Starea lumii

Vine toamna si e moment de recapitulare. Pare pompos titlul “starea lumii”. Ma voi referii doar la cele mai importante chestiuni din care deriva starea lumii si starea Romaniei.

Alegerile din SUA

Nu-mi aduc aminte sa fii existat vreodata  candidati mai periculosi decat acum. Data trecuta, Obama era un mare necunoscut, singurele chestii pe care era acuzat era ca nu e cetatean american si a doua ca hipnotizeaza oamenii. Acum oricine iese in SUA, bine nu o sa fie. Trump – un dezechilibrat patimas si santajabil care poate merge pana la a deveni un nou Mussolini (in caz ca nu o sa fie oprit de armata intre timp, caci lobby-urile sau ucigasii platiti nu prea mai pot in ziua de azi sa faca mare lucru in ceea ce priveste presedintele SUA – omul are totusi butonul; sa ne amintim o replica dintr-un serial foarte asemanator cu realitatea – House of Cards – in care presedintele il ameninta pe un miliardar dusman: you have the money but I have the guys with the big guns!). Hillary – zisa si Hitlery este o nescrupuloasa care calca pe cadavre. Zilele trecute a fost omorat avocatul Wikileaks ca avertisment pentru Assange care lansase o recompensa pentru orice informatii care sa ajute aflarea adevarului cu privire la o alta crima pusa in spinarea familiei Clinton. Clinton este omul bancherilor si al establishmentului si probabil va castiga. Nu va avea scrupule cu Rusia si lady mana de fier nu va da inapoi de la lansarea celui de-al 3-lea Razboi Mondial. Evident o va coace pas cu pas, nu e la fel de navalnica ca Trump. Si aici adaugam paranteza: daca armata o va lasa. Tot adaug paranteza asta, pentru ca daca nu speram macar o farama ca macar in randul armatei SUA mai sunt ceva babaci cu cap care realizeaza ca un razboi cu Rusia inseamna sfarsitul lumii, atunci nu mai are rost sa mergem la munca.

Indiferent cine iese, exista riscuri. Exista insa si o mica speranta: sa iese Trump si sa se tina de cuvant in sensul de a realiza pacea intre SUA si Rusia si de a limita aprinderea de focare in toata lumea – obicei mai nou al armatei americane, de cand cu Serbia, Irak, si incetand cu Primavara Araba si cu Ucraina.

Tot amintesc mereu ca americanii nu realizeaza pericolul unui razboi cu Rusia. Voi explica de ce in capitolul urmator:

Politaiul lumii

Vrem, nu vrem, ne place, nu ne place, ne ajuta, nu ne ajuta, SUA este inca politaiul lumii. Inainte de a explica cuvantul “inca”, voi detalia ce anume constituie superioritatea americana si cat de trainica este aceasta. Mai exact, se pune intrebarea: oare cat timp vor mai reusi americanii sa detina superioritatea. Este importanta aceasta intrebare pentru ca un corolar al ei este: schimbarea se va face cu pace sau cu razboi? Poate istoria ma contrazice in sensul ca de fiecare data trecerea intre imperiile “politai” s-a facut cu razboi, mai ales in ultimul timp. Evident este o intrebare extrem de complexa, pentru care sunt scrise carti.

As pleca insa de la ce anume constituie dominatia pentru ca este total ignorat acest aspect sau este trivial explicat. Nu numarul avioanelor si portavioanelor, nu banii alocati armatei, nu tancurile sau elicopterele si nici macar nuclearele americanilor nu le ofera superioritatea. Ce le ofera superioritatea este armatei americane in intreaga lume si capacitatea sa se implice in orice punct de conflict (aproape) si sa isi impuna politica (aproape) este superioritatea aeriana, altfel spus F-22. Fara aceasta, toate celelalte sunt zero. La ce i-a folosit lui Sadam ca avea a 4-a armata a lumii, dotata destul de bine pentru o tara mica (comparativ cu marile puteri), care armata era deja cuceritoare a unei alte tari (Kuweitul) si avea chiar si experienta unui razboi cu Iranul sustinut pe atunci de americani! Nu era deci cum ar fi Romania, o tara cu o armata simoblica dezmembrata si fara dotari moderne. Si cu toate acestea, desi avea peste 350.000 de soldati, o mana de elicoptere Apache si cateva bombardiere strategice i-au pus in genunchi pe fiorosii soldatii irakieni cu ale lor tancuri.

Superioritatea aeriana, in ziua de astazi, chiar incepand din al 2-lea Razboi Mondial poate, a fost de departe factorul care decide invingatorul. Si americanii o detin de cativa ani, insa chinezii vin puternic din urma. In ciuda focusari pe Rusia si pe refacerea armatei acesteia care a precipitat aprinderea focarului Ucraina pentru a frana cat de cat avansul acesteia, adevaratul competitor al americanilor sunt chinezii care sunt de neoprit din punctul de vedere al dezvoltarii economice si al asimilarii tehnologiei. In plus, dupa calculele istorice (statistica altfel zis) in vreo 10 ani, daca mentin ritmul, chinezii o sa ajunga sa aloce armatei sume similare cu cele ale americanilor (pentru inceput doar ca procent, si ulterior ca cuantum). Generalii americani trag semnale de alarma. Bineinteles, tanguiala lor poate fi doar un teatru pe care il joaca pentru a justifica si a cere bani cat mai multi pentru armata. Insa chinezii au ce sa arate: acum cativa ani, un submarin chinez care putea sa poarte focoase nucleare si-a aratat nasul in apele din preajma Californiei. Pe langa acest incident, mai sunt teorii ale conspiratiei conform carora chinezii chiar ar fi tras cu o racheta – demonstrativa – pe coasta de vest a Americii.

Pe langa superioritatea aeriana pe care chinezii o au de furat de la americani ar mai fi echivalarea arsenalului de nucleare. Si aici chinezii mai au ceva de munca, desi unde anume se afla fiecare este greu de determinat.

Pe langa capacitatile militare si chestiunea superioritatii, evident intervine factorul intereselor. Este evident ca China nu are tendinte expansioniste,dar totusi sunt cateva zone pe care vrea sa le recupereze. Dupa succesul cu Hong Kong-ul, chinezii vor sa recupereze Marea Chinei si Taiwan-ul. Insulele din nordul Japoniei sunt si ele pe lista, dar nu vor risca un razboi aiurea cu Japonia pentru 2 petice de pamant, momentan galagia tine de propaganda si nervi.

Dincolo de interese, putem sa ne gandim ce o sa vrea partidul in caz ca o sa dobandeasca superioritatea militara asupra SUA?

Razboiul cu Rusia

Sunt sanse mari de un razboi cu Rusia. Imperiul se tot indreapta spre Moscova. Daca ne-am uita pe o harta incepand din 1989, am vedea cum incet-incet NATO asimileaza noi si noi din zonele buffer pe care Rusia si le facuse in incercarea de a se proteja de vest, dupa ce pericolul hitlerist fusese indepartat. Noi suntem obisnuiti sa gandim in termenii si ideile pe care ni le toarna in cap presa zi de zi: Rusia – bad, NATO – good, democratie americana = good, putinism / comunism = bad. La nivelul imperiilor insa lucrurile nu sunt deloc atat de simple. Fiecare mare imperiu are miscari similare cu placile tectonice. Desi traim la intretaierea acestor placi tectonice de mii de ani, se pare ca tot nu am invatat sa supravietuim frecusurilor si sa ne ferim ca linia cutremurelor sa treaca chiar tocmai pe la noi. Rareori am fentat-o! Rusia are un spatiu vital si cu fiecare bucatica mancata din acest spatiu vital se apropie momentul in care vor fi nevoiti sa apeleze la ultima lor arma: nucleara.

Asadar, Imperiul se indreapta spre Moscova si faptul ca au preferat Ucraina nu este intamplator. Inainte de Ucraina sa nu uitam ca a fost Georgia. In timp ce Putin era in China la olimpiada, americanii i-au pus pe georgieni sa ii testeze pe rusi sa vada in ce masura o sa reactioneze. Am mai explicat fenomenul printr-un videoclip: mereu cand e bataie intre doua gasti, se gaseste un fraier care si-o fura si Georgia asta a facut: s-au lasat georgienii vrajiti si amagiti de NATO, ba ca ii ajuta, ba ca ii primesc si pe ei, ba ca nu o sa indrazneasca rusii sa vina peste ei si ursul vazundu-se incoltit a reactionat rapid si brutal.

Debarasandu-ne asadar de emotii si patimi partinitoare si privind lucrurile la rece sa intelegem fenomenele: Imperiul Anglo-American, fara acordul UE (“Fuck the UE”) i-a pus pe ucrainieni sa ii goneasca pe rusi. Ne dam seama ce ar fi urmat daca rusii ar fi stat cu mana in san: in 2-3 ani, americanii veneau si “investeau” masiv, iar peste 4-5 ani ii integrau in NATO si maine-poimaine isi plasau rachetele nu la Deveselu ci poate langa Kiev.

Nu e prea bine sa fii rus in zilele de astazi cand vezi ca se apropie rachetele NATO de tine si o sa vina vremea cand vrei nu vrei, trebuie sa pui steagul UE pe primarie si sa juri credinta crucii intoarse (logo-ul NATO) si Parlamentului de la Bruxelles (Turnul Babilonului). Da, Rusia este inca o mare putere, rusii au inca sanse sa reziste si mai au ceva nucleare. Dar probabil americanii au mai multe si este doar o chestiune de timp pana cand avand in vedere viteza inovatiei si a tehnologiei, americanii o sa fie capabil sa neutralizeze toate capacitatile nucleare ale rusilor si chinezilor la un loc. Iata deci inca un stres pentru rusi, nu doar invazia spatiului lor vital.

Tehnologie, inovatie

Traim vremuri epopeice din punctul de vedere al avansului tehnologic: puterea computationala se dubleaza inca la fiecare 2 ani, inteligenta artificiala sare bariere dupa bariere, quantum computing bate la usa si modificarea genetica poate fi facuta cu precizie maxima, direct in organism, prin noua tehnologie CRISPR care va permite noi si noi minunatii inimaginabile in prezent cum ar fi producerea unei generatii de super oameni: mai puternici, mai destepti, cu ochi albastri, par blond, mai rezistenti la boli etc.

Daca alta data tehnologiile cele mai avansate erau apanajul guvernelor si ale armatelor, in prezent corporatiile multinationale (sau mai bine zis supra-nationale) dicteaza cand vine vorba de tehnologii. Evident exista afinitati si evident controlul nu este total independent. Insa exista speranta ca macar unele tehnologii sa nu poata fi acaparate de un guvern si sa fie folosite pentru dezvoltarea unei dictaturi tehnocratice globale – care este de fapt principala spaima a lumii post-moderne.

De vreme ce natiunile nu mai exista sau sunt pe moarte, de vreme ce tarile sunt diluate in ciorbe continentale, este un reflex firesc sa iti pui problema: ce vor astia sa ne faca, de ne tot unesc cu forta cu atata ardoare?

SUA are de departe dominatia cand vine vorba de inovatie. Tesla este un singur exemplu, ca sa nu mai zic Google sau Apple care sunt deja “dinozauri” desi nu au nici 50 de ani. Tesla va scrie istorie – a scris deja istorie – si faptul ca nu fac fata la comenzi este poate cel mai clar indicator a ce va urma. De departe, americanii au aratat ca dolarul nu va pica si ca pot sa creeze, sa gestioneze si sa stinga crize in alte parti intr-un dans ametitor care a permis ca suveranitatea hartiei verzi sa ramana nealterata nici de vreun competitor de alta culoare (BRICS, Euro sau Yen) si nici macar de aur sau bitcoin. Urmaresc de 4-5 ani canale Youtube si nume sonore care ii canta deja prohodul si care isi lanseaza periodic avertismente: “O mare criza urmeaza sa vina peste noi” sau “Dolarul este mort”. Daca ar fi sa revizuiesc articolele panicarde prin care anuntam colapsul financiar, cred ca as cam sterge 99%. Nu va exista nici un colaps, realitatea virtuala a finantelor domina deja realitatea economica. Altfel spus, finantele si economia sunt total supuse geopoliticii, sunt consecinte ale geopoliticii si nu invers. Mi-a luat mult sa accept aceasta anomalie, dar iat-o exprimata in premiera.

Pe zi ce trece, este mai clar ca dolarul nu va muri si ca puterea dolarului este strict legata de puterea armatei americane care in prezent nu poate fi contestata.

Romania

Avand in vedere cele enumerate mai jos, multi romani probabil se linistesc si zic: ce bine de noi ca ne-am dat cu americanii. Este evident o gandire infantila. Romania se afla in pozitia Georgiei inainte sa fie indemnata de americani sa faca prostii, dupa care si-au furat-o si au ramas cu fundul in balta, condamnati la mizerie si deznadejde. Spun asta cu durere pentru poporul georgian care nu are nici o vina, poate decat vina ca s-a lasat condusa de un nebun si un idiot care isi rodea cravata in direct la TV in timpul razboiului cu rusii.

Si totusi georgieni au scapat usor, la noi se tot aude de nucleare. Rusii e posibil sa fie pusi in situatia sa faca un mic “demo” Imperiului prin care sa arata ca le mai functioneaza nuclearele si ca sunt dispusi sa le foloseasca. Nu vreau sa tot sperii aiurea lumea si sa lansez idei aberante, vreau doar sa fac un exercitiu de gandire obiectiva a situatiei si a ce se poate intampla. America este o mare putere, dar pentru Imperiu, noi suntem o unghie la un deget. O nucleara in Romania va fi probabil pentru americani, ca ruperea unei unghii de la degetul mic: le va atrage atentia si isi vor muta piciorul in alta parte.

Romania trebuia sa fie prietena cu Rusia. Romania avea interesul sa elibereze Moldova de armata a 14-a si poate chiar sa realizeze reunificarea. Doar printr-o relatie de prietenie si pace cu Rusia s-ar fi putut realiza acest obiectiv, caci sa nu fim idioti si sa credem ca daca suntem in NATO nu putem fi prieteni cu rusii (vezi Grecia, Turcia etc) si nici sa nu fim idioti sa credem ca americanii ne vor ajuta sa eliberam Transnistria sau sa ne unim cu Moldova (doar ce-au zis ca apelurile la unitate cu Moldova sunt propaganda ruseasca menita sa incinga spiritele).

Ne-ar place sa credem ca intelighentia romaneasca si elitele care ne conduc au un plan si nu il intelegem noi. Sau ne-ar place macar sa credem ca noi nu stim nimic si nu intelegem ca fara NATO nu avem cum sa supravietuim ca suntem mici si ne-ar inghiti instant rusul. Vedem insa ca mai exista tari mici pe care rusul nu le-a inghitit inca, care erau mult mai tentante, cum ar fi Georgia. Da, le-au dat o palma cand nu si-au vazut de treaba si i-au provocat, insa dupa asta s-au retras si i-au lasat in pace. Daca atunci nu i-a ajutat, de ce acum NATO nu sustine Georgia si i-a lasat balta? Poate tocmai pentru ca si Georgia este tot o unghie la degetul mic de la picior.

Recunosc ca tratez putin simplist lucrurile dar realitatea este ca strategia noastra de aliante este una bazata pe comoditate: capetelor noastre le e mult mai simplu sa mearga pe cartea NATO ca doar semneaza ca primarul tratate si participa la ceremonii pompoase si din cand in cand presedintele se crede lider regional iar SRI-ul se crede avangarda razboiului electronic impotriva rusilor.

Ar fi fost mult mai greu sa incerci sa faci punti de prietenie si colaborare cu Rusia, mai ales fiind in NATO si UE si mai ales avand de a lupta cu o presa vanduta 100% care nu are nici un interes de obiectivitate sau analizare reala a situatiei, toti papagalii invitati spunand mereu si mereu aceeasi poveste cu invicibilitatea NATO si imposibilitatea unei alte variante.

Diplomatia reala si negocierea unor obiective atat de mari, ar fi necesitat perseverenta, gandire, profesionalism, sacrificiu si mai intai de toate viziune. Ori noi nu avem de nici unele …

7 comments

  • Pacea ramane un dar al Lui D-zeu pt lume. Daca vrem sa vedem pace in Romania, atunci de la El sa o cerem. Restul sunt scenarii si presupuneri.

  • desi subscriu 100% pt o politica externa mai nuantata la cat de inexistent e lidershipul romanesc e aproape imposibil. Santajabili, coruptibili, ieftini.

    La partea ca resetul global cred ca vom avea surprize. E adevarat ca s-a strigat lupul mult prea devreme, mult prea des si prea apocaliptic dar nu cred ca vrajitoriile financiare vor rezista la infinit.

    • De acord ca politica externă românească e inexistenta. România mea a ajuns (deocamdată) colonie a unor spurcați nebotezati. Ceausescu, cu toate defectele lui, a făcut politica externă independentă.

      Gigel, bun articol, profesionist. Aproape as crede ca te plătește cineva…

    • Ceausescu avea o ingeligenta simpla, a omului simplu si de aceea a performat in politica externa, unde nu e greu sa faci ce trebuie, e greu sa nu tradezi. Din pacate, la noi nu e problema doar la politicieni si la politica acestora, ci e un cancer mult mai complex, la nivelul societatii. Intr-un articol din Bursa de ieri, explicand de ce Grecia inca nu s-a rupt de UE, Calin Rechea aminteste de Sindromul Stockholm. Poate are putina dreptate, dar eu vad mai degraba alunecarea in iluzia Euro-Atlantismului cu toate promisiunile ei ca pe consecinta a unui complex de inferioritate specific majoritatii pramatiilor care sunt formatori de opinie de la noi si care au infectat mentalitatea societatii pana acolo incat a crede ca putem ceva prin noi insine este copilarie. Gunoaiele astea care apar la TV si ne baga pe gat UE: ca uite ce crestere economica avem, ca uite ce stat puternic, cu institutii care incep sa functioneze avem, cred ca daca doar ei sunt jigodii si au nevoie de aquis-ul comunitar ca sa nu fie mafioti, la fel este tot poporul roman.

      Oricum, nu plecarea capului totala in fata UE sau NATO e problema ci mai mult chestiunile de politica reala. Care noi de fapt nu avem o politica, sa renunti benevol la orice optiune si sa lasi pe american sa decida pt tine nu este o politica.

      Cu privire la aprecieri multumesc – nu ma plateste insa nimeni si ca sa dovedesc am facut un cont pe Patreon care deocamdata este pe zero => https://www.patreon.com/user?u=3413768

    • Vere, ti-am pus $1/lună, adică o bere pe lună din partea mea. Sper sa funcționeze.
      Doamne ajută

    • Multam, si eu sper sa functioneze 🙂

  • Costica Grasu

    de ce tot compara lumea vremurile de acum 3-4 decenii, cu cele de azi? erau alte mentalitati, alte oportunitati, alte mize, alte “desene”, alte mijloace, alt tip de caractere si asa mai departe…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.