Siria – punctul de cotitură pe tabla de șah a imperiilor

Zilele astea se intampla noi miscari pe frontul Siria.

Sauditii pun presiune pe Obama sa “rezolve” problema, adica sa le ofere arme teroristilor. Al-Assad a rezistat pana acum si este evident ca superioritatea armatei siriene si atractia populara pe care Al-Assad o are, mai ales dupa ce poporul a vazut “aternativa” oferita de Al-Qaeda, nu pot sa duca mai departe acest conflict si e treaba de timp pana cand rebelii vor pierde pozitiile. Obama nu prea mai stie nici el ce sa faca. A fost pana acum sfatuit prost, treburile in Siria nu au mers la fel de usor ca in Libia sau Egipt si lucrurile se complica. SUA au acceptat compromisul sa se alieze cu teroristii Al-Qaeda – cei care au dat jos cu turnurile, remember? – de dragul unor jocuri geopolitice mizere despre care nu vom detalia prea mult acum, mentionand pe scurt doar ca in SUA exista un puternic lobby pro-razboinic care cauta largirea si propagarea unor zone de conflict doar pentru a avea “piata de desfacere”. Obama e la mijloc intre ambitiile sauditilor si temerile israelienilor. Pe de o parte, pentru Arabia Saudita, un stat arab national prosper cum era Siria prezenta o amenitare  vitala pentru regimul tribal mentinut uimitor in acest stat inapoiat prin puterea petrolului si a armatei americane. De aceea, nu doar ca interesele lor s-au potrivit cu “trendul” in zona, dar sauditii chiar vor sa rezolve cat mai repede problema si de aceea pompeaza fonduri si lobby la Obama pentru ajutorarea rebelilor.

Israelul se teme insa de potentialul de risc prezentat de aceste grupuri de islamisti fundamentalisti teroristi care maine-poimaine vor indrepta armele spre Israel dupa ce vor fi terminat cu Al-Assad. Aflat inca oficial in razboi cu Siria, Israelul este interesat de caderea regimului Al-Assad dar nu cu orice pret. Un stat national puternic si cu o armata puternica cum era Siria, sustinut de o mare putere ca Rusia, nu era tocmai un vecin placut pentru Israel, dar nici o zona sub controlul unor teroristi inarmati cu tehnologie americana nu este nici o alternativa prea interesanta, de aceea Netanyahu il impinge pe Obama din partea cealalta.

Obama a tot sperat ca operatiunea sa reusasca fara stres prea mare, doar cu o mana de forte speciale, arme normale (nu tancuri, nu anti-aeirene) dar mai ales fara interventia terestra. Sa nu uitam ca SUA e in criza, bugetul e drastic taiat, anul asta au inceput sa taie din asigurarile medicale si problemele financiare sunt mari. Obama ar taia si mai mult de la armata daca ar avea puterea, iar un nou razboi terestru e tocmai ce ii lipsea acum. Foarte probabil, daca va fi nevoie, Obama va cere ajutorul lui Erdogan pentru invazia terestra si de aceea americanii au trimis vreo 200 de oameni deja in Iordania – probabil suportul tehnic pentru o divizie terestra care inca nu stim daca va fi americana sau turceasca.

Ajungem asadar la vizita recenta a ministrului de externe al Rusiei in Turcia. Care ministru tocmai ne-a aruncat recent o avertizare directa care ar trebui sa puna multe semne de intrebare policitienilor nostri, dar evident noi preferam sa bagam capul in nisip si sa speram ca nu pica nici o bomba. Deci, Lavrov a mers la turci si i-a amenintat sa nu accepte interventia directa si sa o lase mai moale cu sprijinul pentru rebeli. Probabil in discutiile directe, Lavrov a subliniat cum bine stiu sa faca rusii ca Al-Assad nu va pica iar daca din intamplare va pica, isi fac sperante degeaba daca americanii cred ca vor face din Siria ce au facut din Libia. Evident din motivul bine stiut: baza militara ruseasca din Marea Mediteraneana pe care rusii au subliniat de mai multe ori ca au nevoie de ea, functioneaza, si va functiona. Mie unul mi se pare ciudat cum de americanii nu inteleg ambitia rusilor cand e vorba de capurile lor de pod: daca rusii au nimerit intr-un loc intr-un moment anume, cu greu vor reusi sa plece de acolo si il vor pastra cu orice pret, chiar daca pentru ei nu prezinta mare valoare strategica. Avem un exemplu cu Armata a 14 din Transnistria: desi nu le foloseste la nimic, sau nu suntem noi capabili sa intelegem prea mult, rusii o pastreaza de atatia ani cu cerbicie. Cu siguranta, obsesia pentru astfel de capete de pod are vreo legatura si cu teama ancestrala a rusilor de a fi inconjurati din toate partile. Ursul are nevoie de teritoriu si nu permite ca unde marcheaza el cu urina o locatie, sa vina altii si sa faca ce vor, chiar daca ei nu au nici in chin nici in maneca cu acea zona.

Nu ma pricep prea bine la armata si razboi, dar ma indoiesc ca o amarata de baza cu 50 de oameni si doar o nava pentru reparatii, sa aiba o importanta geostrategica atat de mare in vremurile de azi cand navele au o autonomie sporita, ca sa nu mai vorbim de submarinele nucleare si cand principala putere sta mai ales in avioanele high-tech si in electronica. Rusii sunt insa mandri si vor sa aiba si ei unde sa patruleze, vor sa aiba pretext ca sa isi plimbe flota prin Bosfor si alte de-astea. De aceea, deci, cu toata presiunea americana, israeliana, turceasca si araba, al-Assad rezista doar pentru ca Rusia are nevoie de el.

Sa vedem pe scurt si cu ce au incercat sa ii convinga rusii pe turci, ca la turci nu cred ca prind avertismente ieftine precum cele plasate Romaniei pentru care Lavrov nici nu s-a mai sinchisit sa vina pana la Bucuresti pentru a ni le transmite. O prima pozitie de constrangere pe care rusii o au fata de turci este furnizarea de gaze naturale. Turcia are o economie vibranta si in crestere, cu nevoi din ce in ce mai mari de energie, iar Rusia este deja un furnizor de baza al Turciei. Sa nu uitam ce rol joaca Rusia pentru Germania si cat de mult se pleaca nemtii in fata rusilor pentru gazele ieftine care incing exporturile nemtesti. Turcia se afla cam in aceeasi situatie: daca vrea dezvoltare va avea nevoi din ce in ce mai mari de gazele rusesti dar si de cele ale statelor foste sovietice din Caucaz. Turcia are deja cateva proiecte de conducte cu vreo 2-3 state din zona care trec prin Georgia. In Georgia se pare ca are loc un transfer de putere, noul presedinte este un pro-rus si desi nu stim in ce masura noua putere ar fi dispusa sa asculte de ordinele rusilor si sa le taie conductele acestora, probabil nici turcii nu stiu prea bine, deci rusii pot sa ii avertizeze si cu asta.

Nu in ultimul rand, rusii i-au avertizat pe turci cu privire la exploatarea resurselor de gaze din Marea Mediteraneana. Desi s-a dat inapoi de la cererea recenta de ajutorare a Ciprului, problemele cipriotilor abia incep acum si rusii pot oricand sa vina si sa infiga cateva platforme, aparate de cateva nave rusesti. Parerea mea este ca economic rusii nu au prea mare interes in colaborarea cu Ciprul in Marea Mediteraneana, insa strategic se folosesc de legaturile stranse, de nevoia Ciprului care a fost marginalizat de puterile vestice si cu siguranta turcilor nu le-ar conveni deloc ca rusii sa sprijine si mai mult Ciprul si sa se asocieze in exploatarea zonelor maritime. Sa facem un mic scenariu: Cipru are nevoie de bani. Cipru insa nu are armata Rusiei si nu poate exploata de unul singur (evident prin contracte cu firmele americane) zonele maritime. Ciprul insa vinde rusilor drepturile legale actuale (sa nu uitam ca nici un stat cu exceptia Turciei nu recunoaste Ciprul de Nord) de a exploata aceste zone. Turcia ce va face, va ataca navele rusesti? Rusii avand acoperirea legala internationala evident vor avea tot dretpul sa se apere si daca turcii vor ataca, NATO este foarte posibil sa nu fie obligat sa intervina direct si exista mari sanse sa ii lase pe turci de capul lor, pentru a evita o escaladare si mai mare a conflictului. Ar porni SUA un razboi mondial in cazul unor mici skirmish-uri eventuale intre turci si rusi pe baza exploatarii gazelor din Mediteraneana, doar de dragul turcilor? Ma indoiesc, deci rusii pot sa avertizeze turcii cu asta. Este adevarat ca deocamdata rusii au zis pas la Cipru, dar foarte probabil este doar o situatie de moment. Banuiala mea este ca rusii asteapta ca problema cipriota sa se escaladeze si mai mult pentru a putea obtine un avantaj si mai mare. Sa nu uitam ca rusii deja ii au la mana pe ciprioti cu creditul de 5 miliarde pe care cu siguranta cipriotii nu il vor putea plati nici peste o suta de ani. Tare mi-e teama chiar ca rusii au ales sa mai astepte putin si cand e momentul sa obtina chiar mai mult decat ar fi obtinut daca ii ajutau acum pe ciprioti.

Iata cum ambitiile stupide ale americanilor in Orientul Mijlociu pun Europa intr-o situatie destul de nasoala si creaza premize pentru escaladarea unor conflicte mult mai periculoase decat jocurile marunte ale unor “death squads” care destabilizeaza statele nationale puternice cu scopul de a produce mini-state, zone de haos si “tinuturi autonome” care pot fi usor manevrate si controlate de americani. Totul pentru un singur motiv: apararea dolarului. Dar asta e o alta poveste …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *