Omul ii este caine omului si om cainelui

Soarta lui Max face deja inconjurul lumii. Toata presa a acoperit pe larg “evenimentul”, pe Facebook au inceput campanii de strangere de fonduri si lobby pentru salvearea lui, ministrii au inceput sa dea ordonante, ba chiar si presa internationala a preluat subiectul. De alegerile prezidentiale, presa internationala a prezentat pe scurt subiectul, am incercat sa gasesc ceva articole, reportaje, poze de la cozile de la alegeri, dar in zadar. Cand am cautat insa “dog max romania”, am gasit nenumarate articole. Totul ca Max sa nu fie eutanasiat desi e batran si bolnav.

Eutanasierea cainilor este un topic fierbinte si toti retardatii sunt militanti, de la pensinarele care se uita la telenovele la hipsterii care fac flip-flop toata ziua cu degetul pe ecranul smart-phoneului. Mult mai putin de interes este un trend mai nou cu privire la eutanasiere: eutanasierea copiilor. Rareori presa noastra preia astfel de stiri si niciodata subiectul nu intra in tocanita “analistilor” fie ei de pe Facebook, de la TV sau de la scara blocului. Pentru a echilibra putin balanta ignorantei, iata doar cateva articole care explica de ce am ales in acest articol titlul pe care l-am ales:

OBAMACARE ARCHITECT JONATHAN GRUBER: ABORTION OF ‘MARGINAL CHILDREN’ A ‘SOCIAL GOOD’

Embattled MIT professor Jonathan Gruber has not only gotten in trouble for bragging about helping President Obama put one over on the American people with Obamacare, he’s also been uncovered as an abortion advocate—but not a run-of-the-mill advocate of “women’s rights.”
No, Gruber’s abortion advocacy is of a particularly pungent eugenics variety. He’s on record repeatedly making the case from social science that abortion is a “social good” because it reduces the number of “marginal children,” by which he means urban poor—those he says can be counted on to commit crimes if they were ever born.

Deci, un profesor de la MIT care este arhitectul Obamacare-ului, nu doar ca este militant pro-avort dar pretinde ca acesta este un “bine social” pentru ca reduce numarul “copiilor marginali” adica al saracilor. Omul a facut chiar si un calcul: 14 miliarde de dolari au fost salvati din ajutoare sociale care ar fi fost date copiilor din familii sarace daca nu erau avortati. La fel ca in Germania nazista … Criminalul nu ia in calcul insa ca dintr-o mie de copii, cel putin unul este un geniu si dintr-o suta de mii se poate naste un Einstein care aducea americii inventii de trilioane de dolari. Nu mai zic nimic ca oricum acum americanii sunt nevoiti sa importe hispanici pentru munca de jos pentru ca americanul care are pistol, traieste din ajutoare sociale si nu e interesat de joburi platite cu 15$/ora.

Activist Promotes Allowing Doctors to Euthanize Disabled Children

Udo Schuklenk, who was the chair of the one-sided Royal Society of Canada: End of Life Decision Making panel, is now proselytizing his philosophy (or Peter Singer’s philosophy) promoting euthanasia for newborns and infanticide. Schuklenk uses quality-of-life arguments to support his eugenic philosophy to encourage the killing of newborns with disabilities.

Paradoxal, Udo Schuklen este profesor de bioetica! Teoretic omul asta ar trebui sa apere viata, sa convinga oamenii ca a prezerva viata altor oameni si a nu ii ucide este bine. Oare cum de viata unui caine batran si bolnav merita salvata, chiar daca o sa coste mai mult decat tratamentul de cancer al unui copil poate, pe cand idei ca uciderea copiilor bolnavi sunt acceptabile moral? Ce oameni sunt acestia care gandesc astfel, cum pot sa existe astfel de oameni si cum de exista facultati care permit acestor oameni sa predea cursuri? Iata doar un fragment din argumentarea lui:

Euthanasia would even be preferable to “terminal sedation,” where food and liquids are removed from a dying patient, because it would save parents and medical staff the distress of seeing a baby waste away over days or weeks, said Prof. Schuklenk. (sursa)

Deci e complicat ca parintii sa astepte zile sau saptamani langa copil pana o sa moara, trebuie terminat mai rapid ca sa poata sa se intoarca la serviciu. Evident, mai cheltuim si bani cu personalul medical.

Astfel de idei abominabile nu sunt insa raspandite doar in “vestul civilizat” ci si in “estul salbatic”, de exemplu in China:

Parents plead for euthanasia for 4-year-old daughter with eye cancer

In cazul asta, o fetita de 4 ani are cancer la ochii si tumoarea a inceput sa se raspandeasca. Parintii au fost pe la ceva spitale dar inca nu au gasit o solutie, nimeni nu le da sperante. Prin urmare acum cauta un spital care sa “eutanasieze” fetita, desi in China – desi exista faimoasa lege care limiteaza numarul de copii la 1 – eutanasierea este inca interzisa. “Sondajele de opinie” facute dupa cum stim, spun insa ca doua treimi din chinezi sunt pentru aceasta “practica” – deja e impinsa ca fiind o practica si se porneste “spirala acceptari” [1] – daca putem spune asa unei tehnici naziste de implantare a acceptarii unor concepte revolutionare maselor populare prin crearea impresiei ca toata lumea are aceeasi parere si ca exprimarea unor opinii contrare este nu doar periculoasa, prin prisma pedepsei autoritatilor, dar atrage mai ales oprobiul public.

Oare faptul ca pot sa apara oricand noi medicamente revolutionare in tratarea cancerului sa nu problematizeze pe acesti parinti? Chiar daca un an mai traieste aceasta fetita, nu este exclus ca intr-un an, cancerul sa devina ceea ce este acum TBC-ul: o boala tratabila in cateva saptamani.

Raportarea la viata in ziua de azi este puternic alterata in mentalitatea oamenilor. Este greu de dat un raspuns de ce. E usor de explicat prin departarea de credinta si cresterea egoismului si a hedonismului omului contemporan prin accenduarea indivizualizarii si “eliberarii” de “chingele” traditiei si ale educatiei familiale. Cand eu traiesc de capul meu, nu am legaturi stranse cu familia, nu am principii morale sau le modelez dupa propriile porniri, cand nu am prieteni sau am doar prieteni care nu ma streseaza, este usor de inteles de ce viata unui caine batran si bolnav are mai mult pret in ochii mei decat viata unui copil bolnav. Iubirea animalelor din ziua de azi este insa un fenomen patologic mult mai complex, si nu o sa intram in el acum. In acest articol am vrut doar sa exemplific ca pentru omul modern viata unui caine este mai presus decat viata unui om, si acest exemplu cu Max este mai mult decat edificator.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] interesant si acest slide despre “Spirala Tacerii” – vezi mai ales pagina 17

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *