Demisia Papei si Al Treilea Razboi Mondial

Sunt sigur ca am ales un titlu bomba pentru acest articol. Nu il alegeam daca nu dam din intamplare peste articolul parintelui Eugen Tanasescu din Adevarul intitulat “Al Treilea Razboi Mondial“.

Multe se pot spune despre demisia Papei, dar cred ca parintele a intins cam mult coarda si avand in vedere enuntul extrem de indraznet din primul paragraf, am avut rabdarea sa  citesc articolul de mai multe ori pentru a incerca sa inteleg care este legatura intre papa si razboi. Nu am aflat, dar m-am gandit sa fac o recenzie a articolului deoarece articolul contine multe speculatii fara o prea mare baza de realitate. Subiectul este fierbinte si a starnit multe comentarii pe pagina Adevarului, pe care insa nu am mai avut rabdarea sa le citesc.

Iata insa intro-ul parintelui care indeamna cititorul sa citeasca si restul articolului:

Recentul anunţ de demisie al Papei mi-a întărit opinia că deja suntem în cel de-al treilea război mondial, care se desfăşoară pe mai multe nivele ale existenţei noastre, cu implicaţii pe termen scurt, mediu şi lung. Vorbim despre un război economic, care generează un război social şi, în profunzime, unul spiritual. (sursa)

Destul de fierbinte, nu? Tonul grav este mentinut de-a lungul articolului, dar nu este explicata si care e totusi legatura intre demisia Papei si razboi. Ba chiar, dupa ce ca nu explica aceasta teza, articolul se termina si mai obscur decat a inceput:

Din fericire, cine reuşeşte să biruie însuşi războiul, nu pe vreunul din participanţi, nu va mai avea parte vreodată de un alt război. Căci asta va însemna dobândirea iubirii veşnice. Şi cred că Papa a înţeles asta foarte bine.

Cum poate cineva sa biruie un razboi si nu in razboi, cum nu va mai avea parte de alt razboi si cum de a inteles papa asta foarte bine nu am inteles chiar daca am citit articolul de mai multe ori. Daca ar fi fost sa citesc pe o hartie articolul si sa mazgalesc notite pe ea, pe acest paragraf as fi pus numai semne de intrebare si un mare semn de mirare, plus un emoticon de acela de se scarpina in cap. Ma rog, sa trecem peste asta.

Asadar, teza de baza a articolului este ca suntem in razboi, ca oamenii sunt din ce in ce mai rai si ca de aia s-a ajuns la razboi, ca saracii sunt oprimati de bogati care nu se mai satura de bogatii  si cam asta. In rest, autorul mai plaseaza cateva sofisme  similare cu aceea din primul paragraf ca “razboiul va avea consecinte pe termen scurt, mediu si lung.”

Nu vreau sa comentez intreg articolul, ma voi rezuma insa doar la cateva idei pe care le voi comenta:

– parerea parintelui este ca globalizarea e ceva nou si ca aduce cu ea noi probleme in sensul ca umanitatea intra intr-un razboi la scara globala. Din bruma mea de istorie si din ce am auzit de la altii, se pare ca globalizarea exista si inainte de Primul Razboi Mondial [1]. Evident, nu existau posibilitatile de transport si comunicatie de astazi, dar marfurile, oamenii, ideile si mentalitatile circulau libere si mai inainte, in ritmul pe care il putea oferi acea epoca. E adevarat ca razboiul distruge globalizarea, dar nici vorba ca globalizarea e ceva nou.

– parintele spune: “asistăm astăzi, mulţi dintre noi fără voia noastră, la un război economic dur“; nu stiu cine ne obliga sa asistam la acest razboi, pentru ca mamae care nu se uita la televizor habar nu are de existenta lui; insa aici as vrea doar sa subliniez ca nu este deloc un razboi economic, formula este foarte dura si total incorecta; asistam intr-adevar la un razboi al valutelor [2] dar in plan economic asistam la o colaborare uimitoare care intr-adevar nu a mai existat niciodata in istorie; iPhone-ul este un produs care apartine unei firme americane, care este facut in China cu materii prime din Africa si componente din alte nenumarate tari si vandut in intreaga lume. Este adevarat ca exista competitie economica, dar de la competite economica pana la razboi economic, sunt nuantari … dure.

– parintele spune:  “solidaritatea creştină moare încet, dar sigur, iar iubirea pentru aproapele se transformă în concurenţă şi mânie surdă la adresa acestuia“; este usor sa pui etichete peste o epoca, mai ales daca nu cunosti istoria foarte bine; ma indoiesc ca a existat solidaritate  pe vremea cand boierii exploatau taranii, burghezii pe muncitori, regii pe supusi etc; solidaritatea crestina, ca o virtute a crestinismului veritabil nu va muri niciodata cata vreme crestinismul nu va muri; de asemenea, nici iubirea pentru aproapele nu va pieri la cei care vor avea grija sa o dobandeasca si sa nu o piarda; de fapt, daca este sa intram putin in teologie, iubirea pentru aproapele este un dar al lui Dumnezeu de care avem sau nu avem grija; nu cred ca suntem insa in masura sa facem noi socoteli cat de multi crestini mai au solidaritate si iubire si daca numarul lor este in crestere sau in scadere; fara un mare efort insa, putem sa ne gandim ca de fapt numarul crestinilor (adica al ortodocsilor) este in crestere dupa caderea “diavolului rosu” care a prigonit crestinismul; chiar daca nu se vede prea evident in viata de zi cu zi (desi se vede), valorile crestine prind radacini din ce in ce mai mult in tarile ortodoxe, iar convertirile de asemenea au luat amploare in lumea occidentala direct proportional cu degradarea morala a acesteia din ultimii ani; cu ce cred ca greseste parintele aici, ca multi altii, este cu catalogarea unei stari generale proaste a crestinilor ca si cum ar fi fost vreodata miere si lapte pentru acestia; crestinul va avea mereu ispite si lupte, va cadea si se va ridica mereu iar biruinta nu va fi niciodata prea vizibila, nici macar pentru el si in nici un caz generalizata; chiar si in satul romanesc idealizat, sa nu uitam ca Ion se insoara pentru avere, isi insala nevasta, Moromete isi injura nevasta si nu vine la biserica,  etc. Biserica a fost mereu in criza si mereu in nastere. Raul a dominat mereu si Dumnezeu i-a ingaduit o plasa mai mare sau mai mica. Nu cred ca putem spune ca pentru ca crestinii au decazut, vom avea parte de razboi. Poate din contra. Cuviosul Paisie spunea ca in razboi mureau mai ales cei pacatosi, deci poate Dumnezeu va ingadui un razboi ca sa se mai spele apele.

– “discrepanta intre paturile sociale“: din nou parintele incearca sa inventeze roata sau comenteaza cum ploua cu picaturi de apa; nu stiu sa fi fost vreo epoca in care sa nu existe paturi sociale variate cu mari discrepante intre ele si intre care sa existe tensiuni;

–  “atemporalitatea acestui război, despre care ştim cu aproximaţie când a început, însă cu siguranţă nu ştim mai nimic despre când se va sfârşi“: parintele nu inceteaza sa enunte perle; depre care razboi s-a stiut oare vreodata cand se va sfarsi? Si despre care razboi vorbeste parintele, caci lumea a fost tot timpul in razboi, chiar si economic asa cum il sustine parintele. Concurenta intre tari ca si in cadrul tarilor intre fortele interne (clase, poluri de putere etc) este universala, evident.

“nu am cum să nu mă gândesc că demisia Papei Benedict al XVI-lea este posibil să fie mai mult consecinţa unor presiuni cezaro-papiste decât a unor motive reale de sănătate“: parintele nu inceteaza sa emita perle; deci Papa a cedat din cauza preziuni papiste. Wow! Probabil nu vom stii noi niciodata de ce demisioneaza papa, dar cel mai plauzibil motiv este ca are parkinson sau alta boala mintala; e greu de crezut ca ar fi chiar atat de simplu, nu-i asa?

Cam multa ceata si putina substanta in articolul parintelui, imi pare rau ca trebuie sa il contrez, sper sa nu citeasca articolul meu ca sigur se mahneste. Nu stiu cum sa spun, dar parca parintele mai bine ar scrie despre lucruri mai simple si concrete, tare mi-e teama ca incearca sa atraga atentia cu subiecte pompoase si teze trase de par. Macar daca ar facea-o pe un blog. Un ziar national, hartia scrisa are totusi ceva mai multa pretentie.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Note:

1.  “Large-scale globalization began in the 19th century” (Wikipedia)

2. razboiul valutelor: fiecare tara se lupta ca sa isi devalueze moneda pentru a favoriza exporturile proprii prin minimizarea pretului unui produs in valuta unei alte tari; termenul de razboi este folosit nu pentru a sublinia conflictul intre tarile care practica aceasta masura, ci pentru ca etapele de devaluare se iau treptat cand de unul cand de altul, precum rafalele intr-un razboi: cand trage unul, cand altul, cautand sa tinteasca in celalalt; aici insa tinta este moneda proprie, fiecare trage in puterea de cumparare a propriei monezi, cu scopul de a stimula exportul si indirect economia;

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *