România – țara mini-vacanțelor

M-am mirat cand ministrul agriculturii dl Deaia a declarat ca oaia e o statuie vie si ca „Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”. Declaratia a aparut in contextul dezbaterii pornite cu ocazia cautarii unui nou simbol turistic pentru Romania, caci la fiecare remaniere avem parte de noi proiecte si strategii pe termen scurt, mediu si lung.

Mirarea mi-a venit deoarece e la mintea cocosului ca simbolul national al patriei noastre este micul. Intr-adevar transpunerea intr-un logo al acestui minunat simbol poate fi o provocare, dar cum ne-a dovedit Primaria Bucurestiului care a avut un succes rasunator cu relansarea logo-ului Capitalei – operatiune traditionala pentru fiecare nou primar ales – la care relansare a reusit sa dea nu doar un premiu ci chiar mai mult, cauzele acestei situatiuni fiind evident irelevante si le lasam pe seama cartitorilor, un logo de poate face daca stii sa managerezi cum trebuie un concurs.

Ce-i place mai mult romanului decat sa sarbatoreasca cu familia si cu prietenii. Ce sa sarbatoreasca? Orice. Si 1 Iunie. De ce nu? Si cum sarbatorim noi? Cu mici! Daca nu acum, atunci cand, ca daca nu e sarbatoare e de munca si noi romanii muncim cu seriozitate si cu ravna, cu greu reusind sa mai presaram catre un gratarel printre zilele in care muncim ca sclavii pentru corporatii si pentru patronii hapsani care ne asupresc si ne platesc in batjocura.

Nu stiu sa mai existe tari care sa ofere zi libera de Ziua Copilului prin lege la toata lumea (nici macar doar la parinti) si cu atat mai mult nu stiu tara care sa ofere bonus gratuit zile libere daca cumva sarbatorile oficiale “se leaga” cu alte zile libere, astfel incat cine vrea sa poata sa le lege si sa traga o mini-vacanta traditionala cu fiecare sarbatoare in parte: mini-vacanta de Craciun, mini-vacanta de Paste, mini-vacanta de 1 Decembrie, mini-vacanta de 1 Mai, 1 Iunie, Revelion etc.

Care sa fie ratiunea si cat de mare sa fie prostia legiutorilor si conducatorilor care considera ca tara noastra are deja un statut foarte bun, astfel incat oferirea de zile gratuite oamenilor muncii reprezinta ceva firesc, usor de facut si chiar absurd de omis. Ma refer deci la zilele gratuite “bonus” nu la sarbatorile legale.

Cu privire la sarbatorile legale, sunt tari care au mai multe ca noi. Fara sa caut, pot sa spun ca cel putin SUA, Japonia si Germania au probabil mai multe zile libere decat Romania. Am fi deci inclinati sa zicem: pai trebuie sa recuperam. Da, as zice, eu. Trebuie sa recuperam distanta astronomica intre aceste tari si Romania, de aceea ar fi ideal sa avem cat mai putine zile libere si sa muncim mai mult daca mai bine oricum nu putem.

Ajungem acum si la al doilea aspect: energia pe care ne-o tragem din zilele libere. Fie inainte, fie dupa aceste sarbatori nationale, indubitabil romanul are un deficit de ritm: inainte, in expectativa, e deja cu gandul la sarbatoare si face pregatiri. De Craciun, umbla dupa cadouri, cumpara brad, femeile fac prajituri etc. Toti discuta la munca de retete si despre ce cadouri vor sa primeasca si eficienta este evident scazuta. Dupa, povestea este chiar mai tragica: cum majoritatea petrecem fie la tara, fie plecam pe undeva, fie daca stam acasa bem cat cuprinde si ne imbuibam cu mici si gratare, mahmureala si oboseala acumulate in zilele libere ne trece cu greu. Nu este zi mai grea ca ziua dupa o mini-vacanta, mai ales daca reluarea activitatii se face lunea sau se face de toti o data. Caci mai exista unele exceptii …
Sa ajungem acum la situatia din lumea muncii reala, Romania muncitoare adevarata, formata din cei care duc in spate milioanele de bugetari si pensionari si care nu isi permit luxul sa isi ia libere doar cu o cafea data la dom Director sau nu-si permit sa lase munca pe seama colegilor care “preia ei” sarcinile, ca poate si seful oricum nu va veni chiar imediat dupa mini-vacanta. In Romania muncitoare zilele libere sunt o povara: si pentru patroni si pentru muncitori. In primul rand, patronii chiar daca vor sa munceasca, nu prea au cu cine: nu exista posibilitatea sa obligi oamenii sa vina la munca si daca totusi unii accepta, trebuie sa ii platesti dublu. In plus, chiar daca toti oamenii vin la munca si chiar daca ii platesti dublu, poti avea alte probleme daca cumva depinzi de posta, banci sau alte servicii ale statului.

Daca de exemplu, tu esti firma de constructii si faci mentenanta la aparatura in spital, chiar daca vrei sa muncesti, nu poti, deoarece sectia poate fi inchisa si doctorii in cabinetul carora este aparatura poate nu vin la munca si nu poti sa iti desfasori mentenanta. Daca, de exemplu fabrici masini si ai nevoie ca vama sa lucreze ca sa poti trimite un export musai intr-o zi libera, tzeapa. Costul dublu cu salariatii in zilele libere este insa indeajuns pentru a bloca din activitate majoritatea firmelor avand in vedere valoarea adaugata mica si adaosul minim specific lumii afacerilor in tara noastra capitalista, in ciuda acuzatiilor tovarasilor ca firmele din Romania au marje de profit mai mari ca cele din occident care se bat pe procente infime din cauza competitiei. Acesta este insa un alt aspect, pe care poate il vom dezbate alta data cu cifre.

Poate in topul frecatorilor de mangan insa, din randul bugetarilor, sunt parlamentarii. Daca ziua libera este vineri, parlamentarii vor inchide deja activitatea de marti – ca sa poata ajunge acasa, zic ei. Nu exista destrabalare mai mare si iresponsabilitate mai crunta decat in Parlament.

Sa ne intoarcem insa la bugetarii “de rand”. Chiar daca statul da liber unele zile – si de ce nu ar da, omul nu trebuie doar sa munceasca si doua zile pe saptamana sunt prea putine chiar daca Dumnezeu a lasat decat una, azi sunt alte vremuri decat pe vremea lui Adam – exista intr-adevar, pentru zilele “bonus” compensarea care se numeste “recuperare”. Altfel spus, intr-o sambata ulterioara zilelor libere oferite la pachet pentru alcatuirea unei mini-vacante in jurul sarbatorii legale, se cere oficial – si rareori se intampla real – ceea ce se numeste “recuperare”. Evident ca toti am fost elevi si toti stim cum se face recuperarea. Elev fiind, recuperari ignoram si chiar daca poate profesorii veneau la ore, in cel mai rau caz, faceam maxim o ora-doua dupa care plecam in masa spre fericirea profesorilor care neavand obiectul muncii plecau si ei. Nu stiu cum se practica la alte institutii si intreprinderi de stat “recuperarea” insa nu am vazut in viata mea un oficiu postal sau o administratie financiara deschise sambata.

Cel mai mare rau se face insa copiilor. De mici ei sunt invatati ca munca nu trebuie tratata cu seriozitate, ca unde e o zi libera, mai incape una-doua pe langa, ca “recuperarea” conteaza si nu prea, ca e indeajuns sa adoptam formele si ca fondul este irelevant. Asa s-a intamplat si cu copiii astia care au venit din Moldova de peste Prut la Casa Memoriala Ioan Creanga. Dar nu doar de peste Prut ci si din alte locuri de prin Romania in care profesorii lor nu au auzit inca ca 1 Iunie e sarbatoare nationala si mini-vacanta oficiala, prin urmare toata Romania e la gratar. Din fericire insa, dupa cum stim din experienta, acesti copii cand vor ajunge la spalat de vase si cules de capsuni in occident, fara nici o zi de weekend libera cand e de munca, isi vor aminti cu placere de mini-vacantele de cand erau ei copii, cat de dese erau ele, cat de indulgenti si toleranti erau profesorii si cat de frumoasa era viata de copil.

6 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.