Siria de ziua pacii

Astazi este Ziua Mondiala a Pacii. Evident, detinatorul din 2009 a Premiului Nobel pentru Pace nu crede in aceasta zi. Altfel, cum putem explica bombardarea de catre SUA a armatei siriene pentru prima data in istoria conflictului, nu oricum, ci in timplul unor batalii cu Isis – ajutand astfel direct fortele Isis – si nu in urma declararii de catre SUA a razboi Siriei – desi SUA de mult se implica in razboaie fara a mai declara oficial razboi statelor – ci tocmai in timpul unui armistitiu, si nu un armistitiu cu Siria, ci un armistitiu cu Rusia, partenerul declarat al SUA in rezolvarea a ceea ce se numeste “conflictului sirian
” – in esenta incercarea esuata a Imperiului de a schimba “dictatorii” vechi cu dictatori noi in cadrul operatiunii “Primavara Araba”.

Nimic nou sub soare am putea spune. Un incident izolat, un accident, o neintelegere, o gresala regretabila. Sincer, nu am aflat si nu ma intereseaza pozitia americanilor cu privire la incident. Ce ma intristeaza este ca orice incercare a rusilor de a gasi o cale de pace si de intelegere in Siria, este taiata din fasa de politicienii si factorii de decizie ahtiati dupa razboi din SUA (warmongers – in limba engleza).

Am tot vorbit de lupta unor centre de putere cu interese si viziuni total diferite in cadrul puterii din SUA. Pare ciudat si pare extrem de periculos ca SUA nu pot avea o politica omogena, clara, ca exista grupari care nu asculta de ordinele presedintelui si de politica Departamentului de Stat, dar se pare ca asa exista sau cel putin asa doresc americanii sa se prezinte.

Ce este nou, cu ocazia acestui incident, este faptul ca rusii accepta si semnaleaza aceasta dihotomie. Cu ocazia incidentului, rusii au declarat ca lovitura asupra sirienilor este o tentativa a dusmanilor pacii din administratia americana care doresc sa pedepseasca administratia Obama pentru acordul de pace cu Rusia din Siria. Un amanunt deloc nesemnificativ dupa parerea mea, aceasta pozitie. Re-subliniez si reamintesc ca rusii sunt diplomatii cei mai profesionisti si nu fac nici o miscare aiurea sau gratuita, nici in declaratii si nici atat in comunicate oficiale in evenimente importante.

In ce ma priveste, este prima data cand observ o astfel de atitudine a rusilor in relatia cu americanii: recunoasterea diviziunilor si tratarea unui incident grav cu flexibilitate si cu multe subintelesuri greu de descifrat. Fiind atat de complexe subintelesurile si in ce masura se contureaza un trend in relatia cu americanii, in sensul ca rusii vor trece peste multe faux pas-uri ale americanilor cu pragmatism si urmarind anumite obiective, nici nu stiu daca sa ma bucur sa ma ingrijorez. Spun asta, mai ales avand in vedere, recentele “semnale” transmise romanilor de ambasadorii americani de o parte si de alta a Prutului.

Si daca mai e nevoie de inca o picatura de ingrijorare in final, as adauga si ca oricare dintre actualii candidati va veni la carma in SUA, situatia va fi mult mai tensionata decat in prezent si foarte posibil ca si noi sa fim inclusi in viitoarele zone de frecusuri intensificate intre Imperiu si Eurasia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *