Dor de memorie

Nu am constientizat deplin importanta memoriei fiintiale pana cand nu tot ascultandu-l pe Dan Puric vorbind mereu si mereu despre “cine suntem” si toata problematica memoriei si provocarile cu care se confrunta in prezent, am inceput incet-incet, observandu-ma pe mine, dar si pe altii, sa inteleg cat de importanta este memoria pentru felul in care nu doar ca ne raportam la anumite situatii, sau de felul cum vibram la anumiti stimuli de diverse naturi: sociali, culturali, artistici etc, ci chiar uneori de felul cum luam deciziile cele mai importante din viata noastra.

Mai pe altfel spus, am inteles de ce felul in care am fost educati, felul in care au trait si au gandit parintii, buni si strabunii nostri, mai recenti sau mai indepartati, ne determina uneori esential felul in care ne randuim viata si ne cladim viitorul. In ciuda influentei noilor mentalitati si incercarilor de inginerie sociala ai caror pioni cu sau fara stire suntem fiecare, oricat de neinsemnat rol am avea in societate, romanul are uneori reactii care nu se potrivesc cu programele calculatoarelor “programatorilor” bravei noi lumii ce se cladeste sub ochii nostri.

Convertirea mea de la rocker/hacker care isi baga picioarele in toti si in toate, trecerea prin cate si mai cate “curente” care au targetat tineretul nostru, trecerea la limita pe langa gaura neagra a gamingului obsesiv, renuntarea totala la visul de a ma face american get-beget si de a calca pe urmele lui Bill Gates sau macar ale lui Serghei Brin si alte de-asetea, nu mi-am explicat-o prea complicat niciodata altfel decat prin interventia lui Dumnezeu in viata mea si prin ajutorul vazut si mai ales nevazut, constant si delicat, primit de la Dumnezeu, pentru a rupte unele lanturi de nerupt pentru puterea omeneasca, ajutor venit din iubirea Sa de oameni si pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri. Nu sunt dintre cei care considera Romania o gradina a Maicii Domnului, din contra, consider Romania o groapa de sange, un cimitir al copiilor nenascuti. Insa faptul ca avem stramosii care ii avem ne ofera un avantaj “competitiv”, – desi nu exista competitie – in lupta pentru mantuire.

Incet-incet, inteleg insa si influenta pe care memoria fiintiala ne-o ofera in lupta cu vanturile de schimbare a mentalitatilor si resorturile care ne protejeaza in momente cheie, mai ales de inalta sensibilitate si profunzime, care daca nu ne ajuta atat de mult incat sa ne formeze gandirea intr-un mod prea explicit, aceasta fiind in continuare robita formatarilor prezentului, (memoria) ne trezeste trairi sublime si “amintiri” de cum era alta data si de “ce duh ne stapanea” atunci, care trairi sunt ca un fel de “reset” pentru gandurile noastre si ca un fel de “reformatare” dupa ce hardul ne-a fost virusat.

Ca de fiecare data cand sunt scriu noaptea tarziu si pornesc de la o idee simpla si ma grabesc sa explic pe scurt dar cat mai detaliat, am senzatia ca si acum am inceput sa o iau razna cu blogoreea. Asadar, iata de unde mi-a venit sa scriu despre memorie.

Ca preferinte muzicale, eu nu stiu unde sa ma incadrez in prezent. Ultimul CD-uri cumparate sunt unul de blues si unul de big band, iar ultimele download-uri pe sharing sunt de Romica Puceanu si Maria Lataretu. In masina, ascult cam orice este la radio, mai putin muzica comerciala, topuri si hiturile repetate la infinit de cele cateva radiouri romanesti care mai incearca sa ofere muzica. Muzica populara in general nu imi place, desi pentru ca am cantat la acordeon in copilarie, am o afinitate fata de acest intrument. Muzica clasica am ascultat atat de multa incat ma pot numi fara probleme meloman, desi am deseori dificultati in a identifica un compozitor sau o piesa anume. Rock nu mai ascult din tinerete si nici Punk, iar Techno/Trance ma cam plictiseste foarte repede si oricat am cautat, nu am gasit compozitii prea interesante cum mi se pareau pe vremuri muzica electronica franceza pe care ma chinuiam sa o inregistrez pe un casetefon mereu stricat de la o emisiune saptamanala de la Radio Romania Tineret. Muzica de petrecere mi-a placut mereu si Romica Puceanu este regina acestui stil. De multe ori ascult, chiar recent si ma uimesc de curatia, simplitatea, delicatetea, frumusetea si pacea care izvorasc din muzica aceste tiganci. Si mai ales de bunul simt si firescul ei, in comparatie cu stridenta si grotescul nevrednicilor epigoni ai acesteia, adica manelistii de azi. Muzica bizantina am ascultat atat de multa incat ajunsesem sa identific cantari grecesti, doar prin comparatie cu cele romanesti. Stiu glasurile destul de bine si de asemenea, majoritatea troparelor, Slujba Vecerniei, Sfanta Liturghie, etc

M-am preocupat mult de influenta muzicii asupra sufletului uman si am cautat sa ma feresc de orice muzica vatamatoare de suflet prin observarea atenta a miscarilor pe care aceasta ni le provoaca si a cantitatii de neliniste pe care aceasta ni-l provoaca. Spun aceasta deoarece am ajuns la concluzia ca intr-adevar mai bine ne-ar fi sa cautam linistea decat muzica, linistea ne poate folosi mult mai mult decat ascultarea unei muzici, a oricarei muzici. Pe de alta parte, a ne depasi masura la care suntem nu ne este intotdeauna in putere, de aceea trebuie sa invatam si sa practicam compromisul dar fara sa ne expunem unor riscuri prea mari.

Iata ca din nou am lungit parantezele. Revenind la memorie, eu am copilarit pana la 6-7 ani stand la casa intr-o mahala din Craiova, impreuna cu parintii si cu bunicii. Cum era atunci televizorul dat cu lingurita, asa cum noi copiii ne strigam unii pe altii cand erau desene animate, asa si mama si bunica se strigau una pe alta cand se da la televizor muzica populara, mai ales Maria Ciobanu sau Maria Lataretu. Nu stiu daca mereu se intampla asa, dar cred ca uneori cand ele se strigau, ma duceam si eu de curiozitate, sa le vad cum plang, si in timp ce ele se holbeau la televizor si plangeau, eu ma uitam la ele cum plang. Nu stiu cat de mult imi placea pe atunci aceasta muzica, cred ca nu prea mult, deoarece despre pick-up-ul bunicii si despre “placile” ei vechi cu Maria Lataretu si cu alte oldies but goldies, abia multi ani mai tarziu am amintiri. De la mama sau de la bunica am aflat eu ca Maria Lataretu a murit cantand si ca a avut o viata grea si ca si-a iubit mult mama si ca a cantat cu atata foc incat lumea plangea cand o asculta si alte lucruri care acum nu mi le mai amintesc. Insa de fiecare data cand ascult Maria Lataretu, ma trec fiori, mai ales atunci cand trece o perioada mai mare de la ultima data cand am ascultat-o. Am dat recent de Maria Lataretu pe net si am descarcat tot ce s-a putut. Am reascultat si m-am cutremurat ca de fiecare data. Nu vreau sa vorbesc despre Maria Lataretu si despre ce inseamna ea pentru mine ca roman si ca oltean. Nu este nevoie. Insa ascultand Maria Lataretu, cutremurandu-ma si amintindu-mi de discursul lui Puric referitor la “Cine suntem” am inteles cu adevarat ca noi suntem de fapt memorie. Suntem intr-adevar o memorie virusata, caci am descarcat tot felul de prostii de pe “portalurile” care ne ofera gratuit atatea “programe”, dar din cand in cand, mila lui Dumnezeu lucreaza prin feluri numai de El stiute si ne ajuta sa ne devirusam. Doar sa avem urechi de auzit … uneori chiar si muzica populara.

2 comments

  • “M-am preocupat mult de influenta muzicii asupra sufletului uman si am cautat sa ma feresc de orice muzica vatamatoare de suflet prin observarea atenta a miscarilor pe care aceasta ni le provoaca si a cantitatii de neliniste pe care aceasta ni-l provoaca. ”

    Mi-a placut. Un cuvant bun pentru orice tanar de azi si nu numai.

    Doamne ajuta

  • Eu cred ca aceste “programe” descarcate de-a lungul vietii nu au fost asa la intamplare.Traind acestea cu ajutorul Lui Dumnezeu tu, eu si altii am ajuns ceea ce suntem acum.Si chiar daca e vorba de multa munca si suferinta in aceasta devirusare continua, eu, nu regret si nu desconsider nimic din ce am trait.E adevarat ca au ramas “urme”, dar si acestea daca sunt intelese si asumate pot fi de folos cumva, candva.Numai sa ne dea Dumnezeu rabdare si nadejde sa vedem lucrarea Lui pana la sfarsit. Doame ajuta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *