Marea Eliberare?

Întâiul fuhrer al țării face tamtam declarând marea dezlegare. Eliminarea măștilor pe ici pe colo, activități în aer liber cu doi-trei oameni etc. Cei care se bucură ca tembelii, nu realizează că primesc înapoi ceea ce nu trebuia să le fie luat înainte deoarece privind în urmă vedem că nu era nevoie. Prin urmare, faptul că încă mai păstrează o parte din restricții și împing cu efort supra-uman campania de vaccinare deși economia este în crash și moneda națională s-a corelat cu lira turcească, este însă dovada că așa-zisa eliberare nu este decât încă o etapă din planul de consolidare a statului dictatorial construit pe spinarea unei plandemii, care cel mai probabil are la origine un virus creat artificial.

Am avut parte de artificii astă seară în cartierul multi-cultural care mai scoate din anonimitate Craiova din când în când la nivel național, semn că unii se bucură că sunt mai liberi. Dar cât de trist este să se bucure că le-a fost dat înapoi ceva ce le-a fost furat. Și cât de departe suntem de bucuria unei victorii care ar fi fost legitimă dacă ne-am fi luat înapoi libertatea prin luptă și cei care ne-au furat-o ar fi fost și pedepsiți, nu ar fi acum în continuare eliberatorii noștri dintr-un lanț pe care tot ei ni l-au pus.

Dacă experții s-ar fi trezit și dacă bunul simț al normalității pe care am pierdut-o ar fi revenit, se renunța acum la toate condițiile dictatoriale. Există chiar motive “științifice”, conforme cu narativul dictaturii medicale, chiar ignorând suspiciunile conspiraționiste. Trendul cazurilor este descrescător, există semne de întrebare cu privire la adevăratul număr al morților (semne dacă sunt în sus, pot mai probabil să fie în jos), vine vara, la toți vecinii se vede scăderea drastică a cazurilor și cel puțin până la toamnă nu mai avem îngrijorări legate de incapacitatea sistemului medical de a face față la bolnavi – principala problema cu boala asta, care are o rată a mortalității de 5% în România deoarece atâta poate sistemul medical românesc, în timp ce are sub 0.1% în Singapore și 0.74% în Israel (cf OurWorldInData.org)

Trăim așadar un moment de respiro despre care eu cred că este doar un moment. Ca orice dictatura, fiecare dictatura are nevoie de momente de respiro, de consolidare a uneltelor de control, de planificare și analizare a evoluției trecute, de pregătire pentru următoarea etapă. Populația, ca și turmele de oi, trebuie să mai pască o iarbă, să mai lingă o sare și să își dezmoarte picioarele deoarece există o limită și dacă oile se nervozează, pot apare probleme, costul implementarii noului reset va fi mult mai mare. Îmi amintesc de exemplu cum a încercat Ceaușescu să se prezinte ca un reformator, pozându-se cu americanii și cu regina Angliei, când de fapt în capul lui nu era deschiderea către vest cât o campanie de asociere cu marile personalități ale vremii pentru a toca apoi în capul românilor zeci de ani după aceea cât de mare lider de nivel mondial a fost acest cizmar.

Dar acum e vremea profesorului care s-a remarcat cu succes la meditații să conducă România pe noile culmi are recunoașterii internaționale a alinierii la noul reset și a respectării cu strictețe a recomandărilor OMS. Căci această dezghețare nu are loc doar la noi, ci peste tot, mai ales în emisfera nordică. Ca să vă dați seama însă că nu există nicio legătură între riscul medical și măsuri, noi acum avem mult mai nasoală situația decât au avut-o australienii acum 2-3 luni când la ei erau condiții mai drastice de carantină și închideri decât la noi.

Australia merită puțin analizată pentru a înțelege că toată gargara cu necesitatea măsurilor din punct de vedere medical este una care nu are nicio legătură cu realitatea. Dacă ar avea, ce explicație pot da “experții medicali australieni” pentru blocarea propriilor concetățeni în India acum 2 săptămâni având în vedere 1) situația foarte roză (aproape de zero cazuri e destul de bine – e suficient să se compare cu noi care și noi suntem mult mai boboc ca alții) 2) capacitatea mult mai elevată a sistemului australian de sănătate de a face față la un mic puseu fără riscuri majore pentru restul populației 3) capacitatea extraordinară de carantinare – practic la cât de mare e Australia și câte insule are, ar putea să-i primească – cum a făcut la începutul crizei – pe o insulă și să-i carantineze acolo oferintu-le tratament special celor infectați, făcând teste, etc

Diferența între măsurile drastice din Australia la situația foarte roză comparativ cu măsurile mai puțin drastice în România la o situație mult mai nasoală arată o discrepanță totală în gândirea “măsurilor” – nu necesitatea medicală, calculele științifice, igiena publică și alte de-astea sunt explicația ci sistemul de control care adaptează măsurile la un threshold de durere și acceptare a BS-ului specific pentru fiecare popor în parte. Ori australiaenii sunt clar mai spălați pe creier decât românii care au o neîncredere în autorități atavică și prin urmare o limită de toleranță la îndoctrinare mult mai mică.

De aceea comunismul la noi a fost și mai dureros decât prin alte state, deoarece neavând încredere în autoritate, poporul român a trebuit exterminat pentru a putea fi controlat, mai bine zis elementele cu coloană vertebrală, indivizii care erau spuma poporului român, ar fi stârnit suficientă “propagandă imperialistă” sau “teorii ale conspirației” cum s-ar numi astăzi pentru a alimenta această neîncredere organică a românului simplu în “lideri”.

Prin urmare, fie că există pandemie, fie că nu există, fie că există morți mulți, fie că nu există, fiecare țară are propriile “măsuri”, mai grele sau mai ușoare, care se adaugă una după alta (carantină, vaccin, certificat, vaccinare periodică, digitizare certificat și criptare cu cheie pe baza de ADN etc) în funcție de ritmul fiecăreia și de puterile fiecăuri păpuși puse să coordoneze marșul global către noul reset.

În final, aș dori să mai exemplific puțin acest fenomen: de confirmare a status-quo-ului dictaturii prin măsuri de eliberare. În fapt, dacă am fi fost liberi, dacă valorile democratice ar mai fi existat, atât în România cât și în vest nu ar fi existat interdicția mișcării. Explicația e simplă: gravitatea acestei boli este comparabilă cu a altor boli, nu este deloc ciumă și de nenumărate ori experții ne-au arătat că “măsurile” nu ajută. Prima gogoașă a fost că o carantină de 2 săptămâni va ține sub control virusul (contain în engleză) și îi va tăia răspândirea pentru că teoretic în două sătpămâni dacă stam acasă, nu mai dam la alții, iar dacă totuși cine știe cum mai scăpa vreun caz, veneau “anchetele epidemiologice” și țineau sub control răspânirea. Evident că a fost o gogoașă, așa ca și multe altele după, așa ca și cea cu vaccinul.

Ei bine, sunt state în SUA unde, legat de etapa a doua – obligativitatea vaccinării – se introduc chiar legi care interzic condiționarea accesului la muncă de vaccinare. Cred că este vorba de 11 state care au dat astfel de legi, care în sine deși par să solidifice drepturile constituționale, nu fac de fapt decât să certifice că există un sistem de control care caută să se solidifice și pe ici pe colo trebuie pus un steguleț “asta nu, nu aici”. Legile astea, ale unor state nu fac decât să certifice că deja există un sistem dictatorial la nivel federal care nu mai garantează Constituția SUA, prin urmare, aceste state, prin faptul că încă nu s-au rupt de la federație deși au observat tendințele dictatoriale de la centru, și aleg în schimb să legifereze (total inutil oricum) nu știu ce legi care pot fi oricând rase dacă se declară nu știu ce stare de urgență, contribuie la o falsă speranță de libertate pe care o oferă cetățenilor lor.

Așa se întâmplă și în România unde acum ni se dau mai multe drepturi, pentru a ne arăta ca puterea ocultă are dreptul, capacitatea și intenția să ni le mai taie pe viitor. Faptul că deocamdată încă nu a fost condamnat nimeni în această plandemie pentru manipulare, pentru cheltuieli aiuristice, pentru marketing de produse medicale experimentale etc, arată că sistemul nu dă înapoi ci merge înainte.

Următoarea arătare care se va face, va fi respingerea acuzării IPS Teodosie la CNCD pentru declarațiile legate de păcatul Evei: IPS evident că nu trebuie să se apere că a spus așa ceva, dacă am trăi într-o țară liberă. Într-o țară libera spui ce vrei, dar asta nu se mai întâmplă de mult în România. Iar dacă până acum, IPSiștii credeau că pot să se dea cu fundul în două bărci, și a lui Dumnezeu și mamonei, acum vom vedea că, prin câștigarea IPS Teodosie nu se va confirma decât câ libertatea religioasă este o iluzie și prelații trebuie să plece capul și să mărturisească pe Hristos doar cu patlama de la CNCD.