Grea e boala de plămâni

Ca tot veni vorba de gripa porcina … ascultai azi Romica Puceanu si imi adusei aminte ca pe vechiul blog pusesem si hit-ul asta “Grea e boala de plamani”. Ma tot gandesc sa ii dedic un blog separat lui Romica, dar deocamdata lautarie.net e destul de bunicel, nu cred ca pot sa fac ceva mai bun, poate doar daca am chef sa ma joc si eu putin.


ROMICA PUCEANU -GREA E BOALA DE PLAMANI
Asculta mai multe audio Muzica

Si dupa cum zice si Romica, grea e boala de plamani. Eu am avut un bunic cu TBC si stand la doua blocuri de noi, il vizitam aproape zilnic iar cand veneam de la scoala, deoarece de cele mai multe ori parintii nu erau acasa, treceam la ei si deh, fie asteptam parintii, fie mancam cu ei. Deci expunere totala. Parintii, desi profesori, nu prea erau constienti de riscurile pe care si le asumau, dar pe de alta parte nici nu aveau ce sa ne faca ca doar era Tatae. Mai scuipa el din cand in cand, dar cu mila lui Dumnezeu, am scapat. Fratele meu a luat microbul si a trebuit sa ia o perioada scurta niste pastile dar eu nici macar pozitiv nu am iesit la testele care ni le faceau la scoala. Multi ar zice ca asta se datoreaza vaccinurilor impotriva TBC-ului, caci cred ca am fost si noi vaccinati, insa totusi incidenta in Romania este cea mai mare din Europa, si in crestere, deci vaccinarea nu pare sa fie un factor de limitare a imbolanvirilor ci invers.

Pe de alta parte, la TBC conteaza si alti factori, imi aduc aminte ca doctorul care i-a dat reteta fratelui meu, a intrebat-o pe mama daca avem de mancare (era pe vremea comunismului) si cand i-a zis ca ne da numai bunatati, doctorul a zis ca asta ne-a fost sansa. De atunci am inteles eu care e treaba cu imunitatea, ca in lupta cu boala e mult mai important sa ne hranim bine, sa ne spalam pe maini cat mai des, sa mancam fructe si legume si sa ne ascultam mai bine organismul, ce ne cere. Desi la multi din cei care le-am spus li se pare stupid, eu simt uneori pofte sa mananc ceva anume, fie o mancare, fie un fruct sau o leguma, fie simt nevoia sa beau un ceai anume. Ma rog, poate e doar o autosugestionare de a mea, nu pun mare baza pe asta si pentru ca nu imi strica cu nimic, imi ascult poftele.  Si nu ma refer la banala pofta de mancare, dorinta de a manca o friptura, o pizza, de a bea o cafea, un pahar de apa etc. Pofta dupa ceva anume e diferita de pofta de mancare obisnuita. De altfel, cei care au minime cunostinte de medicina pot sa isi asculte organismul destul de bine si sa ia masurile care i se cer. De exemplu, cel putin semnele de oboseala sunt atat de clare, incat numai ignoranta ne face sa sarim calul si sa ducem organisimul in situatii limita care il expun la riscuri de care nici nu banuim.

In ecuatia sanatatii, bineinteles si pacatul are locul lui, dar asta e alta discutie. A sesiza rolul pedagogic al unei bolii, a-l primi ca atare si a nu cârti este deja maestrie duhovniceasca. Duhovniceste, putem spune ca boala este o “oportunitate”, ca si expunerea la boala. Asumarea riscului unei imbolnavirii reprezinta totodata un test de credinta. Punerea nadejdii in solutiile umane in situatii de criza constituie chiar o cadere, deoarece blestemat este cel care isi pune nadejdea in om. Dar oare cum putem depista cand masurile de protectie sunt benefice si suntem chiar datori sa le adoptam sau cand acestea trebuie aruncate la gunoi si nadejdea noastra sa fie lasata deplin in mana lui Dumnezeu? Cred ca raspunsul este de la caz la caz, dupa cum il duce capul pe fiecare, dar mai ales dupa cum ii spune gandul. Atunci cand gandurile noastre sunt “imbibate” cu har, glasul fin al ingerului pazitor ne sopteste delicat ce trebuie sa facem.

Amintea Dan Puric despre cum Regina Maria fiind alaturi de soldatii raniti pe front, nu folosea manusi deoarece – se justifica ea – soldatii aveau nevoie de atingerea mainii ei. De la Regina Maria pana la politicienii de azi care se indoapa cu super-vaccinuri, isi implanteaza cipuri ca sa nu fie rapiti si isi plimba vrajitori violeti pe langa ei ca sa ii apere probabil de prostia lor, este o cale ca de la rai la iad.

Tot Romica are in cantecul asta si niste versuri “subversive” asupra carora as vrea sa ma aplec:

Doctore, mai frate
Iti dau bani si-ti dau de toate
Numai sa ma scapi de moarte, mai

Ce sa fac cu banii tai?
Mai taica, n-am ce face cu ai mei, mai
Pleaca acuma, du-te acasa
Mai taica, ca-i boala periculoasa, mai
Ca pe-aicea prin spitale
Mori si fara lumanare, mai

Iata ca se da mita si pe-atunci ca si acum. Ce e mai rau acum, e ca doctorii iti ia banii chiar daca mori. Mama mea a murit in spital la a 3-a operatie consecutiva si doctorul nu s-a rusinat sa ne ia totusi banii, chiar daca stia ca are sanse minime sa scape. Ce ma mira, e ca desi pe langa faptul ca platesti asigurari fara spaga nu prea faci nimic, chiar daca platesti, spitalele nu prea au medicamente deloc, cu exceptia vaccinului impotriva gripei porcine care ni se cam baga pe gat acum. Ma mir ca desi bani nu sunt nici macar pentru bandaje, pentru gripa asta care la urma urmei are o rata de mortalitate mult mai mica decat TBC-ul, s-au gasit fonduri.  Pentru TBC nu se face nici macar o campanie sa informeze oamenii asupra pericolului, caci incidenta e in crestere, sunt sigur ca probabil chiar acum mor mult mai multi de TBC prin spitale decat cei de gripa. Dar probabil TBC-ul e deja banal, daca s-ar da gratuit un nou vaccin revolutionar impotriva TBC-ului, acesta nu s-ar vinde, oamenii trebuie speriati cu chestii noi, babauri mai upgradate, cum ar fi “noua gripa” sau “virusul X1Y2”. A fost mai intai vaca, apoi gaina, acum porcul, pun pariu ca urmeaza oaia urmatoarea necuvantatoare pentru care o sa ni se ceara sa ne vaccinam.

Dar iata cum s-a vindecat Romica de diabet:

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *