Plătim sau nu plătim creditele?

Nici o vorba in aceasta emisiune despre obligatia crestina de a ne plati datoria. Cand am luat credit, nu ne-am gandit ca banii trebuie sa ii dam inapoi? De ce sa nu mai platim creditele sau de ce sa fie pasuiti cei care nu au ascultat de Sf. Vasile cel Mare care spune: “Fantana straina este cu adevarat stramta”? Oare nu au stiut cei care au luat credite ca isi asuma un risc si ca pot sa ramana pe strada? Si-au pus problema ce vor face? Iata ce mai spune Sfantul:

Sa nu adaugam, dar, din nesocotinta noastra, un rau facut cu voia noastra, pe langa relele care vin peste noi fara voia noastra. Nebunie copilareasca este sa nu ne marginim la cele ce avem, ci, intemeiati pe nadejdi nesigure, sa ne expunem la o paguba reala si de neinlaturat (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi)

Acum ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si economia “nu mai duduie”, multi se trezesc si se revolta ca au fost vrajiti de “puterile oculte”. Puterile astea nu erau deloc oculte, erau la vedere clara pentru toata lumea, doar ca unii s-au facut ca nu le vad si s-au lasat prinsi in momeala unei bunastari straine, prin tentatia unui trai peste puterile proprii:

Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi)

Nu e de mirare ca aceasta initiativa vine din Constanta unde chiar ierarhul locului a dat un exemplu nu tocmai frumos celor pe care ii pastoreste: Arhiepiscopia Tomisului a fost pusa sub sechestru. Preasfintitul Teodosie nu a mai platit creditele. Nu neg dorinta de a face bine a initiatorilor aceste legi, dar cel mai bine ar face in primul rand sa popularizam aceste cazuri extreme si sa aratam oamenilor unde se poate ajunge pentru ca aceasta boala – creditul – sa nu mai loveasca si pe altii pe viitor.

Povestea de azi nu e deloc noua, doar terminologiile s-au schimbat. Invataturile sfintilor le avem doar ca nu le-am pus in practica. Gasim scuze si justificari “moderne”, gen “economia nu mai duduie”, “contractul cu statul nu mai functioneaza”. Intr-adevar situatia este grea, lucrurile au fost mai mult sau mai putin directionate si programate, dar cei care nu au facut credit nu au avut de suferit prin vina lor. Cei care nu au facut credit nu s-au bucurat de frumusetile straine la care au avut acces cei care au facut credite. Presupunand ca legile ar trebui facute de Biserica si ca s-ar cantari de acum inainte toate dupa Evanghelie, in ce masura este corect ca cei care au accesat credite si nu mai pot sa le plateasca sa fie iertati, chiar daca doar prin pasuirea la plata creditelor. Poate ca cei care nu au accesat credite, s-au gandit tocmai ca o sa vina si data scadentei si poate ca ei au strans ban cu ban ca sa poata atunci sa cumpere un apartament sau o casa, stiut fiind ca cei care s-au aruncat la credite au contribuit indirect la pomparea preturilor la nivele astronomice dincolo de realitatile unei economii firesti. Dezumflarea era foarte previzibila, iar cei care nu au luat credite si au asteptat ar fi nedreptatiti prin pasuirea celor care sunt datori sa plateasca.

Evident, cel care greseste trebuie sa fie ajutat, trebuie sa fie iertat si indrumat, dar nu printr-o astfel de initiativa. Uneori prin necazuri si suferinte ajungem sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu si sa ii cerem ajutorul. Autorii fac apel la cazurile de sinucideri si la situatiile disperate venite din cauza creditelor. Este adevarat, dar situatii disperate au fost si inainte, femeile au avortat pe motiv ca nu au bani si cand economia duduia, si oameni au fost dati afara de camatari si pe atunci. De ce nu sunt popularizate insa si cazurile de pocainta, oamenii care traind cu sabia lui Damocles deasupra capului, s-au intors catre Dumnezeu, nu au mai sarit peste nici o slujba, au plecat genunchii, au varsat lacrimi de pocainta si au inceput sa caute pe cele de dincolo, stransi cu usa fiind de cele de pe pamant.

Caracterizez copilareasca initiativa si cred ca este o desertare a energiilor, ne pierdem energia si speranta in initiative care nu doar ca nu vor avea nici o sansa, dar in primul rand contribuie la mangaierea pe crestet a celor care au gresit intarind ideea ca “altii ne-au facut-o” si ca tara e sub ocupatie straina. Tara e sub ocupatie straina pentru ca noi am vandut-o si asta este adevarat mot-a-mot (vezi Investitorii straini cumpara terenuri agricole si paduri pe banda rulanta).

Este grea viata si este greu sa facem ce trebuie, sa facem alegerile corecte si sa nu facem nici un compromis. Cei care insa risca si aleg sa faca ceea ce trebuie sunt nebuni in ochii celorlalti prin optiunile lor, reusesc insa sa nu fie prins in mrejele tentatiilor si Dumnezeu ii pazeste de toate necazurile. Oare nu era cu adevarat nebunie sa nu faci credit ca sa faci specula cu pamant cand toata lumea putea sa faca asta? Cu toate acestea au fost cativa care nu au intrat in joc. Sa nu ii incurajam pe cei care au gresit in greseala lor, sa ii ajutam in primul rand spunandu-le adevarul nu batandu-i pe umar aiurea. In primul rand duhovnocii aveau o datorie sfanta sa ii avertizeze pe cei care s-au aruncat la credite de pericolele materiale dar mai ales si cele duhovnicesti ale traiului peste masura propriei plapumi. Acum ca s-au ars, duhovnicii ar fi bine sa ii indemne sa inmulteasca rugaciunea si milostenia si sa munceasca mai mult si mai serios si sa se multumeasca cu ce pot sa faca, iar pe cei care nu sunt inca datori pe viata bancilor sa ii indemne sa nu faca niciodata greseala pe care au facut-o altii. Din pacate, asa cum pestele de la cap se impute, banuiala mea este ca prapadul abia a inceput.

PS: ca o mica dovada pentru confuzia produsa de aceasta initiativa, punctul pe “i”, adica intrebarea cat de morala este neplata creditelor se pune abia la minutul 34, de catre o telespectatoare. Mi se parea firesc ca inca de la inceput sa se spuna clar ce vor si apoi sa argumenteze in primul rand duhovniceste initiativa lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *