Pr. Iustin Parvu despre eroismul crestin

Sorin Dumitrescu: Mi se pare impresionant numarul tinerilor stransi in jurul Prea Cucerniciei voastre. Sutanele tinerilor calugari imprima manastirii un aer extrem de energic, o harnicie contagioasa, stenica.
Pr. Iustin Parvu: Este doar o impresie, Domnule Sorin. Multi sunt tineri suferinzi. Foarte suferinzi.
Sorin Dumitrescu: La propriu, Parinte, sau la figurat?
Pr. Iustin Parvu: Spuneti-i cum vreti, importanta este devierea sufleteasca pe care au reusit sa o produca cei cincizeci de ani de comunism. Si, ca sa intelegeti, iata doar un exemplu: Ii spui novicelui: “Du-te, frate, si inalta la locul ei candela, ca astupa chipul Maicii Domnului din icoana”. Iti raspunde, saritor: “Da, Parinte Staret, imediat”. Te intorci dupa o zi si gasesti candela tot cazuta. “Frate, ti-am spus ieri sa o ridici la loc”. “Imediat, Parinte Staret”. Te-ntorci peste o saptamana, candela tot cazuta. O ridici tu si o pui la locul ei. Pana la urma, ajungi sa le faci tu pe toate. Ei, tinerii, te “asista” doar, desigur, plini de bunavointa, dar atat… De fapt, o neputinta de a întreprinde, de a împlini lucrul pana la capat.
Sorin Dumitrescu: Bine, dar aceiasi tineri au fost cei care au stiut sa moara pe strazi In 1989.
Pr. Iustin Parvu: Desigur, dar cum fac eroii: sunt vulcanici, sunt flacari care nu dureaza, se sting usor. Nevointa crestineasca este un alt fel de “eroism”, un “eroism” pe termen lung.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *