Balaurului inflației îi mai creșete un cap

Un comentariu la o noua stire: A apărut legea care permite introducerea comisionului la plata cu cardul

Mai intai au bagat pe gat cardurile la bugetari in ideea de a simplifica platile si de a reduce plata cu cash-ul: o situatie dificila deoarece bancile erau mai tot timpul fara bani, fiind in pragul falimentului si nu faceau fata la volatiltatea cererii de cash din partea clientilor. Prin urmare, bancherii s-au inteles intre ei si au inventat ofertele “la pachet”: primesti salariul pe card, ai comision zero la emitere card, un comision infim la administrarea contului (cu mult sub costul normal) si comisioane reduse la bancomat. In plus, evident, la comercianti taxa este zero. Ca sa mearga “pachetele”, bancile au marit totodata comisioanele la ridicarea cash-ului de la ghiseu, au micsorat cat poti scoate zilnic si au facut aproape imposibil pentru firme sa opereze cu cash.

Intre timp, vrand – nevrand, pas cu pas, oamenii au fost fortati sa primeasca salariul pe card, atat la stat cat si la privat. Nenumarate stiri, strigau pompoase cat de mult cumpara lumea cu cardul, cat de mult au explodat platile cu cardul etc. Procesul a durat multi ani de zile, initial oamenii se duceau la bancomat instant in ziua salariului si scoteau tot pentru ca era dorinta de a tine banul in mana si in plus nu toti comerciantii aveau card. Lucrurile nu prea mergeau in directia in care vroia sistemul, romanul era sceptic la plata cu cardul. Prin urmare, s-a introdus obligativitatea pentru ca orice magazin, peste un anumit rulaj, sa fie obligat sa aiba pos.

Nici asta nu a schimbat drastic obiceiurile romanilor si procentele desi cresteau, nu cresteau vertiginos. A venit apoi criza si cresterea drastica a comisioanelor la banci, care banci fiind cu un picior in groapa nu stiau de unde sa mai stoarca nitel profit. S-a ajuns astfel la aberatii de genul comisionului de 8 lei pe care il ia BCR daca vrei sa platesti o factura la ghiseu … cu cash. Exista un robot si esti binevenit sa il folosesti, dar timpul in care orice tataie venea la ghiseu sa plateasca o amarata factura la curent s-a dus. S-a redus numarul bancilor care accepta plata cu cash pentru ca avantajul lor era minim, avantajul principal fiind bufferul de cashflow de care se folseau, veniturile din incasari fiind evident pastrate in conturile la vedere ale clientilor companii si fiind folosite de banci pentru nevoile personale – cate companii, mai ales din monopolurile din utilitati au nevoie de cash, cand ele sunt vaci de muls pentru proprietari si in general realizeaza profituri imense. Nevoia de cash a bancilor insa a fost repede satisfacuta de Isarescu care a introdus magia repo-ului pe taramurile mioritice, un pseudo-quantititive-easing mult mai flexibil, pervers si adaptat peisajului bancar mioritic.

Tot timpul m-am intrebat cat va dura minunea cu cardul: sa platesti si sa scapi de comisionul de retragere. Cata vreme costurile pachetelor bancare erau mici si magazinele nu puteau sa te taxeze la plata cu cardul, folosirea cardului, desi ca angajat nu prea aveai alternative, era nu doar comoda dar si putin costisitoare. Nu mai amintesc aici de faimoasele descoperiri de card sau credite de consum, care erau mai ales incurajate de banci catre clientii care isi ridicau salariile pe card de la ele. Adica fiecare banca avea oferte speciale de credit de consum targetate catre clientii care isi primesc salariul pentru ca deja au cardul si le intra bani periodic, deci adminsitrarea platii creditului nu este doar usor de anticipat si mai sigura decat la alti clienti, dar este si mai comoda, bancile retinand rata datorata de clienti cand intra plata salariului si minimizand astfel riscul neplatii prin neglijenta, lipsa de disciplina etc.

Singura problema in toata treaba asta era povara asupra vanzatorului care suporta costul tranzactiei. Bancile dupa ce au dat avant si au stimulat prin varii metode plata salariilor prin card si creditarea facila a celor care isi incaseaza salariul pe card, comerciantii nu au avut incotro si au trebuit sa accepte si sa ofere plata cu cardul. Exista nuante si de la un tip de magazin la altul avantajele sunt mai mici sau mai mari. In primul rand cand platesti cu cardul esti dispus sa cheltuiesti mai mult. Este un fenoment psihologic cunoscut, studiat si analizat. Prin urmare, mai ales comerciantii mari (hipermarketuri, benzinarii etc) nu aveau cum sa nu adopte plata cu cardul. Problema se punea insa mai ales la magazinele mici unde incasarile si profiturile sunt mai mereu la limita. Oricat pare de uimitor, o buna parte din retail supravietuieste de pe o zi pe alta, de la micile magazine de cartier, boutique-uri si lanturi locale, pana la branduri puternice de moda sau chiar hypermarketuri. Este normal cand economia este in criza si consumul scade de la an la an. Deci, multe magazine mici care erau cumva obligate sa introduca plata cu cardul erau nevoite sa suporte acest cost, cel cu administrarea pos-ului si incasarea platilor. Nu stiu sa va dau date concrete, dar comisioanele pentru o plata prin card se invarteau la 1-2% cu un minim de x lei – destul de mare pentru micii retaileri care dupa ce ca aveau de dus chirii mari si vanzare slaba, mai cotizau 1-2% din veniturile lor la banca. Din fericire, daca in cazul hipermarketurilor oamenii nu au reticente sa plateasca cu cardul, la micile magazine parca nu iti vine sa bagi cardul oriunde si astfel, doar un mic procent din incasarile totale erau prin intermediul pos-ului, deci aveau un cost al tranzactiei.

Se introduce astfel acum posibilitatea ca comerciantii sa stabileasca un comision pentru plata cu cardul. Adica daca cumperi de la magazin un produs, daca ai plati cash, o sa dai x lei, daca platesti cu cardul o sa dai x+2% lei (de exemplu). Acest gen de taxa eu o vad ca pe o manifestare a inflatiei. Nu creste pretul, nu cresc impozitele, creste insa cat platesti. Intr-o economie normala in care consumul ar fi in crestere (sau chiar stabil dar constant, reglat), magazinele ar putea duce in spate fara probleme un comision normal, mai ales daca bancile nu ar fi la fel de lacome ca la noi si nu ar taxa prea mult comerciantii. Pentru a usura insa situatia comerciantilor si a stimula si mai mult introducerea POS-urilor acolo unde pana acum existau reticente (da, inca mai exista zone din de volum mare de cash unde nu exista plata cu cardul; de ex: casieriile asociatiilor de proprietari) se ofera posibilitatea comerciantilor sa taxeze clientul. Cateva necunoscute obscure raman: comerciantul va informa sau nu clientul cu cat il taxeaza? Oamenii sunt obisnuiti, ma indoiesc ca toti care folosesc cardul o sa citeasca stirea asta si o sa intrebe ei data viitoare cand platesc cu cardul daca li se ia ceva de pe el. Dar chiar si asa, chiar daca legal comerciantul va fi obligat sa informeze clientul, in cele din urma tot oamenii vor pierde si vor plati in plus, fie ca nu vor fi pregatiti sa fie atenti, fie ca vor prefera in continuare comoditatea (obisnuinta e o  doamna lenesa care se schimba greu), fie ca vanzatorul are alte griji decat buzunarul clientului.

O a doua necunoscuta ar fi cine a facut lobby pentru asta. Cu siguranta daca hipermarketurile ar introduce comision la plata cu cardul, ar avea ceva venituri. La mii de plati zilnice si miliarde de incasari, chiar si 0.5% per plata inseamna imens. Costurile vor scadea semnificativ pentru comercianti si nu doar ca vor reduce costurile lor cu banca (care teoretic este acum introdus in pretul produselor – logic, nu?) dar vor putea sa incerce scheme noi, mult mai perverse. De exemplu, acolo unde un produs este dominant (sa zicem benzinariile), pot reduce pretul la produs, ca sa atraga clientii si pot sa recupereze prin acest comision. Sunt ecuatii complicate si nu stiu daca o sa se mearga pana acolo.

Cert este insa ca orice taxa nou introdusa, sub orice forma vine ea, reprezinta inflatie. Ca este mica, ca este mare, nu prea ma pricep aici si nu prea conteaza in cele din urma. Realitatea este insa indubitabila si vedem cum lucrurile in loc sa mearga inspre bine, in loc sa fie reduse tarifele bancare, din ce in ce mai mult avesti vampiri incearca sa suga cat pot mai mult din farama de salariu a romanului. De ce nu au spus oamenilor cand le-au oferit posibilitatea sa primeasca salariul pe card, ca urmeaza sa exista acest tip de comisioane. Intr-o tara normala, taxe de astea nu s-ar introduce peste noapte sa traga tzeapa mai ales la bugetarii care nu prea au avut de ales si au primit cardurile bagate pe gat in urma spagilor trase de bancheri si a influentelor venite dinspre bancheri inspre directorii de institutii. Daca ar fi fair si corect, acest comision nu s-ar introduce peste noapte fara macar a fi oferita sansa celor care isi primesc acum salariul pe card sa renunte gratuit fara alte costuri la card. Oamenii sunt insa deja obisnuiti cu cardul si cu greu vor realiza ca li se mai fura inca 2-3 lei pe la spate. Pe langa atatea impozite si taxe, ce mai conteaza insa un 0.5% acolo? Cui ii mai pasa? Mamaliga nu explodeaza …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *