Beţia duhului şi măreţia moştenirii ortodoxe

Mi s-a intamplat recent sa ajung pe youtube cautand niste pricesne si din priceasna in priceasna am ajuns peste unii care isi zic Ciresarii si peste un fel de DJ care se numeste Vladimir Pustan si fac un fel de show care ii zic ei evanghelizare.

Am ramas masca cand am auzit tot felul de cantari “crestine” si sloganuri gen “Traiasca Domnul!”. Sunt familiar cat de cat cu “betia duhului” protestant manifestat mai ales la bisericile baptiste ale negrilor, am vazut destule filme cu pastori in delir care zbiara si tuna cu aleluia-uri si holy-uri de zici ca e furtuna de duhuri in creierele lor, dar parca acum cand i-am vazut pe astia facand la fel in limba romana mi s-a facut parul maciuca.

Cu adevarat parca traim timpurile profetite intr-un vechi document descoperit de Paul de Alep: “vor fi lepadate obiceiurile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care tot in numele lui Dumnezeu vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii”. Astia nu sunt oameni, sunt un soi de oameni. Nu sunt romani, sunt un fel de romani indopati cu duhuri nenaturale – E-uri si hormoni sintetici, fabricati in laboratoarele de studiu ale diavolilor din adancul iadului care traiesc intr-o mare minciune, o mare inselare, un crestinism fals si batjocoritor fata de toate cate ne-a lasat Iisus Hristos a carui Evanghelie – buna vestire – o calca in picioare. Ei nu dau nici o buna vestire deoarece ei nu au auzit inca vestirea. Eu aduc nu vestirea lui Hristos si nici vestirea lor, ci vestirea duhurilor care ii stapanesc, adica a dracilor.

Imi aduc aminte de momentul in care am descoperit eu ortodoxia dupa o trecere prin toate genurile de rock de la punk pana la death. Dupa ce l-am vazut pe dracu intr-o noapte cand am adormit ascultand Pantera, mi-am luat oarecum fagaduinta fata de Dumnezeu ca o las balta cu rockul si mi-am aruncat casetele, revistele etc. Abia insa dupa ani de lupte am reusit sa ma spovedesc si sa merg la biserica duminica de duminica si mi-a daruit Dumnezeu in schimb multe daruri, precum tatal fiului rispitor din pericopa evanghelica. Printre aceste daruri unul a fost dezlipirea totala de legaturile muzicii. Putini stiu ce inseamna asta, ce dulceata si ce euforie traiesc rockerii ascultand muzica preferata si ce stare de multumire si libertate totala simt ei cand devoreaza melodiile si formatiile favorite. Iar pentru un rocker sa renunte la formatia favorita este mai greu poate ca decat sa isi tai un deget sau o mana. Insa eu fiind slab, Dumnezeu mi-a daruit asta si m-am lepadat fara durere de lanturile satanice pe care rockul le creaza in sinapsele placerii si ale motivatiei care ii face pe rockeri sa ramana rockeri … “forever”, adica nici sa nu conceapa ca rockul nu este doar muzica, ci este moarte. Si in aceasta stare de libertate fata de drogul care deja ma tinuse legat cativa ani, cand auzeam cel mai mic sunet care sa aminteasca cat de cat de ceea ce fusesem robit inainte, cum ar fi de exemplu un banal acord la o chitara rece, simteam un miros urat de imputiciune si raceala specifica duhurilor necurate. Si asta doar de la un banal acord … Ca sa ascult chiar si o balada sau macar doar sa intonez cateva note din fostele melodii preferate, nici macar acum nu concep si ma ingretosez desi darul care l-am primit atunci, acum l-am pierdut, insa din mila lui Dumnezeu pericolul a trecut pentru mine.

Revenind la Ciresari, ma gandesc cu tristete ce pacat ca ei nu au ales sa primeasca mostenirea parintior ci au primit “ajutoare” din strainatate, hranindu-se cu hamburgeri imputiti de la natii care nu l-au avut niciodata pe Dumnezeu in locul mamaligii stramosesti care a crescut si a mantuit atatea generatii. Cat despre noi ortodocsii, care am primit mai cu ravna mai fara ravna dreapta credinta, pacat ca nu ne aducem aminte macar zilnic de marea mostenire pe care o avem, de toate cate ne-a dat Dumnezeu si de toate cate ne-a pazit incat putem sa Ii cantam cantare de lauda, bineplacuta nu zbieraturi si strigate disperate precum acesti autointitulati “evanghelisti” care canta, striga si gesticuleaza ca nebunii nedeosebindu-se cu nimic fata de cei din lume. Cum justifica ei manifestarile astea? Desi motivul real este ca neavand o istorie, acestor culte li se pare firesc ca credinta lor sa nu aiba un ritual, o randuiala, un specific si de asemenea, probabil li se pare firesc ca sa foloseasca toate ale lumii pentru a “propovadui”. din pacate ei nu inteleg ca “prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu” (Iacov 4,4) si nu au cum sa priceapa nici ca nu poate sa fie amestecatura intre cele sfinte – cantarea si slavirea lui Dumnezeu – si cele spurcate – cantecele si manifestarile pline de duhurile lumii moderne si de toata incarcatura atat de duh cat si de mesaj satanic care le insotesc.

“Poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni.” (Isaia 29#13)

One comment

  • zamfir marian-targoviste

    Puteti crede ce vreti despre acesti oameni…FELICITARII pentru dezrobirea din legaturile Rock-ului ,puteti continua sa va inchinati in felul dumneavoastra(este optiunea ce o alegeti) Insa rusine caci vorbiti numai cu apelative de NEBUNI…M-ie tema caci deja ati cazut sub Osanda Ghenei,caci nu ne este ingaduit sa facem pe cineva PROST sau NEBUN…Mai reflectati putin mai mult la cele afirmate…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *