Aur, inflație și criză

“Perierea depozitelor” – un film care se va lansa la o banca din orasul tau in curand.

Asa ar putea suna o reclama la faimoasa lege europeana la care se lucreaza in taina acum, bazata pe “solutia Cipru”. Sa nu va mire insa si sa nu vi se para prea exagerata aceasta potentiala formula de promovare a unei masuri catastrofale care va schimba pentru totdeauna sistemul financiar si va impinge Europa si mai mult spre marginea prapastiei. Spun ca nu  trebuie sa ne mire deoarece astfel de “linii” putem citi zilnic in presa. Iata doar un exemplu:  “Trebuia să iau de la oncologie sau de la diabet. De unde să tai?” Un citat banal, in pagina a 3-a a ziarului de azi – poate – si trecut cu vederea de majoritatea dintre noi. Cu toate acestea, astfel de “fragmente” sunt precum scannerele cu raze x in structura unei cladiri care ne arata profunzimea si raspandirea fisurilor. Este adevarat ca exista posibilitatea ca acea cladire sa mai reziste multi ani, dar probabilitatea majora este ca ea sa se prabuseasca. Cand, cu ce amplitudine si cu ce daune, nu putem preconiza, putem doar specula, ceea ce nu vom face acum.

Pretul la aur a inceput sa pice drastic de cateva zile. Un fenomen pe cat de real, pe atat de ciudat. Cvasi-consensul in presa mainstream este ca aurul pica deoarece exista premize optimiste ca economia a inceput sa isi revina si ca FED-ul va inceta cat de curand sa mai tipareasca miliarde de dolari in fiecare luna (deocamdata a ajuns la 85). Pretul aurului creste cand vine frica de apocalipsa financiara, cand oamenii se asteapta la inflatie si fug in bunuri tangibile, care nu isi pot pierde din valoare in aceeasi masura ca banii. Evident, cand spun “oamenii” ma refer la miliardari, fonduri de investitii, fonduri de pensii, marile companii, pestii mari din piata, nu Gigel si Costel care au decat cateva milioane de euro.

Paradoxal, dupa ce banii au fost confiscati in Cipru si dupa ce se pregateste o lege care sa bata in cuie o astfel de masura in toata Europa, ne-am fi asteptat ca pretul la aur  sa creasca. In plus, datele economice nu sunt deloc prea optimiste, mai ales avand in vedere ca Europa este pe marginea prapastiei – consens cvasi-oficial. Nu stim tainele si nu facem mai multe speculatii de ce a picat aurul (si argintul, si alte metale pretioase, dar nu numai). Amintim doar ca un fenomen similar s-a intamplat si inainte de crash-ul din 2008. Totodata, spaima de inflatie nu are de ce sa treaca cata vreme banii tipariti exista acolo undeva si nu au unde sa vina decat inspre jos, inspre economia reala si cand vor veni vor matura totul in calea lor. Este binestiut ca inflatia nu este cauzata doar de marirea volumului banilor in piata ci si de accelerarea vitezei circulatiei banilor. Ori, ce s-a intamplat este de fapt incetinirea circulatiei banilor prin contractia creditului. Totodata banii tipariti exista si sunt in rezervele bancilor. Cand economia va incepe sa prinda niscavai momentum, bancile vor fi mai increzatoare si vor incepe sa dea drumul la creditare, moment in care banii tipariti vor intra in economie si vor produce inflatia care s-a tot lasat asteptata dar nu a venit inca. Acest moment este o bariera pe drumul catre viitor pe langa care nu avem cum sa trecem. Banii tipariti nu au unde sa intre decat in economia reala, atunci cand paradigma actuala – tiparim in ritm accelerat ca nu avem cum sa scapam de datorii – se va termina.

Asadar, aurul nu si-a spus inca tot ce are de spus cu privire la criza, iar semnalele din economie sunt departe de a fi optimiste, nici macar China nu sta bine, ce sa mai vorbim de SUA sau Europa.

Cat despre Romania, exista mari sanse ca inrautatirea situatiei in alte parti sa impinga o felie din bani inspre noi. JP Morgan a fost doar un exemplu, BNP Paribas si Socgen – doua dintre cele mai mari banci franceze – recomanda clientilor sa investeasca in Romania. Evident asta nu inseamna decat ca vom avea ceva bani care intra, marea problema este ce vom face cu ei, daca guvernul va reusi sa creeze un mediu propice dezvoltarii economiei, daca va avea curajul sa ia taurul de coarne si sa se apuce in sfarsit de dezvoltarea unei infrastructuri care este vitala pentru orice crestere sustenabila si daca nu va papa banii in continuare precum guvernele anterioare care se lafaiau in credite si nu au facut nimic care sa ramana peste ani si sa ne ridice in sus. Creditul este un cutit cu doua taisuri, daca nu il folosesti cum trebuie te arzi amarnic. Asta e marea intrebare cu privire la Romania, daca guvernul – caci banii daca vin, intra doar in obligatiuni, sa nu mai speram aiurea la investitii directe – va folosi banii in directii care vor da rezultate sau doar ii va cheltui pentru subzistenta si ne va lasa cu o datorie si mai mare.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *