UE-dezastrul: plan sau întâmplare?

Cronica Romana a publicat zilele trecute un articol interesant intitulat “Ce ascunde BCE?” in care speculeaza ca Bloomberg ar avea informatii foarte precise cu privire la unele marlanii facute de banci atat peste Ocean cat si mai pe-aproape de noi, adica pe la Atena. In articol, cei de la Cronica Romana speculeaza ca Bloomberg a dat in judecata BCE pentru a face publice unele informatii legate de faptul daca BCE a cunoscut sau nu frauda in acte pe care Goldman Sacs le-a facut-o grecilor pentru a facilita aderarea acestora la euro. Similar acestui proces, in SUA, Bloomberg a reusit tot prin justitie sa dezvaluie cui si cat a dat FED-ul la primul baiout. Chestiuna la vremea ei a facut multa valva deoarece a aratat ca o buna parte din bani au mers catre banci europene, ceea ce este intr-adevar remarcabil avand in vedere ca contribuabilului american nu i-a fost oferit nici un cent.

Sa revenim insa la greci si Goldman Sacs. Ca tot veni vorba de “baietii destepti” de pe la noi, sa vedem cum ce se ocupa baietii destepti de pe la ei, unde se pare ca acestia s-au apropiat si mai mult de sursa banilor decat la noi unde macar sunt implicati in activitati productive, BNR-ul nemaiavand drepturi prea multe si finantele necesitand oarece cunostinte cu mult peste inteligenta primara mult supra-evaluata a acestor baieti destepti. Iata deci ce zic cronicarii romani (care sunt de fapt rusi):

Exact în perioada în care au fost perfectate unele dintre tranzacţiile dubioase (2004-2005), Mario Draghi a fost unul dintre executivii de top din divizia europeană a băncii Goldman Sachs care a şi „ajutat” la crearea condiţiilor pentru declanşarea ulterioară a crizei datoriilor suverane. Este firesc ca „fostul” angajat al conglomeratului Goldman Sachs să facă tot ce-i stă în putere pentru a proteja interesele angajatorului. (sursa)

O mare problema care a inceput sa se discute mult in ultimul timp cu privire la UE este intrebarea daca se stia de la inceput de faptul ca la un moment dat edificiul european se va prabusi sau totul a fost dintr-o mare prostie si din nepasare.

Majoritatea oamenilor care trateaza problema fac o mare confuzie, incluzand criza datoriei europene in cadrul crizei creditarii pornita in 2008. Putine analize trateaza o chestiune destul de subtire dar deloc nesemnificativa: criza europeana ar fi avut loc cu sau fara criza creditelor. Separarea dintre politica fiscala si cea monetara ar fi dus mai devreme sau mai tarziu la dezastrul in care suntem acum.

Asadar, mai ales avand in vedere ca au fost multi care au avertizat inca din fasa asupra acestui aspect, de ce au ales marii compozitori ai constructiei europene sa ii dea drumul inainte stiind ca vom ajunge aici. Exista doua raspunsuri: nu au stiut si de aceea au ignorat problema sau au stiut si au vrut sa se ajunga aici pentru a impinge unitatea si mai departe. Personal nu accept ideea ca – vezi-Doamne – au crezut ca o sa se rezolve problemele pe traseu si ca o data pornita unitatea, se vor ajunge la sincronizari si mecanisme de control care sa tina sub control faptul ca orice guvern putea accesa creditare la dobanzi la fel de mici, indiferent de eficienta taxarii, a cheltuielilor si a puterii tarii respective. Nu cred ca de vreme ce multi au atras atentia inca din fasa asupra acestei probleme, vreun politician intreg la minte ar fi zis: nu-i bai, hai s-o facem ca dupa aia mai vedem.

Sa revenim insa la Goldman Sacs, BCE si Grecia. De ce este atat de interesant daca BCE stia de problemele grecilor si de minciunile pe care le baga un rapoarte? Este interesant deoarece inseamna ca daca au stiut inseamna ca au trecut cu vederea, ceea ce ne duce mai departe sa speculam ca asta au si vrut, sa se ajunga aici ca sa pluseze pe integrare totala, chiar cu riscul de a imploda sistemul. Dar ce minti diabolice sa poata gandi asa? Aici sunt raspunsuri nenumarate: fara indoiala ca nu un partid, ca nu doar o anumita grupare sau o tara anume si-a dorit asta. Au fost multe si nenumarate interese. Goldman Sacs si-a dorit bineinteles sa castige din pariuri: in momentul in care ii “consultau” pe greci sa adere la euro, adica le masluiau declaratiile, in acelasi moment ei cumparau asigurari ca Grecia o va duce rau la plata creditelor si va avea probleme. Politicienii, aceia care au stiut, au tacut si nu le-a pasat. UE e o constructie atat de perversa incat o data ajuns in functie, uiti de tara si de orice principii, banul si bunastarea te corup. De ce ar fi tras semnale un membru al Comisiei Europene de vreme ce ei sunt stat in stat. Ce putea sa stie un membru al Parlamentului European de vreme ce astia sunt doar niste actori pusi sa faca spectacol ca sa credem noi ca totul e ok, si ca avem democratie. In final, de ce le-ar fi pasat celor de la BCE de treaba asta? Pai daca nu se ajungea la criza datoriei suverane mai auzea cineva de BCE si mai stam toti cu ochii pe ei sa vedem ce zic si ce fac? Iar cedarea aia de suveranitate, nu tot catre ei se va face? Deci de ce nu i-ar fi convenit BCE-ului deraierea unei Grecii care era total de incompatibila cu celelalte state europene.

Semnale si strigate la unitate s-au tot facut anii recenti, unitatea, unitate, unitate este noul slogan. Paradoxal, nimeni nu spune ca desi SUA are unitate, ei stau chiar mai prost ca Grecia daca ne uitam la raportul datorie/PIB.

Prin haos la ordine pare sa fie la o prima vedere logica din spatele scandalului la care asistam. Ma intreb oare daca nu cumva Europa este fiara cu sapte capete dintre care unul a fost junghiat de moarte dar rana care era de moarte s-a vindecat dupa care tot poporul a mers dupa fiara. (Apocalipsa, cap 13). Nu merg mai departe cu presupunerile, dar cu adevarat daca Europa isi va reveni din aceasta criza a tarilor va fi ca o rana de moarte care s-a vindecat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *