sinoade nu se cade la invoiala cu ereticii, ci sunt combatuti si chiar dati anatemei. “Intelegerea” care s-a semnat aici nu are nici-o putere asupra nimanui. Ceea ce s-a “hotarat” drept era deja hotarat de adevaratele Sfinte Sinoade, iar compromisurile eretice nu au nici-o putere de lege indiferent de catre cine au fost semnate.

    Ferice de cei care nu au fost prezenti. Nu si-au manjit mainile si nici nu se fac vinovati de tacere chiar daca nu au participat, pentru ca au aratat public ce nu este in regula cu aceasta intalnire si nu aveau de ce sa participe.

    Gresala cea mai mare este totusi ca patriarhii ortodocsi continua sa i se adreseze ereticului patriarh ecumenic cu formule ca “stapane”, “preafericite” etc.
    In cazul in care acest patriarh eretic ar fi fost la prima tradare a ortodoxiei, atunci era normal sa-l recunoasca de “stapan” si sa incerce sa-l indrepte. La a doua cadere se intalneau mai multi patriarhi ortodocsi si il avertizau sa se indrepte. La a treia tradare, deja trebuia scos de la pomenire, denumit public ca si eretic si dat anatemei.
    Dar acest patriarh eretic a tradat ortodoxia incontinu, de ani si zeci de ani si totusi au amanat sa aplice Canoanele.

    Daca nu ar fi stat la masa cu ereticii si nu s-ar fi complacut in CMB, nu ar mai fi existat nici adunarea asta corecta politic. Poate or sa invete ceva din asta si se vor convinge de Adevarata invatatura dumnezeiasca: “de omul eretic, dupa prima si a doua sfatuire sa te lepezi de el si sa-ti fie ca un pagan si vames”.

    Dar daca stai zeci de ani de zile cu el, si nu doar odata sau de doua ori, ci de sute sau de mii de ori … atunci nu poate exista decat acest rezultat al compromisului cu jumatate de adevar si jumatate de minciuna.

    Slava Domnului ca nu exista nici-o justificare pentru care aceasta adunare sa se poata numi sinod.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/26/documentul-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-aprobat-intr-o-forma-controversata-enciclica-sinodului-panortodox-in-schimb-evoca-sinoadele-sf-fotie-cel-mare-sf-grigorie/

    “Subiectul conștiinței de sine a Bisericii și al identității acesteia, pe care îl abordează textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină” – este unul eclesiologic, adică prin excelență dogmatic.
    Prin urmare, nu este admisibil, din punct de vedere teologic, ca un text care este promovat spre aprobare, pe de o parte să introducă în fapt teoria protestantă a ”ramurilor” – legiferând prin acceptarea sa existența mai multor Biserici cu dogme foarte diferite –, iar pe de altă parte, ”Regulamentul de Organizare și Funcționare a Sinodului” acestuia să îi ignore în fapt pe eventualii ierarhi minoritari ai Bisericilor Locale și să nu ia foarte serios în considerare abordările teologice ale conștiinței lor episcopale.
    Și aici se ridică o întrebare teologică și dogmatică foarte îndreptățită:
    Cum se va mărturisi într-o asemenea situație credința cea una a Bisericii, ”cu o singură gură și-o singură inimă”?
    Cum vor putea Părinții Sinodali să spună: ”părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă”?
    Cum vor arăta că au ”mintea lui Hristos”, întocmai cum susțineau Părinții de Dumnezeu purtători ai Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii?”

    http://sinodultalharesc.xyz/2016/06/26/mesajul-catre-lume-al-sinodului-panortodox-este-eretic-prin-acceptarea-eterodocsilor-ca-fiind-biserica-crestina/

  • S-au cam infierbintat spiritele.
    Si dupa cum se pare, cam degeaba pana la urma.

    Da’ e cool sa te ambalezi din timp, cine stie, daca se materializeaza paranoia, poate cineva te ia drept profet.

  • Pingback: Sinodul din Creta – altoirea corectitudinii politice pe ortodoxie. Articol de Gigel Chiazna | Bucovina Profundă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *