Petrolul, aurul si elvetienii

Fisurile in fundatia imperiului nu au inceput de ieri – de azi. URSS-ului i-au luat peste 10 ani sa se destrame. La inceputul anilor 80, mai marii partidului au vazut niste semne nasoale si au incercat sa se pregateasca cum i-a dus si pe ei capul. Au prelungit agonia 10 ani, si URSS si nu se compara cu Imperiul Anglo-American la puterea financiara, economica dar mai ales culturala.

Daca URSS-ul cerea poporului sa cedeze aurul pentru ca statul stie mai bine sa aiba grija de el, ma indoiesc ca rusii ar fi ascultat. Insa cand tiparnita nu va mai da rezultate la americani si li se va cere aurul, ca si alta data mare parte din cartofii de canapea nu vor misca in front si din cauza ca sunt invatati de mici copii ca sunt “exceptionali” americanii vor asculta de partid, asa cum acum japonezii isi pastreaza banii in obligatiuni de stat din patriotism desi primul lor ministru ataca in mod voit moneda si le taie astfel din puterea de cumparare precum taie gospodina morcovele pana nu mai ramane nimic. Dar japonezii sunt neam ciudat oricum, la ei sinuciderea pentru rege este cea mai mare onoare.

Revenind la petrol, sunt 3 mai cauze care determina prabusirea pretului. Cat anume din fiecare cauza cantareste in ecuatia globala este greu de zis pentru muritorii de rand.

1. cresterea productiei in SUA; ar fi niste zvonuri ca in ultimul timp americanii chiar si-au dublat productia si in curand o sa depaseasca chiar Arabia Saudita; si asta de la noile tehnologii in exploatarea zacamintelor de suprafata; pe de alta parte, unii critici zic ca toata industria asta de suprafata e o mare bula, lucrand pe credit si pe speculatii financiare care nu vor da randament daca pretul nu sare de 100$ pe viitor. Sunt multe de zis la capitolul asta. Pe mine doua chestii ma uimesc: cum de cresterea asta a productiei a avut loc doar in ultima luna si abia acum a scazut pretul. Prabusirea e prea rapida ca sa fie explicatia princiapala. La inceputul lui Septembrie, pretul era inca de peste 100, cum s-a tot invartit in ultimii ani. Acum este in jur de 62. Au inceput americanii sa traga atat de mult incat sa miste pretul la nivel mondial doar intr-o luna? Cu oricata tehnologie ar avea, si oricat de mult ar creste oferta, nu se explica o prabusire atat de rapida a pretului la petrol. O a doua intrebare care ma macina, mai ales avand in vedere “afinitatea” unor politicieni romani catre gazele de sist: de ce Polonia a esuat?

Fracking Setback in Poland Dims Hope for Less Russian Gas
Poland’s ambition to achieve energy independence from Russia is being undermined by drillers giving up on the nation’s shale wells after disappointing results.

Nu le-au dat americanii destula tehnologie sau de ce minunea americana nu se replica si in Polonia cu toata deschiderea maxima, buna organizare de inspiratie germanica de care Polonia a dat dovada, extraordinara infrastructura (comparativ cu Romania), asimilarea ridicata a fondurilor europene, economia dezvoltata care ar garanta cererea, etc. Resursele de sist in Polonia au fost un mare fiasco. Poate lipsa creditarii la dobanzi zero sa fie cauza?

2. atacarea Rusiei; americanii vazand ca nu e de gluma cu Putin, si inspirandu-se din finalul razboiului rece, planuiesc sa dea jos cu pretul la petrol si la gaze pentru a secatui veniturile rusilor; un factor important in ecuatie ar fi Arabia Saudita si celelalte colonii din OPEC; neavand de ales, sauditii au acceptat cerinta si vor tine pretul jos, la unison cu bancherii americani care s-au angajat sa nu traga in sus de petrol prin derivate si probabil au oferit garantii si de alta natura; de exemplu garantia ca Statul Islamic nu va ataca Arabia Saudita! Nu este exclus ca SI sa fie doar o unealta pe care americanii o folosesc dupa cum le e interesul: cand impotriva lui Assad, cand ii ameninta pe turci, cand pe iranieni, cand pe arabi etc. Din haos la ordine, dar nu la orice ordine ci la ordinea dorita de Imperiu. Din toate variantele mie asta mi se pare cea mai probabila desi consecintele strategiei, daca se va continua pe termen lung vor fi devastatoare. Mai intai va pica Venezuela, apoi nu se stie cu Iranul ce se va intampla care de asemenea traieste din petrol si pe langa pretul mic are si probleme cu desfacerea, putini clienti mai cumpara de la Iran ignorand astfel sanctiunile impuse de americani. Rusia are insa rezerve pe termen lung si atacul din afara nu face decat sa uneasca poporul in jurul tarului. In plus, caderea rublei are un efect cu totul ciudat: ceea ce japonezii incearca de ani de zile sa reuseasca pentru a stimula exporturile: devalorizarea monedei, rusii s-a trezic cu acest “cadou” peste noapte. Evident sunt si aspecte negative ale prabusirii monedei: cei cu bani vor plati dublu pentru Wisky si importuri. Insa oamenii de rand, masele mari care traiesc pe seama statului, nu au inca probleme si va mai trece ceva pana sa auzim ca rusii au iesit in strada din cauza foametei. Sa nu uitam ca foamea e singura care scoate oamenii in strada – oricat probleme ar fi, oricata dictatura, pana nu ajunge durerea la burta, oamenii se descurca si tolereaza dictatura. Atentie, aici vorbim de mase, nu de indivizi sau exceptii care nu au insa puterea sa dea peste cap regimul – care este de fapt intentia americanilor. Ba chiar, e posibil ca slabirea rublei sa fie favorabila cresterii consumului intern si cresterii exporturilor. Repet, desi rubla nu e yen, japonezii incearca sa slabeasca moneda si nu prea reusesc tocmai din cauza ca nu sunt alternative si investitorii cauta randamente. Momentan, se pare ca a fost un atac concertat, multi investitori au iesit si au scos dolari si de aceea a picat rubla. Insa cand va incepe sa curga gazul pe conducta spre chinezi si armele rusesti sa coste la jumatate fata de cat erau acum un an, situatia se va schimba. Rubla era oricum supraevaluata, ca si leul. In cautarea de randamente, banii au tot fugit dupa orice mizilic. O moneda lasata insa libera, sa fluctueze acolo unde ii este locul, este precum un dig de protectie pentru un sat amenintat de viitura. Forbes zicea intr-o conferinta zilele trecute ca Putin nu stie sa foloseasca aurul ca sa apere moneda desi are destul aur. Altii zic insa ca Putin converteste toate intrarile de dolari de pe resurse in aur.

Varianta asta daca e adevarata, poate fi usor clasificata la razboiul tarifar despre care am mai scris destul in articole mai vechi.

3. scaderea cererii din cauza contractiei economice; acest punct nu este contestat de nimeni, doar ca nu ar justifica pe deplin amplitudinea prabusirii; este evident ca asistam la o contractie economica si ca atat China, Japonia cat si Europa au probleme majore si deja armele bancilor centrale s-au epuizat; dupa cum am spus insa si la punctul 1, contractia nu s-a petrecut in ultimele 2 luni; cata contractie sa existe ca sa justifice prabusire cu 40% in decurs de 2 luni? sa fii fost insa oare declansata o reactie in lant care sa alimenteze si sa mentina prabusirea? speculatii …

Dupa cum vedeti sunt 3 cauze principale si nu m-ar mira daca toate ar avea o contributie. Nu vreau sa intru acum in consecintele acestei prabusiri. Doar o sa ma repet spunand ca singura certitudine cu privire la caderea pretului petrolului este ca pretul la benzina in Romania nu va scadea din cauza accizelor. Sau daca va scadea, va fi pentru o scurta perioada pana cand guvernantii se vor prinde de oportunitate si vor creste iar accizele.

Cu privire la aur, nu am mai scris nimic dupa esecul referendumului din Elvetia pentru ca am astepta sa se clarifice apele. Deci elvetienii au votat cam 70% impotriva, nu au fost de acord ca Banca Nationala a Elvetiei sa mentina 20% din rezerve in aur. Masura ar fi decuplat francul de euro, ar fi crescut pretul aurului si ar fi periclitat exporturile Elvetiei – desi ar fi cateva observatii de zis si aici. In principal, daca decuplarea s-ar fi facut treptat, afacerile ar fi putut sa se ajusteze si apoi avand banii carca, statul ar fi putut sa compenseze minusurile economiei prin diverse programe, dar nu s-a vrut. Nu ma intru in comentarii despre referendum, doar amintesc ca batalia pentru aur nu e pierduta, ba din contra. Dupa cum subliniam si intr-un comentariu, “da, pare o infrangere; dar e doar o mica batalie; poate s-a pierdut sansa ca sa se rezolve niste probleme la nivel oficial, la nivelul statelor; urmeaza insa multe miscari in subteran; pare putin 30% din populatie care sa inteleaga ce inseamna aurul? mie mi se pare imens si in nici un caz lucrurile nu se vor opri aici; voi face insa o pauza cu Elvetia, am un presentiment ca evenimentele viitoare vor clarifica mai mult incotro se indreapta lucrurile cu aceasta tara deloc lipsita de importanta si care nu degeaba are cea mai tare moneda din lume” (sursa)

Nici nu s-a uscat bine stampila elvetienilor, ca peste noapte, Olanda a anuntat ca si-a repatriat 20% din rezerve: 122 tone de aur au fost mutate de la New York inapoi in tara. Nimic nu s-a auzit inainte, nici un referendum, nici un protest, nimic. Au tacut si au facut. In comparatie cu nemtii care au incercat si nu au reusit – americanii le-au dat inapoi doar vreo 5 tone si apoi au anuntat ca renunta sa il mai ceara inapoi. Unii speculeaza ca nemtii cand au cerut aurul, credeau ca americanii il au. Cand au aflat insa ca americanii nu il au si daca nemtii chiar il vor, americanii o sa fie nevoiti sa cumpere de pe piata si sa loveasca puternic in derivatele bancherilor, Deutshche Bank si alte banci nemtesti integrate profund in sistem au protestat si Banca Nationala a renuntat. Deci, facand parte din sistem nemtii au inteles ca nu e momentul sa provoace cutremure aiurea pe princpiul “dai in mine, dai in tine”. La olandezi, probabil cantitatea fiind mai mica nu au fost probleme – desi dupa cum vedem nici ei nu au repatriat tot, ci doar partial.

Mai nou, vantul repatrierii bate si in Austria. Dupa ce au pierdut drastic in Europa de vest, probabil austriecii se pregatesc de New Bretton Woods – ce o insemna el si exista tentative de a cere bancii nationale repatrierea.

Iata deci ca Elvetia nu a fost un esec total si dupa cum spuneam, am un feeling ca lucrurile nu se termina aici. Pana una alta, aurul pica si el mana in mana cu petrolul, dar nu e ceva iesti din comun. Si inainte de criza din 2008, aurul a picat, si cresterea a inceput abia ulterior crashului.

In incheiere, mai avem o stire cu privire la aur: Ucraina declara ca aurul bancii nationale a disparut. In mod miraculos, ca si in Romania din tranzitie in Ucraina incep sa dispara bunuri ale statului: resurse alocate la straini, aurul dispare, companii preluate de “investitori” straini. Oare ce forta interna sa fie atat de puternica incat sa forteze banca nationala sa urce aurul in avion si sa zica “Good-bye”? Oare a fost aurul platit de ucrainieni in schimbul vreunor garantii militare? Daca da, unde sunt acestea, caci cand a fost in SUA, presedintele lor s-a intors cu … ajutoare umanitare: cateva salopete, echipament medical etc. Niet arme, niet tancuri, niet tunuri, niet avioane sau alte jucarii folositoare. Faptul ca deja ucrainienii au straini in guvern dintre care ministrul de finante – o tanara bursiera ca pe la noi – a lucrat chiar in Departamentul de Stat al SUA, ne da de inteles ca cel mai probabil, guvernantii au oferit aurul pe tava pentru niscavai comisioane, avand in vedere ca momentan nu vedem nici un rezultat palpabil in ceea ce priveste ajutorul vestului. Un comentator rauvoitor glumea ca nu este exclus ca aurul ucrainienilor sa fi ajuns chiar pe mana lui Putin, avand in vedere ca acesta cumpara aur fizic cu sumele castigate din vanzarea de resurse. Si cum la bursele de resurse este un mare deficit de aurul fizic, nu este deloc imposibil ca aurul ucrainienilor sa fii fost topit, refacut lingouri si vandut la rusi. Asta mai ales tinand cont ca si din aurul repatriat catre nemti, lingourile erau noi, nu erau cele originale, de unde unii speculeaza ca americanii nu mai au aurul original, ci doar acopera ce trageri au cu ce pot sa cumpere fizic, pe masura ce vin cererile.

Deci petrolul si aurul (scriptic) se prabusesc. Tendita continua, dolarul se intareste – si asta putem sa o vedem si noi. Europa este in prag de conflict intern cu privire la cumpararea de bonduri, planul lui Junker are probleme cu finantarea. Semne (nu prea) bune anul are pe sfarsit …

5 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *