Fukushima – un dezastru apocaliptic in desfasurare

Nu-mi plac titlurile pompoase dar as dori sa trag si eu un mic semnal de alarma cu privire la ce se intampla la Fukushima. Mic, prin prisma popularitatii acestui blog insa gravitatea problemei este greu de explicat, mai ales de un nespecialist ca mine.

Am ascultat nenumarate emisiuni si am citit nenumarate articole despre ce s-a intamplat. Iata un scurt rezumat.

Din cele 6 reactoare, la data seismului urmat de tsunami, doar 3 erau in functiune, celelalte 3 fiind in proces de realimentare cu material nuclear; toate reactoarele, mai aveau in plus deseurile folosite anterior ca materie prima pentru reactoare care desi folosite, sunt radioactive; prezenta in acelasi loc a deseurilor cu a reactorului este consecinta unui design defectuos care a pus accentul pe aspectul economic (si alte aspecte) in detrimentul sigurantei in cazul unui accident.

In urma seismului, procesul de fisiune din reactoare a fost oprit automat; insa asta nu a fost indeajuns pentru evitarea dezastrului, problema fiind caldura.

Reactoarele nucleare au nevoie de racire permanenta, producerea de caldura fiind chiar principala lor functie; prin caldura produsa de materialul radioactiv se produc aburi care angreneaza turbine care produc electricitate.

Procesul de racire este realizat cu ajutorul apei: pompe electrice (mai mult sau mai putin) plimba apa printr-un circuit, care are rolul de radiator si difuzeaza caldura in afara, chiar atunci cand reactorul este oprit si nu produce; exista o durata de cateva zile in care un reactor poate fi racit pana la punctul in care nu pune probleme.

Problema principala la Fukishima a fost ca pompele nu au mai functionat din cauza opririi reactoarelor facand astfel racirea acestora; evident a existat un sistem de generatoare de backup care a alimentat pompele intre momentul seismului si momentul sosirii tsunami-ului, care le-a distrus;

Daca am ajuns la tsunami, toata lumea isi pune intrebarea: dar ei nu s-au gandit ca se poate intampla asa ceva? ba da! ei s-au gandit ca poate avea loc un tsunami, dar ca valul produs va avea maxim 10m; atat avea zidul de protectie; din pacate, tsunami-ul a produs un val cu inaltimea de 13m care a lovit la 50 de minute dupa cutremur si a produs dezastrul; este uimitor cum reactoarele au reactionat cum trebuie la cutremur, au rezistat, sistemele de backup au intrat in functiune insa dezastrul a venit ulterior; ca o mica paranteza, Fukushima este o lectie vie pentru noi romanii care asteptam “The Big One”; dupa parerea mea, principala dauna a viitorului cutremur mare care va lovi tara noastra nu va fi in nici un caz numarul mare de morti si de pagube materiale: acesta va fi mai mic decat estimat, Dumnezeu va avea grija; cutremurul va distruge insa economia romaneasca si-asa fragila, aflata pe muchie de cutit, prin distrugerea infrastructurii; economia a crescut in Romania peste capacitatea administratiei de a oferi o infrastructura pe masura; blocajul care va urma dupa marele cutremur va fi insa indeajuns pentru a pune in genunchi toata infrastructura de la noi si pentru a produce un chain reaction dezastruos care ne va arunca in urma cu peste 30 de ani.

Asadar, generatoarele au fost inundate de val si au picat; fara racire, reactoarele au inceput sa se incinga din ce in ce mai mult, radiatia producand caldura, chiar cand procesul de fiziune este oprit; caldura cumulandu-se, materialul a inceput sa topeasca totul in jurul lui; vorbim deci de 3 reactoare, plus rezervorul de deseuri de la al 4-lea care si acela are nevoie de racire continua; ca o mica paranteza, la celelalte doua care erau oprite, rezervoarele au fost mentinute sub control deoarece doar generatoarele de la 4 unitati din 6 au fost afectate; functionand generatoarele de rezerva, singura problema era realimentarea acestora ulterior.

Pe langa problema cu topirea reactoarelor, au mai fost si niste explozii cauzate de hidrogenul produs in reactoare in urma unor reactii chimice; aceste explozii au distrus structura reactoarelor care oricum nu mai erau functionale si nu mai puteau fi repuse in functiune in ideea de a reporni procesul de racire,

Marea dilema cu privire la reactoarele topite este cat la suta din material s-a topit si unde se gaseste. In sensul: este inca in reactor, in camera de reactie sau a topit camera de reactie, ajungand pe jos, intrand in beton si daca a inceput sa manance din beton, cat de mult a mancat din el. Riscul cel mai mare este ca trecand de betonul cofrajului in care este plasat reactorul, materialul radioactiv sa ajunga in contact cu apa freatica. Daca am ajuns la apa freatica, ar trebui sa mentionam ca centrala nucleara de la Fukushima este pozitionata la poalele unui munte. Este de asteptat ca apa freatica sa circule continuu dinspre munte inspre mare. Ori daca materialul radioactiv a ajuns pana la apa freatica asta inseamna poluare continua.

Este inca necunoscut cat material mai exista si unde se afla acesta (in reactor, pe betonul cofrajului, intrat in cofraj etc) deoarece dat fiind nivelul extraordinar de radiatie, nu pot sa trimita nici macar un robot cu o camera, toate tentativele esuand, inclusiv una de acum cateva zile (sursa).

Sa vedem acum insa care sunt modalitatile prin care contaminarea efectiv a avut loc:

  1. apa folosita la racirea reactoarelor: multa a fost eliminata in ocean in momentul incidentului, in mod voluntar (neavand de ales) sau involuntar (s-a mai stricat cate-un rezervor din cele aduse pentru stocarea apei contaminate)
  2. apa de ploaie de la suprafata care spala solul contaminat si peretii reactoarelor;
  3. apa freatica care de asemenea trece prin solul contaminat si posibil chiar in contact cu materialul radioactiv – daca acesta a patruns cofrajul de beton (putin probabil insa)

Marea dilema este de ce la Fukushima nu se realizeaza un cofraj similar celui de la Cernobil care ar elimina problema apei de contact. Japonezii subestimeaza insa gravitatea accidentului si in mod similar in care au ascuns riscurile unui accident anterior, in prezent ignora si trivializeaza riscurile radioactivitatii. De altfel, guvernul nu a fost capabil sa controleze raspandirea contaminarii alimentelor si a apei in 2011 si 2012 cand au fost cele mai mari probleme, preferand sa lanseze mesaje de calm si liniste. Faptul ca unele tari au recomandat cetatenilor lor sa paraseasca Tokyo-ul in lunile care au urmat accidentului spune mult cu privire la contaminarea care s-a realizat si sinceritatea japonezilor. Asta nu inseamna ca japonezii nu incearca nimic.  Intre 2012 si 2014 au construit un zid de beton si metal intre centrala si ocean in incercarea de a bloca scurgerea apei freatice contaminate in ocean. Acest zid are o adancime de 30 de metri. De asemenea, in 2013, guvernul a preluat operatiunile in urma esecului companiei Tepco de a opri scurgerile.

In 2015 o noua problema cauzata de Furtuna Tropicala Etau. Volumul mare de apa adus de aceasta a supra-incarcat pompele facand ca un volum mare de apa contaminata sa fie deversat de asemenea in ocean. In plus, numerosi saci cu pamantul contaminat (strans in urma operatiilor de “decontaminare”) au fost ravasiti si o parte a pamantului, plus apa care i-a spalat au ajuns in ocean.

Problema persistenta care ramane la Fukushima este imposibilitatea de a securiza materialul radioactiv pentru o buna perioada in viitorul indepartat. Nu doar ca nu exista roboti capabili sa efectueze operatiunile periculoase care ar fi imposibil de efectuat de oameni, insa exista riscul ca noi cutremure sa deterioreze si mai mult structura reactoarelor si mai ales a cilindrilor cu deseuri radioactive care sunt stocate in apa si care necesita racire permanenta. In cazul in care si acestia vor fi deteriorati, gradul de contaminare va creste si mai mult, ca sa nu mai zicem de riscul unui nou tsunami similar cu cel din 2011 care sa mature cu rezervoarele de deseuri, cu bazinele care stocheaza apa contaminata si cu sacii de pamant contaminat etc.

Cu privire la impactul total provocat de aceasta catastrofa, orice estimare este greu de facut, tocmai din cauza proximitatii oceanului care a tot preluat si a raspandit radioactivitatea cu ajutorul curentilor oceanici destul de puternici in zona. Calculele facute de compania TEPCO pe baza materialului consumat (estimat a se fi consumat) sunt simple estimari pe care singuri si le-au tot refacut de-a lungul anilor, marind treptat si drastic cifrele. Orice calcule sunt insa temporare, contaminarea avand loc si in prezent dupa cum am explicat si in orice moment un nou dezastru cu efecte poate chiar mai mari decat incidentul initial putand sa aiba loc. Pe langa riscurile naturale, un eventuat atentat al unei puteri straine inamice ar produce un dezastru incalculabil. As mentiona aici Koreea de Nord.

Fukushima este insa un caz special si aproape unic. O coincidenta de factori nefericiti, coruptie, nepasare, coroborate cu un eveniment natural nefericit. O problema reala sunt insa toate centralele nucleare din intreaga lume prin prisma deseurilor care exista si pentru care nu exista o solutie de neutralizare. Cu fiecare noua centrala construita, cu fiecare an care trece, din ce in ce mai multe deseuri radioactive sunt produse si riscurile producerii de accidente creste.

2 comments

  • Salut!
    Poate ca acel “mare” (din Romania) cutremur de care se tot vorbeste ar fi poate un pas inaninte?! Revenirea la un mod de viata simplu?! “Reintoarcerea” la Dumnezeu si la ce este important ?!

    • 18 milioane de romani sa inceapa sa cultive ceapa – nu cred ca o sa mearga …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *