Limbajul de lemn al optimismului irational

Am iesti din criza“, “imobiliarele au accelerat“, “Romania este tigrul Europei“, “Cresteri record la vanzarile auto“, etc, etc

Nenumarate stiri care prezinta nenumarate “reveniri” si “intorsaturi” optimiste ale economiei, venite din partea tuturor: a politicienilor mai intai, a ziaristilor mai apoi si ale agentilor (imobiliari sau de alta natura) in ultimul rand. Evident si ale “analistilor”. Rareori ale oamenilor de afaceri, aceia carora le scad profiturile, li se prabusesc cotele de piata si ratele la banca le sunt un cosmar perpetuu, in ciuda acestei abundente de stiri optimiste, fiecare intrebandu-se: “oare cat mai rezist”?

Ei bine, sunt unii care scapa de griji si reusesc sa treaca intr-o stare in care nu mai e cazul sa se intrebe “cat mai rezist” pentru ca intr-un fel sau altul, ei au inchis usile. De exemplu, proprietarii bancii Volksbank care ani de zile au incercat sa vanda lanterna rosie a lantului lor de filiale in Europa de Est: filiala din Romania. Dupa ce rusii care le-au cumparat celelalte filiale, nu au dat doi bani pe cea din Romania, presati de BNR, dupa ce criza francului a pus in genunchi si bruma de “revenire” de la Volksbank, in sfarsit, ultimele sperante de un exit profitabil s-au prabusit, si patronii au fost nevoiti sa o vanda mai pe nimic, doar ca sa se scape de ea.

Culmea e, ca in ciuda acestei situatii binecunoscute – anume faptul ca Banca Transilvania a cumparat Volksbank pentru ca aceasta nu prea mai putea sa se tina singura pe picioare si proprietarii nu aveau incotro (similar cu vanzarea la fiare vechi a ramasitelor unei foste mari fabrici) – deci IN CIUDA acestei situatii, avem parte de stiri de genul:

În ciuda contextului geopolitic instabil, marcat de evenimentele din Ucraina, piaţa de fuziuni şi achiziţii din România a avut o evoluţie peste aşteptări în anul 2014, în special în a doua jumătate a anului, când au fost finalizate câteva tranzacţii semnifi­cative, mai ales în sectorul financiar-bancar“, a spus Bogdan Văduva, partener al KPMG (sursa)

Contextul geopolitic de care vorbeste domnul Vaduva a fost irelevant, in particular, pentru aceasta tranzactie care a avut loc, anume vanzarea Volksbank catre Transilvania, situatia fiind putreda inca din 2008, de cand piata imobiliarelor s-a prabusit si cum Volksbank avea multe credite, intre timp multe dintre ele fiind “neperformante” (adica cu mai putina performanta ca celelalte, falimentare de fapt), putreziciunea a crescut direct proportional cu scaderea sperantelor de revenire, care indiferent de geopolitica contextuala nu avea cum sa salveze o barca care intra la apa pentru ca are prea multa greutate. Doar daca cine stie cum prin minune Romania ar fi devenit Germania peste noapte si romanii ar fi avut salariile nemtilor si ar fi inceput sa plateasca ratele si sa ceara alte credite, doar intr-un asemenea context geopolitic favorabil situatia ar fi fost alta …

Domnul Vaduva, conform enumerarii categoriilor de optimisti (mincinosi) crasi, intra la categoria “agent” el fiind “consultant” in aceasta vanzare, ca si cum mare nevoie era de consultanti cand vinzi o vaca prapadita, care abia se mai tine pe picioare. Cred ca consultantul a avut ceva de munca ca sa fardeze bine vaca si sa o indoape cu vitamine inainte de targ, ca nu cumva sa lesine pana dau musteriii remuneratia pentru alisveris.

Dar ce stim noi, niste amarati carcotasi pe langa analizele valoroase ale domnului consultant care continua in aceeasi nota de optimism, analizele relevante asupra situatiunii:

cea mai surprinzătoare tranzacţie a fost achiziţia Volksbank de către Banca Transilvania, deoarece a con­tribuit la consolidarea sectorului financiar – bancar, „arătând că băncile româneşti au ajuns la maturitatea celor străine şi au nu doar resursele, ci şi capabilităţile pentru a face astfel de achiziţii.“ (sursa idem)

Intr-adevar, suprinzatoare a fost si pentru noi tranzactia pentru ca, dupa criza francului, putini investitori in actiunile Transilvania credeau ca sperantele lor de dividende sa se duca pe apa sambetei in gaurile adancite (si mai adanc decat erau ele) de franc in bilantul Volksbank-ului. Cat despre consolidare (adeca propteala) ce sa mai zicem, ca daca nu salva Transilvania situatia, barca intra de tot la apa si poate tragea dupa ea toata flota…

In final, si ultima afirmatie a domnului consultant ne pune pe ganduri, cu privire la “maturitatea” atinsa de bancile romanesti de a prospera in vremuri de furtuna, de a face achizitii si extinderi, precum sorele lor mai mari cu capital strain. Mai precis, cu aceasta maturitate cu siguranta Transilvania a primit un plocon bunicel de la Stapanul Inelelor din sistemul bancar romanesc, dar mare taina este care este acest plocon, ca de nu ar fi matura Transilvania, nu ar fi reusit sa fie ea “cea aleasa” pentru aceasta “suprinzatoare” tranzactie care se negociaza de ani de zile.

Nu vom mai lua la boabe marunte si celelalte “achizitii”, in cazul CRH/Holcim.Lafarge fiind cazul de o consolidare, altfel spus, avand in vedere prabusirea cererii de ciment si a comenzilor, marii producatori sunt nevoiti sa isi reduca capacitatile si prin urmare, se unesc ca sa prelungeasca nitel mai mult agonia, precum doua pisici prapadite care in gerul iernii trag una langa alta sa se incalzeasca mai bine impreuna si sa simta o rasuflare mai aproape, altfel spaima viforului si gerul crunt le-ar dobora mai usor daca fiecare ar sta in coltul ei. Dar aceasta achizitie nici macar nu priveste Romania, achizitia fiind facuta la nivel european, deci bruma de optimism este iluzorie.

Articolul cu pricina din Ziarul Financiar, contine insa si un sambure de adevar, prin care putem totusi sa intrevedem realitatea, daca nu ne lasam imbatati de intro-ul optimist al agentului:

Numărul şi mai ales valoarea tranzacţiilor la nivel local sunt încă relativ scăzute faţă de pe­rioada dinaintea crizei.

Adevarul ca de la 12 la 2, e destul de relativa scaderea …

Una peste alta realitatea este ca economia se afla in plina contractie iar unele miscari pe piata sunt inevitabile. De cele mai multe ori vom auzi termeni generici optimisti de genul: fuzionare, consolidare, achizitie. Dar pentru un observator fin, care se uita la cifre, realitatea este clara: de la o medie de 12 miliarde de dolari in anii 2006-2008, am ajuns in 2014 la aproximativ 2 miliarde de dolari, deci o cadere de 6 ori. Care este nasoala!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *