Bumerangul certificatelor verzi

De cativa ani, romanii platesc pe factura de curent un nou produs: “certificate verzi”. Dai un ban, dar stii pe ce il dai?

Pe scurt, logica certificatelor verzi ar fi urmatoarea: a crescut poluarea, curentul produs de carbuni nu mai e bun, prin urmare, trebuie sa trecem pe surse “alternative” cum ar fi panouri solare si eoliene. Tara arde si baba se piaptana, ar spune o minte sanatoasa! Ce ne trebuie noua asa ceva, cand noi abia facem fata cu cheltuielile si ratele? Care politicieni criminali au permis o asemenea situatie in care romanul oropsit si jegmanit din toate partile sa mai fie nevoit sa mai plateasca in plus si subventii pentru tunuri din categoria Giga?

Ei bine raspunsul ar fi: politicienii nostri. Aia ar permite o asemenea magarie, sub umbrela “normativelor europene”. Problema ar fi, ca pe langa normativele europene, ai nostru politicieni, cumparati de lobisti, au impus plata unor certificate mult mai mari decat era cazul. Dar asta este ceva secundar.

Dupa cum stie tot romanul, unul dintre beneficiile integrarii europene este ca avem parte de preturi europene, desi salariile au ramas romanesti. Pana oarece vreme insa, nu toate preturile erau europene ci mai aveam parte de unele utilitati la un pret “neeuropean” ca sa ii zicem asa. Bunaoara, energia electrica, de exemplu. Dupa nenumarate valuri de scumpiri, datorate ineficientei companiilor de stat, si pentru ca presiunea din partea FMI era mare, s-a ajuns sa se sparga compania de stat si … paradoxal, sa se vanda altor companii de stat: din Italia (Enel), din Cehia (CEZ), din Germania (E.ON). Astea au ajuns sa se ocupa cu distributia, ca aici era mai usor de intrat. La productie, nu au reusit inca, desi au tot incercat sa distruga Hidroelectrica ca sa poata puna presiuni prin FMI si UE ca sa privatizam si pe asta. Au venit strainii, s-au infruptat din ditamai piata oligopolista, investitii minime, salarii minime, profituri maxime. Si-au bagat adaos din ce in ce mai mare, au inceput sa fure la facturi, sa inventeze tot felul de scheme de facturare, dar chinul consumatorului roman abia incepe.

De vreo 2-3 ani, s-au introdus asadar certificatele verzi. Cel mai mare tun legal din istoria Europei de Est. Oricine avea un milion de euro sau se putea imprumuta, investea intr-un parc fotovoltaic sau eolian si primea instant subventii imense de la statul roman, atat pentru investitia initiala cat si pentru energia produsa pe viitor. Asta pe langa viitoarea productie si pretul ei de pe piata. Cum ar fi sa zicem de exemplu, ca pentru fiecare Dacie produsa, statul roman ar plati motorul si ar oferi si un bonus de 1000E pentru PRODUCTIA fiecarei viitoare masini. Visul oricarui afacerist, cele mai bune conditii pentru orice tip de afacere – si asta fara sa mai luam in considerare eventuale fonduri europene. La inceput au venit vulturii din afara, dar nu a durat mult pana cand si baietii destepti de pe la noi s-au prins cum merge treaba si au intrat si ei in hora, pentru ca inspre final, tot omul cu bani isi tragea si el un parc fotovoltaic, sa nu raman de prost. Bineinteles, discutam aici de galeria grea, de nume pe care le gasim in top 300.

Rostul acestor certificate era deci sa se produca energie “curata” astfel incat romanul sa nu mai miroase fum de la carbuni. Banii se dadeau la “ecologisti” si pentru ca panourile solare si eolienele nu sunt inca fiabile din punct de vedere economic (peste tot sub subventionate de stat), viitorul suna bine, orice s-ar fi intamplat. Pentru ca multi si-au facut investitiile prin credite, aportul lor fiind minimal, pentru majoritatea, amortizarea se facea destul de repede prin subventiile de la lansare si prin profiturile din primii ani.

Atat de mult s-a pompat in aceste surse “verzi” de energie, incat s-a ajuns ca atunci cand bate vantul, sa avem la fel de multa energie din vant ca din apa. Pare un succes, nu? Ei bine, nu e chiar asa! De cand cu criza, consumul energetic in Romania a scazut drastic si avand in vedere productia care a crescut din cauzele enumerate mai sus, pretul trebuia sa pice si el drastic. Nu insa si daca pe langa faptul ca suntem obligati sa contribuim la “fabricarea” si subventionarea acestor generatoare, totodata UE ne obliga ca sa vindem energia electrica oriunde este ceruta si sa o vindem la preturi “europene”. In plus, producatorii nu pot sa vanda intern la alte preturi si sunt nevoiti ca sa ne vanda si noua tot la acelasi pret. Altfel zis, daca ungurii au nevoie de curent si se ofera sa ne plateasca noua dublu, ne dubleasza si noua pretul. Evident, exemplul este brut, ce doresc sa subliniez, este ca exista o corelatie intre pretul regional si pretul vandut in Romania, cererea din afara mareste pretul intern, indiferent de cantitatea de productie, indiferent daca energia nu este folosita si se pierde, indiferent de orice: asta vrea UE.

Cu privire la export, as face o scurta observatie: din cauza limitarilor tehnologiilor actuale, energia electrica nu poate circula prea mult pe fir fara pierderi semnificative. Din ce stiu eu, exista o limita de aproximativ 1000km peste care o linie nu mai are sens sa functioneze. Deci, cumparatorii nostri nu pot fi altii decat vecinii proximi, din fericire. Ceea ce nu inseamna ca daca neamtul are nevoie de energie si ofera un pret bun, ungurii nu vor vinde energia lor la neamt si vor cumpara de la noi mai ieftin decat o vand ei nemtilor, dar mult mai scump decat am da noi pe ea, daca ungurii nu ar licita.

Pare greu de explicat, dar ganditi-va la vasele comunicante sau mai bine zis la transferul de temperatura intre camere. Caldura merge de la mai cald la mai rece, asa cum si cererea si pretul ridicat vin dinspre vestul bogat inspre estul sarac, crescand pretul aici, desi sursa principala care “incinge” pretul este mult mai departe. Dar nu este doar principiul vaselor comunicante in joc, ci si autoritatile de reglementare si regulile pietelor care sunt inca un “garant” al saltarii preturilor si al descurajarii unei piete libere in care pretul sa fie direct relationat cu cererea si oferta.

Este paradoxal cum o data cu cresterea productiei si scaderea cererii, pretul la energie sa creasca in loc sa scada. Si mai paradoxal este ca romanii care au platit certificate verzi, au contribuit la producerea de energie ieftina pentru straini care beneficiaza acum de bunavointa si entuziasmul politicienilor romani care au introdus aceste certificate si care nu au facut nimic ca sa protejeze consumatorul intern. Oricat de drastica ar fi legislatia europeana, un stat puternic, care vrea, ar fi gasit mijloace de protectie. In cel mai rau caz, ar fi aplicat suprataxari producatorilor – masuri similare cu cele luate de unguri – dar ai nostri probabil nici nu vad asta ca o problema, ci se lauda ca exportam energie, ca si cum profiturile astea ar ajuta cumva pe fraierii care platesc certificatele.

Nu am mai mentionat nimic despre efectul distrugator asupra industriei miniere si termocentralelor romanesti al acestor masuri, dar cine sa se mai gandeasca si la amaratii astia, daca nici macar nu le-a pasat ca in 2-3 ani romanii o sa plateasca kilowatul dublu …

NOTA: o analiza mai detaliata a felului in care exporturile de energie produc cresterea pretului local, o puteti gasi aici.

9 comments

  • Nu mai stiu, stiu doar la americani, vroiau sa puna o taxa pe cele care vin din China ca vezi Doamne sunt prea ieftine si distrug producatorii locali.

    Realitatea este ca investitia initiala nu e deloc infima si chiar si in prezent cand au scazut costurile de productie, fara subventii s-ar amortiza foarte greu, aproape de limita de viata a instalatiei.

    Asadar castiga producatorii, cei care ofera credite pentru investiitle astea si binenteles cei care investesc.

    Pierd cei care platesc toata distractia (certificatele verzi) – consumatorul, care ar trebui sa primeasca si el ceva din investia care pana la urma este practic a lui, dar nu primeste nimic.

    Din agricultura nu se castiga cat se castiga cum se castiga cu certificatele verzi la instalatiile astea, in agricultura e nevoie in fiecare an de munca si investitii, poti avea un an prost si sa inregistrezi si pagube, aici cu lobby la nivelul potrivit o data ce ai facut investitia initiala iti mai trebuie 2 oameni sa o pazeasca si cam atat, mententa e minimala, banul curge.

    Sunt terenuri agricole in paragina, unele chiar in pericol de desertificare, chiar in Dolj. N-ar fi o problema sa fie acoperite cu panouri.

    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Desertificare+Oltenia+Teren+arabil+arid+Dolj+kiwi+arahide

    Nu terenul ar fi o problema daca in schimb am avea electricitate (aproape) gratis.
    N-am timp sa fac un calcul acum dar si daca am obtine energie electrica exclusiv solar suprafata necesara pentru panouri ar fi una infima fata de ce avem disponibil.

    Va fi cu certitudine sursa de energie a viitorului – este posibil ca randamentelul panourilor sa creasca o data ce se vor descoperi noi tehnologii si de ieftinit se vor ieftini sigur in conditile in care exista cerere masiva pentru ele.

    Ceea ce nu se poate spune despre termocentrale.
    Si energia atomica daca nu ma insel este subventionata, costurile sunt prea mari.

    • http://www.wsj.com/articles/SB10001424127887323681904578642041672361224 – in 2013 a fost un conflict care risca sa blocheze trade-ul intre UE si China

      “electricitate gratis” – nu exista asa ceva, chiar daca productia este ieftina (gratuit e mult spus, e nevoie de mentenanta serioasa) costul initial al instalatiilor este exorbitant, inca nu a ajuns la break even, se tot spera ca o sa se inventeze celule ieftine si eficiente care sa sparba bariera, dar momentan sunt vise;

      subventii sunt in toate tipurile de energie pentru ca investitia se face pe termen lung si daca nu s-ar oferi, nu s-ar mai apuca nimeni; realitatea e ca cu 2 centrale nucleare bune si cu inca un portile de fier Romania ar dudui si banii care s-au bagat in astea verzi se puteau investi in altceva

  • Paul Lorincz

    “Nu am mai mentionat nimic despre efectul distrugator asupra industriei miniere si termocentralelor romanesti al acestor masuri, dar cine sa se mai gandeasca si la amaratii astia, daca nici macar nu le-a pasat ca in 2-3 ani romanii o sa plateasca kilowatul dublu…”. Cu tot respectul, dar pare rupt din discursul ipocrit iliescian din anii ’90. Aici sa fie oare buba?

    • aici m-ati prins; intr-adevar, buba nu e ca de ce sunt nevoit sa platesc dublu pretul energiei intr-o tara independenta energetic si cu cea mai mare retea hidrografica raportat la numarul populatiei si la consumul de energie; adevarul e ca puteti vedea si in alte articole cat de mult militez eu pentru bugetari si pentru gloria comunismului …

  • Subventiile astea nu sunt impuse doar noi, e masura europeana, impusa de la “centru”, e clar ca nu aveam cum sa scapam tocmai noi.

    Ca sa beneficieze toata lumea din ele, normal ar fi fost ca subventiile astea sa fie ca un fel de actionariat, pe masura ce le platesti, devii proprietar la sistemul in care investesti iar asta se reflecte daca nu intr-un venit financiar direct, macar in electricitate mai ieftina pentru tine ca si consumator si investitor.

    Oricum, beneficiarul nu e cel care pare la prima vedere, nu sunt cei care investesc initial in parcurile astea.

    Imi spunea un tip care a lucrat o perioada in Franta la montat panouri solare ca acolo este o adevarata manie pe chestia asta, se monteaza in prostie pe acoperisuri, de cele mai multe ori fara un studiu de fezabilitate, daca ai orientarea buna, in cat timp se amortizeaza investitia, se mai fac si invarteli in sensul ca se monteaza cine stie ce chinezisme la preturi de produse de marca, etc.

    Acum au dat dat o lege, ca e musai sa ai panouri solare pe acoperis SI ceva plante:

    http://www.solar-magazin.ro/green-life/constructii-verzi/cladirile-noi-din-franta-trebuie-sa-aiba-panouri-fotovoltaice-sau-plante-pe-acoperis.html

    Si cine e de fapt beneficiarul la toata invarteala asta?
    Teoretic ar trebui sa fie producatorul – astia sunt chinezii de fapt, ca europenii nu prea pot concura cu preturile lor de productie.
    Ar trebui sa fie si consumatorul – energia regenerabila si competitiva ar fi ideala.
    Si intr-un fel este, pentru ca au devenit din ce in ce mai ieftine si incep sa se merite.
    Pana acum cativa ani, nu se amortizau costurile la preturile pietei nici in 20 ani cat e speranta maxima de viata pentru ele (in conditiile cele mai fericite ca daca ai o grindina..).

    Insa adevaratul beneficiar si probabil sursa lobby -ului pentru ele sunt..bancile.
    Pentru ca de fapt si de drept, toate investitiile astea s-au facut pe credit de la firme la persoane fizice.
    Ei sunt adevaratii beneficiari si omul de rand plateste de fapt si de drept investitia.

    Ar fi interesant de facut niste calcule in cat timp se amortizeaza 100% doar din subventii.

    In 2012 costurile panourilor pentru cumparatorii medii (10Mw/an) erau la 0.6$/W adica 1kW (600$ investitie) de panouri produc in zona noastra 3.36kw/h pe zi, adica ~ 1200kw/an

    In 2013 (nu stiu daca nu cumva inainte sa se reduca subventiile, apropo, s-au mai redus?) incasarile erau asa:

    Certificate verzi/MWh: 5 (au pret variabil intre 28 si 58euro)

    Preţ doar electricitate, fără subvenţie: 65 euro/an
    Încasări minime: 215 euro/an
    Încasări maxime: 365 euro/an

    Deci la o investie sa zicem de 1200$/kw (dublam costurile) cu certificatele banii se amortizeaza cam in 5 ani dupa un scenariu mediu-fericit.
    Altfel, cam niciodata.

    Adica dupa 3 ani, consumatorul care a dat banii astia ar trebui sa aiba curent la jumatate de pret si dupa inca 3 ani, absolut gratis (doar costurile de transport).
    Ceea ce binenteles, nu se intampla in realitate ca deh, n-ar mai sari nimeni sa se imprumute pentru a investi in ceva cu profituri mai mici si pe termen mediu/lung.

    • da, trebuia sa fac nitel studiu inainte sa scriu articolul si sa vin cu cifre precise pentru a arata magaria astora, dar era noaptea tarziu, rasfoiam bursa.ro si am dat peste stirea cu exporturile; ei bine, uite ici cifre despre profituri: “într-un astfel de business profitul este de 86,36% din cifra de afaceri într-un singur an.” http://www.gds.ro/Local/2014-09-15/Cea+mai+profitabila+afacere%3A+parcurile+fotovoltaice/

      Intr-adevar sunt obligatorii, dar valoarea acestora nu e batuta in cuie si din ce am auzit eu, la noi s-a exagerat in sensul ca s-a oferit mai mult decat era nevoie ca sa fim “in norme”, tocmai pentru ca la inceput nu stia nimeni cu ce se mananca si lobby-ul era mai ieftin si eficient in Romania decat in UE.

      Iata si un comentariu tot de pe bursa, la un articol mai vechi:

      supracompensarile sunt exagerate, induc costuri uriase pentru economie si vor afecta grav competitivitatea industriei romanesti. Sunt sigur ca nu va comenta nimeni prin lume, daca Romania nu va respecta o decizie defavorabila luata la Washington, care va pune Romania intr-o pozitie imposibila. Sa nu mai zic ca exista serioase suspiciuni cum ca aprobarile s-au luat contra spaga, deci nu cred ca asazisii investitori fara nici un ban in buzunar dar plini de credite (in conditiile in care romanii nu au acces la credite) au vreun drept moral special sa revendice ceva. Sa-si construiasca surse de energie proprii pentru echilibrare, daca tot au pretentii de subventii masive. Nu e cazul sa ruinam economia pentru ei. Au crezut ca au pus mana pe o mina de aur, fara sa se uite la sustenabilitatea schemelor de compensare pe termen scurt si lung. Adica si-au asumat riscuri ascunse. Nicaieri in lume nu ar fi acceptabil asa ceva.

    • Alin, nu stiu daca iti mai amintesti razboiul China-Germania pe tema panourilor solare; deci, ma indoiesc ca castigatori mai sunt doar chinezii in ecuatia asta; foarte probabil, s-a ajuns la un targ din care sa castige si aia si aia; insa nu stiu de ce am o banuiala ca costul cu investitia initiala este infim, altfel nimeni nu ar investii in ferme “de panouri” in loc de ferme agricole, unde si acolo daca ai banii si acces la credite, cu tehnologia potrivita un business serios scoate profituri sigure la randamente bune – sa ne amintim evolutia agriculturii in ultimii ani;

      deci daca fermele “verzi” canibalizeaza culmea terenurile agricole de cea mai buna calitate (doljul se stie ca are teren excelent) si sunt mai profitabile pentru investitori – si sa nu uitam ca subventii exista si in agricultura si cu 2-3 ani in urma chiar erau semnificative, ce sa mai zicem de costuri si riscuri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.