De ce este Ştefan cel Mare Sfânt

Unii romani isi pun intrebarea de ce a fost facut Stefan cel Mare Sfant, ba chiar de ce ii zicem si Mare ca doar unii cronicari ne povestesc despre aceasta ca era “manios si degraba a varsa singe nevinovat, de multe ori pe la ospete omora fara judetu” – Grigore Ureche.

Acestia in primul rand nu sunt ortodocsi, si in al doilea rand nu sunt romani. Nu sunt ortodocsi deaorece un ortodox ar privi cu interes si apoi cu dragoste la orice sfant, l-ar simti ca pe un mare ajutator si rugator al nostru inaintea Dreptului Judecator si rugandu-i-se cu nadejde, ar primi mangaierea si ajutorul de netagaduit al acestuia. Adancul pe adanc cheama, si cat de superficiali am fi noi in credinta noastra, legatura cu sfintii in ortodoxie este puternica si vie.

In al doilea rand nu sunt romani. Fiindca atunci, orice conducator care ar fi preferat sa moara in lupta cu dusmanii decat sa fie pupincurist cum sunt conducatorii nostri de azi ar fi fost privit cu mare preturire si respect, ca un aparator de seama al neamului nostru, vrednic de toata lauda.

Dar de ce il numim pe Stefan Mare? Un conducator care biruia o armata de zece ori mai mare si poate si mai pregatita decat a lui nu putea fi trecut cu vederea de istorie, de aceea poporul l-a numit Mare. Insa biruintele lui au fost spectaculoase nu doar prin prisma inferioritatii militare a unei tari ca Moldova fata de Imperiul Otoman – cea mai mare putere a vremii, ci mai ales daca privim conjuctura istorica in care aceasta rezistenta a avut loc: otomanii cucerisera Bizantul si se pregateau sa ocupe intreaga Europa, iar crestinatatea era dezbinata si in mare pericol.

De ce a fost facut Stefan cel Mare sfant de catre Biserica Ortodoxa Romana? Mai intai trebuie sa spunem conditiile de fond pe baza carora se ia o astfel de decizie:

  1. Ortodoxia neindoielnica a credintei;
  2. Proslavirea lui de catre Domnul cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta;

    b) puterea de a infrunta orice primejdii sau chinuri pentru marturisirea dreptei credinte,
    pana la moarte;

    c) puterea de a-si inchina viata celei mai desavarsite trairi morale si religioase;

    d) puterea de a savarsi minuni in viata sau dupa moarte

    e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa;

  3. Raspandirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia prin cultul
    spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarandu-l in rand cu sfintii.
    De la indeplinirea acestei conditii pot face exceptie mucenicii dreptei credinte.

Existenta conditiilor de fond, si anume, existenta neindoielnica a primei si a celei de a treia, care poate lipsi numai in cazul martirilor , ca si a oricareia dintre cele enumerate la cea de a doua, indreptateste autoritatea bisericeasca, Sfantul Sinod, sa procedeze la actul de canonizare.

De ce cred eu ca a fost Stefan cu adevarat un Sfant bineplacut lui Dumnezeu? Pentru ca desi strateg, intelept si curajos, victoriile sale nu prea pot fi explicate rational, ci doar cu puterea lui Dumnezeu acesta a biruit: “Cine ar putea crede de nu asa s-ar fi intamplat, ca o tara mica ca Moldova ar fi putut birui acea imparatie care peste multe scaune rasturnate puterea sa au intarit? Nu se poate asemana biruinta aceasta cu cele mai stralucite izbanzi a norodului lui Dumnezeu? … Nu se vede ca lumina zilei bunatatea celui ce s-au invrednicit ajutorului de Sus?1

Iar smerenia si dragostea lui pentru Biserica lui Hristos nu puteau fi trecute cu vederea de Bunul Dumenzeu. Cunoastem de la cronicari ca inainte de a pleca la lupta, Stefan poruncea ca toti ostasii sa fie spovediti si impartasiti. Oare cati din conducatorii nostri de azi mai zic macar un Doamne-ajuta! cand ia o hotarare sau cand hotarasc soarta tarii si poporului roman?

Note:

  1. Cuvant de ingropare ce se zice greceste Epitafion,
    vechiului Stefan Voievod al V-lea, Domnul Tarii Moldovei, cel ce s-au numit
    Mare, pentru marile vrednicii si vitejii ale sale
    , publicat de N. A.
    Ursu, in “O bijuterie a literaturii noastre vechi: Cuvant de ingropare
    vechiului Stefan Voievod, Domnul Tarii Moldovei, cel ce s-au numit Mare”
    din “Mitropolia Moldovei si Bucovinei”, LXVI (1990), 4, p. 136-149.

2 comments

  • Nicolae Iorga ăşi intitulase lucrarea despre viaţa şi faptele voievodului “Viaţa lui Ştefan cel Mare ŞI SFÂNT”. Statuile ridicate până în ’44 purtau aceeaşi titulatură. Prima căreia i s-a refăcut incripţia a fost cea din Chişinău în 1989. În legendele românilor adunate de Ispirescu este numit aşijderea – evident varianta necenzurată de bolşevici. În 1992 vine recunoaşterea oficială a Bisericii DAR cu termenul de “dreptcredinciosul voievod” Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aşa încât se mai poate spune şi că cei ce-l batjocoresc pe Muşatin sunt în esenţa lor nişte BOLŞEVICI ORDINARI.

  • Balada Miorita va vorbeste de un eveniment care a avut loc in jurul anului 1471 atunci cand Miorita-Maria Voichita ajunge la curtea lui Stefan cel Mare(ciobanasul moldovean) si.i vorbeste deapre complotul cibanasului vrancean(Radu cel Frumos) si cel ungurean(Matei Corvin)…oile(populatia), cai mai invatati(inteleptii), caini mai barbati(soldatii-comandantii)…moartea-frumoasa craiasa a lumii mireasa, mama lui il descrie pe Stefan(mustacioara lui spicul graului)…
    stiu…sunt un nebun acel nebun din fiecare http://www.nebunuldintine.blogspot.ro
    Stefan este un Sfant…si la nunta mea a cazut “o stea”…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *