De ce cursul bun al leului nu îi ajută de fapt pe cei care au rate

Multi se bucura zilele astea ca leul racneste la euro si prin urmare au de platit mai putin cu ratele la banca. Ca sa nu o lungesc prea mult, voi incepe cu doua enunturi pe care o sa le detaliez mai apoi:

1) pot sa se bucure doar cei care mai au rate doar 2-3 luni (poate 5-6); dar sa nu se bucure prea mult oricum, ca altele sunt problemele de fapt;
2) bucuria de acum se va transforma in socul de mai tarziu;

Un vechi proverb spune: “Fereste-te de greci si cand iti fac daruri”. “Tăria” recenta a leului nu e altceva decat un mic dar al bancherilor. Mai exact al bancherilor de la JP Morgan. E mult spus dar, mai degraba este o “dauna colaterala” a atacului bancherilor asupra Romaniei. Romania a fost de fapt, de mult timp atacata de bancheri, deoarece avand resurse, nu avem cum sa nu platim datoriile, toata treaba tine de “convingerea” politicienilor sa “liberalizeze” si sa privatizeze tot ce se poate. [1]

Pe scurt, cand la piata vin taranii cu cartofi, pretul e legat de cerere. Daca vine insa un samsar cu bani indeajuns sa cumpere toti cartofii, pretul din ziua urmatoare nu va mai fi acelasi, caci piata va fi reglata de samsar. Bineinteles, ca la orice piata, probabil vor mai veni si alti tarani in ziua urmatoare si vor contribui si ei la reglarea pretului pietii, dar samsarul va avea deja o cantitate de cartofi indeajuns de mare incat sa regleze pretul si sa dea cu el sus sau jos dupa cum are nevoie: sus cand are marfa si nu prea are competitie, jos cand marfa expira si trebuie sa o vanda rapid. Teoretic, clientul ar avea de castigat pentru ca daca samsarul nu va vinde la pretul corect, lumea nu va mai cumpara. Practic insa samsarul fiind priceput, nu va pierde niciodata si cartoful fiind mancarea de baza a romanilor, clientii vor da pretul cerut de samsar, fara prea multe ezitari, neavand alterantiva.

Ati ghicit care e samsarul si care e cartoful? Comparatia poate nu este prea potrivita dar poate ii ajuta pe multi sa inteleaga de ce peste noapte leul a devenit atat de tare.

Sa enumeram acum si cateva efecte perverse ale intrarii JP Morgan pe piata obligatiunilor romanesti:

1) banii multi pe credit nu fac intotdeauna bine; daca Romania se descurca in cheltuirea banilor luati pe credit, o facea inainte de 2008; cat de bine a facut-o insa, s-a vazut in 2009 cand PIB-ul a scazut cu 7% dupa ce crescuse cu 8% (am batut recordul la diferenta de trend); mai ales in conditii de criza si cu un guvern socialist la putere, usurarea conditiilor de creditare nu va insemna altceva decat cresterea cheltuielilor si amanarea rezolvarii problemelor pe mai tarziu;

2) fragilitatea si sensibilitatea crescuta a pietei obligatiunilor prin expunerea la un mediu mult mai volatil si mai reactiv la gafele romanilor comparativ cu “clientii” actuali ai datoriei romanesti, care era bancile interne; mai pe scurt, investitorii straini pot oricand sa ne taie creaca si sa ceara dobanzi mult mai mari, pe cand bancile locale erau oarecum intr-un stand-off cu BNR-ul: cum incercau sa latre, BNR-ul le taia conducta la REPO-uri sau ii ameninta cu alte “mijloace de corectie”;

3) dupa JP Morgan, potopul; e posibil ca si alte banci si alti investitori sa urmeze intrarea JP Morgan si atunci sa vezi destrabalare la creditare;

Nu excludem mica posibilitate ca guvernul sa foloseasca banii care vor intra cum trebuie, dar din cele aratate deocamdata sansele sunt infime. Daca Romania era in stare sa cheltuiasca eficient bani la nivelul administratiei (de orice palier) ar fi facut-o pana acum folosind Fonduri Europene. Insa pentru ca guvernele Romaniei se pricep cel mai bine doar la a cheltui bani prin “investitii” si “cheltuieli bugetare”, nu este greu de prevazut ca daca pana acum mergeam pe urma Greciei cu 50km/h acum vom merge cu 100 km/h.

Intorcandu-ne la cei cu rate in euro, acestia ar fi bine sa cumpere acum cat mai multi euro isi permit deoarece cursul nu va sta aici multa vreme. Bucuria va dura doar pe moment, nu exista nici o sansa ca cursul sa ramana aici de vreme ce nimic fundamental nu s-a schimbat in economia romaneasca, ba chiar riscurile au crescut [2]. Vrajeala aruncata in fata cu “stabilitatea politica” este pentru clientii lui JP Morgan, pe care banca trebuie sa le dea o explicatie de ce le investeste banii in obligatiunile romanesti.

Mergand mai departe cu explicatiile, o intrebare care nu s-a tratat desi multi au fost de aceeasi parere cu mine, ca ce se intampla nu e bine: care e de fapt problema? Problema consta in faptul ca la un moment dat in viitor, JP Morgan va trebui sa isi scoata banii de pe obligatiuni si atunci in ce directie va impinge cursul? Evident, aflandu-ne in plin razboi valutar, exista fluctuatii mari, asa cum deja am vazut. Daca insa pana acum fluctuatiile erau tinute sub control de BNR (sau macar incercau) si daca jucatorii pe piata nu puteau sa produca valuri prea mari, pentru JP Morgan, Romania este cantitate neglijabila. Nu putem exclude situatia in care JP Morgan are nevoie urgenta de bani si se hotaraste sa vanda tot si sa isi scoata toti banii din Romania in afara, chiar daca iese pe pierdere. Va dati seama atunci ce se va intampla cu cursul? Si chiar daca nu se vaa junge pana acolo – ca doar ei intra ca sa faca profit – cu siguranta iesirile vor fi facute cu cap si vor scoate la un curs favorabil lor, manipuland piata si beneficiind de oportunitatile ivite ca niste experti ce sunt. Iar asta se va face in detrimentul exportatorilor, a celor care se chinuie sa faca si ei un profit cat de mic, in conditiile actuale, sa dea de munca in continuare la oameni si sa incerce sa traga in sus economia romaneasca si care acum trebuie sa faca hedging tinand cont si de JP Morgan ca si cum Isarescu nu era de-ajuns ca sa le strice calculele.

Cand moneda se va intoarce pe fata cealalta, exportatorii nu vor avea de ales decat sa taie din salarii, sa dea afara din oameni sau sa inchida portile. Nu stiu cati realizeaza ca noi ne cam jucam cu focul: setea de datorie a guvernului poate sa puna pe butuci Dacia si alti exporatori care si-asa se lupta cu conditii dificile de piata din afara, cu productivitatea scazuta din Romania, cu lipsa infrastructurii si cu cresterea pretului la energie.

In incheiere voi mai aminti doar ca japonezii au tinut yen-ul tare multa vreme, desi fiind exportatori, aveau nevoie de un yen slab. Totul s-a schimbat insa de cand balanta de comert a devenit negativa (importurile au depasit exporturile), abia acum incep japonezii sa dea cu tunul in yen. Traim acum un razboi valutar, pe care din pacate nu stim sa-l ducem, nici nu stim cu ce se mananca si ne bucuram tocmai cand ar trebui sa ne ingrijoram.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] cei care s-au mirat de ce au dat bancherii atatia bani grecilor desi stiau ca acestia nu fac banii, sa se mai intrebe o data dupa ce citesc acest articol

[2] riscurile economiei romanesti au crescut anul acesta exponential cu anul trecut; putini realizeaza dependenta din ce in ce mai mare a economiei romanesti de industria auto, care la nivel european este in cadere accelerata si nu exista premize de imbubatatire; deci pe langa subtirimea sectorului industrial, mai suferim si de lipsa diversificarii acestuia si prin urmare expunerea pe un sector economic (auto) care nu prea are premize pozitive pe termen scurt si mediu;

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *