Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe: Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată. Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari? Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului. Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora. În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi. Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute. Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus

Read more

Sfaturi despre inflaţie

Controlul preţurilor – markerul cancerului sistemic Aşadar Ciolacul extinde gama de produse la care controlează preţul. Urăsc să dau citate din articole trecute cu lucruri care se întâmplă. Am scris undeva că după controlul preţurilor pe “categoriile de bază” disperarea tovarăşilor de la putere, incompetenţi şi debusolaţi de starea gravă a economiei care “nu mai trece” va duce la extinderea gamei de produse la care se va aplica controlul preţurilor. Vor începe să impună hypermarketurilor (deja au impus pe anumite produse). Hypermarketurile vor impune mai departe producătorilor, adică vor căuta să facă profituri similare de la acei producători, pe alte categorii de produse. IULIE 2023 – INFLAŢIA DIN TOAMNĂ, CONTROLUL PREŢURILOR ŞI FOAMETEA Şi pentru a merge mai departe pe ciclul vicios al măsurilor comuniste care vor distruge şi spuma de capitalism şi producţie existentă, iată ce ziceam că va urma: Consecinţa oricărei inflaţii şi mai ales consecinţa hiperinflaţiei este că din cauza puterii în scădere a banilor, oamenii renunţă mai devreme sau mai târziu la proprietăţi şi încep să le vândă. Românii vor vinde terenurile agricole, grecii insulele, bulgarii pădurile etc. Miliardarii vor cumpăra atunci proprietăţi şi vor deveni şi mai bogaţi până când în cele din urmă vor deţine totul, inclusiv aerul pe care îl respirăm. AUGUST 2023 – VALURILE INFLAŢIEI ŞI FURTUNA HIPERINFLAŢIEI Inevitabil, controlul preţurilor va duce la noi scumpiri şi în final la penurie. Va urma apoi Venezuela. Sfaturi A venit acum momentul ca pe lângă avertismente să vin şi cu câteva sfaturi. Pe lângă iesirea din sistem, subiect comentat mult în plandemie, sunt nenumărate metode şi tehnici prin care omul de rând se poate pregăti şi poate face faţă inflaţiei. Îmi este greu să dau aceste sfaturi din motive evidente, dar mă gândesc că poate totuşi, am cititori cu un IQ suficient de scăzut încât aceste propuneri de bun simţ să li se pară utile. Beliţi ochii la preţuri. Există o variaţie imensă de preţuri între diverse magazine, diverse lanţuri de magazine şi diverse branduri. Timpul este limitat şi nu putem lua magazinele la rând, dar putem evita locurile unde preţurile sunt clar scumpe, cum ar fi de exemplu mall-urile. Recent s-a deschis un nou mall în Craiova şi ţărănimea s-a grămădit să spargă cardurile, fără să realizeze ce va urma. Online-ul este de asemenea o variantă de cumpărături care pe lângă economia de bani ne ajută şi cu economia de timp. Deja putem comanda online aproape orice, în Bucureşti şi Ilfov chiar şi lactate şi carne. Emag include o ofertă vastă de produse alimentare, de curăţenie şi are periodic reduceri. Băgaţi-vă inflaţia în cap. Poate cu asta trebuia să încep. Cei care nu au prins inflaţia nu ştiu cum este. Pe vremuri, în perioada “de tranziţie” când bubosul Iliescu ne ţinea într-un limbo al disperării şi am bătut recorduri de hiperinflaţie mondiale, oamenii cum primeau salariul, fie mergeau şi cumpărau în aceeaşi zi, fie mergeau şi cumpărau valută, deoarece preţurile creşteau de la o zi la alta sau chiar în aceeaşi zi. Este

Read more

Imobiliarele – canarul din mină în criza seculară

E nevoie de puține explicații ale termenilor din titlu la început. Canarul din mină – pe vremuri nu existau detectoare de monoxid și canarii erau purtați în cușcă de mineri pe post de detector. Purtau cu ei un canar în cușcă și când acesta murea era semn că trebuie să iese repede afară deoarece sunt caze periculoase. Nu știm dacă vreun canar a supraviețuit misiunii … Criza seculară – nu este un clickbait deoarece nu îmi stă în fire. Nu câștig nimic din acest blog și chiar mă enervează puseurile de publicitate în care trebuie să moderez prea multe comentarii de proastă calitate. Iată deci termenul pe wikipedia. Eu îi zic criză deoarece nu e vorba doar de inflație – sunt mai multe la pachet … De asemenea, ce trebuie să subliniez, este că după părearea mea inflația nu este generată doar de creșterea masei monetare (din motive de corupție masivă generalizată, precursoare prăbușirii unui sistem financiar sau începerii unui război mondial) ci și de gâtuirea lanțurilor de producție – din motive de … resetare a economiei mondiale. Criza seculară va avea ca consecințe în primul rând scăderea demografică. Este deja fără îndoială că acesta este principalul obiectiv al politicilor mondialiste și vedem că în din ce mai multe țări obiectivul este realizat. Sărăcia, războiul, riscul escaladării războiului, criza energetică și rana sângerândă a emigrației spre vest – care nu este nici măcar asumată de politicienii români – toate acestea sunt factori care determină evoluția pe piața de imobiliare. Că imobiliarele sunt în jos nu este un mister. Misterul este procentul … Un ajutor în găsirea unui răspuns la această întrebare este sistem Google Ads care oferă o unealtă de analiză a cuvintelor cheie. Am introdus cuvântul “imobiliare” și am obținut un raport pe care îl postez ca atare, datele fiind clare. Coloana A reprezintă căutările din noiembrie față de octombrie și coloana B căutările din noiembrie 2022 față de 2021 – aceasta de fapt contează cu adevărat … Vedem deci scăderi între 19% și 45% la diverși termeni. Cei care nu au scăderi putem găsi varii explicații. De exemplu închirierile la apartamente sunt probabil pe 0 deoarece s-au menținut pe fondul renunțării la achiziții de către cei care și-au întemeiat o familie și au nevoie să locuiască undeva și erau hotărâți să cumpere, dar condițiile actuale sunt cum sunt. Raportul cuvintelor este mult mai mare, eu am postat doar capul de tabel cu cele mai multe căutări. Vă asigur însă că și restul sunt mare parte în scădere, existând puține și punctuale creșteri în căutările an la an care să denote un interes în creștere. De exemplu, la termeni în creștere am avea: Este clar că creșterea ROBOR-ului și tensiunile legate de creșterea prețului la energie a dat peste cap piața imobiliarelor. Dar criza abia a început, nici nu am prea auzit de șomeri. Firmele încă au făcut față la factura la utilități deoarece guvernul a mai prelungit niște scheme de creditare, dar cât timp o să mai țină

Read more

Noi vrem pamant

“Noi vrem pamant” – mentalitatea care ne-a tinut robi plafonarii, ne-a indemnat sa fugim de oportunitati de orice natura, ne-a inrobit jugului muncii pentru plata ratei si ne-a amagit cu iluzii. In fapt, nu suntem proprietari, totul este credit; chiar si cei care nu au credit, sunt dependenti de sistemul financiar si in caz de criza, asseturile li se pot evapora instant, intrand la apa cu ceilalti. Sunt prea putini cei care au norocul sa conserve valoarea banilor prin investitii “inteligente” care tin mai mult de momentum si simplitatea investitiilor in imobiliare decat de calcul si pricepere in evaluarea riscurilor si a randamentelor. De asemenea, daca privim din punct de vedere filosofic, existenta impozitului pe proprietate este cea mai clara dovada ca nu tu esti proprietar ci doar administrator delegat al statului. Pentru ca daca nu platesti impozitul, e doar chestiune de timp pana cand vei pierde acea proprietate. Si chiar daca suntem proprietari, cu ce contribuie o proprietate la nivelul de trai si la calitatea vietii? Din contra, dupa stresul acumularii banilor si / sau platii ratelor, mentenanta este stresul celor care au trecut de primul hop; in schimb, chiriasii au doar grija chiriei, o povara economic mult mai usoara decat achitarea ratei; in plus, chiriasii au flexibilitate exponential mai mare decat cei legati de pamant, atat prin locatie, cat mai ales din punct de vedere financiar. Ce sa mai zic de proptirea preturilor cu programul “prima casa” (scumpa ca si a doua si a treia …) care a evitat colapsul preturilor in imobiliare si intoarcerea acestora unde le este locul: la un nivel rezonabil, unde cererea se intalneste cu oferta; “stimularea” pietei imobiliare nu are nicio justificare pentru stat, este doar finantarea bancilor (si a intregului ecosistem al celor 1%) pe seama naivilor care cred ca statul ii ajuta daca le ofera o garantie gratis – cati realizeaza ca preturile ar fi cu 50% sub fara acest program si nu ar mai avea nevoie de niciun ajutor de la stat?! Romania are o rata a procentului proprietarilor record, chiar peste Singapore. Elvetia are o rata foarte mica, aproape la jumatate. Mai multe date puteti vedea aici. Sa fie oare obsesia de a fi propitar o cauza a subdezvoltarii si ramanerii in urma din punct de vedere economic? Evident, toti banii pompati in subventiile care au permis aceasta rata mare a detinerii propretatii locuintei puteau fi investiti in infrastructura. Nu stiu cate miliarde s-au pompat la noi in Prima Casa in ultimul deceniu, dar pun pariu ca se facea o autostrada cu ei. In plus, aveam si preturi mai mici … Dar nu doar banii irositi la nivel guvernamental sunt problema, cat mai ales banii irositi aiurea pe serviciile financiare necesare acestor achizitii. Toti banii aruncati aiurea in proprietati puteau fi folositi mult mai bine in activitati economice productive care i-ar fi inmultit si ar fi adus un plus valoare mult mai mare economiei, beneficiul fiind atat la nivel individual cat si la nivelul intregii tari. Dar sa presupunem

Read more

Socialismul în recidivă

Introducere Stirile periculoase curg zi de zi, din ce in ce accelerat si am cam renuntat sa le citesc. Nu vorbesc de breaking news-uri periculoase, ci de stiri cu talc, fara impact mediatic prea mare, stiri fara rezonanta, dar care denota cancerul unei societati in descopunere, care nu merge deloc inspre directia cea buna, ba chiar o societate in care pas cu pas se planteaza in doze mai mult sau mai putin homeopatice mici bombe pe ici pe colo, cu detonator cu durata variata: pe termen scurt, mediu si lung. A citi printre randuri, este mereu o corvoada, fericita este ignoranta dar din pacate este foarte greu de dobandit, mai ales cand in cele din urma, viata noastra depinde de ce se intampla in societate doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura, pentru ca in principal viata noastra depinde de alegerile noastre si noi decidem ce cale vom urma. Dezbăteam din nou zilele trecute cu sotia: ce ne facem daca vine razboiul? Iti dai seama ca putem ajunge in strada? – zicea ea. Intrebarea se clasa in contextul in care eu vreau sa intru din nou in randul creditacilor si ea are unele retineri. Pentru un moment, masinuta din bibilica a pornit instant sa evalueze cateva posibile scenarii si am ajuns in unele variante in care a inceput sa-mi fie rusine de ce pervers pot sa gandesc. Ca sa nu smintesc pe cineva, o sa marturisesc unde am ajuns cu gandurile: in Noua Zeelanda, o tara cu putine riscuri sistemice [4] … Bineinteles, ca nu am avut curajul sa o oftic marturisindu-i acest gand, insa am incercat macar sa o calmez: pai cum sa ajungem in strada?! Uita-te la sirieni: cei care nu au murit si li s-a aprins beculetul ca in loc sa stea ca prostii sa pice bombele pe ei ar putea sa fuga si sa nu se implice intr-un razboi care nu este al lor. Multi au ajuns in Germania, mai ales cei care au plecat cand trebuia, unde o sa traiasca mai bine decat traiau ei inainte. Un sut in fund, un pas inainte! Titlul articolului curent este unul cvasi-aleatoriu. Marturisesc ca nu prea am inspiratie in a alege titluril prea potrivite in ultimul timp, nu ca as fi avut vreodata titluri bune, dar sunt atat de multe lucruri de comentat si ispitele de a pierde timpul frecandu-mi mintea cu ele incat ma gasesc intr-o tensiune nu doar intre a mai vedea ce dezastre se intampla si cat de grave sunt, dar pe langa asta mai am si tensiunea daca mai are rost sa scriu despre ceva, daca oricum nu prea se mai poate face nimic. Totul e legat insa de speranta: in ce masura avem speranta ca Romania poate deveni o tara normala, cu o economie capitalista, cu un stat normal, puternic, democrat, in care sirienii si alti refugiati sa tanjeasca sa vina cu placere nu sa planga la granita cand aud unde au ajuns. Si bineinteles, mi-as dori si ca tinerii sa nu mai fuga in afara, dar asta sa fie din cauza ca la noi e la fel de bine sau

