Semne rele anul are

Crește cursul? De vină e BNR! Cresc prețurile? De vină sunt multinaționalele! Cresc dobânzile? De vină sunt băncile lacome. Prin urmare, ce să facă bolșevicii? Controlul prețului, preluarea controlului asupra BNR, supra-impozitarea și taxarea excesivă a băncilor și a multinaționalelor. Orice pot ca să sifoneze bani. Între timp, pentru că lumea e șocată, ei se ocupa cu încropirea marelui fond suveran prin care ACTIVELE companiilor profitabile de stat vor fi trecute în mâna privaților care vor cumpăra acțiuni la acest fond. Noul fond suveran va fi cel mai mare tun legal din istoria României, mai mare decât al certificatelor energetice.

Eșecul guvernării bolșevice, incompetența și concentrarea masivă pe scăparea mafiotului #1 (dar și a altora) au produs un dezastru pe mai multe planuri. Dobânzile mici din afară și tensiunile din interiorul UE sunt însă o mană cerească și prelungesc momentul adevărului care va veni însă cu o ferocitate extremă.

Momentul adevărului în Turcia a fost cursul de schimb. Să tercem peste tensiunile politice, peste lovitura de stat eșuată și peste conflictul cu kurzii deoarece acelea sunt specifice. Sărăcirea poporului ca consecință a închiderii economiei și a preluării puterii de un regim dictatorial s-a făcut însă prin reglarea cursului.

La noi însă cred că nu va fi așa. Am explicat că noi suntem dependenți de Germania și cum merg nemții așa mergem și noi. Bineînțeles că cursul poate trece la un nou nivel, dar asta ar fi un lucru bun deoarece ar tăia din elanul consumerist și ar pune și capac presiunilor inflaționiste. În plus, un curs mai mare ar stimula exporturile ceea ce ar taia din deficite și ar aduce ulterior beneficii foarte mari. Exporturile, indiferent de sursa stimularii sunt garanția viitorului, singura certitudine că mâine vom avea de mâncare. Fără exporturi, ne așteaptă subdezvoltarea, inflația și sărăcia din perioada “de tranziție”, altfel spus mersul înapoi vreo 20 de ani. Exporturile însă nu mai pot crește prea mult fără infrastructură și fără stabilitate fiscală, ceea ce nu avem.

Viitoarea criză însă când va veni va fi total diferită de ultima. Ne-am obișnuit să credem că dacă vine criza, băncile centrale rezolvă cumva: dau jos cu dobânzile, tipăresc bani etc și astfel banii curg de la bănci prin companii în jos la oameni și astfel ieșim din criză. De data asta însă nu va fi deloc așa. În caz în care noua criză nu va evolua înspre război sau nu va fi declanșată de un nou mare război, vom avea parte de o deflație prelungită, de o nouă epocă glaciară în întreaga economie mondială. Fiecare va rezista cum poate și cei care produc vor stăpâni lumea. Când tiparnița de bani nu va mai însemna mare lucru și când ordinea mondială (dar și europeană) actuală va cădea, fiecare țari se va descurca pe cont propriu. Și abia atunci se va vedea cum ne-am pregătit ca țară și cum putem face față fără credit.

Scenariile și descrierea unui astfel de viitor potențial sunt greu de făcut, dar să presupunem că nu mai există creditul sau există un credit doar în moneda națională care însă nu prea mai are nicio valoare. Să zicem că leul va pica atât de mult încât un dolar va fi 10 lei. Asta înseamnă cam puțin peste dublu față de valoarea actuală. Asta însă nu va însemna doar o scumpire proporțională a benzinei deoarece impactul cursului cumulat cu impactul dispariției creditului, nu ne dau de gândit în ce fel va mai putea exista o economie, în ce măsură vom mai avea mall-uri, magazine, electricitate, apă la robinet sau chiar poliție și spitaluri. După cum știm în Venezuela, serviciile medicale sunt medievale, în lipsa medicamentelor și a tehnologiei. Să zicem că se vor găsi ceva soluții triviale și că vom porni de la zero sau aproape de zero. Vom vinde pădurile, vom vinde aur, vom vinde petrol etc. Însă asta nu va amâna decât o perioadă infima agonia inevitabilă.

Ca să ne facem însă o imagine despre cum va arăta un viitor fără credit, să ne uităm în Venezuela, deși nici acolo creditul nu e chiar zero, doar creditul de la americani este problematic, Venezuela având petrol și nenumărate alte resurse care pot fi fructificate. În plus, are și ceva parteneri puternici din gașca anti-imperială (Rusia-China). În Venezuela statul înseamna clica de mafioți care au preluat puterea și cu armata pe care o plătesc cu rezervele strategice strânse în zeci de ani de zile când Venezuela era în top 3 producători de petrol din lume. Situația din Venezuela pentru populație este tragică. Nu detaliem, dar dacă va pica creditarea, la noi va fi mai rău.

Nu prea avem cu ce să comparăm un posibil viitor fără credit, deoarece în prezent chiar dacă unele state au probleme, la nivel global economia stă deocamdată pe picioare și există chiar progrese pe alocuri… Când va fi însă marele reset, chiar dacă doar la nivel UE, căderea va fi mult mai dură și mai de durată decât cea din 2008.

Există așadar marea întrebare: va fi anul acesta? Vom trăi momentul adevărului la nivel global și la nivel de țară în acest an? Cum să depistăm din timp și cum să ne pregătim? Nu știu și nimeni nu poate știi. Faptul însă că există încă tensiuni în piețele bursiere atât de mari încât să avem anomalii nemai-întâlnite pe piața bondurilor, faptul că avem o criză din ce în ce mai profunda în UE pe multiple planuri (economic, financiar, sociali, ideologic) și faptul că în țările estice demonii bolșevismului au reapărut ca într-un coșmar cumplit și deja fac ravagii pe alocuri sunt semne că speranțele sunt puține. Cu excepția progresului tehnologic nu avem nimic pozitiv, dar va fi îndeajuns acesta încât să se opună haosului sistemic care cuprinde toate țările? Depinde. Dacă ne uităm în China unde s-a introdus scorul social și tehnologia nu face decât să faciliteze controlul și manipularea, am zice NU. Dacă ne uităm în România, unde puterea de comunicare a rețelelor sociale au permis o mobilizare surprinzătoare la ultimele alegere prezidențiale, am spune că DA. Anul acesta, SpaceX a planificat deja zborul cu oameni. Musk a promis că vom coloniza Marte și acesta este un hop mare. Un zbor cu oameni de succes va însemna un mare semn pozitiv și va da speranța că tehnologia ne poate ajuta să trecem peste ispitele trecutului și să visăm la un viitor mai bun în pofida tuturor umbrelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.