Criza vine, criza trece …

Al Treilea Război Mondial: Până în iarnă, revoltele vor cuprinde lumea întreagă

Grecia nu mai are voie să-şi strângă banii din taxe

Preşedinte Templeton: O nouă criză financiară este iminentă

Euro pica in urma problemelor Greciei

Noile conditii pentru salvarea Greciei presupun renuntarea la suveranitate

SUA si Pakistanul in proximitatea unui razboi deschis. China da ultimatum SUA

Nici nu m-am apucat sa imi fac planuri de vacanta si deja vara a devenit prea fierbinte pentru a mai spera la un concediu linistit. Pai cum sa plec eu in concediu in Grecia daca o sa ma trezesc iar cu vreo greva generala sau mitinguri, ca ce altceva ar fi de asteptat in urma unor asemenea stiri, cum ca Grecii vor fi nevoiti sa dea pe tava fabricile, uzinele sau mai bine zis insulele si plantatiile de maslini catre bancherii fara scrupule care ii ameninta ca altfel le taie macaroana. Ca si cum doar grecii ar avea de pierdut in cazul unui faliment si nu bancherii carora grecii au de platit datorii. Bineinteles, totul este un joc de sah, care va ceda primul si cat de mult vor obtine cei care au dat de la cei care au luat ca prostii. Batalia este asadar una veche de cand lumea, intre creditor si datornic. Iata ce bine descrie Sf. Vasile cel Mare aceasta lupta:

Cand cel ce se imprumuta ia banii, este mai intai stralucitor si vesel; se bucura de o floare straina, care vrea sa arate ca i s-a schimbat viata: masa intinsa, haine luxoase; slugile, si ele, au alta infatisare, sunt mai vesele; vin apoi lingusitorii, oaspetii, nenumaratii paraziti ai caselor. Dar indata ce banii incep sa se scurga, iar timpul, cu trecerea lui, adauga dobanzile, noptile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este vesela, soarele nu-l mai incanta, ci-i amaraste viata; uraste zilele care-i grabesc scadenta, se teme de luni, care-i maresc dobanzile. Daca doarme, vede in vis pe creditor. Urat vis! Creditorul sta la capataiul lui. Daca e treaz, dobanda ii stapaneste gandul, dobanda ii este grija lui. Scriptura spune: “Creditorul si datornicul se intalnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amandoi ii cerceteaza” . Unul, ca un caine, urmareste prada; celalalt, ca un vanat gata prins, se teme de intalnire. Saracia i-a rapit indrazneala. Amandoi numara pe degete scadenta: unul se bucura de cresterea dobanzilor, celalalt suspina de adaosul nenorocirilor. “Bea apa din vasele tale!”, spune Scriptura; adica: cerceteaza puterile tale, nu merge la izvoare straine, ci culege din livezile tale cele ce-ti pot usura viata! Ai lucruri de arama, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Cauta sa dai totul, afara de libertate. (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi)

Sa vedem insa cine sunt actorii. Sa incepem cu datornicul care are o particularitate: nu este un om, ci o ţară. Conceptul de tara este unul abstract, mai ales in ziua noastra. Fiind abstract, are anumite particularitati care il fac sa nu se apere de probleme precum o persoana. Asadar, intr-un stat, daca lucrurile merg bine, toti se bucura, toti castiga. Daca insa lucrurile nu merg bine, doar cativa se bucura si doar cativa castiga, iar printre acestia sunt tocmai cei care sunt pusi sa conduca temporar acea tara, adica presedintele, guvernul, parlamentul, partidele, membrii de partid pusi in diverse functii pe la diverse intreprinderi, organizatii, regii sau alte institutii ale statului, unde chiar daca treaba nu merge bine, leafa curge, si unde nu curge pica. Ar putea spune cineva ca acestia se bucura doar momentan de acest statut pentru ca exista alegeri, exista rotirea partidelor de la putere etc. Cine ar spune asta ar fi un ignorant, un visator si un om rupt de realitate, precum elevii tocilari care memoreaza si nu gandesc de fapt. Asa s-a ajuns ca dupa ani si ani de ticalosi care au condus Grecia, fiecare cautand sa obtina credite cat mai mari si cat mai multe pentru diverse “proiecte” dar mai ales pentru comisioanele si interesele lor, Grecia sa fie cea care este prima aratata cu degetul de catre creditor care spre deosebire de datornic, chiar daca nu este o persoana sau un grup de persoane, este facut dintr-un alt aluat, unul orientat obsesiv catre profituri

Creditorii Greciei sunt persoane, banci, fonduri si guverne care se vor lupta sa obtina de la greci si ultimul eurocent imprumutat, cu tot cu dobanzi, chiar daca din cand in cand unii mai flutura abureala solidaritatii pentru a arata “bunavointa” cu care ii ajuta pe greci sa treaca prapastia:

“For the first time in my life I am buying government bonds – Greek government bonds! Because we have to keep the Euro-zone together. The Greek population has to bring great sacrifices, there is no way around that. But we should show our solidarity.” – Hans Eichel, fost Ministru de Finante al Germaniei.

Nu as dori sa largesc comentariul despre Grecia, cine doreste sa stie mai mult poate sa citeasca pe zerohedge.org. Mi se pare doar uimitor ca lucrurile se misca atat de repede, nu ma asteptam sa pice Grecia pana la toamna, speram intr-o vara linistita cum a fost vara trecuta care s-a prelungit chiar cu o iarna linistita pana prin decembrie cand Irlanda a picat in genunchi in fata FMI-ului, leak-urile au fost lansate si au inceput tulburarile in Africa de Nord si UE a stabilit planul de “salvare” a tarilor indatorate peste posibiltatea de redresare prin mijloace proprii si o data cu acest plan au fost stabilite si masurile care urmeaza sa fie impuse: austeritate, taieri de salarii si pensii, taieri din asigurari, restrangerea investitiilor, trimiterea in somaj a bugetarilor si … de ce nu, “privatizarea” companiilor de stat. Cu alte cuvinte, europenii cu dare de mana ofera oarece bani pe termen scurt europenilor aflati la ananghie, cum ar fi grecii, cu conditia insa ca acestia sa le dea in schimb companiile din care se mai poate scoate ceva sau drepturile speciale de exploatare ale unor surse de venit viitor care in mod normal ar trebui sa ramana la stat.

Si mai ingrijoratoare ca Grecia este insa situatia din Pakistan unde se pare ca lucrurile incep sa se aprinda si mai mult dupa ce China a dat ultimatum SUA ca daca mai ataca Pakistanul vor avea de a face cu ei. Si pentru a ii asigura pe americani ca ultimatumul este unui real, au dat Pakistanezilor 50 de avioane de atac (se pare ca gratuit). Intre timp nici americanii nu stau cu mainile in sus si au aranjat un atac camuflat al unei baze militare pakistaneze unde au distrus capacitatea Pakistanului de a se apara fata de submarine. Totodata pentru a pune bete in roate legaturilor intre Arabia Saudita si Pakistan, un diplomat al Arabiei Saudite din Pakistan a fost ucis intr-un atentat, cel mai probabil pus la cale tot de americani carora nu le convine aceasta alianta, ei dorind ca dominoul loviturilor de stat sa ajunga chiarn pana in China, iar Arabia Saudita, din pacate se afla in calea dominoului.

Momentan se pare ca dominul s-a cam blocat: Algeria, Egiptul si Libia au picat, dar Libia nu a picat de tot, Ghadafi inca a rezistat mult mai mult decat americanii se asteptau. In plus, Yemenul inca nu misca prea mult, Siria s-a cam blocat si ea si primavara a trecut. Ce va continua, urmeaza sa vedem, lucrurile sunt prea complicate, evenimentele au loc rapid cu schimbari bruste de situatii si cu turnuri negative care se succed cu o repeziciune ametitoare. Iata doar doua-trei stiri noi care chiar digerate individial ne-ar determina indeajuns sa investigam mai mult problematica riscului existential:

– centrala nucleara de la Fukushima va fi “vizitata” de un nou taifun
si Afganistanul da ultimatum SUA, chiar prin papusa lor: Karzai
castravetii ucigasii au deja 10 victime la activ

Este bine insa ca mai exista optimisti sau cel putin asa ni se spune:

Managerii sunt optimisti: Cresteri in toate sectoarele economice in perioada mai-iulie (nu stiu daca INS este faimosul institut care ne oferit o prognoza uimitoare in 2009, cu 13% mai optimista decat realitatea)
– Boc: Romania a devenit tara unde merita sa investesti; si oarecum are dreptate, la urma urmei sa cumperi pe preturi de nimic cand hartia nu mai are nici o valoare, cu adevarat se merita; bani sa ai;
– Esca: Iesim din criza. (acum 3 luni) Au crescut vanzarile la cafea si lenjerie intima

 

One comment

  • Glossă
    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi și nouă toate;
    Ce e rău și ce e bine
    Tu te-ntreabă și socoate;
    Nu spera și nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ține toate minte
    Și ar sta să le asculte?…
    Tu așează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deșarte
    Vreme trece, vreme vine .

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naște
    Și o clipă ține poate;
    Pentru cine o cunoaște
    Toate-s vechi și nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui
    Joace unul și pe patru
    Totuși tu ghici-vei chipu-i,
    Și de plânge, de se ceartă,
    Tu în colț petreci în tine
    Și-nțelegi din a lor artă
    Ce rău și ce e bine.

    Viitorul și trecutul
    Sunt a filei două fețe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine știe să le-nvețe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă și socoate .

    Căci acelorași mijloace
    Se supun câte există,
    Și de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă și tristă;
    Alte măști, aceeași piesă,
    Alte guri, aceeași gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera și nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mișeii
    La izbândă făcând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăși
    Între dânșii să se plece,
    Nu te prinde lor tovarăș
    Ce e val, ca valul trece.

    Ca un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momește în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seamă,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în laturi,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă știi a lor măsură;
    Zică toți ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgești nimică,
    Tu rămâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera și nu ai teamă;
    Te întreabă și socoate
    Ce e rău și ce e bine;
    Toate-s vechi și nouă toate:
    Vreme trece, vreme vine.

    Mihai Eminescu, decembrie 1883

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *