Cât de important este să ne scuturăm de deznădejde

În vremurile apocaliptice şi glaciare pe care le trăim cred că este necesar ca din când în când să ne oprim şi să ne relaxăm, să ne reîncărcăm bateriile şi să cugetăm asupra lucrurilor cu o perspectivă cât mai istorică posibilă, în funcţie de bagajul fiecăruia.

Aseară în timp ce mă întorceam acasă de la muncă, mergând prin centrul oraşului care era frumos dezăpezit, văzând maşinile de dezăpezire cum degajau zăpada iar traficul era relaxat deşi ningea abundent, mă gandeam: este bine totuşi în civilizaţie, este bine să ai şi maşină, să ai şi cauciucuri de iarnă şi să poţi să mergi cu ea chiar când ninge de o săptămână. Este bine însă de mine că stau în centru şi străzile sunt cât de cât în regulă, este bine de mine însă că am gaze, am curent, am de mâncare etc. Este păcat că vom pierde toate acestea şi mă simt oarecum frustrat pentru că nu am capacitatea mentală şi nici voinţa de a face ceea ce trebuie, deşi ştiu că totul se va nărui precum un om de zăpadă peste care trece o maşina de dezăpezire.

De după-amiază, la o pauză de cafea, mă uitam pe geamul de la birou la cele câteva case ce sunt în spatele blocului şi vedeam nămeţii de zăpadă din curţile oamenilor şi zăpada de pe acoperişuri. Mă gândeam: ce bine era altă dată: iarna oamenii nu munceau, pe zăpezile astea nu aveau decât să facă potecă până la şura de lemne şi până la beciul unde aveau alimentele. Sau, mă rog, peste tot pe unde aveau nevoie, dar iarna, chiar nu aveau ce să facă. Ca să nu mai zic că nu trebuiau să îşi pună problema cum merg la muncă, cum merg până la hipermarket să îşi cumpere mâncare, nu trebuiau să dezăpezească maşina, nu aveau nevoie de cauciucuri de iarna, nu se îngrijorau că li se taie curentul sau gazele şi altele. În acest moment de reverie, mi-a venit şi mie o idee şi le-am propus colegilor să mergem şi noi să fierbem nişte vin, să mergem afară şi să facem un om de zăpadă, este prea frumos ca să ignorăm ceea ce se întâmplă afară. Au rejectat propunerea mea ca nişte laşi şi fricoşi ce sunt: ar prefera mai bine să facă oameni de zăpadă în minecraft decât să se mozoleasca cu această substanţă periculoasă şi dezagreabilă care este zăpada.

Dar să ne ridicăm ochiii de la peisajul mirific cu care ne binecuvintează Dumnezeu zilele acestea şi să ne întoarcem la o problemă extrem de importantă deoarece aceasta este un factor vital pentru motivaţia omului: optimismul. Nu cred că este exagerată opinia că optimismul este chiar combustibilul motivaţiei, mai ales în realizarea lucrurilor măreţe şi complexe care necesită nu doar un plan coerent dar şi măsuri active şi efort mare pentru îndeplinirea acestui plan dar mai ales pentru înfruntarea neprevăzutului.

Ca răspuns la atmosfera apocaliptică care a pus stăpânire pe omenire în vremurile noastre, un englez a scris un articol în Financial Times intitulat “Un ghid pentru scuturarea de întuneric şi condamnare” (original: A guide to shaking off the doom and gloom)

Vizinea lui Johnson este ca societatea umana progreseaza prin cei optimisti, prin cei care cred intr-un viitor mai bun si pot sa vada o cale catre progres si crestere. Daca o societate isi creaza o viziune negativa si pesimista, ce optiuni mai are? Cel putin demografia ii va fi distrusa, pentru ca oamenii nu vor mai avea curajul sa faca copii. Pe masura ce media creste in influenta asupra societatii atat prin  penetrarea si facilitatea accesului cat si prin cresterea in autoritatea si rolul ei in societate, inevitabil si stirile si atitudinile pesimiste vor acapara sufletele si mintile oamenilor. Titlurile apocaliptice atrag atentia si astfel media este inclinata spre promovarea negativului si spre exagerarea in prezentarea unor fapte negative. Niciodata o stire ca numarul imbolnavirilor de cancer a scazut in ultimii 10 ani cu 2% nu va atrage la fel de multa atentie ca stirea prabusirii unui avion. Si cu siguranta imaginile cu un tren deraiat vor produce o impresie mult mai puternica decat relatarea unor statistici legate de siguranta mersului cu trenul.

Johnson nu este de parere nici ca trebuie sa bagam capul in nisip si sa ne facem ca ploua: nu putem nega problemele cu care ne confruntam. Totodata trebuie sa fim constienti ca ca niste animale ce suntem, ne-am obisnuit cu un nivel de confort material foarte ridicat. De aici si teama ca il vom pierde si frica ca nu vom face fata viitorului. Aceasta frica insa ne este folositoare, adrenalina nu strica uneori, mai ales daca vom reusi  sa canalizam energiile in scopuri creative.

Trebuie asadar sa evitam atutidinea si starea negativa si sa dobandim o viziune optimista asupra lucrurilor, pornind cel putin de la adevarul istoric ca optimistii au triumfat mereu: revolutionarii, inventatorii, oamenii de stiinta,  toti cei care au putut sa gandeasca si sa actioneze activ in perspectiva viziunii optimiste si pozitive pe care au avut-o au dovedit ca in general binele triumfa.

Iata cateva din sfaturile pe care le ofera Johnson:

– sa studiem istoria: ne ajuta sa plasam dificultatile prezente intr-un context mai larg; viata de azi este mai buna decat a fost vreodata pentru marea parte a oamenilor; diversele societati au avut tot timpul parte de rasturnari; crizele s-au terminat insa totdeauna si tendinta de imbunatatire a fost tot timpul constanta;

– sa evitam stirile: oamenii din presa stiu ca negativul se vinde mai bine; macar sa nu luam seama la titluri si sa incercam sa intelegem realitatile din fragmentele de adevaruri care razbat din stiri; sa ignoram viziunea autorului stirii, sa constientizam faptul ca acesta incearca sa ne manipuleze si sa culegem doar cu ce este esential; ideal ar fi sa citim cat mai putine stiri si sa evitam sursele care in mod repetat am observat ca au deficiente si deonta crasa superficialitate in relatarea faptelor asa cum sunt;

– sa petrecem timpul cu oameni tineri; oamenii se nasc cu taina minunii in ei; varsta, experientele negative si societatea ne fac cinici iar perspectiva mortii sau a imbolnavirii care creste o data cu varsta, ii face melancolici si pe cei mai cutezatori optimisti;

– sa evitam oamenii pesimisti

– sa ramanem rationali: ce e mai rau niciodata nu se intampla in realitate;

– sa ii citim pe stoici, cum ar fi Marcus Aurelius cu ale sale Meditatii;

– sa ne recunoastem greselile si sa mergem mai departe;

– sa nu levenim: sa avem mereu de lucru, iar daca nu avem un job, sa ne implicam in voluntariat;

– sa facem sport;

– sa ne focusam pe victorii mici;

– sa ignoram evenimentele asupra carora nu avem nici un control;

– sa ne concentram pe buzunarul propriu ca oricum nu putem noi schimba economia tarii;

– sa radem

Iata si un interviu cu Johnson, legat bineinteles de acelasi articol.

One comment

  • 1.-Hm , aici mi-am pus primul semn de intrebare clar :
    ” sa petrecem timpul cu oameni tineri … ” . Ca sa ce ? Inteleg sa ne petrecem timpul cu tinerii nu pentru a-i influenta noi pe ei ci ei pe noi . Care sunt preocuparile tinerilor ca sa ma tenteze sa-mi petrec timpul cu ei ?
    2.-ca orice extrema , pesimismul este de evitat ( cu toate ca il prefer , pentru ca ma tine incordat si nu-mi creaza false iluzii ) dar daca tot se vrea sa se indice o directie oare n-ar fi trebuit completat cu ” evitati , de asemenea si oamenii optimisti si pastrati-va in limitele rationalului ” .
    3.- ” sa ne focusam pe victorii mici;- sa ignoram evenimentele asupra carora nu avem nici un control;- sa ne concentram pe buzunarul propriu ca oricum nu putem noi schimba economia tarii; ” :-)))))) fara suparare dar imi suna a metoda de spalare a creierului si-nca una buna , bine mascata .

    – sa radem

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *