Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe:

Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată.

Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari?

Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului.

Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora.

În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi.
Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute.

Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus in sistemul bancar romanesc, insa BNR doarme in pos …

Dar nu doar pentru ca BNR nu a gandit proactiv si nu avem un astfel de produs ci mai ales ca BNR nu a gasit de atata timp o solutie prin care sa detensioneze cumva tensiunile create prin saltul cursului. A avut destul timp si de atatia ani putea sa incropeasca ceva, dar a stat cu mainile in san, lasand la latitudinea bancilor. Astfel s-a ajus ca oamenii sa scoata furcile si sa iese pe strada si in loc sa duca la BNR s-au dus la parlament si i-au pus pe parlamentari sa voteze o lege aberanta.

Bancherul a spus că legea este antisocială, explicând că preţurile imobilelor vor scădea, acest lucru conducând la descurajarea realizării de noi locuinţe şi, respectiv, la încetinirea economiei şi la scăderea numărului de locuri de muncă.

Bine ar fi sa fie asa. Cine nu isi doreste preturi mici la imobiliare, cu exceptia celor implicati in industrie … Prima casa era oricum un program comunist si daca dispare nu avem ce plange. Tare mi-e teama insa ca preturile nu vor scadea. Bancile vor avea grija sa pastreze imobilele si sa nu le scoata pe piata, gasind canale si subsidiare externe carora sa le paseze imobilele in vederea fie a inchirierii fie a vanzarii prin scheme care sa garanteze ca pretul nu va scadea. Daca bancile ar lasa preturile sa scada, o sa fie nevoite sa isi reevalueze toate creditele si sa aduca bani de acasa, ceea ce ar insemna crash bancar, pentru ca nimeni nu prea mai are bani pe-acasa, au tot marit capitalul.

In final, as mai mentiona ca deputalul liberal care a initiat legea i-a raspuns argumentelor bancherului acuzandu-l ca e urmarit de DNA, deci gargara ieftina si balcareala mioritica in spiritul politruc al parlamentarilor nostri. Asta arata cat de serios si cat de bine a gandit liberalul legea, pe beneficiari, pe actorii implicati si cat de mult a cantarit el consecintele. Si mai ales contextul actual  ….

Socialismul în recidivă

Introducere

Stirile periculoase curg zi de zi, din ce in ce accelerat si am cam renuntat sa le citesc. Nu vorbesc de breaking news-uri periculoase, ci de stiri cu talc, fara impact mediatic prea mare, stiri fara rezonanta, dar care denota cancerul unei societati in descopunere, care nu merge deloc inspre directia cea buna, ba chiar o societate in care pas cu pas se planteaza in doze mai mult sau mai putin homeopatice mici bombe pe ici pe colo, cu detonator cu durata variata: pe termen scurt, mediu si lung.

A citi printre randuri, este mereu o corvoada, fericita este ignoranta dar din pacate este foarte greu de dobandit, mai ales cand in cele din urma, viata noastra depinde de ce se intampla in societate doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura, pentru ca in principal viata noastra depinde de alegerile noastre si noi decidem ce cale vom urma.

Dezbăteam din nou zilele trecute cu sotia: ce ne facem daca vine razboiul? Iti dai seama ca putem ajunge in strada? – zicea ea. Intrebarea se clasa in contextul in care eu vreau sa intru din nou in randul creditacilor si ea are unele retineri. Pentru un moment, masinuta din bibilica a pornit instant sa evalueze cateva posibile scenarii si am ajuns in unele variante in care a inceput sa-mi fie rusine de ce pervers pot sa gandesc. Ca sa nu smintesc pe cineva, o sa marturisesc unde am ajuns cu gandurile: in Noua Zeelanda, o tara cu putine riscuri sistemice [4] …

Bineinteles, ca nu am avut curajul sa o oftic marturisindu-i acest gand, insa am incercat macar sa o calmez: pai cum sa ajungem in strada?! Uita-te la sirieni: cei care nu au murit si li s-a aprins beculetul ca in loc sa stea ca prostii sa pice bombele pe ei ar putea sa fuga si sa nu se implice intr-un razboi care nu este al lor. Multi au ajuns in Germania, mai ales cei care au plecat cand trebuia, unde o sa traiasca mai bine decat traiau ei inainte. Un sut in fund, un pas inainte!

Titlul articolului curent este unul cvasi-aleatoriu. Marturisesc ca nu prea am inspiratie in a alege titluril prea potrivite in ultimul timp, nu ca as fi avut vreodata titluri bune, dar sunt atat de multe lucruri de comentat si ispitele de a pierde timpul frecandu-mi mintea cu ele incat ma gasesc intr-o tensiune nu doar intre a mai vedea ce dezastre se intampla si cat de grave sunt, dar pe langa asta mai am si tensiunea daca mai are rost sa scriu despre ceva, daca oricum nu prea se mai poate face nimic. Totul e legat insa de speranta: in ce masura avem speranta ca Romania poate deveni o tara normala, cu o economie capitalista, cu un stat normal, puternic, democrat, in care sirienii si alti refugiati sa tanjeasca sa vina cu placere nu sa planga la granita cand aud unde au ajuns. Si bineinteles, mi-as dori si ca tinerii sa nu mai fuga in afara, dar asta sa fie din cauza ca la noi e la fel de bine sau mai bine ca afara. Sau macar, diferenta fata de afara nu e atat de mare.

Pensii speciale pentru jurnalişti

Parlamentarii vor sa dea in plus la pensie 50% pentru cateva categorii sociale: jurnalisti, arhitecti si artisti. Care sa fie explciatia este cu totul un mister. Pe langa aberatia oricarei legi care prevede drepturi speciale (ca si cum exista meserii speciale; la urma urmei, gunoierii sau pilotii de avion de ce nu ar primi si ei pensii speciale?) foarte intriganta este selectia acestor meserii. Tare as fi curios sa aflu explicatiile, dar nu întratat de curios âncat sa ma apuc sa caut pe site-ul Camerei Deputatilor. La asemenea aberatii, iti dai seama ce argumente pot sa aiba si oricum probabil textul de promovare al legii este tot vreun copy&paste ca si cel de la legea cu penalizarea hypermarketurilor.

Sa incercam sa facem niste presupuneri. La jurnalisti e clar de ce le maresc parlamentarii pensiile: ca sa ii mai domoleasca. De chestia asta cu siguranta se bucura mai ales ziaristii batrani caci cei tineri oricum nu se gandesc la pensie si spera sa dea lovitura intre timp incat sa nu mai aiba nici o relevanta pensia. Deci foarte probabil parlamentarii tintesc anumiti ziaristi in perspectiva alegerilor si au nevoie de ajutorul presei in lupta cu tehnocratii si Klaus. Dar arhitectii si artistii? Probabil cativa dinter initiatori sunt de meserie arhitecti si s-au gandit ca nu le-ar strica si lor un bonus, pe langa cel al pensiei de parlamentar. Ca tot amintiram! Parlamentarii au deja pensii speciale, de “demnitari”. Muncesti pe baricada 4 ani pentru stat, castigi super pensie. Mai esti si arhitect? Iti mai bagi si o lege sa iei un mic bonus. Orice explicatie si argumentare ar avea ei pentru aceasta selectie, pun pariu ca acolo nu explica de ce structuristii nu sunt bagati aici ci doar arhitectii si nici de ce inginerii nu au primit si ei macar un 20% bonus. De artisti ce sa mai zicem …

Pe langa “pur si simplu absurd” si interes personal, explicatia acestei selectii ar fi controlul asupra unor intregi categorii speciale prin intermediul unor “foruri competente” sau bresle profesionale cum zic ei. Adica nu e de ajuns sa ai pe cartea de munca jurnalist, trebuie sa fii si recunoscut de o anumita bresla profesionala, sa fii inscris intr-o asociatie, etc. Comitete si foruri, parghiile de control asupra ziaristilor si artistilor care daca mai critica politicienii pot sa isi ia ramas-bun de la pensiile marite. Si daca macar o mica parte din astia sunt pusi la zid si facuti baieti cuminti, tot e ceva. Nu putem noi sa facem ca Erdogan, sa preluam un ziar intreg si sa-l nationalizam, dar macar dam pensii la cei care nu ne critica. Repet, arhitectii sunt total intamplator pe-acolo.

Supraimpozitarea hypermarketurilor

Ca si cum nu am fi avut destul de multe suceli in balbaielile noastre de ajunge o tara cu oportunitati egale, din putul de gandire al socialismului multilateral adulat de catre tot romanul, s-a nascut un nou proiect de lege depus in Senat care propune suprataxarea supermarketurilor si directionarea banilor astfel colectati pentru sprijinirea producatorilor si comerciantilor autohtoni.

Sub stindardul patriotismului si protectionismului, parlamentarii musca bucata cu bucata din simulacrul de economie de piata care a mai ramas in urma matrapazlacurilor si balbaielilor mioritice. Nu sunt putine domeniile in care avem o economie de piata functionala. In energie avem oligopoluri, in finante avem “guvernarea” BNR, in agricultura avem marile ferme subventionate la greu care vand la export vs micii producatori care se lupta cu importurile ieftine subventionate de europeni [1], oriunde ne-am uita, statul are un cuvant greu de spus, prin faptul ca acolo unde sunt materii prime, avutii nationale sau piete usor de controlat prin reglementari si “parteneriate” cu putini jucatori, altfel spus, acolo unde sunt bani multi in joc, socialismul este imposibil de eliminat. Si mai ales daca exista si motive “obiective” legate de “protectia sociala” cum este in invatamant si sanatate, situatia este si mai complicata.

Daca existenta sau lipsa banilor grei intr-un domeniu anume sunt un criteriu prin care putem intelege de ce o piata este sau nu libera, un alt criteriu ar fi si putinta sau neputinta statului de a intra in acea piata prin companii de stat, organizatii de reglementare (intr-un prim nivel) sau prin firme capusa, de partid sau oligopolii care contribuie financiar la bunastarea alesilor (intr-un al doilea nivel de socialism multilateral adaptat la normele europene). De exemplu, niciodata in domeniul IT, statul nu va putea sa controleze sau sa dicteze pentru ca pe o piata competitiva unde e nevoie de creativitate, efort sustinut si competenta si de asemenea pe o piata unde se poate intra usor, nu e nevoie de mii de aprobari sau costuri imense pentru a intra, statul nu prea poate intra, lipsindu-i capacitatile [2]. Dar poate am mers pirea departe cu domeniul IT si poate nu e in totalitate adevarat ca statul sta deoparte [3]. Sa ne intoarcem la domeniul comertului si al consumului. Statul nu are nimic de spus aici, decat prin organismele de control care au grija sa nu apara monopoluri si prin ANAF care are grija sa primim bon si ne obliga sa il pastram pana la iesirea din magazin. Ar mai fi Protectia Consumatorului si organismele pentru securitatea alimentara, dar in rest, nimic. Si cum romanii au bani (de la cei plecati in afara – pe langa bugetari care au parte de mariri cam in fiecare anotimp, in ultimul timp), si desi nu au la fel ca nemtii, cheltuiesc mai mutl ca ei, hypermarketurile o duc bine in Romania. De unde, avem nenumarate hypermarketuri care ne aduc marfuri bune, frumoase, ieftine, sunt deschise mai toata ziua, au toalete curate, parcari ingrijite si marfa proaspata pentru toate buzunarele. Ca fapt divers, sunt uimit in ultimul timp de explozia de vinuri din hypermarketuri, la preturi din ce in ce mai mari, semn ca romanii incep sa aiba bani.

Am vazut la Digi24 un interviu telefonic cu initiatorul acestei legii. Astia au pus mai mult accentul pe faptul ca argumentarea legii era luata cu copy /paste de pe un site de referate care trata ceva legat de importanta comertului cu amanuntul (adica al buticurilor). Chestia e de o penibilitate secundara si nu merita atata atentie. Important e ca legea asta e aiurea! Ce rau fac hypermarketurile si cum deducem care este numarul ideal de magazine mici, de cartier care trebuie sa existe. “Multi patroni de magazine s-au plans in ultimul timp ca nu le merge bine” – asta e de fapt pe scurt motivarea legii parlamentarului care o propune. Nu tu studii, nu tu statistici sa arati cum e la noi, cum e la altii, nu tu statistici sa arati ca hypermarketurile in medie au crescut la profit pe cand magazinele de cartier au scazut etc. Numai aberatii si opinii ale unor paraziti care toata ziua stau prin restaurante sau la chelmeze si din cand in cand, vreun amic vine la ei si se plange de ce are nevoie, de unde ei se hotarasc sa o puna de lege ca poate mai ia niste voturi.

Ce ma mira este ca in cazul de fata nu le e frica ca efectul va fi contrar. Adica, este clar ca daca vor vota pentru un nou impozit dedicat pentru hypermarketuri, acestea vor creste preturile. Intrebarea care se pune este insa: oare oamenii (romanii) sunt atat de prosti incat nu vor intelege atunci ca preturile s-au marit din cauza parlamentarilor astora care au dat si au votat legea? Intrebarea este simpla: nu, romanii nu sunt prosti si daca asa ceva s-ar intampla, cu siguranta vor fi pe faza. Ei bine, eu am retineri ca un 1% in preturi chiar va fi sesizat de romani care cheltuiesc o buna bucata din salariu pe mancare. Din care arunca o buna parte ulterior.

Ce ma arde pe mine este de fapt: oare cand vom putea si noi sa gandim in principii economice, macar la nivel de parlament. Cum de grasanii astia au dat copy/paste de la referate si nu de pe un site gen ecol.ro sau mises.ro? Sau macar de la Florin Cîțu de pe blog, Logica Economica, Lucian Davidescu sau alti profesori de economie?

Sa recapitulam deci: pentru ca jurnalistii, arhitectii si artistii o duc greu la pensie, statul le subventioneaza pensiile. Pentru ca buticarii o duc greu, statul penalizeaza hypermarketurile. Pentru ca producatorii locali o duc greu (oare chiar asa? parca agricultura creste ca Fat Frumos de la an la an …) hai sa luam tot de la hypermarketuri sa le dam astora. Pentru ca creditacii care s-au lungit peste plapuma o duc rau, hai sa le dam o tzeapa la banci. Ca asa e frumos intr-un stat care are grija de cei slabi.

Legea darii in plata

Am zis prea multe despre legea asta, nimic nou. Doar ca am mai auzit azi discutand pe “initiatorul” legii, culmea un liberal! Ca cica, legea e menita sa ofere un sprijin unei categorii defavorizate. Altfel spus, e normal ca statul sa aiba grija de cei slabi si neputinciosi. Si prin urmare au pus ei plafonul lsa 250.000 de euro pentru creditele care se incadreaza. Cat de defavorizati au fost saracii creditaci care au luat credite de sute de mii, chiar daca in 2008 si si-au furat tzeapa ulterior pentru ca nu i-a trecut capul sa treaca pe alte monezi sau pentru ca a venit criza (o chestie la fel de nasoala pentru toata lumea, mai putin pentru politicieni). Cat de penibil sa fii sa sustii ca asta e o lege cu scop de protectie sociala? Pai daca cei care au credite (deci au avut venituri, salarii mari, joburi bune, ca altfel bancile nu le dadeau credite) sunt categorii “speciale” (la fel ca jurnalistii …) ce sa mai spunem de saracii copii bolnavi, oameni care muncesc necalificati de pe o zi pe alta pentru ca nu ii duce capul sa invete carte (desi cartea nu prea conteaza) sau ce sa mai spunem de mamele ramase singure ca le-au murit barbatii si trebuie sa aiba grija de mai multi copii, sau ce sa mai spunem de tinerii care nu isi gasesc de munca si sunt obligati sa fuga in afara la constructii in Spania sau soferi in Norvegia?

Daca un om care si-a luat credit si apoi a dat-o in bara trebuie ajutat, de ce nu am ajuta si pe unul care nu si-a luat credit si nu a dat-o in bara, desi probabil avea acelasi salariu sau mai mic ca cel care si-a luat credit? Sau, ramanand in aceeasi stare mentala, cum facem sa prevenim ca pe viitor sa nu mai avem creditaci “defavorizati”, indiferent de cum s-o intampla asta (o noua criza, banci hoatze care mint oameni, schimbari socante de curs valutar, etc). Caci daca initiatorul legii crede ca darea in plata va rezolva pe viitor problema, se insala amarnic. Cu siguranta vor fi oameni care nu isi vor plati creditele si pe viitor. Urmeaza sa ii ajutam si pe aceia? Pai de ce nu am face atunci o amnistie periodica a creditelor tuturor, prin lege. Parlamentul sa dea lege ca cei care au credite sa nu le mai plateasca si banca sa suporte ea pierderile. Macar din 7 in 7 ani, ca la evrei …

Concluzie

Jurnalistii nu sunt cu nimic mai breji ca gunoierii de aceea nu trebuie sa aiba dreptul la pensii speciale. Sunt unii oameni care platesc o viata intreaga sume imense la pensii, contributii cu mult peste salariile altora. Si cand ajung la pensie, nu primesc nimic in plus, nu au nici un beneficiu din cauza contributiilor lor, sistemul de pensii pune egal intre toti. Cu exceptia, “exceptiilor”. Cine-mparte, parte-si face. Aceasta este situatia aici si banuiala mea ca cel care a gandit legea este un geniu. Probabil el este arhitect si s-a gandit: ca sa nu ne critice ziaristii si sa iese lumea in strada, hai sa ii bagam si pe jurnalisti aici. Si pentru ca avea un amic artist, caruia i-a promis ca o sa il rezolve, deputatul asta a bagat si artistii. Apoi a incropit vreo argumentare cu copy/paste de pe site-uri de referate in care arata ce grea e viata de jurnalist, arhitect si artist si de ce aceste categorii merita sporuri “speciale”.

Citeam intr-o carte a lui Jim Rogers cum parlamentarii intr-o tara africana au votat sa isi cumpere fiecare un Mercedes de ultima generatie de serviciu. Fiind o tara africana cu mult petrol, statul avea bani si in ciuda bogatiilor naturale, statutul de tara subdezvotlata si cu o populatie needucata, tinuta sub control, permitea ca in simulacrul acela de democratie, parlamentarii sa isi voteze drepturi si beneficii aberante. Nici noi nu suntem departe de Africa …

Hypermarketurile sunt in esenta tot un fel de magazin. Este imposibil sa maresti cu 1% impozitul sau sa adaugi taxe suplimentare si sa pretinzi ca cu acele fonduri ii vei ajuta pe buticari. Cum poti face asta concret? Le dai bani direct, le tai lor din impozit? Le oferi beneficii? Dar in esenta, sunt buticurile un domeniul de interes strategic pentru tara? Synt uimit de grija parlamentarilor pentru buticari in timp ce minele tari si marile termocentrale si combinate care au clar interes strategic si trebuie ajutate sunt distruse si sufocate in ciuda viabilitatii lor, prin legi si reglementari care nu doar ca nu le ajuta ci chiar le pun in carca costuri sporite (vezi domeniul energetic).

Efectele legii darii in plata nu vor fi prea evidente prea curand. Nici o banca nu va pica, chiar daca vor avea de suferit. Fonduri de risc din afara vaneaza mereu oportunitati si in criza vin sa ii cumpere pe cei slabi pentru a stoarce profiturile. Un fond de investitii in domeniul financiar care va veni dupa aceasta lege, va porni de la zero, in timp ce o banca cu 20 de ani in spate care poate va intra la apa, isi va pierde ultimele sperante cu aceasta lege, multe banci fiind deja pe pierderi. Care e problema? Problema va fi ca nici o banca serioasa care sa creasca competitivitatea si sa aduca plus valoare nu va intra in Romania prea curand, din cauza acestei legi. Vom avea parte doar de recuperatori si haine. Si pentru o vreme, chiar vom ramane uimiti: uite ce zicea Isarescu si uite ca nu se intampla nimic, totul e bine. Apoi, peste 20 de ani, ne vom mira: cum de nu s-a facut nici un progres in domeniul bancar in ultimele decenii? Cum de nu se misca creditarea, cum de spreadul intre dobanzi este atat de mare, cum de bancile nu ajuta economia, cum de nu apar produse noi, care sa miste banul, sa aduca oportunitati, sa umple diverse goluri? Cum de bulgarii ne-au depasit si au PIB-ul de 5 ori cat noi? Poate exagerez, poate doar legea asta nu va avea un impact chiar atat de mare. Dar nu legea, ci modul de gandire socialist care a dus la nasterea acestei legi si la celelalte, este cauza pentru care Romania nu va depasi Bulgaria prea curand, desi sunt unele statistici interpretate gresit conform carora am fi depasit Cehia. La valoare nominala, am depasit numerosi alti minioni insa la PIB per capita la paritate noi inca sutem cu mult sub tarile baltice.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] nici in Europa capitalismul nu a atins maturitatea totala si precum in teoria haosului mici batai de aripi intr-un loc pot produce furtuna in altul, la fel se intampla si in UE unde agricultura este sponsorizata pentru ca altfel la ce bani au europenii si la cat de ieftina este mancarea prin alte locuri, s-ar importa totul si UE ar fi dependenta de alte tari; efectele subventionarii din vest, au dus la eficientizarea maxima si tehnologizarea extraordinara a agriculturii, lasand cu mult in urma tarile din est care au venit mai tarziu la petrecere; fondurile structurale sunt praf in ochi, menit sa ofere o iluzie a parteneriatului si solidaritatii intre popoarele prietene ale uniunii sovietice europene;

[2] apropos de capacitatile statului: cica CNADNR vrea sa repare ea autostrazile si in curand poate isi fac si firma de constructii; pentru ca regii asflatului tineau de vechea putere, noua putere, cauta solutii mai rapide de stors bani, intr-un mod cat mai legal; vom vedea si aici ca si in SRI, familii intregi care lucreaza impreuna umar la umar la constructia drumurilor patriei; de la unchi pana la nepot, de la nas pana la fin, echipe intregi de veri si prieteni de cartier, vor trage din greu pentru binele tuturor, avand grija sa nu cheltuiasca un ban in plus;

[3] sa nu uitam totusi ca exista firme IT care exista si au fost create doar pentru a lucra pentru stat, sugand banul public, fie el romanesc sau european, caci teoretic tehnologizarea este de dorit si statul are nevoie de servicii; iar bani sunt cu nemiluita si “gropile” din lucrarile realizate in IT sunt mai greu de vazut decat cele din autostrazi …

[4] Isarescu: Economia Romaniei e supusa unui risc sistemic sever

 

Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte.

Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea.

Am fost împotriva acestei legi din două principii:

  1. o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv;
  2. nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă;

Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte.

Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria.

Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive.

O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală.

Karma finanţelor însă se răzbună şi asupra lui Mugurel şi asupra băncilor. S-au opus atâta timp  legii falimentului încât s-au trezit cu una de o sută de ori mai nasoală.

Să nu ne amăgim însă: vom vedea cât de nasoală e legea asta abia la anu’ pe vremea asta când vom vedea bilanţurile băncilor pe 2016. Eu am un pronostic: deşi oficial nu le e bine, băncile vor ieşi tot pe plus. În schimb, deflaţia din imobiliare va lovi puternic în domeniul construcţiilor şi va muşca din PIB. Nu mă hazardez să fac predicţii ce se va întâmpla dacă România va fi penalizată extern, fie de la UE, fie de la cine ştie ce curţi de justiţie, dupa cum ameninţă Suciu.

Ar mai fi de menţionat şi incapacitatea parlamentarilor de a înţelege efectele perverse şi destabilizatoare a legii Prima Casă în piaţă care propteşte aiurea preţurile oferind avantaje mult mai imense băncilor decât li se ia acum prin această lege. Nu m-ar mira deloc dacă rolul acestei legi ar fi tocmai să detensioneze sentimentele negative ale oamenilor cu privire la bănci. Cel puţin, după atâtea dezbateri, putem clar observa ura primară şi iraţională a multor actori care privesc băncile cu repulsie şi vor să le pedepsească fără a avea o perspectivă globală şi rece cară să identifice care sunt problemele reale şi ce măsuri reale de îmbunătăţire a problemelor evidente poate lua parlamentul. Ori din start Prima Casă trebuie eliminat din o mie de motive, în primul rând pentru că este o lege împotriva oamenilor (ţine sus preţurile tocmai la imobilele ieftine, la care aspira majoritatea românilor) şi oferă avantaje nejustificate băncilor (garanţii imense din buzunarul comun). Imaginaţi-vă ce ar insemna ca statul sa suporte RCA-ul tuturor şi să elimine acest cost de la oameni. Sume mult mai mari sunt blocate şi pompate în Prima Casă.

În concluzie, tot răul spre bine: decât să creeze un cadru legal solid, o piaţă normală, eficientă, concurenţială, echitabilă, oficialii noştri ca de fiecare dată dau cu bâta în baltă aiurea şi ne oferă surprize-surprize. Oricum, viaţa e frumoasă în România, de azi mai puţin însă pentru cei care lucrează în imobiliare şi în construcţii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Pe aceeaşi temă:

Explozia deficitelor: deraierea controlata de la Euro

Isarescu s-a intalnit cu Dragnea si cu Valcov ca sa ii asigure ca o sa fie baiat cuminte si ca va tine cursul sub control. De mai multe ori, Isarescu a atentionat ca ceva trebuie sa crape la plocoanele oferite de partidul unic boporului: fie cursul, fie dobanzile.

Asta se poate insa intampla doar daca macaroana creditelor este taiata. Care credite? Ale statului, bineinteles: ministere, prefecturi, primarii, companii de stat, toate au nevoie de credite pentru ca programul de guvernare PSD este in esenta un dezmat pe credit.

Cata vreme creditele curg, nimic prea rau nu se poate intampla. Da, poate vor creste dobanzile nitel, pentru ca bancherii sunt lacomi si vor si ei marje de profit direct proportionale cu maririle salariilor la stat sau macar cu inflatia. De la cresterea dobanzilor pana la o criza este insa cale lunga, determinata mai ales de accesul pe pietele financiare internationale.

Ce se intampla in Romania acum, nu este nimic nou in balcani. Grecia a avut parte de un dezmat la cu totul alta scara in anii 2000 cand a aderat la euro. Ungaria a avut parte de el in anii 90 cand tovarasii de-acolo au invitat bancherii austrieci sa cumpere tot ce se putea in schimbul creditarii. Niciodata o tara din est nu va avea puterea sa aiba o strategie economica si o dezvoltare ca la carte, cum invata teoria economica, mai precis sustenabila, cum au de exemplu nemtii sau elvetienii, deoarece daca esticii ar avea populatii care sa gandeasca, vesticii ar emigra ei in est si nu invers.

Bineinteles asta nu iarta cu nimic situatia si daca sminteala trebuie sa vina, vai de cei prin care vine sminteala. Comparativ cu situatia actuala mi se pare interesant o paralela istorica poate putin deplasata, dar as dori sa o subliniez. Stefan cel Mare in relatiile cu marile puteri a ales independenta desi plata unui bir l-ar fi pus pe el personal intr-o situatie mult mai linistita si fara bataie de cap. In loc de zeci de razboaie cu turcii si cu altii, Stefan putea linistit sa plateasca birul si sa ramana conducator – pentru ca puternic si descurcaret in ale politicii era oricum, iar placut poporului se putea face si ca un domnitor “impaciuitor” cu turcii daca s-a putut face din postura de opozant al turcilor. Alegerea lui a fost insa una de strategie, Stefan avea viziunea unei tari independente, puternice si avea viziunea unui popor liber, independent si prosper. Acelasi lucru se intampla in ziua de astazi cu creditul: am putea alege sa nu ne dezvoltam pe credit si sa fim liberi si indepententi, punand boaba langa boaba la o crestere si la o prosperitate a copiilor si stramosilor nostri sau putem sa facem expunere maxima la credit, sa ne aruncam in carduri si in datorii cat cuprinde, lasand problema in spatele copiilor. Romanii de astazi au ales sa lase copiilor problema datoriei, desi la cata volatilitate este in zilele noastre, nu este deloc exclus ca tocmai cand ajung ei la pensie sa vina noi taieri de 25-30% ale pensiilor sau mai mari cum au fost in Grecia.

Ce vreau insa sa zic legat de deraierea de la Euro. Pentru a ne mentine in programul de aderare la euro, trebuie pastrat un deficit acceptabil (3% zic ei). Este clar ca Isarescu (ca si orice angajat al BNR) nu poate fi de acord cu trecerea la EURO insa nu o poate face public. Sa ne gandim putin: actual BNR este stat in stat: profituri, prime si alte de-astea, la discretie. Nimeni nu poate dicta BNR ce salarii poate da, ce prime poate da, pe cine poate angaja etc. Stat in stat la prime, stat in stat la delegatii, la protocoale, la angajari etc. Bineinteles, si din punct de vedere patriotic este logic ca un patriot nu poate fi pentru lepadarea de moneda proprie. Dar nu doar patriotii ci si economistii cu 2 neuroni pot realiza ca nu e un moment prea optim de trecere la o moneda toxica cum este EURO. Dupa mine, daca eu as avea puterea, as face trecerea la dolar: Romania sa nu mai poata tipari moneda si toate preturile, toate salariile sa fie in dolar. E mult mai cinstit si mai corect asa. Economia ar fi mult mai stabila si mai solida daca am trece la dolar.

Pacea facuta de Isarescu cu Dragnea este de fapt o strategie pe termen mediu/lung de deraiere de la EURO. Isarescu isi face treaba (in viziunea lui) tragand semnale de alarme si lasa deficitele sa creasca ca sa nu fie vina lui pentru neaderare. De altfel, daca nu ma insel eu, noi deja cam indeplinisem conditile de trecere dar altele au fost piedicile. Pacat! Speram ca PSD-ul macar sa ramana in istorie cu detronarea regelui neincoronat si de neclintiti al Romaniei care domneste mai mult decat Ceausescu. Sa ne rugam insa in continuare sa le suceasca Dumnezeu mintile si sa se certe intre ei. Macar Isarescu sa pice daca ciuma rosie oricum are un viitor stralucit in RSR. Haosul creativ care va urma detronarii regelui poate fi cenusa din care putem renaste peste 10-20 de ani.

Traducerea discursului lui Mugur Isarescu la 10 ani de la aderarea la UE

Pe 26 octombrie BNR a sarbatorit 10 ani de la aderarea la UE. Vom face o scurta trecere in revista a discursului lui Isarescu, care desi unul sterp, oficios si “diplomat” spune multe despre starea lucrurilor.

Pentru a nu fi acuzati de copyright, vom reda doar fragmentele care ne intereseaza, lasand linkul la sursa pentru cei care doresc sa parcurga tot discursul: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență

Evident ca dupa parerea noatra, aderarea la UE poate fi inclusa in lunga traditie a Romaniei moderne de adoptare aberanta a unor forme fara fond. Mare parte din aceasta coeziune a constat in cedarea partiala a suveranitatii catre UE si in adoptarea unui aparat birocratic de mituire legala a unei intregi categorii de plimbatori de harti care sunt platiti la salarii europene desi fac munca romaneasca. Bineinteles, cuiul lui Pepelea sunt fondurile europene, sursa de tunuri legale pentru cei mai priceputi in manipularea sistemului in interese cu totul straine de dezvoltarea economica sau realizarea mult-doritei coeziuni. De asemenea, coeziunea a mai insemnat si obligativitatea cresterii pretului utilitatilor si resurselor naturale la nivel european, unde principiul proportionalitatii (cu salariile in cazul acesta) nu s-a pastrat deloc. Privatizarile, deschiderea granitelor care in general a privat tara de forta de munca calificata si mai ales de creiere sunt de asemenea un efect criminal care nu mai poate fi reversat nici daca ar fi ca maine sa iesim din UE si sa inchidem granitele.

Multi se bucura ca tebmelii de tinerii si specialistii romani care fug in afara, argumetand ca acestia capata experienta si aduc bani inapoi. Bani inapoi aduc insa doar muncitorii si capsunarii din agricultura care merg sa imbogateasca fermierii olandezi si spanioli si pe care IQ-ul nu ii ajuta sa invete limba indeajuns pentru a se integra. Cei care se integreaza insa, nu mai aduc bani si sunt pierduti pentru vesnicie. Cu toata afinitatea catre tara natala si cu tot patriotismul lor, copiii lor vor vorbi nativ limbile natiilor unde au fugit si Romania nu va mai avea niciun avantaj de pe seama lor, poate doar cu exceptia banilor trimisi pentru parintii ramasi acasa, in cazul celor care nu i-au luat cu ei. Sa ne intoarcem insa la discursul lui Isarescu unde vom avea prilejul sa mai comentam acest subiect.

O imagine relevantă a acestei evoluţii pozitive este oferită de comparaţia PIB per capita, ȋn termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiaşi indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia.

Nu stim din aceste cifre daca nu cumva ultimele includ si tarile care au aderat intre timp, adica ne includ si pe noi. Singura veste buna este ca am depasit Bulgaria. Dar sa fim seriosi: oare chiar i-am depasit? Acesti indicatori macro – folositi de Isarescu – sunt putini relevanti, mai ales cand diferentele sunt de 5-10 procente. Asadar, bulgarii sunt inca sub noi, cu 44,5% PIB per Capita. In primul rand, relevant ar fi PIB per Capita PPP, adica raportat la puterea de cumparare. Insa daca analizam de exemplu venitul mediu familial, vedem cum o familie din Romania castiga cam la fel ca una din Bulgaria: 2404 lei  (~522 EUR) vs 1000 bgn (~511 EUR) [1]. Ori, preturile din Bulgaria sunt cu totul altele decat cele din Romania si nu doar la mancare, benzina sau bunuri de larg consum ci si la impozite, utilitati etc. Progresul insa exista daca privim pe 10 ani si daca privim la cifre seci. O buna contributie la acest progres l-a avut insa reducerea populatiei, atat din cauze de natalitate scazuta cat mai ales din cauza de exod. Prin urmare, ce conteaza ca ne creste PIB-ul daca ne scade numarul? Continuand trendul actual, matematic, pe meleaguri mioritice nu va mai exista picior de roman in cateva decenii. Nu este deloc exclus ca peste cateva decenii sa avem un PIB per capita superior Germaniei, din simplul motiv ca avand terenuri agricole care produc, acestea fiind cumparate si exploatate de straini, cu putin angajati, vom avea rezultate foarte bune realizate de marii fermieri care se vor imparti la o populatie din ce in ce mai scazuta. Altfel spus, simpla medie matematica a raportului intre cifrele de afaceri si numarul populatiei nu spune mare lucru, nivelul de trai fiind cu totul altul.

De altfel, ca o mica observatie, in intreg discursul Isarescu nu a amintit deloc de rana sangeranda provocata in resursa umana din Romania in aceasta perioada, ca urmare a integrarii in UE si a deschiderii granitelor. Isarescu – ca si altii – vorbesc de PIB, de dezvoltarea infrastructurii si de numarul de companii sau de capital, dar creierele si bratele care au fugit sunt total ignorate ca si cum aceasta pierdere nu ar avea nicio relevanta. Gresit! Nu doar ca scurgerea creierelor anuleaza orice speranta de crestere economica relevanta si de dezvoltare reala a tututor sectoarelor societatii, insa impreuna cu scurgerea fortei de munca calificate, dar si necalificate in ultimul timp, Romania pierde intr-un ritm drastic din capacitati, urmand sa ajunga pur si simplu o pepiniera de resurse umane si materiale ieftina, nu un competitor de la egal la egal macar cu vecinii din Europa de Est cum ar fi Ungaria sau Polonia.

Experiența relativ îndelungată pe care o am ȋn domeniul macroeconomic m-a convins de un adevăr esențial şi anume că pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări cu economie de piață nu există substitut la politicile economice fundamental corecte. Iar acestea nu sunt prociclice, ci anticiclice.

Nu de putine ori, si in acest articol dar si in luarile de cuvant, Isarescu critica si da lectii la clasa politica. Ceea ce arata cat de ipocrit este. Isarescu a ocupat si el scaunul politic desi intr-un exercitiu de contorsiune aberanta si total nenaturala. Amintim celor care au uitat: Isarescu a acceptat sa ocupe postul de prim-ministru intr-o criza politica (nu mai retin detaliile), cu conditia ca sa poata sa se intoarca ulterior pe postul de guvernator al BNR. Evident ca gresala acestei situatii si faptul ca cerinta lui de patriarh al BNR-ului a fost acceptata cade in primul rand pe politicienii de atunci care i-au acceptat conditia, practic Isarescu putand sa faca muci tara printr-o guvernare proasta si ulterior, drept rasplata, sa se intoarca la BNR. Logic este ca daca intri intr-o hora sa joci, nu sa stai cu fundul in doua barci. Aroganta cu care Isarescu a tratat “chemarea tarii” in acele momente de criza ar fi trebuit sa ii scarbeasca nu doar pe proponenti ci si pe colegii de la BNR care nu trebuiau sa accepte aceste amestec intre cele doua institutii, un paradox tocmai al europenismului mult trambitat in care institutiile trebuie sa fie indepentente si fiecare sa aiba calea ei, fiind total nenaturala trecerea unui director de banca centrala in politica sau si mai putin vice-versa. Insa la noi, deoarece eram “mici si prosti”, europenii au inchis ochii si chiar au salutat ca un amic de-al lor din forurile “iluminate” prin care s-o invarti Isarescu, este chemat sa asigure carmarea tarii catre zona de influenta europeana prin aderarea la UE si la NATO, intr-o perioada importanta.

Asadar, Isarescu a avut sansa ca politician sa faca autostrazi, sa ia masuri anticiclice si sa faca tot ce ii invata acum pe politicieni. A avut sprijin, a avut popularitatea, putea oricand sa isi faca un partid sau sa intre intr-un partid si sa il carmeasca la putere ca sa poata sa puna in aplicare sfaturile lui luminate cu care ii mustruluieste acum pe politicieni. De ce nu a facut-o? De ipocrit! Pentru ca sa dai sfaturi este mult mai usor decat sa le pui in aplicare.

Ca să urcăm mai repede trebuie să mărim potențialul nostru de creștere. Asta înseamnă, ȋn mod concret, că potențialul factorilor de producție trebuie mărit.

Ce frumos vorbeste maestrul! Daca nu am stii insa cum stau lucrurile, aproape ca am cere sa i se faca icoana sau macar sa fie predata invatatura lui in scoli. Cum sa creasca oare potentialul factorilor de productie daca noi avem o moneda atat de puternica, deoarece lui Isarescu ii tremura chilotii de orice devalorizare a leului? Cum putem noi incuraja exportul si consumul de produse interne daca leul nu ar fi intarit artificial de eforturile constante ale BNR care are ca prima misiune mentinerea leului pe o linie cat mai convenabila corporatiilor internationale care vand masiv in Romania si concureaza cu producatorii locali. In schimb, evident ca finantarea si creditarea economiei romanesti este o misiune secundara, putin importanta pentru BNR, Isarescu dand vina pe capitalul romanesc pentru lipsa finantarii, ca si cum banca centrala nu are nicio putere sa ajute. Intr-o tara normala in care banca centrala urmareste interesul economiei autohtone, banca centrala va tipari moneda si va finanta puternic economia pentru a dezvolta capacitatile de productie, nu va mentine o moneda puternica pentru a facilita importurile si pentru a pune bete in roate exportatorilor care au mereu costuri mari si oricat ar creste de mult aportul costurilor interne in pretul de vanzare final, nu vor putea misca cu o iota cursul in favoarea lor deoarece BNR-ul prin manipularea profesionista a cursului va musca fiecare variatie si o va adauga in rezerva valutara cu care garanteaza creditele guvernamentale care de asemenea ar trebui sa dea jos cu puterea leului si sa constranga guvernantii sa fie mai atenti la deficite si la balanta de comert.

De fapt, principala ipocrizie a lui Isarescu vine din contrazicerea intre sfaturile lui, cum ca trebuie sa producem intern, ca politicienii trebuie sa aiba grije la deficite si la masurile prociclice si masurile BNR-ului de mentinerea a unui leu puternic prin care de fapt dau in cap exporturilor si ajuta consumul si creditarea externa.

Eu personal sunt optimist că România va adopta în curând un program serios, coerent, sănătos de trecere la moneda unică, dar acesta să fie un catalizator al reformelor pe care trebuie să le facem și nu să fie văzut ca un panaceu al problemelor noastre.

Aici vorbeste din nou politicianul Isarescu, omul cu multe fete (sau fara fata) caci un bancher specialist, fie el director de banca centrala, s-ar abtine sa faca aceste recomandari cu toate conditionarile de “program serios”, “reforme” etc si cu toate avertizarile ca acesta nu va fi un panaceu. Cand BCE mentine dobanda de referinta artificial la cote zero de atatia ani deoarece inflatia nu reporneste si cresterea economica in zona Euro inca se lasa asteptata, cand tari precum Grecia, Spania, Portugalia (etc) adica porcusorii, sunt pe marginea prapastie si sunt metinuti pe linia de plutire de tiparnita de Euro, de ce ar recomanda un specialist in finante trecerea la euro a unei tari care inca are moneda proprie care ii permite sa faca fata usor (daca bancherii centrali au cap) socurilor eventuale ale unor noi crize, ca sa nu mai zicem unui eventual faliment sau spargere a UE. Nu mai zicem ca pana cand Brexitul nu trece si nu vedem ca Brexitul este piatra de mormant a Euro, orice sugestie de a trece la euro este cel putin un sfat prost si total nepotrivit, dar dupa parerea mea este chiar rauvoitor. Oricat de adept al valorilor europene si oricat de optimisti si dornici ca UE sa iese din aceasta criza am fi, nu putem sa ignoram realitatile si sa ne arucam orbeste cu capul  in fata intr-o barca deja intrata la apa. Oare cat de greu este sa accepti ca UE are niste probleme si ca chiar daca suntem optimisti si pro-europeni, rational este sa mai asteptam nitzel pana se limpezesc apele?

In final Isarescu ofera monede comemorative mai multor personalitati care au avut legatura cu aderarea Romaniei la UE. Ce mai conteaza cateva grame de aur oferite discretionar de tov Isarescu ca si cum le-ar da din buzunarul lui. Daca era onest, le dadea cate-o sticla de vin, nu monezi de aur din tezaurul tarii, caci Banca Nationala a Romaniei nu este a lui Isarescu si a urmasilor lui, ci a urmasilor urmasilor poporului roman (care va mai ramane pe-aici, caci trendurile arata o evaporare accelerata, dar BNR desi stie statistica nu e preocupat de demografie).

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] cifre conform trendingeconomics.com

Uniunea Salvați Sodomia – sub semnul curcubeului

Nu am urmarit frecusurile din USR si nu aveam habar de ce se tot intampla intr-acest partid cu potential de tumoara canceroasa similara PCR-ului din anii interbelici.

Cu surpindere am alfat ca USR a renuntat la Nicu-Nicusor-Dan – faimosul personaj al unui clip viral pe Youtube – pe motiv ca USR prefera mai mult sa lupte pentru drepturile homosexualilor decat pentru pastrarea presedintelui, fondatorului si figurii celei mai cunoscute din partid.

Acest partid spun ca este precum o tumora pentru ca vine sa se hraneasca pe un organism social cu sistemul imunitar total distrus. Eu nu inteleg cum acest partid a ajuns la asemenea cote si cum pot sa existe atat de multi idioti folositori mai ales in randul intelighentiei romanesti care sa se inhaiteasca la un partid fara coloana, fara program si mai ales fara personalitati.

Sa zicem ca fara personalitati ar mai merge, avand in vedere dezastrul pe care il lasa in urma tovarasii la cateva decenii bune de la necaderea dracului rosu. Insa fara un program clar este de neinteles ca oamenii isi pun speranta si ofera un cec in alb unor profitori care nu au decat un singur merit: sunt anonimi si pretind ca vor binele tarii.

Este de inteles dezastrul din clasa politica si faptul ca in Romania nu mai exista sanse de construirea a unui stat indepentent si prosper. Cele doua deziderate au mai ramas importante oricum doar pentru o micro-minoritate a romanilor: multi si-ar vinde si pe mama pentru o marire de salariu si pentru un nivel de trai cat mai ridicat. Independenta statala, nationalismul altfel spus, pare pe cale de disparitie si devinde chiar bau-bau-ul prosperitatii si democratiei in mintea bolnava a unor creiere spalate cum ar fi presedintele Pro-Democratia care apare intr-un clip obsesiv reluat la Digi24 – principalul canal de spalare pe creier a populatiei de pe teritoriu romanesc in pregatirea razboiului cu rusii.

Poate pare conspiratie cand zic asta: Digi24 sa fie proiect american? Sa fie propaganda ieftina? Pai e complicat domn’le de-astea la noi, ca romanii sunt imuni la propaganda si ei oricum sunt cu NATO, deci de ce le-ar fi frica yankeilor ca nu cumva rusii sa prinda radacini pe meleguri mioritice si sa sadeasca in mintea romanului samburele indoieli in vesnicul parteneriat cu Imperiul? EI bine, nu e chiar asa de complicat, mai ales cand pe jumatate oricum multi romani sunt deja spalati pe creier si vad numai idealuri euro-atlantice in fata ochilor, repetand aceeasi poezie stricata: drepturile omului, drepturile minoritatilor, Putin e rau, democratia vine din UE, doar UE ne fereste de coruptie etc.

Rodul unor astfel de propagande obscure in care se pune egal intre democratie si sodomie si intre libertate si cedarea totala a suveranitatii fie la NATO fie la UE sunt si tinerii din USR care multi nici nu stiu in ce s-au bagat, ca sa nu mai zicem de cei care i-au votat. Tentatia unui ciolan frumos este indeajuns deja pentru multi ca sa intre in hora in care s-au bagat si sa adopte mantrele si pozitia corespunzatoare, convinsi fiind ca rasplata “alinierii” lor va veni destul de repede, fie la europene, fie la locale, fie – de ce nu, pentru cei mai rabdatori – la vitoarele alegeri.

Asa se intampla cand cuviosii ortodocsi dorm pe ei si fac pe apoliticii si echidistantii, sperand sa salveze tara mai mult cu rugaciunea (de-ar fi asa) decat cu actiunea. Am mai spus-o si o repet: singura sansa pentru salvarea Romaniei este nasterea unui partid in jurul unei cauze solide, la care adera cat mai multi, cu personalitati cunoscute deja angrenate si care sa aiba scopul principal o singura cauza: apararea traditiei romanesti. Daca aceasta vom reusi, prin simplul fapt ca ne vom regasi pe noi, vom putea sa sarim si toate celelalte hopuri. Coalitia pentru Familie este probabil singura sansa pentru nasterea unui nou partid care sa poata prinde coaja insa din pacate, frecusurile cu referendumul nu au fost inca indeajuns pentru a-i convinge pe toti cei implicati de necesitatea intrarii in politica si a folosirii oportunitatii actuale, care poate fi ultima sansa pentru tara noastra inainte fie de aruncarea in razboiul cu Rusia si sfarsierea totala, fie de dizolvarea in cel de-Al 4-lea Reich.

Un scurt fast-forward în viitor

Acum ca au castigat neo-comunistii, ne-am pune intrebarea: oare ce o sa se intample?

Perspectivele erau oricum negre pentru Romania, indiferent de cine ar fi castigat, in primul rand din cauza situatiei geopolitice. Urcusurile si coborasurile noastre sunt in primul rand legate de UE, cu o amplitudine data mai ales de defazajele de momentum, in sensul ca noi fiind mereu defazati cu trendurile din UE (blestemul periferiei) cand UE creste prea mult, ne trage vrem / nu vrem si pe noi rostogolindu-ne iar cand UE raceste, noi facem pneumonie.

Asa se face ca in 2008 am avut o cadere mult mai mare decat alte tari lovite de criza si acum avem o crestere (mai ales in cifre) care il cam sperie pe Mugurel care inca este speriat ca un iepuras mic de riscul inflatiei, in ciuda faptului ca desi incearca sa produca un amarat de 2% de cativa ani, nici macar cu cresterile salariale din ultimul an nu a reusit. Insa Mugurel are dreptate sa fie speriat: inflatia este o bestie care nu moare niciodata, oricat de mare ar fi balaurul deflatiei.

Vremurile cand UE a cam fost singurul determinant al trendurilor pe meleaguri mioritice e posibil insa sa se termine curand prin castigarea alegerilor de catre Trump si mai degraba prin deteriorarea rapida a relatiilor intre SUA si Rusia. De unde, nu e greu sa prevedem ca in curand se poate ca trendurile sa nu mai corespunda si Romania sa capete noi miscari, mai putin sincronizate cu vestul si mai mult senzitive la tensiunile SUA-Rusia si mai ales la posibilitatea unor escaladari.

Sa simplificam insa cadrul in care ne plasam si sa mergem doar pe un singur scenariu: balteala din UE continua fara socuri prea mari, SUA-Rusia nu incep confruntari directe ci continua prin proxy-uri, iar China nu intra inca in implozie. Caz in care deflatia la nivel mondial va continua, caz in care dobanzile vor ramane la fel de joase si poate trendul de scadere chiar se va mentine, mai ales in UE care are inca de recuperat fata de FED si BoJ. BCE de altfel a anuntat prelungirea programului de “stimulare” pentru banci inca un an, deci cel putin un an, dobanzile in UE vor fi inca scazute. Si cum bondurile romanesti se invart inca intre 3-4%, cu mult peste ce pot gasi investitorii in vest si cum deficitul este inca sub control, cel putin un an, mari socuri nu pot avea loc, ba chiar PSD-istii vor putea sa deschida conducta la “investitii” prin emiterea de obligatiuni, pentru a rasplati rabdarea si munca asidua a tutulor tovarasilor din firmele partidului care au contribuit la o asemenea reusita.

Cu un raport al datoriei din PIB infim comparativ cu Ungaria si cu un rating similar, Romania se mai poate indatora mult si bine fara sa sufere consecinte prea curand. Nu cred ca sunt prea optimist daca declar ca PSD-istii o sa poata marii cate salarii si pensii vor ei pe datorie si pot sa faca cate investitii pot duce firmele partidului, caci costul creditarii nu o sa sara inca atat de mult incat sa fie nevoie de FMI. La urma urmei, de ce tipareste BCE bani, nu ca sa ajunga in economie? Mai cinstit sau mai necinstit, acesti bani o sa ajunga in final in economie, chiar daca o sa treaca mai intai pe la tovarasi, dar si impozitele pe case si masini de lux, ca si TVA-urile pe calatorii exotice sau iPhone-uri la discretie, in cele din urma tot in economie ajung, nu-i asa? Trickle-down economics, versiunea rosie …

Lasand gluma la o parte, Romania se poate indatora inca fara probleme, singura problema fiind insa unde se duc acesti bani, mai precis: cu acesti bani va reusi noul guvern sa dezlege sireturile care franeaza in prezent dezvoltarea: infrastructura si taxele? Chiar daca va rezolva doar una dintre acestea, economia tot va fi blocata: chiar si cu taxe scazute, fara infrastructura, economia noastra nu mai poate creste. Chiar si daca vor face sute de autostrazi, fara taxe scazute, idem. Evident, economia la care ma refer eu, este economia actuala: mici fabrici de productie lohn cu adaos mic, ceva IT si ceva agricultura, pe langa domeniul auto deja ajuns la maxim ce poate da. O altfel de economie, nu vad cum se poate dezvolta in Romania prea curand. O economie in care sa avem industrie cu adaos marit, companii inovatoare sau productivitate crescuta nu vom avea partea prea curand in Romania, sunt doar vise utopice, pentru ca in primul rand nu mai avem materia prima cenusie necesara acestei dezvoltari: toti oamenii capabili si de valoare au fugit deja. Antreprenoriatul este de asemenea o utopie, micul afacerist roman nu va trece niciodata in mare antreprenor fara angajarea intr-un partid, unde poate trece brusc la un al nivel de afaceri: fonduri europene, achizitii pentru stat, SEAP-uri si alte de-astea.

Poate va intrebati insa: cand va lovi bumerangul maririlor salariale? Eu nu as pune insa intrebarea cand ci mai ales unde. Din experienta trecuta, maririle provocau deficite, deficitele cresteau riscul de tara, costul imprumutarii crestea si trebuia sa chemam FMI-ul, sa taiem si sa speram. Asta ar fi pe scurt experienta noastra din 2008. Inainte insa, maririle loveau in inflatie: guvernul marea salariile, oameni aveau bani, cumparau, importurile cresteau si cursul era lovit. Dupa cresterea cursului urmau maririle de preturi care se simteau de la energie electrica si alte utilitati, pana la cartoful din piata. Taranii se vaietau ca trebuie sa mareasca si ei preturile pentru ca si benzina s-a marit.

Dupa cum am explicat, costul creditarii probabil nu o sa creasca prea curand, avand in vedere ca inca suntem in urma cu datoria comparativ cu alte tari. Investitorii nu se uita la ce face guvernul cu banii, Romania este inca minuscula si marile fonduri probabil se uita doar la cativa indicatori si poate nici atat, se uita la ce rating dau agentiile sau unele banci. Hazadrul moral este atat de raspandit in ziua de astazi inca nu cred ca o sa aiba de suferit costul creditarii la bondurile Romaniei pentru ca investitorii o sa se uite pe bilantul guvernului sau pe bugetare si o sa descopere unde se duc costurile. Cursul insa este o alta poveste: aici este totul simplu, intrari – iesiri. De asemenea, rezerva BNR a atins recent maximul tuturor timpurilor si BNR si-a mestesugit de-a lungul timpului tehnicile de absorbtie a socurilor provocate de mici variatii care pot produce trenduri. Nu stim insa intentiile lui Mugurel si in ce masura va reusi sa se inteleaga cu noul guvern, mai ales dupa ce PSD-istii l-au cam injurat cand s-a dezbatut Legea Darii in Plata.

Cu privire la relatia PSD-Mugurel, este de asemenea un mare mister cine e mai tare. In sensul ca, daca se pune problema, cine pleaca primul sau mai bine zis, poate Mugurel sa fie dat jos daca PSD-ul vrea? Cred ca asta e de fapt, unul dintre cele mai mari secrete in Romania, desi eu tind sa cred ca Mugurel e mai tare, avand in vedere ca din 90 sta pe acelasi scaun depasindu-l nu doar pe Iliescu dar in curand si pe Ceausescu care a domnit “doar” 22 de ani, pe cand Mugurel are la activ deja 23 de ani. De altfel, daca cine stie cum PSD ar reusi sa ne scape de Mugurel, ar fi probabil cea mai mare realizare a democratiei romanesti de la castigarea CDR-ului incoace.

Pe langa mariri de salarii si eventualele mici taieri de impozite, care probabil vor fi compensate cu atentie cu alte taxe sau impozite ascunse cum ii sta in traditie PSD-ului (a se vedea impozitul pe stalpi), mari schimbari nu au ce sa se intample, in domeniul economic, in afara zgomotului politichiei si al ciorovaielilor inevitabile, cauzate de micile … probleme de coruptie din partid care vor fi spalate prin botezul votului, nu fara insa a face ceva valuri.

Consecintele maririlor se vor incadra pe acelasi trend de pana acum, al cresterii consumului si a importurilor. Majoritatea parlamentara ar trebui teoretic sa permita partidului demararea de proiecte ferme si clare de investitii in infrastructura, ceea ce teoretic va ajuta la reducerea somajului, caci alte beneficii, nu vad cum. Problema complicata insa, avand in vedere ca salariul minim care determina si ajutorul de somaj este si el marit si asistam la un fenomen pervers al socialismului romanesc: cu un ajutor de somaj si cu niscavai munca la … liber, nu prea mai renteaza sa te angajezi, de unde si deficitul de forta de munca de care se plang deja multe mari compani si care a afectat pe alocuri deja unele proiecte.

Cred insa ca efectul cele mai dezastruos pe termen mediu va fi exodul tinerilor si al valorilor. Cum UE are continua nevoie de forta de munca, atat de mare nevoie incat in Germania s-au gandit sa aduca sirieni, romanii care nu isi gasesc un loc aici au biletul de plecare in buzunar. Ca noutate, poate diferenta va fi momentul deciziei, in sensul ca multi tineri vor pleca deja din perioada de studii si nu vor mai incerca mai intai sa reuseasca aici sau sa astepte sa se schimbe lucrurile, caci speranta a murit deja.

De ce le e frica americanilor de buna intelegere germano-rusa?

Poate e mult spus buna intelegere, dar cert este ca americanii nu privesc si nu au privit niciodata cu ochi buni colaborarea si relatiile germano-ruse, ceea ce este firesc si vom explica de ce.

Vom incepe insa mai intai in a prezenta doua articole/studii a doua think-tank-uri diferite, unul de peste ocean si unul de dincoace de ocean pentru ca dupa cum stim, think-tank-urile sunt pepiniera ideilor dar mai ales a personajelor si a lobby-urilor care dau directia in politica externa.

Primul articol se intituleaza agresiv: Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany si apartine Atlantic Council. Pentru cei care nu stiu, Atlantic Council este o organizatie de propaganda americana pro-NATO, finantat de Soros si alti membri ai guvernului invizibil, adevaratii decidenti ai politicii americane care sunt in spatele papusilor din politica. Iata o caracterizare scurta a acestor organizatii, facuta de Rick Rozoff pentru Global Research:

Along with similar and related groups like Freedom House, Project for the New American Century, U.S. Committee on NATO, Project on Transitional Democracies, National Endowment for Democracy and its International Forum for Democratic Studies, World Movement for Democracy and its Network of Democracy Research Institutes, International Republican Institute, National Democratic Institute for International Affairs and a myriad of complementary non-governmental organizations bankrolled by billionaire currency speculator George Soros and others – all identified as non-profit, non-partisan (which in the U.S. denotes bipartisan Democrat-Republican) organizations, though many are funded by the U.S. government – the Atlantic Council and the sites it links to are collectively the best example of what for over a century has been described as the invisible government. More particularly, an unaccountable foreign policy establishment for which Euro-Atlantic strategic ties with emphasis on the NATO military bloc are given central emphasis.

Officers and members of the think tanks and nominal non-governmental organizations shift effortlessly and regularly between those groups and top positions in the State Department, Defense Department, National Security Council and elsewhere in the federal government. (sursa)

De ce ar fi normal pentru americani sa saboteze relatiile Europei cu Rusia, pacea si buna intelegere? Pentru ca daca totul ar fi ok cu Rusia, NATO ar trebui sa se retraga si interesele expansioniste americane nu ar mai fi la fel de usor de aparat, fara sperietoarea oferita de rusi. Cand vorbim de interesele americane, trebuie sa facem o mica paranteza: principalul interes este dolarul: orice alternativa la dolar sunt un pericol major pentru SUA.

Sa presupunem o lume in care UE ar fi o uniune economica puternica, independenta, care ar merge struna, colaborarea ar fi ideala, economia ar dudui si bancile nu ar avea probleme. Sa presupunem ca in aceasta lume ideala, UE s-ar intelege perfect cu Rusia: Germania si UE ar importa resurse si produse alimentare de la rusi, si ar exporta masini si alte bunuri cu valoare adaugata mare iar frecusurile gen Ucraina si Crimeea nici nu ar exista. Sa presupunem ca in urma acestei colaborari ideale, rusii si europenii s-ar intelege ca plata pentru resurse (petrol & gaze in principal) s-ar face in euro, nu in dolar. Rusii ar trece astfel de la folosirea dolarului la folosirea euro-ului. Sa presupunem ca mai departe, rusii ar cere pentru armamentul lor vandut tarilor arabe (Siria, Iran) ca si pentru resurse (gaze catre turci sa zicem) tot plata in euro. Acest scenariu ar fi de cosmar pentru SUA!

Deja dolarul pierde terenul bucata cu bucata din schimburile internationale si castelul de hartie construit pe petro-dolar sta sa pice. De ani de zile am subliniat [1] : pe masura ce pozitia dominanta a dolarului va cadea pas cu pas, vom vedea rolul din ce in ce mai in crestere al armatei americane deoarece americanii vor recurce la ultima lor carte: armata. Restul este zgomot! Toate celelalte amanunte, gen razboi in Siria, conflictul din Marea Chinei, razboiul din Ucraina sunt zgomotul prabusirii marelui urias cu picioare de lut care scoate in fata ce i-a mai ramas: armata.

Antagonizarea relatiilor euro-ruse de catre americani nu este insa ceva nou si sunt grija americanilor inca de la castigarea razboiului, UE fiind gandit ca un buffer intre SUA si URSS. Asa cum pe vremuri, europenii construiau state artificiale catre dusmanii din est (cum ar fi Austria) sau sustineau micile puteri pentru a le folosi ca carne de tun in bataia navalitorilor (cum am fost si noi in fata Imperiului Otoman), mai nou, le-a venit si europenilor randul ca sa fie folositi ca teritoriu vasal cu rol de protectorat bun la orice in zona, la o cu totul alta scala. Si ca sa nu vorbim aiurea, sa dam si exemple: in 1981, SUA au fost ingrozite si s-au opus cat de mult au putut la dezvoltarea conductei de gaze care urma sa aduca gaz rusesc marilor tari din Europa de Vest, prin intermediul Germaniei. Iata cum era prezentata faimoasa conducta in presa zilei:

The West Germans got what they wanted. The Russians got most of what they wanted, minus the timing. The Americans witnessed what they didn’t want to witness. (sursa)

Am facut aceasta mica paranteza pentru a sublinia – daca mai era nevoie – de ce americanilor nu le convine ca europenii sa fie in buna intelegere si colaborare cu Rusia si sunt ingroziti mai ales de perspectiva oricarei aliante intre Germania si SUA. De aceea si dinamiteaza si au dinamitat tot timpul proiectul european din interior prin intermediul britanicilor si acum vor sa ii dea lovitura finala prin Brexit.

Revenind la articolul publicat de Atlantic Council / Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany, mai spunem doar ca despre gogoasa razboiului “asimetric” (hybrid, neconventional si alti termeni similari care sunt folositi sa umple nonsensul) am mai tratat aici. Articolul in sine nu este mare branza, este daily news si cu siguranta nu este rezumat doar la acest think tank: majoritatea presei americane mainstream nu face decat sa fie eco-ul propagandei oficiale gestionata de acest juggernault de think tankuri si acareturi utilitare.

Sa trecem asadar oceanul de cealalta parte si sa incercam sa luam pulsul de pe continent, mai precis de acolo de unde ne intereseaza: din Germania. Cum nu ma descurc cu germana si media germana este un mare mister pentru mine (nu inteleg prezenta slaba in limba engleza a nemtilor), m-am oprit la Carnegie Europe, intr-un fel echivalentul Atlantic Council de la Bruxelles, cu focus pe Turcia, Orientul Mijlociu si partea de est in general. Aici, deja din titlul unui articol relativ recent vedem o schimbare de ton: That Enduring German-Russian Complex. Nu atat asupra articolului respectiv dorim sa atragem atentia, subliniind, ca daca peste ocean, Rusia e prezentata ca agresor al Germaniei prin spionaj, atacuri cibernetice si manevre similare celor din Ucraina (ca sa va dati seama cat de mult pot umfla gogosile americanii), de pe continent relatiile ruso-germane recente sunt vazute cu totul altfel:

On April 11, a top delegation from the German Committee on Eastern European Economic Relations, an industry association that loathes the EU’s sanctions on Russia, met Putin in the Kremlin. The members of the committee yearn for a rapprochement—as if the era of Ostpolitik could be revived, as if that era brought Russia politically and socially closer to Europe. (sursa)

Din articol aflam insa lucruri si mai interesante, cu privire la un sondaj recent facut de o fundatie germana – Körber Foundation – cu privire la perceptia poporului german asupra Rusiei si asupra relatiilor cu Rusia. Din acest studiu, mai ales ce ne intereseaza pe noi este ca doar 31% dintre nemti ar fi de acord cu tratatul NATO, mai precis cu punctul 5 care este baza si fundatia acestui tratat: apararea reciproca in cazul atacarii oricarui membru. Mai mult de jumatate de nemti nu ar sprijini trimiterea de trupe nici macar in Polonia (!) daramite in Romania, in cazul unei invazii rusesti:

Over half of Germans would not support sending their soldiers to defend Poland or the Baltic states if these allies were attacked by Russia. Indeed, only about 31 percent of Germans believe that if these countries were attacked, Berlin should fulfill Article 5 of the NATO treaty, which declares that an attack on one member is an attack on all. (sursa)

Sunt lucruri care par socante si pe care nu le veti auzi in mass-media romaneasca unde NATO este prezentat ca marele aparator si protector. Cu ce trupe insa ne va apara NATO daca nemtii – cea mai apropiata tara NATO cu armata relevanta – in majoritate nu ar apara nici Polonia? Poate ca Atlantic Council ar trebui sa isi intareasca propaganda in Germania, ca sa rezolve problema, ca in Romania si-au facut misiunea cu brio.

As mai atrage atentia la inca un paragraf din acest articol marca Carnegie Europe:

There is a trove of other opinions in these two surveys. But given the deteriorating relationship between Germany and Russia, Körber tried to tease out whether it would be at all possible for Germany to have a rapprochement with Russia. The foundation’s own view is that Russia belongs to Europe, despite the findings of its survey. (sursa)

Nu e nimic nou, de altfel. Deja nemtii s-au opus sanctiunilor din ziua in care au fost introduse si nici nu stim in ce masura ei chiar le-au respectat, cu toata fermitatea americanilor. Altfel cum s-ar explica cat de bine sta totusi Rusia dupa atatia ani de sanctiuni? A se vedea in acest sens un articol recent ZeroHedge din care aflam ca randamentul la obligatiunile suverane la 10 ani ale Rusiei (un indicator al riscului) au ajuns la un nivel similar perioadei anterioare introducerii sanctiunilor, semn ca investitori straini au incredere in economia Rusiei. De asemenea, piata de capital din Rusia a oferit investitorilor randamente uimitoare, incat ai spune ca angajatii de la Casa Alba care dadeau sfat investitorilor sa nu cumpere actiuni rusesti au manipulat piata ca sa castige doar ei:

When the US (and its European vassal states) unleashed sanction on Russia in July 2014, it sent bond yields spiking from 9% to over 14% as political and social risks were priced in (as demanded by Treasury). However, despite the ongoing sanctions and the pressure (whether implicit or explicit from Washington) on oil prices, Russian bond yields have disobeyed America and are back below 9% – the lowest level of risk since before sanctions were imposed. (sursa)

Cred ca marea intrebare pentru generalii romani care mai au cap (slabe sanse) este daca nuantarile cu privire la pozitia fata de Rusia sunt specifice doar Germaniei sau nu cumva si americanii sunt indecisi. Nu de alta, dar cum altfel am explica insuccesul marelui hegemon ca macar sa influenteze piata de capital si a obligatiunilor suverane unde teoretic Imperiul poate face multe caci dolarul este rege si finantele sunt teoretic controlate de imperiu. Daca pe plan propagandistic sau cibernetic Rusia poate face ceva, pe plan financiar stim ca Rusia este un mare minion. Cum se explica asadar, totusi, rezilienta financiara si macrostabilitatea Rusiei, cel putin prin prisma celor 2 indicatori: piata bursiera si randamentul obligatiunilor?

De altfel, intrebarea retorica pe care am pus-o si in articolul trecut, cu privire la reactia Rusiei fata de Deveselu trebuia mai degraba pusa politicienilor: sunt ei pregatiti pentru scumpirea pretului gazelor? Vor compensa investitiile americane socul negativ al cresterii sau mentinerii pretului ridicat al gazelor rusesti pentru Romania, in conditiile in care alte tari (cum ar fi Germania sau Ungaria) beneficiaza de preturi mult mai bune doar pentru ca nu pleaca capul pana la capat in fata Imperiului?

Nu de alta, dar doresc sa imi subliniez punctul de vedere si sa reiterez: suntem fraieri. Pentru scut, trebuia sa cerem plata fixa anuala in dolari americanilor, orice altceva este praf in ochi. 1 miliard de dolari si tot ar fi fost ceva, ar fi compensat deficitul de la pensii. Chiar daca nu aveam incotro, chiar daca erau deja semnate tratate de prostii de Ponta si altii care au dat permisiunea scutului, chiar daca armata noastra oricum este apa de ploaie in privinta calculelor geostrategice, politicienii puteau sa preseze  un ajutor permanent american: nu era deloc deplasat si nici imposibil. Pentru americani era atat de important incat puteau sa ofere cu mult mai mult decat mizilicurile prezentate in presa ca “investitii”.

M-a amuzat in acest sens mai ales idiotul de Guran care prezenta asfaltarea ulitelor din Deveselu ca “ajutoare economice” ale zonei, venite din partea americanilor. Pai e si normal sa asfalteze strazile in localitatile din proximitate: cum altfel se vor proteja eficient, daca nu vor putea patrula sau urmari in caz de nevoie, potential atacatori ai scutului? Cu elicopterul este mai rapid, se intelege, insa cand ai strazi asfaltate mai trimiti o patrula de politie locala, mai trimiti niste firme de protectie sa faca ronduri, la preturi mult mai ieftine. Cat despre scoli, varuirea unor pereti este cea mai ieftina campanie de marketing pe care o armata ocupanta o poate face, in plan local. Cu doua-trei termopane si cateva ulite asfaltate, americanii au eliminat orice tentativa de reactii negative in randul populatiei, fiind indirect mita politica, pentru ca ii scuteste astfel de politicieni de problemele electorale pe care le-ar avea in tari unde oamenii sunt mai descuiati la minte, cum ar fi Germania, de exemplu. Faptul ca pe noi ne mituiesc americanii cu scoli reparate si strazi asfaltate, similar ca in Afganistanul, denota si unde ne aflam noi din punct de vedere intelectual.

Daca economic Romania este clar ca a pierdut ocazia sa castige ceva din afacerea “Deveselu” ne intrebam geopolitic oare ce castigam noi din asta? Oare de la noi se uita cineva imprejur sa vada ca in timp ce noi ne inrautatim relatiile cu Rusia, nemtii incearca sa le repare?

Ce sper eu este ca macar Deveselu sa ne fie o lectie, pentru ca oricum “oportunitati” vor mai exista. Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump. Americanii au nevoie sa provoace Rusia, traiesc din tensiune geopolitica si haos in diverse zone. Tensiunea geopolitica si riscurile mentin dolarul  pe linia de plutire. In plus, un hegemon, cat traieste, face ce a invatat: se extinde. SUA nu va renunta la politica expansionista nici macar daca Rusia ar fi impinsa dincolo de Urali: asta stiu sa faca si asta vor face tot timpul, blah-blah-urile cu mentinerea securitatii si stabilitatii sunt sloganuri ieftine.

Romania nu poate castiga din relatia cu americanii decat financiar, prin obtinerea de fonduri pentru oferirea permisiunilor pentru baze sau operatiuni. Orice altceva sunt gogosi. Banii pot sa vina sub orice forma (mai putin creditare de la FMI – nu, multumim): fie plati directe dedicate intaririi armatei, fie discounturi la achizitia armament (refacerea flotei de avioane ar fi o idee).

Din pacate, noi nu doar ca nu cerem si nu obtinem nimic, dar ne mai alegem si cu interventii in plan politic (vezi gafele ambasatorului SUA) specifice unei tari bananiere. In mod normal, ambasadorul asta trebuia trimis inapoi si cerut altul in schimb, dar cine sa aiba un asemenea tupeu pe la noi cand ei se cearta intre ei pe mizilicuri si intrigi inifime, fara nici o relevanta pentru interesul national.

Si inca o mica paranteza: baza de la Deveselu este inclusa intr-un tratat care are mai multe puncte, inclusiv unul economic. Inca asteptam sa vedem ce se intampla economic, ca deocamdata americanii nu au trimis in Romania nici macar o amarata banca, singura prezenta notabila fiind Fondul Proprietatea care mai degraba a venit sa castige bani prin insider trading. Macar daca americanii ar avea si ei demnitate si ar informa autoritatile romane cu privire la “tehnicile” folosite de acesti mafioti in costume, macar daca influenta americanilor nu s-ar limita doar la jocurile politice mioritice si ar combate si coruptia indusa de asasinii economici americani care au deja un istoric (a se vedea si Bechtel).

“Current event form future trends” spunea un om intelept. Din pacate, noi dormim si habar nu avem pe ce lume traim. Mai precis conducatorii nostri …

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] doar un articol in care subliniam ca armata SUA este preocupata de starea dolarului: ARMATA SUA SE PREGĂTEŞTE PENTRU EXPLODAREA MĂMĂLIGII (DEC 2010)

Efectele nedorite ale unui heirupism prost calculat

turn-telefonie

Conform uneia dintre legile lui Murphy, nimic nu este atit de prost, incit sa nu devina si mai prost. Asa se intampla cu activitatea parlamentarilor nostri care dupa o legea proasta a darii in plata, pun la cale inca una, din aceeasi categorie. Categoria fiind “noi stim mai bine ca expertii”. Si intamplator sau nu, si aceasta lege vine tot de la un liberal.

Pericolul invizibil. Antenele GSM ar trebui amplasate la 500 de metri față de școli sau spitale

Senatul a adoptat un proiect de lege prin care se spune că antenele GSM ar trebui amplasate la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, spitale, centrele de plasament și căminele de bătrâni.

Cu siguranta, in textul de lege, parlamentarii nostri profesionisti probabil au adus si argumentele pentru legiferarea acestui mit urban, conform caruia antenele de telefonie polueaza. Nu vreau sa intru in discutii nesfarsite pe o tema imposibila. Deja prevad zeci de comentarii cu linkuri la surse “serioase” de pe internet, de unde pot afla si cat de periculoase sunt antenele de telefonie.

In articolul de pe ActiveNews, un comentator deja mi-a aruncat un link ca sa ma lumineze, ca raspuns la comentariul meu prin care clasam aceasta spaima in categoria teoriilor conspiratiei. Prin urmare, am zis, hai sa vad despre ce e vorba, poate omul are dreptate. Am citit articolul si era vorba de fapt despre posibile riscuri cu privire la folosirea exagerata a telefoanelor. Prin folosirea exagerata, era vorba de folosirea atat de mult incat sa te arda urechea de vorbit la telefon:

A number of studies have investigated the effects of radiofrequency fields on brain electrical activity, cognitive function, sleep, heart rate and blood pressure in volunteers. To date, research does not suggest any consistent evidence of adverse health effects from exposure to radiofrequency fields at levels below those that cause tissue heating. Further, research has not been able to provide support for a causal relationship between exposure to electromagnetic fields and self-reported symptoms, or “electromagnetic hypersensitivity”.

Asadar, nu exista deci efecte de la campuri de radiofrecventa mai slabe decat cele care pot sa incalzeasca pielea. Ori ca sa vorbesti la telefon incat sa ti se incinga telefonul la ureche, trebuie sa fii un mare papagal. Si chiar daca esti papagal, sa vorbesti cu telefonul lipit de ureche si sa nu il departezi macar 3 centimetri incat sa nu te arda, trebuie sa fi putin sinucigas. De 2-3 ori daca te arzi totusi din gresala si nu esti atent, poti realiza ca incalzirea telefonului iti incalzeste si creierul si iti fierbe substanta cenusie, ceea ce nu este nici recomandat si nici placut.

De la asa ceva, pana la tunurile de antena e cale lunga, e cu totul altceva. Nu vreau sa plusez pe ideea ca oricum, e discutabil si efectul daunator in astfel de situatii (altul decat al transmisiei caldurii care bineinteles poate sa arda pielea). Sa admitem ca totusi exista efecte negative la folosirea indelungata a telefoanelor. De aici si pana la interzicerea tunurilor de antene este aberant. Daca doar astfel de studii sunt si in argumentarea legii. Repet: nu am citit legea si nici argumentarea legii.

Oricum legea in sine este aberanta indiferent de argumentare. Daca argumentarea este clara, de ce doar scolile si spitalele trebuie protejate, restul oamenilor sunt “mai rezistenti”? Daca argumentarea este bazata doar pe presupuneri si are doar rol “preventiv”, la efectele asupra oamenilor bolnavi psihic care sunt torturati mental de prezenta antenelor, legea nu se gandeste? Adica e posibil ca un bun procent din populatie, afland ca senatorii sunt ingrijorati pe bune de pericolul acestor antene, sa se imbonaveasca de inima rea, stiind ca de ei nu le pasa. Ma rog, poate mai putin de grija senatorilor, dar parlamentul este totusi un for cu o oarecare autoritate si cand sute de oameni considera ca antenele sunt pericol pentru copii si bolnavi, trebuie sa fii foarte stapan pe tine sau foarte indiferent incat sa ramai rece. Mai ales daca ai copii. Apropos de copii: oare copiii stau doar la scoala? Pe strada, la blocuri nu stau tot copii? Daca le face rau acolo, de ce sa nu interzicem peste tot antenele de telefonie, sa le punem pe luna!

As dori insa sa atrag atentia ca chiar daca ne plasam in acceptarea cu usurinta a unor astfel de articole, daca le bagam pe toate la gramada (vorbitul mult dauneaza, rezulta ca telefoanele dauneaza, rezulta ca antenele de telefonie dauneaza) nu doar ca arata cat de penibili suntem (cei care gandesc astfel) dar denota si o cunoastere partiala a problemei care are efecte exact contrare. Sa ma explic.

Mi-a luat 10 minute de citit articole si am dat din intamplare peste aceasta informatie (sursa este aceeasi de unde am citat riscul, ca sa ramanem in acelasi context/mediu):

In addition to using “hands-free” devices, which keep mobile phones away from the head and body during phone calls, exposure is also reduced by limiting the number and length of calls. Using the phone in areas of good reception also decreases exposure as it allows the phone to transmit at reduced power. (sursa)

Asadar, poluarea (daca exista, conform aceleasi surse) este mai mare in cazul in care semnalul este prost, adica antenele sunt mai departe si/sau mai putine. Iata deci, cum o lege impotriva poluarii electromagnetice poate de fapt sa mareasca poluarea electromagnetica, prin faptul ca plasarea antenelor in locatii departate, va creste necesitatea unui semnal mai puternic si prin urmare poluarea care ne vine de la telefoane. Asta repet, daca ne plasam in cadrul teoriei conspiratiei conform carora undele electromagnetice sunt daunatoare.

Pentru cei care sunt totusi convinsi ca aceste unde sunt daunatoare si argumenteaza ca efectele sunt inca nestiute deoarece telefoanele au aparut doar dupa anii 90, le amintesc ca radioul are deja peste 100 de ani si avem unde electromagnetice de mult mai mult timp. Este adevarat ca frecventele sunt altele dar daca din undele de telefonie poti face cancer, ma gandesc ca macar din undele radio poti avea dureri de cap, nu? Asta, daca e sa fim aproximativi si sa ne dam toti cu parerea …

Mai exista o chestiune nasoala a hoax-ului astuia: multi sunt slabi psihologic si emotional si au cazut oricum in capcana psihozelor postmoderne legate de toate riscurile si pericolele civilizatiei. Nu o spun cu rautate, ci doar ca o realitate. Asa cum stramosii nostri se temeau de razboaie, navalitori, foame, animale salbatice, hoti sau moroi, acum in lumea moderna, nu prea mai avem de astea si trebuie sa ne speriem si noi de ceva, inventam …

De la e-uri si flor in apa, pana la undele antenelor de telefonie, a cablurilor de inalta tensiune sau a routerelor wifi, cate si mai cate psihoze afecteaza nenumarati oameni care prin accesul la internet sunt usor influentabili si cad victima in grup. In particular, spaima de influenta negativa a undelor electromagnetice este o boala psihica recunoscuta in strainatate, care se numeste “hipersenzitivitate electromagnetica“. Orice psiholog poate spune, ca uneori bolile psihice pot avea si influente fiziologice. Altfel spus, cine crede ca antenele de telefonie ii fac rau, daca il pui langa o antena (si i-o arati), o sa simta ca il doar capul si nu o sa minta. Daca il pui insa si nu ii arati antena, ba chiar poate o sa il convingi ca cea mai apropiata antena este la 10 km departare, o sa iti spuna ca nu il doare capul. Termenul medical corect ar fi nocebo, iar psihoza este cand nocebo-ul este autoindus (sau indus de altii) si asumat, asimilat si auto-alimentat de pacient.

Prin aceasta lege (sau tentativa de lege), nu doar ca aceste psihoze vor fi alimentate prin valul de discutii care va fi lansat in spatiul public, si prin urmare victimele nenumarate si nestiute ale hipersenzitivitatii electromagnetice vor fi afectate probabil pe viata, dar daca efectele telefoanelor chiar sunt negative (prin folosirea deasa si lunga, aproape de ureche, astfel incat sa ininga pielea), legea asta va provoca si mai multe victime, prin constrangerile impuse plasarii antenelor care vor afecta semnalul si intensitatea. Este clar ca cu cat exista mai multe antene, cu atat mai bun semnalul si puterea de functionare, deci riscuri mai mici. Ori legea asta are efect invers.

In schimb legile cu adevarat utile, care abordeaza probleme concrete, reale, precum legea mamelor eroine a deputatului Ninel Peia (data afara din PSD recent) este ignorata si trecuta la categoria “aberatii”.

Ce se mai poate întâmpla rău cu America?

Trump-Warrior-MaleNu am mai scris nimic despre alegerile din SUA de anul acesta deoarece, ca şi la alegerile trecute, m-am alarmat degeaba: mormonul Mitt Romney care era printre altele şi preot mormon a pierdut alegerile şi războiul împotriva Marelui Satan – Rusia – în viziunea mormonă a fost amânat până la viitorul preşedinte mormon.

Dacă Obama a primit în timpul preşedenţiei premiul Nobel pentru pace şi la 8 ani decând este la cârma poliţaiului mondial autodeclarat, vedem unde am ajuns, vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat daca în 2012 câştiga Romney. Iată doar una dintre ultimele sale declaraţii cu privire la Rusia:

“You don’t let the Russians tell us that we can’t fly over Syria,” Romney said during the Aspen Institute’s Washington Ideas Forum in the nation’s capital. (sursa)

Evident, ce zic eu sunt speculaţii alarmiste, în realitate, SUA este o democraţie solidă unde chiar şi un preşedinte debil mintal poate fi controlat şi îndreptat pe calea bună în sensul evitării unor provocări şi mişcări aiurea care să destabilizeze pacea mondială şi să ducă la sfârşitul omenirii, căci la ce ne-am putea aştepta de la un viitor al 3-lea Război Mondial?

Democraţie solida? Poate stat poliţienesc, de vreme ce miliţienii încep să te pipăie decum aterizezi, ce să mai zicem de eventuale incidente pe stradă sau aiurea. CATO Institute a publicat un articol în 2012 în care susţineau că un american are de 8 ori mai multe şanse să fie omorât de un poliţai decât de un terorist.

Istoria nu se repetă dar rimează spune un proverb. SUA din ziua de azi pare un fel de Germanie din anii ’33, după primul impact al crizei. Dacă Trump va câştiga, rima va fi clară pentru toată lumea încă de la început. Nemţii aveau datorii de război, americanii au datorii de pace mult mai mari. Fără puterea fragilă a dolarului, SUA ar fi intrat de mult în implozie. Toată America este îngropată în datorii până peste gât, în sensul că nu va plăti niciodată datoria, lucru recunoscut chiar la ultima dare de seama a guvernatorului Yellen în faţa Congresului când aceasta a menţionat în cadrul unui răspuns: datoria nu poate să fie plătită [1] şi nu doar că nu poate fi plătită dar va aduce şi dezastru în plan economic (evident că Yellen nu putea folosi termenul dezastru, dar cum altcumva putem traduce “unsustainable” din vocabularul unei persoane a cărei fiecare vorbă mişcă pieţele în sus şi în jos de fiecare dată când deschide gura)

Toată lumea ştie că SUA nu îşi va plăti datoria, aşa cum şi aliaţii ştiau că Germania nu are nicio şansă să şi-o plătească, dar fiecare în parte sperau să nu fie ei cei la care muzica se va opri. Aşa cum acum creditorii Americii, încă folosesc dolarul din varii motive, dar cu speranţa că nu ei vor fi ultimii care vor rămâne cu o grămadă de hârtii (sau cifre în conturi) cu care nu pot face nimic.

Dar poporul american pare să o ducă bine comparat cu germanii din anii 30. Dacă o ar duce bine, oare, ar mai avea Trump succesul fulminant pe care îl are cu discursul împotriva străinilor care “au furat locurile de muncă ale americanilor”?

Pe anul 2015, 37% din asseturile guvernului american sunt creditele pentru studii în valoare de 1,2 trilioane dolari, o cifra similară cu mărimea creditelor subprime care au adus criza din 2008. În plus, rata delicvenţei la plată (culmea, americanii nu le zic “neperformante” ca pe plaiurile idilice mioritice unde creditele neplătite nu au conotaţii negative decât un mic nu în faţa performanţei aşteptate) a ajuns la 11,5% (sursa cifre). Şi asta nu e totul, însă să nu ne pierdem în amănunte. Realitatea este din ce in ce mai sumbră pentru americanul de rând şi nu este doar un mic downgrade, ci problemele se agravează treptat, în ciuda coafării lor în statisticile oficiale şi în limbajul a la Corea de Nord al presei mainstream care are misiunea de a-i convinge pe american că deşi în particular ei o duc rău, în general, restul o duc bine.

Problema cu Trump nu este că este instabil, orgolios şi limitat. Principala problemă este că, fiind instabil, având slăbiciuni, poate fi uşor şantajat. Să nu uităm de cele 4 falimentele ale lui Trump care dovedesc nu doar că Trump nu învaţă din greşeli, este pripit, nu ascultă de consilieri, dar să observăm doar escaladarea periculoasă a limbajului şi ameninţărilor pe care le face Trump, încă înainte de a fi câştigat, în timpul campaniei, în condiţii de maximă atenţie şi strategie a mesajelor.

Dincolo de personalitatea sa, iată însă ce viziune are Trump asupra armatei, de unde sper să înţelegeţi de ce am făcut paralela între SUA de azi şi Germania hitleristă:

Donald Trump has said he would increase the size, power, and reach of the military, but he has offered few specifics. He has also criticized the readiness of U.S. nuclear forces.

Trump has opposed some recent U.S. military interventions. He spoke out against the 2003 invasion of Iraq. “I do not believe that we made the right decision going into Iraq, but, you know, hopefully, we’ll be getting out,” he said in 2004. He supported the U.S. invasion of Afghanistan in 2001, although he has criticized the length of the U.S. involvement there.

In his 2011 book Time to Get Tough, Trump lists seven core principles of his foreign policy doctrine, which emphasizes defense: 1) American interests come first; 2) Maximum firepower and military preparedness; 3) Only go to war to win; 4) Stay loyal to your friends and suspicious of your enemies; 5) Keep the technological sword razor sharp; 6) See the unseen. Prepare for threats before they materialize; and 7) Respect and support our present and past warriors. (Sursa)

Ar mai fi de adăugat aici, poate şi o declaraţie recentă în care Trump spune că el ar ordona armatei să atace familiile teroriştilor ISIS pentru a-i învinge:

Billionaire presidential candidate Donald Trump said Tuesday that the United States should kill the family members of ISIS terrorists in order to defeat the jihadist group (sursa)

 

Coroboraţi asta cu punctul 2) din cele 7 principii trumpiene şi imaginaţi-vă cum o să decurgă tratativele de pace între Trump şi Putin după ce ruşii o să invadeze Turcia în timpul alegerilor prezidenţiale din SUA.

~ ~ ~ ~ NOTE ~ ~ ~ ~

[1] “If you look at the path that U.S. debt is on under current policies, it will rise from the present levels to levels well above 100 percent of GDP and continue to rise more or less indefinitely. Wherever you draw the line, you have got to conclude that’s an unsustainable economic situation.” (sursa: Reuters)

1 2 3