Bartolomeu – din rău în mai rău

Dupa ce s-a întinat cu păcatul ecumenismului și al  împreunării cu eretici și păgâni, diavolul l-a răpit de tot pe Bartolomeu și l-a îndemnat să intre în jocuri geopolitice murdare prin care după sfâșierea popoarelor, a țărilor, a alianțelor, a tratatelor și a tuturor acelor contracte sociale care au menținut pacea și o oarecare ordine până mai recent, încearcă acum sfâșierea însăși a Bisericii Ortodoxe.

Să nu uităm cu cine avem a face: diabolos = cel care dezbină. El dezbină comuniști cu anti-comuniști, psd-iști cu anti-psdiști, pro-europeni cu naționaliști, stânga liberală din SUA cu dreapta reactioțistă, ecumeniști cu “tradiționaliști” etc. Diavolul dezbină oameni, familii, grupuri, popoare, imperii. Diavolul dezbină chiar și omul în propriul să for de conducere, stimulând puterile sufletului și ale trupului să lucreze una împotriva alteia sau toate împotriva sinelui. De la cea mai mică influență (o sugestie, un gând, o ezitare) până la extrema împingerii la sinucidere, diavolul acoperă și fructifică toate oportunitățile pe care omul i le oferă la toate nivelurile societății. 

În cazul lui Bartolomeu, acceptarea auto-cefaliei Ucrainei este o greșală similară poate ruperii catolicilor. Iată în continuare doar câteva comentarii la cald, chestiunea fiind prea recentă și toate “replicele” acestui cutremur fiind încă în desfâșurare și “daunele” cutremurului fiind încă neevaluate.

Aș începe cu un gând de speranță: poate ruperea este doar ceva de moment și frecușurile sunt doar specifice vremurilor și conducătorilor (nevrednici) pe care Biserica Ortodoxă din prezent îi are. Evident că și credincioșii au vina lor, se înțelege. Poate peste 10 ani, totul va trece ca o amintire urâtă și ca o etapă lumească în evoluția Bisericii.

Un al doilea gând ar fi că noi românii nici nu știm cât de bine ne-a fost uniți. Da, am avut stiliștii, da am avut comunismul. Dar, bulgarii au vreo 3 biserici ortodoxe, grecii de asemenea au mai multe, inclusiv mai multe stiliste, ucrainienii aveau deja vreo 3, moldovenii la fel etc. Fără a aprecia importanța unității și darul lui Dumnezeu că nu ne-am rupt încă în o mie de bisericuțe, am zis să facem și noi pe liderii balcanilor și să zgârmăm nițel în Moldova fâlfâind steaguri tricolore și slogane naționaliste tembele în contra dorinței de unitate, frățietate și pace ortodoxă reală. Ortodocșii trebuie să fie deasupra politicii și mai ales deasupra naționalismului. Din păcate supraviețuirea celor două chemării: unitatea și frățietatea cu toți ortodocșii indiferent de jurisdicție și domolirea pornirilor și ispitelor naționaliste necesită un discernământ și o cultură dar mai ales un duh de pace pe care numai cei care au o credință reală pot da dovadă.

Cu atât mai tristă pare ruperea actuală cu cât avem lecții nenumărate din istoria bisericii unde autocefalia s-a dat la momentul potrivit, cu pace și înțelegere între cei care au trebuit să o primească și cu cei care au dat-o și cei care au trebuit să renunțe la acele teritorii.

Un alt lucru pe care doresc să îl subliniez este că dacă motivele și problematica autocefaliei este una complexă și personal sunt rezervat în acest aspect, momentul în care se face aceasta este cum nu se poate mai nepotrivit. De ce nu a oferit Bartolomeu autocefalia ucrainienilor în anii 90 când Ucraina s-a rupt, căci ei oricum o cer de când a căzut URSS-ul și gheara comunismului ar fi permis aceasta? Poate pentru că “prietenii” lui Bartolomeu de la Washington nu erau interesați pe-atunci de ostracizarea și demonizarea rușilor așa cum sunt acum. Pe-atunci americanii erau interesați să sugă resursele din Rusia înghenuncheată și au năvălit peste ei cu bănci, credite, companii petroliere etc.

Acum deoarece pregătesc războiul cu Rusia și înarmează militar Ucraina, Imperiul are nevoie și de componenta ideologică. Nu atât cea de îndocrinare a populației și “câștigare a inimilor” – asta au făcut-o încă de când cu revoluția portocalie. Ci cea de pregătire a urii între frați până acolo încât să se poată împușca unul pe altul. Ceea ce se întâmplă deja în est. Ce altceva urmărește această ruptură de Moscova a Bisericii Ortodoxe Ucrainiene decât prin oferirea zăhărelului autocefaliei, și prin simularea reacției de opunere din partea rușilor, însămânțarea urii și a conflictului și pe plan religios într-o populație profund religioasă și unde și cele mai mici resurse mobilizatoare vor conta în viitorul război.

Pentru aceste mizilicuri de jocuri geopolitice, pretinsul cap al Bisericii Ortodoxe, nefericitul Bartolomeu, a decis această autocefalie deși știa că va urma chiar ruperea de Biserica Rusă către care diavolul are o ură diabolică pentru piedicile puse marșului ecumenist la Sinodul din Creta unde progresul antihristic a fost cumva umbrit de lipsa rușilor.

Că veni vorba de Creta, cu această rupere de Moscova și cei legați de ea, Bartolomeu va avea liber la desfrânare în domeniul ecumenist și vom vedea “progrese” accelerate, poate chiar faimoasa “permanentizare” a sinoadelor prin care se vor face noi pași către “unitate”. Culmea cum la fundația viitoarei unități cu ereticii stă tocmai această rupere de frați!

Din păcate, noi românii vom câdea și la nivel eclezial victime vremurilor și timpurilor și nu am îndoieli că Daniel se va alinia cu Bartolomeu și va renunța până și la mimarea unei punți, de care punte însă nu a fost prea preocupat în Moldova unde a stimulat și el la nivel mai micro ruperea și sfâșierea între frați. Râmăne să vedem ce va face Athosul, acum fiind un moment prielnic de rupere de Bartolomeu. Dacă mai aveau îndoieli și speranțe, cred că atoniții de data aceasta vor fi convinși că nepomeniriea lui Bartolomeu trebuia începută deja de mult timp. Semnele au fost!

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.