Încă 10 ani de criză. Doar atât?

Economia mondială va avea nevoie de cel puţin 10 ani pentru a ieşi din criza financiară declanşată în 2008, a declarat, într-un interviu pentru cotidianul ungar Portfolio, economistul-şef al FMI, Olivier Blanchard. – conform Ziarului Financiar (9 oct 2012).

Sincer sa fiu m-am cam plictisit sa spun ca din aceasta criza vom iesi abia la cateva zeci de ani din momentul in care vom intra deplin in ea – cei care vor mai trai pe-atunci -, dar ma bucur ca Ziarul Financiar ne da stiri din ce in ce mai realiste pentru ca cu un an si ceva in urma ne informa cum ca doar noi si cu amaratii de bulgari nu prea iesim din criza ci ne impleticim picioarele: Recuperarea din criză a României şi Bulgariei durează destul de mult faţă de regiune (ZF 21 Apr 2011)

Discutiile despre criza au fost, sunt si vor fi ca despre ceva mistic, neinteles, alunecos, incerc si sumbru. Oazele de optimism temporar de care ne lovim din cand in cand sunt spulberate apoi grabit de stiri din ce in ce mai pesimiste, dar mai ales de prapadul care il vedem, il simtim si il mirosim ba pe pielea noastra ba pe cea a celor de langa noi.

Mai ieri se tot discuta la noi ce prapad ar fi daca ar pleca Renault din Romania si cum am ramane toti uimiti masca nestiind ce sa mai facem, de vreme ce Dacia conteaza cu peste 3% in PIB-ul nostru de tara bananiera (ZF 1 oct 2012)

Ce mai este uimitor in aceste articole generale despre criza este nonsalanta cu care dupa ce dau termene aiuristice si prognoze care niciodata nu se implinesc [1], “expertii” se mai si lanseaza in opiinii ce ar trebui sa faca si ce nu ar trebui sa faca altii, dar niciodata ei; FMI nu prezice niciodata ce ar trebui sa faca FMI ci doar ce sa faca Germania, ce sa faca Romania, ce sa faca Japonia. Papagalisme ordinare, ce sa mai comentam. Cat despre ZF – trebuie sa castige si ei o paine, asta e.

Paradoxal este insa ca criza in esenta ei poate fi inteleasa si de un copil de 12 ani, dupa cum am detaliat aici.

Sfarsesc doar cu un memento tot dintr-un articol mai vechi (aug 2011), in care explicam de ce nu vom scapa prea curand de criza cata vreme rezolvarea problemelor [2] este aruncata in viitor. Din pacate nimic nu s-a schimbat intre timp, poate doar ca un razboi mondial este mai tangibil acum:

Kicking the can down the road” sau “impingerea cutiei mai departe” este poate termenul care explica cel mai clar ce s-a facut pana acum in legatura cu criza la nivel mondial. Termenul denota amanarea rezolvarii unei probleme si aruncarea acesteia in viitor pentru desteptii care vor veni dupa alesii actuali pentru ca solutii usoare nu prea exista. Iar solutii grele care sa rezolve criza nu doar ca trebuie sa gandesti ca sa le planifici si sa le implementezi, dar dureaza si o carca de ani pana ca acestea sa dea rezultate.

~ ~ ~

[1] iata doar un mic exemplu de predictie fantezista a FMI-ului din decembrie 2010: IMF prezice ca Irlanda va iesi din criza rapid; lista poate continua …

[2] mai bine zis inceputul rezolvarii lor, caci de exemplu din momentul cand te doare o masea, programarea la dentist e abia prima etapa, pana cand mergi la dentist, iti scoate maseaua, iti ia masuri sa iti puana alta, te cheama iar, ti-o pune si poti sa mananci ca inainte … dureaza

2 comments

  • ” Din aceasta criza nu se va mai iesi niciodata. ”

    Cu totul si deplin , de acord .
    Atata timp cat cei care trebuie sa faca bani , inca fac si inca multi , atata timp cat fraiele puterii ( sau sforile papusii ? )sunt in aceleasi maini , cum s-ar putea schimba ceva ? S-a schimbat ceva radical in lume plecand de la baza piramidei ? NEVER . Toate schimbarile s-au produs de la zonele inalte ale piramidei si atata timp cat acolo este liniste , pace , ozon cat cuprinde , de ce ar initia o schimbare ? S-au gasit atatea modalitati de a-i tine in frau pe sclavi , incat nu mai prezinta nici un pericol .
    In rest , TOTUL ESTE REGIE IEFTINA .

  • Din aceasta criza nu se va mai iesi niciodata. Criza inceputa la comanda in 2008, dar pregatita cu „minutiozitate” cu mult timp inainte (din 1913!?), a situat intreaga lume in „pole position” pentru ceea ce va urma, adica o lunga agonie catre colapsul final, cu episoade mai accentuate pe alocuri, acolo unde este „necesar”, cu experimente si exemple care se vor da intregii planete, pentru ca lumea sa-si bage mintile-n cap. Surubul se va strange treptat-treptat dupa o strategie bine gandita si aplicata fiecarei natii dupa slabiciunile specifice ei, slabiciuni care vor fi studiate cu atentie pentru a nu se da gres. Nimeni nu va scapa, nici germanii cei puternici, nici englezii cei pretiosi, nici chinezii cei multi, nici americanii cei omniprezenti. Tot omul va fi umilit, mai ales daca va fi crestin.
    Cum noi romanii suntem atat de previzibili, si trasaturile natiei rezultate in urma experimentului comunist al formarii „omului nou” s-au dat la iveala atat de clar dupa „revolutie”, la noi totul va merge uns. Ma refer la dezastru. Letargia a cuprins Romania. Suntem victime sigure. O parte dintre crestinii romani (mai mare decat ne-ar conveni sa acceptam) care sunt mai preocupati de ei insisi decat de aproapele lor, care sunt mai iubitori de Dumnezeu, dacat de semenii lor, vor sfarsi uimiti intr-o degringolada totala, intrebandu-se unde oare au gresit, ca doar ei sunt atata de credinciosi …
    In ceea ce priveste FMI-ul, cine mai ia in serios ceea ce emana ei?? Singura ingrijorare este legata de noile imprumuturi, de platile scadente, si de dobanzile incasate. Camatarii lumii acesteia au stiut dintotdeauna ca prin economic se poate controla orice, oriunde si oricand. Acum au si „parghiile” ca sa o faca. Aici este de fapt batalia celor care vor putea rezista, adica al caror suflet nu va intra in sfera controlului. In rest ramane valabil ceea ce a spus Ecleziastul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.