Read more

Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte. Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea. Am fost împotriva acestei legi din două principii: o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv; nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă; Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte. Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria. Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive. O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală. Karma finanţelor însă se răzbună şi

Read more

Vinzi carte, n-ai parte

Dacă românii ar mai citii ca pe vremea lui Ceauşescu, orice prim-ministru ar tremura la vestea că ditamai distribuitorul de carte intră în faliment. Ştirea că Elefant a intrat în faliment nu prea a făcut valvă în presa noastră, cu excepţia pe ici pe colo: Evident că nu sunt pentru intervenţionism cum sugerează unii. Nu are statul ce să intervină pe piaţa cărţii aşa cum nu ar avea nici pe piaţa imobiliară sau pe piaţa RCA unde vedem că a făcut varză totul. Intervenţionismul statului prin PRIMA CASĂ este ca o propteală a preţurilor la apartamente deoarece nu permite aterizarea acestora la un nivel tangibil pentru veniturile din Românika. Programul PRIMA CASĂ este un exemplu ideal de exemplificare a subjugării ţării către finanţele internaţionale care nu au agreat un crash al preţurilor după 2008 deoarece evident ar fi dinamitat sistemul bancar şi multe “investiţii” ale cămătarilor rămâneau fără nicio perspectivă. Aşa, cu prima casă, preţurile au fost menţinute şi meltenii nu au renunţat la plata ratelor speriaţi de creşteri şi mai mari, deşi un crash al preţurilor la 20% din nivelul din 2008 putea să permită oricărui om cu orice salariu mediu un apartament normal, cel puţin. Narativul cămătarilor propagat prin fabrica de produs consens din presă, susţinea că dacă preţurile pică, va avea de suferit şi industria construcţiilor, nu doar băncile care mereu sunt prea mari ca să pice şi trebuie să luăm de la educaţie să dăm la Prima Casă. Vai, domne, ce pierdere! Samsarii care realizau randamente de 700% în ditamai bulă, trebuiau să se mulţumească cu mai puţin. Culmea e că construcţiile au mers atât de prost, că au trebuit ulterior să fie stimulate şi ele prin acel giumbuşluc cu salariul minim. Ca fapt divers, vedeţi că pentru construcţii au avut imaginaţie să găsească soluţii targetate pe ce îi doar pe ei, pe stimularea salariilor ca să nu mai fugă doreii afară. La bănci însă, prioritatea era a cămătarilor, de aceea sub pretextul “ajutării” omului de rând care nu are bani să dea avans, s-a inventat “un program” care evident că nu avea în cap accesul facil al oamenilor, ci menţinerea preţurilor mari, care altfel ar fi afectat profiturile băncilor şi chiar solvabilitatea acestora. Personal sunt sigur că cu puţină imaginaţie de inginerie contabilă, balanţele erau rezolvate şi crash-ul putea fi evitat, însă aceste programe sunt specifice politicii economice deloc capitaliste din Imperiu, în care statul ia măsuri cu dedicaţie pentru anumite centre de putere, de la bănci, la big pharma şi acum la complexul militar industrial. Ori această politică se propagă pe plaiuri mioritice, trecând prin Bruxelles care culmea, deşi este împotriva stimulării de stat a unor segmente – UE arde dacă aude că statul stimulează agricultura sau vreo industrie anume – când e vorba de bănci, bagă nene cât mai mult. Sau de fonduri pentru panouri electrice, pentru maşini electrice şi alte direcţii economice conforme cu Marele Reset. Nu vreau să reiau aici toate comentariile anterioare legate de PRIMA CASĂ despre acest subiect pe

Read more
1 2 3 7