Grecia: între UE şi BRICS

Stirile despre noua putere in Grecia curg in lant si nu stiu daca exista vreun organ de presa care sa poata face fata si sa analizeze toate unghiurile. Evident, s-ar pune intrebarea: “la ce bun?”, dar chestiunile nu sunt deloc nesemnificative. Iata de exemplu, un proaspat amanunt picant: noul ministru de externe are legaturi cu Dugin si este admirator al partidului nazist “Zorii aurii”.

Noul ministru de externe s-a facut insa remarcat printr-o admirabila demnitate, cu privire la ignorarea Greciei din draftul cu privire la o noua hotarare de inasprire a sanctiunilor impotriva Rusiei:

Oricine crede ca din cauza datoriei Grecia trebuie sa renunte la suveranitatea ei si la activa participare in politica europeana, se insala. [1]

De mult timp nu se mai auzise glasul Greciei in UE, cu exceptia inceperii negocierilor de aderare cu Turcia, problema in care grecii s-au mai gandit de cand cu criza si nu s-au mai opus, cel putin la suprafata. Dar, care mignion din UE a mai scos un cuvant cand e vorba de sanctiuni impotriva Rusiei? Fadul Klaus al nostru, menestrelul sloganurilor si al discursurilor nu inceteaza a face pe trompetistul strident si ignorat intrecandu-se poate doar cu predecesorul Basescu in idiotimea si goliciunea mesajului transmis. Nu stiu ce a fost mai amuzant: comunicatul presedintelui sau relatarea pompoasa a acestuia in presa noastra: “Klaus – primul AVERTISMENT catre Putin“. O tara saraca si fara armata, poate oare sa ameninte o putere mondiala?

Cu exceptia luarii isonului sefilor de la Bruxelles, a avut oare vreodata vreun ministru roman, o luare de pozitie sau macar o opinie cat de cat diferita de corul dominant din UE? Nici macar cand ne aparam interesul in faza acuzelor “portii”, noi romanii nu ne apropiem de demnitatea aratata azi de acest grec. Macar o data si macar aiurea, nu ar strica ca si noi sa avem un roman care sa spuna: noi zicem asa!

Cu siguranta nenumarate discutii si tatonari au loc acum intre noua putere si UE. Europenii spera ca Tsipras nu e atat de nebun si ca populismul s-a terminat o data cu castigarea alegerilor, urmand pasul inapoi. De altfel, pietele bursiere par obisnuite cu dansul politicienilor greci de un pas inainte si doi inapoi, altfel nu se explica calmul din perioada alegerilor si din zilele imediat de dupa. Desi iata ca avem un prim-ministru care ameninta ca nu va plati, nimeni nu il crede.

Nu putem deci sa nu ne intrebam si noi: ce are in cap acest Tsipras? Oare chiar are el cohones sa mearga pana la capat? Oare daca chiar era hotarat sa aplice default-ul, nu o facea deja? Cu cat trece timpul, cu atat pierde momentum-ul? Sau poate nu a avut inca curent la calculator [2] …

Este oarecum logic ca Tsipras sa incerce intai sa mearga pe cartea UE: daca UE va accepta default-ul (total sau partial – probabil partial), Grecia are sanse de revenire. Daca nu, oricum din 28 Februarie o sa ramana fara bani (urma sa primeasca un nou imprumut), deci va avea sansa ca dupa o scurta perioada de stat in limbo, sa poata trece la fapte.

Schimbarea dureaza insa, chiar daca ar fi planuit ruptura, sunt necesare cateva zile pana cand ministrii se instaleaza, isi ia posturile in control, evalueaza situatia, informeaza Banca Nationala etc.

Exista deci sansa ca Grecia sa fie prima clienta a noii banci a BRICS-ului. Sa nu uitam ca intr-o situatie similara, Rusia a imprumutat Islanda cu 2 miliarde de dolari. Erau vremuri bune, dar acum sunt si mai bune: Rusia are mai multa nevoie acum de o bresa in UE, decat a avut atunci de un gest aproape simbolic prin care a reusit sa reteze intentiile de aderare ale islandezilor.

Oare cat sa fie necesarul unui stat care intra in default controlat? 10-20 de miliarde/an? Cred ca rusii ar fi dispusi sa mearga si pana la 50$ daca ii conving pe chinezi ca e bine sa atraga Grecia. Problema e ca Tsipras i-a gonit pe chinezi din Piraeus, deci lucrurile se complica … Desi nu se complica prea mult: noul ministru de finante, chiar a scris o carte prin care sustine teza ca criza actuala se datoreaza mentinerii sistemului monetar al petro-dolarului si numeste actualul model Minotaurul Global:

Varoufakis is an academic economist who was transformed by the European economic crisis into a public intellectual. His 2011 book “The Global Minotaur” argued that the hugely imbalanced global monetary system sometimes called Bretton Woods II, by keeping the dollar unnaturally high and allowing the U.S. to run endless current account deficits, had tipped the world into crisis. This wasn’t all that different from the analysis of, say, the Financial Times columnist Martin Wolf, but Varoufakis expressed himself in more colorful language (the “Global Minotaur” is his term for Bretton Woods II) and with more disdain for economic orthodoxy. (sursa)

Varoufakis - noul Ministru al Finantelor

Varoufakis – noul Ministru al Finantelor

Paradoxal, in mitologia greaca, minotaurul este infrant de un erou atenian Theseus [3]. Va fi oare Ianis, intruchiparea moderna a acestui erou care va infrange nu doar minotaurul yankeu dar si balaurul cu multe capete care tine captiva prin vraja lui pe frumoasa Pasiphaë, fata lui Zeus?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Kotzias, Dugin and the EU

[2] The New Greek Government Arrives In Its Residence: Finds No Power, No Wifi Password And No Toilet Soap

[3] cf Wikipedia

4 comments

  • Nimic eroic/extraordinar.

    Grecii sunt buni la poker, joaca de multisor, Europa mai putin, si asta pentru ca cei care pariaza de fapt nu o fac cu banii lor, personal.
    Acum ca au ajuns la fundul sacului, mai cauta si prin maneca, oare nu mai e si pe acolo o carte? Ah da, uita asta era, Rusia care are si mai multe probleme decat ei.

    Noi inca n-am ajuns intr-o situatie atat de critica, mai avem loc de indatorare deci mai avem loc de si prosteala cum s-au prostit si ei multi ani, dar macar pe bani mai multi decat am avut noi parte.

    Iar Klaus ti-am zis imediat dupa alegeri cand ai declarat ca l-ai votat cu convingere si entuziasm ca este un papagal si nu foarte departe de Ponta, are doar un alt stil si e mai greu de ghicit cine e de fapt in spatele lui.

    Dupa ce o sa se rasufle si ultimul bluf, grecii au sa se intoarca la rutina zilnica, austeritate, vaicareli, milogeala, etc.
    Dar hai sa fim o clipa seriosi, inca au salarii mai mari de 2-3 ori decat la noi iar preturile sunt aceleasi si se pare ca sunt si mai talentati la evazionism decat noi.

    Si acusi acusi o sa le mai vina niste transe proaspete de banuti pe care inca nu s-a uscat cerneala, deci default -ul se mai amana vreo 2 ani pana se opreste tiparnita.

    Rusii n-au de unde sa le dea banii astia iar la chinezi nu vor sa vanda, deci.. nimic interesant de vazut, inca o pocnitoare ca si referendumul elvetian pentru aur, trecem mai departe.

    BTW, iti dai seama cat se intarea CHF daca iesea referendumul si cat de “bine” le era elvetienilor dupa..cum le este si acum cu CHF strong.

    O chestie care nu inteleg este de ce nu se apuca sa tipareasca si ei, ca sa profite de moment?
    Nu i-ar costa mai nimic (ba chiar s-ar alege cu un profit substantial) si lucrurile ar intra in normal pentru toata lumea.
    Sigur, pe urma va sari pretul la aur, dar asta e o alta problema.

    • Elevetienii au tiparit pana acum. Problema e ca daca continuau, distrugeau moneda si oricat ar fi tiparit nu ar fi recuperat puterea acesteia, care se pare ca e de mare pret de vreme ce au alse sa loveasca in economie atat de puternic ca sa o pastreze. In plus, daca tipareau, ce faceau cu euro? Care evident si acesta se apropie de rubicon-ul care il separa de hartia igienica. De cumparat aur, nu se pune problema, au oricum indeajuns. Si sa nu uitam ca scopul unei banci nationale nu e sa faca rezerve, cum se tot lauda ai nostri ci sa garanteze stabilitate si normalitate. Prin ruperea pegului, Elvetienii au facut primul pas spre iesirea din criza.

  • se vede ca de vreun an te citesc “printre randuri”, chiar imi scapase faptul (impardonabil , de altfel ) ca ai votat asa la prezidentiale , dar suntem facuti sa invatam din greseli , asta-i esenta .

    In privinta focului grecesc , nu vad nici un fel de motiv de entuziasm . Guvernantii actuli nu au aparut din greseala , ci au fost lasati sa apara . Isi au rolul lor bine stabilit , doar nu te iluzionezi ca se va inventa roata din nou . Este si acesta tot un experiment si nimic altceva , unul perfect si strict controlat .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *