Erdogan s-a pus pe treaba

Dupa ce a terminat de facut “curatenie” in interior, Erdogan a inceput sa faca “treaba” si in Siria. De multe ori l-am facut pe Erdogan turc in sens peiorativ, in ideea ca e foarte nervos, instabil in decizii, incoerent in politici, etc. Am insa de facut o rectificare si o nuantare a imaginii gresite pe care sper sa nu o fi facut acestui nou sultan care dupa parerea mea va duce la dezintegrarea pentru totdeauna a ramasitelor Imperiului Otoman in ciuda sperantelor pe care multi si le-au pus in el.

In primul rand, daca ne uitam unde se afla Turcia, este normal ca la frecusul dintre Imperii, Turcia sa aiba o politica inconsistenta si cu greu de inteles de cei care nu sunt conectati in permanenta la tot ce se intampla in zona. Altfel spus, nu e deloc de mirare ca astazi Turcia ameninta Israelul si sustine palestinienii, pentru ca peste ceva ani, sa isi ceara scuze si sa restabileasca relatiile cu Israelul, numindu-l un stat prieten. La fel cu Rusia si la fel cu SUA: Turcia are un dans intre prieten neconditionat si dusman violent, cu totul unic in peisajul international actual. Turcia obedienta care era condusa de generali NATO si in care politicienii erau buni doar la dat din gura, nu mai este. Erdogan a schimbat situatia si poate prin prisma acestui personaj putem intelege dus-intors-ul din politica externa a Turciei atat prin raportarea la marile puteri cat si ca implicare in conflictul din Siria.

Dupa impacarea cu Rusia si vizita la Putin a lui Erdogan, ne-am fi asteptat poate la ceva miscari importante in separarea de SUA si in dovedirea fidelitatii fata de Rusia. Cu siguranta, Rusia s-a mai amagit o data cu Grecia, cand isi punea speranta ca va primi altceva decat gargara mediatica. Putin s-a saturat deja probabil sa fie doar babaul europenilor: cand unul se supara cu altul, vine la el si ii ameninta pe ceilalti ca o da intoarsa cu Rusia. Totodata, Rusia nu putea sa ignore o posibilia oportunitate si sa incerce sa obtina orice concret din intoarcerea Turciei. De aceea Putin l-a primit pe Erdogan, a dorit sa asculte ce are de oferit si a cerut probabil cateva lucruri concrete. Cel putin din aceasta situatie rusii au castigat reintoarcerea la normal a relatiilor economice, ceea ce nu e nesemnificativ avand in vedere situatia sanctiunilor si perspectiva sumbra ca Rusia sa scape prea curand de ele. Dincolo insa de reluarea schimburilor economice, eventualitatea unor alte aranjamente concrete le vom vedea in Siria, fiind evident zona cea mai fierbinte si cea mai de interes pentru rusi si singura unde turcii si-ar putea arata cu fapte loialitatea fata de noul prieten redescoperit.

In Siria, dupa cum stim, Rusia si Turcia se afla in tabere oponente. Nu vom   relua intreagul ghiveci de actori din Siria si cine cu cine se lupta si cine, ce interese are, ci doar vom rezuma cat se poate de scurt: Rusia e cu Assad, Turcia e impinsa de SUA impotriva lui Assad, are un dusman vechi in kurzi si pe al 3-lea loc al relatiilor, are o minoritate protejata dintre oponentii lui Assad. Cu Isis, Turcia nu are nimic, ba mai mult, Rusia si altii au tot acuzat Turcia ca face negot cu petrol cu Isis, de unde ar veni banii acestora. De altfel, de cand in Siria a intrat Rusia si a bombardat cisternele petroliere cu care Isis cara petrolul catre Turci, Isis a cam ramas fara bani si abia rezista. Nu putem sa vorbim de Siria si sa nu reamintim: Isis este un tigru de hartie, o grupare de nebuni aparuta in lipsa oricarei autoritati in urma incercarii americanilor de a-l da jos pe Assad folosindu-se de cateva forte de opozitie din Siria. Cand Assad s-a retras in Damasc si a parasit teritoriu dinspre Irak, Isis a preluat controlul si s-a extins pana unde a putut. Sfarsit de rezumat, care nu a fost deloc scurt.

Acum sa ne intoarcem la ce s-a intamplat zilele trecuta: Turcia a invadat tehnic Siria! Cu tancuri. Pentru prima data in istoria razboiului din Siria (din ce imi amintesc eu) Turcia invadeaza (deci nu doar bombardeaza) teritoriul Sirian cu tancuri. Misiunea a fost extrem de masiva si dupa spusele unor turci, e pregatita de mai multi ani insa turcii au cam fost lasati cu fundul in balta de americani, care prefera mai mult pe kurzi de cand Isis e un pericol mai mare decat Assad. Kurzii in primul rand sunt victime colaterale in acest razboi. Singura lor vina este ca s-a nimerit sa fie lasati singuri in fata Isis-ului, atunci cand armata siriana s-a retras. Neavand incotro, s-au protejat si cu ajutorul petrolului din Irak, reusesc sa finanteze cat de cat o rezistenta extrem de eficienta. Putine surse de informatii explica  “eficienta” kurzilor si ma doare treaba asta, pentru ca nu e greu de ghicit. In primul rand, kurzii isi apara pamantul stramosesc si neamul si ei inca se afla in etapa istorica in care isi doresc un stat (spre deosebire de unii romani  care s-au saturat de nationalitatea lor si se cred europeni). De aceea, avand motivatie puternica si unitate, reusesc sa lupte impotriva Isis-ului cu fermitate, ba chiar au reusit sa ii impinga destul de mult inspre vest, amenintand cu realizarea unui coridor complet la granita de nord a Siriei cu Turcia. Din pacate nu am gasit o harta mai noua, de 1 iunie 2016. Verde deschis sunt kurzii:

siria

Turcia nu a intrat pana acum in Siria din mai multe motive: ba ca americanii nu le asigurau sprijinul, ba ca le era frica de rusi, ba ca unii generali sau comandanti puneau bete in roate (problema rezolvata o data cu lovitura de stat si purge-ul care i-a urmat).

Misiunea de zilele trecute nu a facut mare branza, decat a dovedit ca se poate: turcii au lovit 2 iepuri dintr-o lovitura: au eliberat Jarabulus, un orasel de la nord ocupat de Isis. Al doilea iepure ar fi ca i-au impins pe kurzi dincolo de Eufrat, eliminand riscul formarii unui cordon kurd in nordul Siriei care i-ar ajuta pe kurzi imens si i-ar pune in pozitia sa fie de departe aliatul principal al americanilor din zona. Pozitie la care turcii inca mai spera [1].

Vom face acum o mica paranteza: ce vrea SUA acum de la Siria? Avand in vedere ca in SUA vor fi in curand alegeri si ca Obama fiind pe picior de plecare nu vrea decat sa nu se intample chestii prea nasoale pentru care sa ramana in istorie (mai nasoale decat cele pe care le lasa in urma). Prin urmare, cel mai mare interes al lui Obama este lupta impotriva Isis fara implicarea prea mare a americanilor si fara sa faca pace cu Assad.

Prin urmare i-au lasat pe turci sa intre in Siria, avand in vedere ca turcii au primit ok-ul rusilor care nu se opun impotriva Isis-ului ci doar il sprijina pe Assad, deci daca acum turcii lupta cu Isis, e ok. Marea dilema din miscarea asta ar fi kurzii: cum de americanii i-au lasat pe turci sa ii atace pe kurzi (sau cel putin sa ii goneasca, nu stiu daca au fost confruntari directe sau pur si simplu le-au cerut sa plece). Acesta este poate un prim semn de intrebare. Daca americanii permit turcilor sa faca ce vor cu kurzii (in Siria, ca in Turcia oricum fac), kurzii se vor repozitiona si ei si vor pune presiune si mai mare pe turci, lasand mai moale lupta impotriva Isis-ului pe care momentan o duc mai ales pentru ca spera la un sprijin al americanilor in formarea unui stat kurd – visul lor secular – desi si-au mai luat o tzeapa in Irak unde au primit totusi autonomie si mai ales petrolul = bani. Practic in Irak kurzii sunt independenti doar ca nu au stat oficial, in rest, cu exceptia unei redevente platite Bagdadului (pe care auzisem ca nu o mai platesc nici pe aia), kurzii nu mai au nici o legatura cu restul Irakului din punctul de vedere al subordonarii statale, al armatei, etc.

Un al doilea semn de intrebare cu privire la aceasta “incursiune” este daca Turcia le va continua si ce planuri are. Din nou urmeaza o mare paranteza: care este interesul principal al Turciei? Interesul principal al Turciei este SUPRAVIETUIREA ca stat. In ciuda dus-intors-urilor lui Erdogan de-a lungul anilor, o singura constanta a ramas in politica externa si interna: lupta impotriva kurzilor. Nu stim de ce, dar turcii vad in kurzi principalul pericol la suveranitatea lor si la integritatea statului, de unde fac tot felul de giumbuslucuri geopolitice greu de inteles prin care subordoneaza orice miscare in directia luptei impotriva kurzilor. Cand a inceput razboiul din Siria, poporul turc nu a inteles de ce guvernul s-a plasat impotriva lui Assad. Cu siguranta, guvernul fiind influentat de SUA, s-a gandit ca nu are sens sa se opuna aiurea Imperiului si ca Assad va zbura repede, asa cum a facut-o si Ghadaffi si mai bine ajuta Imperiul mai ales ca poate se vor gasi ceva oase de rontait si pentru ei dupa (poate zonele locuite de turkmeni din nordul Siriei). Acestea poate au fost calculele lui Erdogan pentru care s-a plasat impotriva lui Assad. Ce nu stia Erdogan pe-atunci, sau poate stia dar nu credea, era ca rusii aveau sa il ajute pe Assad sa ramana cu orice pret. De altfel, mai nou, atunci cand turcii si rusii chiar erau la cutite pe campul de lupta, se zvoneste ca Putin i-a transmis lui Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, in sensul ca nu o sa il lase pe Assad sa pice (vezi un articol vechi despre asta). Turcii au cam fost deci intre ciocan si nicovala: impreuna cu americanii impotriva vechiului prieten Assad si mai ales impotriva intereselor fratilor lor iranieni. Ca sa nu mai zicem riscul ca Primavara Araba sa tinteasca si Turcia si Erdogan sa se lase singur fiert in oala de vremuri … Ce ciudat, cand a inceput razboiul Erdogan se vedea pe sine sultan, imaginandu-si deja ca va prelua controlul Siriei si va coordona treburile pe-acolo, in loc sa se gandeasca ca poate va lua locul lui Ghadafi.

Iata deci problemele pe care le-au avut si le au in continuare turcii si de ce este interesant de ce parte se vor plasa pe viitor, fiind inevitabil un conflict intre Rusia si SUA pe teritoriul Siriaei. Caz in care, un mare semn de intrebare este de ce parte va sta Turcia atunci? Caci deocamdata Turcia oficial sta cu fundul in doua barci, ceea ce stim ca nu e prea bine.

Paradoxal, in Siria, Isis este motivul pentru care nu avem inca un razboi SUA-Rusia. Iata deci cum tocmai intruchiparea raului pe pamant reuseste sa prelungeasca agonia care o va aduce viitorul razboi intre marile puteri. De ce spun asta? Sa presupunem prin absurd ca Isis o sa dispara instant, o sa fie sa zicem infrant din interior, o sa intre in implozie pentru ca nu mai are bani. Ce urmeaza? Pai intr-o lupta de crocodili intr-o balta, cand moare unul, raman ceilalti care se mananca intre ei. Si cand pe rand se duc toti, unul cate unul, inevitabil se ajunge la doi care sunt mari si tari. Si probabil unul dintre cei 2 ultimi care o sa ramana o sa fie Assad si Rusia si de cealalta parte SUA si Free Syrian Army (finantata si creata de SUA). Si cum rusii bombardeaza deja pozitiile dusmanilor lui Assad (inclusiv FSA) si cum Hitlery o sa declare Siria no-fly-zone de cum se va instala, momentan fiind oprita doar de Obama (sursa) nu e greu sa ne imaginam ca rachetele americane (probabil folosit de FSA) vor fi lansate impotriva avioanelor rusesti, altfel spus, va incepe razboiul cel mare. [2]

Avem deci cateva mari semne de intrebare, pe langa semnul principal: de ce parte se va aseza Turcia? In investigarea unui raspuns, revenim la ce a fost constant in istoria recenta a turcilor: lupta impotriva kurzilor. Nu e greu sa presupunem ca americanii se pot debarasa usor de kurzi (sau mai bine zis de pretentiile lor) si pot propune diverse variante care sa permita un viitor Kurdistan fara teritorii din Turcia, insa sa nu uitam ca avand in vedere interesele rusilor, nu e greu de ghicit ca daca turcii vor incepe sa acorde sprijin si kurzilor (poate kurzii fac pace cu Assad), Turcia va fi din nou expusa, in orice scenariu a unei Pax Americana post Isis.

Am scris ditamai articolul ca sa trag o concluzie sumara cu care mai bine incepeam: prietenia ruso-turca si “reset-ul” aparent sunt gogosi. Turcii raman dependenti de americani si vor face cu sau fara voia lor politica americanilor. Cand va veni Hitlery lucrurile vor fi mai clare, pana atunci mari evenimente nu vor fi, chiar daca turcii fac “exercitii” cu astfel de misiuni pe teren. Rusii este clar ca nu au primit nimic de la turci si este un mare semn de intrebare de ce deocamdata nu au zis nimic de aceasta ultima miscare majora a turcilor. Poate racnesc printre dinti caci nu se asteptau. Poate Putin e atat de ofticat acum pe Erdogan, ca l-a primit pe Biden si au urmarit “deployment-ul” live in Siria, incat, in curand vom vedea intoarcerea rusilor in Turcia si poate chiar trimiterea de soldati.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] vedem cum unii chiar se lupta ca sa pupe fundul Imperiului; pentru bani si promisiuni, multi conducatori lupta pentru americani, desi ei nu au mari interese si nici riscuri; kurzii au trecut de mult de teritoriul lor traditional, actionand doar pentru ca primesc finantare de la americani; fereasca-Dumnezeu sa ajungem si noi asa intr-un viitor razboi in Ucraina, sa intram si noi pe-acolo doar ca avem niscavai interese si americanii ne trimit, rusii nu au ce sa ne faca, etc;

[2] apropos de no-fly-zone: Isis nu are avioane! Este chiar o declaratie de razboi Rusiei, un no-fly-zone nu priveste decat cele 5-6 avioane siriene care oricum nu prea faceau fata Isis-ului si mai ales avioanele rusesti care vor reveni

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *