O mărturie personală despre Cuv. Paisie Aghioritul

De multa vreme doream sa povestesc o intamplare amuzanta si plina de invatatura pe care am avut-o in timpul unei vizite la Suroti, dar am tot amanat, nu din lene sau uitare ci din sovaiala daca chiar va folosi pe cineva sau mai bine o pastrez in “sfanta tacere” pe care ne-o recomanda John Sanidopoulos intr-un articol recent tradus de fratii de la Razboi Intru Cuvant. Pentru cei care nu stiu, la Manastirea Suroti din Grecia este inmormantat Cuviosul Paisie Aghioritul – un mare sfant grec al zilelor noastre.

In final, pentru ca tot a fost pomenirea cuviosului si pentru ca tot traim temperaturi fierbinti in care mi-am amintit de aceasta intamplare m-am hotarat totusi sa o povestesc. La cate lucruri inutile am vorbit si am scris la viata mea, nu cred ca risc prea mult ca mai scriu inca unul din care poate totusi se va mai folosi cineva spre deosebire de celelalte care sunt in mare parte pline de efemer.

Asadar, anul trecut cam pe vremea asta, eram in Grecia la mare in Halkidiki eu si sotia si am mers si la Suroti care se gaseste mai la deal, pe colina unui munte la vreo 70 km de malul marii. Am mers cu masina, intr-o dupa-amiaza extrem de calduroasa trecand printr-o zona deosebit de frumoasa, dar diferita de specificul montan cu care suntem obisnuiti la noi, unde la munte este racoare, paduri, vegetatie etc. Nu si in Halkidiki unde muntii sunt golasi, fierbinti si climatul destul de sec cu exceptia proximitatii marii unde umiditatea face temperaturile inalte mai usor suportabile.

Am vizitat manastirea, am fost la mormant, am facut poze si am dat sa plecam. Cand sa plecam, ce sa vezi? Aerul conditionat de la masina nu mai mergea: ventilatorul functiona dar nu mai baga rece. Mai sa fie! Nu mi s-a mai intamplat niciodata! O Corolla nu se strica niciodata, cum spune reclama. Oare ce sa fi patit? Asta e, oricum bucuria fusese atat de mare incat doar o umbra de tristete si grija ca o sa mergem inca vreo o mie de kilometrii fara aer conditionat, pana urma sa ajungem acasa (mai planuisem sa ajungem si la Meteore) ne-a tulburat pacea. Am incercat sa repornesc masina de cateva ori, sa ii opresc si sa ii pornesc aerul conditionat, sa las doar ventilatorul, tot ce am putut sa fac de la butoane, mai mult nepricepandu-ma. Totul in desert, nimic nu s-a rezolvat, ventilatorul functiona fara probleme doar ca nu trimitea aer rece ci aer cald.

Pe drumul inapoi, experimentand caldura si dificultatea sofatului fara aer conditionat m-am tot gandit la aceasta intamplare si la ce taine ascunse poate sa aiba. Mi-a venit atunci in cap gandul ca cuviosul ne-a “binecuvantat” si pe noi cu o mica osteneala, ca un invatator al jertfelniciei si marinimiei sufletesti ce a fost. As putea aici adauga ca o paranteza, ca eu am cam fost tinut de Dumnezeu pe doua brate, fiind slab in toate, nu am avut multe greutati in viata. Spun asta doar pentru a face mai usor de inteles semnificatia intamplarii pentru mine. Asadar am pus pe seama unei minuni faptul ca aerul conditionat s-a stricat tocmai cand plecam de la manastire si am luat-o ca pe un indemn ca din cand in cand sa fac si eu o mica jertfa, o mica osteneala, sa nu zac in nepasare si in nelucrare totala, cautand doar calea usoara si fara greutati, ci alegand sa mai experimentez si oleaca de stres, in mod facultativ, tocmai pentru a fi ferit de stresuri si necazuri obiective de care as fi indreptatit sa am parte, dar mila lui Dumnezeu si purtarea Lui de grija nu le ingaduie sau poate nu le-a ingaduit deocamdata, nefiind pregatit sa le duc. Mi-am amintit atunci cum povestea parintele despre lipsa de apa din Sinai si cat de oropsiti sunt aceia care locuiesc acolo, in timp ce noi avem destula apa incat sa nu ne ingrijim cand lasam robinetul deschis. Am pastrat insa pentru mine gandurile astea, nu le-am impartasit sotiei, de frica sa nu ma atace ca de fiecare data si sa rada de mine ca de lenesul care face marete planuri si se lauda doar cu vorbele.

Am ajuns apoi unde eram cazati, intr-o statiune pe malul marii cam la 40 km de Salnic si ziua urmatoare, cum m-am sculat, m-am dus la masina in speranta ca dupa ce motorul s-a racit toata noaptea, acum aerul va functiona. Inca eram in etapa in care banuiam ca supra-incingerea motorului si a sistemului de aer conditionat a provocat nefunctionarea pentru a-l proteja si nu m-as fi mirat foarte mult daca a doua zi, dupa ce motorul se va fi racit, aerul ar fi functionat. Nu radeti de mine, informaticienii, ca si inginerii, se gandesc la tot felul de reactii si conexiuni cand e vorba de masinarii complexe, iar Toyota este o masina complexa. Dezamagire insa, aerul conditionat tot nu functiona. Destul de nasol, deoarece in ziua aceea ne planuisem sa mergem sa vizitam primul brat al celor trei peninsule degete din nordul Greciei: Kasandra. Ceea ce am facut, in ciuda inconvenientului, obisnuindu-ne cu ideea ca nu vom mai avea aer.

 

Parcare Man. Suroti

Parcarea de la Manastirea Suroti dimineata la Sf. Liturghie – plina pana peste gat, abia am gasit loc de parcare.

Intre timp, am mai fost cu masina in cateva locatii, nu le mai retin ordinea. Unde vreau sa ajung: intr-una din zilele ultime ale vacantei noastre din Halkidiki, inainte de a merge la Meteore, ne-am decis sa participam si la o Sfanta Liturghie la Suroti. Nu mai retin daca era Duminica, dar fiind manastire, Sfanta Liturghie se facea in fiecare dimineata si aflasem si ora la care se face, in vizita anterioara. Am mers asadar dimineata in jur de ora 8 spre manastire si am stat la slujba, avand bucuria sa participam chiar la o slujba arhiereasca, chiar in ziua aceea venind in vizita un episcop. A fost si atunci o zi extrem de calduroasa, la slujba imi aduc chiar aminte ca o femeie a lesinat si au fost nevoiti sa o scoata afara la aer si sa o racoreasca stropindu-o cu apa. Dupa slujba care a avut loc in paraclis, am mai fost inca o data la mormant, am mai vizitat biserica mare, am trecut pe la magazin, am mai facut ceva poze la panorama care se poate vedea din parcare si am dat sa plecam. Apropiindu-ne de masina, i-am povestit sotiei gandul meu, cum ca banuiam ca Cuviosul ne-a binecuvantat cu defectarea aerului conditionat ca sa facem si noi putina osteneala. A aprobat opinia mea si spre surprindere mea nu m-a zeflemit cum ma asteptam ci poate chiar a primit explicatia mea ca pe un indemn. Intram in masina si cand pornesc motorul, porneste si aerul conditionat. Din ziua aceea (ca si inainte de aceasta intamplare) nu am mai avut nici o problema la aerul conditionat, nu s-a mai stricat sau s-a intrerupt din functioanare niciodata. Am mers apoi si la Uranopolis si la Meteore si ne-am intors in tara fara probleme din punctul asta de vedere, folosind in continuare aerul, dar ramanand in minte cu invatatura.

Poate ca aceasta intamplare nu are chiar greutatea unei minuni, si cu siguranta comparand cu alte relatari de minuni intamplate la Suroti [1], nu stiu cata importanta are pentru altii. Dar pentru mine a insemnat destul de mult, a fost oarecum o subliniere a tuturor invataturilor primite de la Cuviosul Paisie prin toate cartile scrise de maicutele de la Suroti si de alti ucenici [2]. Si totodata a fost o confimare a maretiei acestui sfant si un dar plin de bucurie sa stiu ca fie si printr-o astfel de intamplare sfantul se ingrijeste de mine si ma ajuta sa imi vad lipsurile.

Vara asta urmeaza sa merg iar la Suroti. Anul trecut la mormant, i-am facut cuviosului o mica mare cerere care inca nu s-a intamplat si se apropie termenul limita. Recunosc ca nu mi-am facut nici eu partea mea, si recunosc ca nu am nici credinta atat de puternica inca sa ma fi asteptat ca sfantul imi va indeplini cererea. Promit insa ca daca totusi se schimba situatia urmatoarea marturie o sa fie mai prompta si mai iscusita.

Note:

[1] un prieten grec care traieste in prezent in Romania dar a crescut pe langa Salonic (deci aproape de Suroti) mi-a marturisit o data ca a vazut cu ochii lui carucioare si carje aruncate la portile manastirilor ca marturie a vindecarilor miraculoase; cu toate acestea el nu crede in Dumnezeu sau in orice caz are o credinta proprie, personala; marturii legate de minunile cuviosului Paisie sunt insa numeroase, s-au scris chiar carti, una fiind “Marturii ale inchinatorilor” iar cea mai socanta fiind “Mari initiati ai Indiei si Parintele Paisie” in care un fost yoghin isi povesteste fuga lui prin viata si rolul protector pe care l-a avut cuviosul pentru el. O frumoasa intamplare din aceasta carte care ne arata ce inseamna dragostea si dreapta socoteala este relatarea unui moment cand in timpul unui post, Nicolae se afla in Athos, locuind singur intr-o coliba si facand asceza. I-a venit atunci o pofta mare sa manance o prajitura numita cataif. A alergat atunci la Paisie cu gandul sa marturiseasca pofta, ca sa scape de ispita. Batranul l-a intampinat insa cu o prajitura in mana pe care i-a daruit-o, desi era post si desi nu apucase sa ii spuna nimic. Batranul ii ghicise gandul si se rugase lui Dumnezeu sa ii faca aceasta mica bucurie nevoitorului Nicolae, tocmai pentru a-i intari credinta si a-i arata ce inseamna adevarata iubire.

[2] Principalele carti care contin invataturile cuviosului Paisie sunt o serie de 5 titluri scoase de editura Evanghelismos si traduse de Pr. Stefan de la Schitul Lacu. Cartile au fost scrise de maicile de la Manastirea Suroti, ctitoria cuviosului care si-au notat pe diverse caiete cuvintele si sfaturile parintelui de-a lungul anilor si dupa ce acesta a plecat dintre ele, din toate aceste notite si din inregistrari au putut sa mai faca rost de la diversi credinciosi, au facut o serie de 5 carti extrem de folositoare si care vor ajuta pe oricine doreste sa cunoasca ce inseamna cu adevarat ortodoxia

 

Dupa-amiaza linistita la Manastirea Suroti, putina lume, nu am stat la coada la mormant si am trecut chiar si inainte de plecare.

One comment

  • vreau sa marturisesc ajutorul sfantului PR. Paisie Aghioritul .m-am rugat la parinte sa dezlege blestemele care le am aruncat pe mine pe viata si pe pantecele meu ,pe copii mei nenascuti .citisem niste articole mai aiurea pe net legate de vraji si blesteme si imi veneau in minte tot felul de lucruri aiurea .i-am spus parintelui sa faca ceva precum vrea el dar sa faca ceva.si am simtit ca si cum s-a rupt ceva in mine.m-a ajutat in acest sens de foarte multe ori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *