ROBOR, Prima casă și băncile lacome

M-am plictisit să scriu articole despre Prima Casă, cât despre ROBOR, ce să fie de scris? Poate de clarificat niște amănunte și combătut teatrul tovarășilor care mizând pe instinctul naționalist idiocratic se folosesc de retorică manipulatoare fără măcar să aibă cohones să tacă și să facă ce vor, adică să sugă și ei niscavai din profituri, dacă deocamdată nu pot să le naționalizeze încă pe aceste bănci lacome. Și să sugă cât vor, pentru că pot – și aici sunt de acord că este treaba lor ce taxe și ce impozite pun – și nu pentru că, vezi-Doamne, ar vrea ei binele creditacului care este speriat de creșterea ROBOR-ului. Însă comunistul nu poate să nu mintă, are în sânge manipularea și hoția. Și acestea vin la pachet cu incompetența și cu înclinarea de a arunca mereu cu noroi asupra celor care produc și sunt competenți.

Cât despre boporul din bazinul electoral, deși prostimea este naționalistă, totuși nu se dă niciodată înapoi de la un credit de la o bancă lacomă austriacă pentru a cumpăra mașini de la companii exploatatoare nemțești care sifonează profiturile în offshore-uri … Însă dacă putem, de ce să nu le luăm din profiturile lor și să ni le împărțim noua – aceasta a fost prima scânteie a bolșevicilor și peste secole, dracul minciunii, al hoției și al răutăți endemice stăpânește toți socialiștii ipocriți scoate din nou capul,câtă vreme trezvia poporului este zero și pofta de ajutoare gratuite bate principiile morale și economice care și acelea sunt destul de subțiri oricum.

Subțirimea presei noastre s-a văzut cu ocazia lansării taxei pe lăcomie prin aceea că nimeni nu a pus problema către tovarășul Teodorovici: dacă vă pasă de ROBOR și de oamenii care au rate mari și nu vor mai putea face astfel față măririlor de salarii din pix, de ce guvernul nu taie programul Prima Casă? Cred că este la mintea cocoșului (și am explicat de mai multe ori) că acest program nu face decât să proptească prețurile la imobiliare aiurea. Fără acest program, prețurile ar cădea până acolo unde puterea de cumpărare ar regla cererea și oferta. Și astfel, oamenii ar putea avea credite cu rate mult mai mici și pentru perioade mai scurte, prețul fiind mult mai mic și principalul contând imens în calculul total al achiziției. Nu cred că poate nega cineva că fără Prima Casă, sistemul bancar din România ar fi trecut printr-un duș rece, fiind băncile nevoite să dea din coate ca să poată oferi credite. Indirect, Prima Casă ține sus nu doar prețul imobiliarelor, nu doar costul creditelor imobiliare, ci și pe al celorlalte credite care sunt cumva legate de imobiliare, băncile având o masă de bani pe care trebuie să o împartă și dacă pe imobiliare nu ar avea de consumat capitalul destinat creditării, ar fi nevoite să dea jos cu dobânzile la toate celelalte credite pentru a avea rulaj.

Sunt lucruri simple deși poate eu nu le explic simplu. Însă supra-impozitarea legată de ROBOR de departe nu are rolul de a “ține sub control” creșterea ROBOR-ului ci sifonarea unui procent din profit de către stat. În particular, personal nu am nimic împotriva ideii: statul taxează, asta face el și cum o face se revede în economie și în bunăstarea oamenilor. Poate că ei s-au gândit că așa e mai bine, să fie sănătoși. Nu cred nici rapoartele BNR că băncile o să aibă probleme cu solvabilitatea, nu cred nici semnalele alarmante ale specialiștilor că o să fie dezastru pentru bănci, etc. Mafia banilor, fie că e în mâinile bancherilor lacomi, fie că e în mâna statului lacom, este cam același lucru. Eu doar vreau să atrag atenția asupra ipocriziei și prostiei cu care guvernanții actuali pretind că le pasă de oameni și luptă cu dușmanii economici ai boporului, când de fapt aceasta lege Prima Casă, este mană cerească pentru bănci și le face să stea cu mâinile în sân fără să se lupte pentru reduceri de costuri, analize, dezvoltare, investiții în companii sănătoase, în mediu privat etc.

Băncile la noi trăiesc tot de pe seama statului, că niciodată bancherii nu o vor duce rău într-o țară socialistă dacă știu cum și cu cine să împartă profiturile. Prima casă, obligațiunile guvernamentale, creditele administrației publice, ale regiilor și ale companiilor de stat administrate ineficient, toate acestea sunt surse de venit baban. Să vă dau doar un mic exemplu: Compania de Apă Oltenia, are conturi deschise la toate băncile posibile (mai puțin la ING, unde au închis – pe semne că a venit ordin de la partid). Care companie întreagă la minte plătește comision de administrare și duce în spate conturi aiurea la toate băncile când un cont sau două sunt mai mult de ajuns, ca să nu mai zic că plata cu cardul pe un site poate rezolva peste 50% dintre clienți cu costuri de încasare infime comparativ cu cele bancare. Însă deoarece Compania de Apă are un singur patron – Primăria Craiova, și deoarece e condusă de tovarăși care erau mereu repetenți la matematică și îi doar undeva de eficiența financiară, pentru că dacă au nevoie de bani doar măresc metrul cub de apă, astfel de situații se întâmplă. Nu mai zic de credite. Credeți că o primărie în România când vrea să ia credit se duce și compară ofertele între ele, negociază cu băncile? Nu, se duce la o bancă unde la sucursala locala, directorul sau directoarea “știe cum merg lucurile”. Și astfel, băncile o duc bine oferind credite pentru te miri ce proiecte, că oricum tot ce e la stat e beton la riscuri, deci băncile nu stau să analizeze fezabilitate sau alte prosti pe care le cer creditacului de rând.

Dacă îi pasă deci lui Teodorovici de ROBOR, de ce nu taie din credite, de ce nu taie din obligațiuni, de ce nu taie Prima Casă etc? Numai dacă ar tăia Prima Casă, beneficiile pentru popor ar fi incomensurabile. O scădere a prețului numai cu 10% ar însemna imens calculat la miile de tineri care își cumpără apartament prin acest program. Evident, nu zic să îl taie din prima, că poate să facă poc tot sistemul, poate să reducă treptat, să înăsprească condițiile etc. Dar chiar credeți că lor le pasă de omul de rând? Păi o cădere cu 10% a prețului, înseamnă o cădere a impozitelor și taxelor din achizițiile de imobiliare, deci din start venituri mai puține la buget, ori ei de asta au nevoie, de buget maxim ca să poată să dea pensii și ajutoare sociale la retardați ca să îi voteze. Nu ăla care muncește și e elibigil pentru un credit Prima Casă, nu informaticianul sau inginerul tânăr căsătorit care va plăti mai puțin și care va putea astfel să aibă un trai mai liniștit îi preocupă pe ei, ci să fie bani la buget, dacă se poate, toate profiturile să le înghită ei, ca să poată da pomeni electorale și să poată trage tunuri, cum ar fi kituri anti-cutremuri pentru locatarii din clădirile cu buline roșii, că niște pansamente și o lanternă o să îi ajute pe ăia când o să cadă blocul peste ei.

Două cuvinte în final despre ROBOR. Foarte puțini înțeleg că băncile sunt și ele plătitoare de ROBOR. În dinamica creditării și fluxului de capital al unei bănci, există momente când o bancă o duce mai bine la lichidități pe când alta o duce mai rău. De acea, băncile se împrumută între ele și de aici vine ROBOR-ul. Cei care zic aiurea că băncilor le convine un ROBOR mare pentru că și ele au credite emise și prin urmare câștigă mai mult când e ROBOR-ul mai mare, se înșală amarnic. E ca și cum ai spună că caselor de schimb valutar le convine un curs mai mare. Deloc adevărat, caselor de schimb valutar le convine un flux mai mare, cursul poate să fie oricât, pentru că ele au adaosul (sau marja de profit) relativ fix (reglat teoretic de piața, de costuri, de obiectivele patronului etc).

Similar, băncilor le convine cel mai mult să dea credite multe, la cât mai mulți oameni, ideal cât mai solvabili și într-o economie cât mai solidă, ferită de cât mai multe riscuri. Fie ROBOR mare, fie mic, problema băncilor este când nu au cui să dea credite și când creditele date în trecut încep să facă poc. Evident că nu le convine nici să vină statul să le mărească impozitul peste noapte, dar să nu le plângem de milă că BNR-ul nu va lăsa (din păcate) nicio bancă să pice pe la noi. Cel mai nasol lucru care se poate întâmpla unui bancher, este ca să fie mutat la o altă bancă, iar patronilor, să nu mai facă profit anul următor și să fie nevoiți să vândă banca. Ca să înțelegem sistemul bancar, să ne uităm la companiile de stat, ținute pe linia de plutire din bugetul de la stat. Așa cum companiile aflate pe pierderi la stat nu intra în faliment, ci sunt periodic “salvate”, la fel se întâmplă în sistemul bancar de la noi unde Isărescu garantează supraviețuirea oricarei bănci în orice condiții. Bineînțeles, în condițiile legii, căci cămătăria legalizată este garanția că nu poate fi înghițită de competiție.

În concluzie, nu doresc decât să subliniez că Teodorovici își face datoria să strângă șurubul și să ia cu japca tovărășește din punga altora. Îngrijorarea este însă dacă se va opri aici, sau dacă o dată ce a dat cu gustul de sânge, o să înceapă ca un leu să jupoaie tot ce îi stâ în cale. Azi sunt băncile și telecomurile, dar mâine pot fi producătorii auto, companiile IT, buticarii sau fermierii. Căci bugetul este un sac cu gaură fără fund, unde trebuie strânși cât mai mulți bani pentru a menține pe linia de plutire caritasul măririlor salariale, creșterii aparatului bugetar și al administrației publice, cheltuielilor nesăbuite și dezmățului “investițional”. Din spate vin inflația, cursul și dobânzile. Socialismul are însă și mai multe metode “magice” de prelungire a visării: pe lângă impozite mai există și creșterea datoriei, reglarea prețurilor, naționalizarea unor industrii întregi, etc.

Bine în toată ecuația asta este că tovarășii de la noi sunt obsedați de pensionari și bugetari și nu vor să rezolve mai simplu cumpărând armata și poliția cum fac tovarășii din Venezuela. Sau poate că inevitabil se va ajunge și la noi tot acolo, când cangrenele o să înceapă să sângereze din toate părțile și nu o să mai fie de luat cu japca …

PS: am uitat sa tratez subiectul profitabilitatii sistemului bancar; este o prostie atat de rumegata ca nu ne vad sa ajungem bine; bunaoara, la noi sistemul bancar este atat de slab dezvoltat si incipient incat profiturile realizate nu merita inca eforturile sifonarilor profiturilor prin offshore-uri asa cum fac de exemplu alte tipuri de companii, cum ar fi mall-urile si hypermarket-urile; evident ca acum pe masura ca se va supra-taxa profitul, tenatia transferurilor de profit va intra si in sistemul bancar si nu numai

Prima casă în prăbușire?

Lovitură de teatru pe piaţa imobiliară: Programul ”Prima Casă” a intrat în vizorul FMI. Fondul Monetar avertizează că programul reprezintă un risc la adresa stabilităţii sistemului bancar şi recomandă încetinirea programului, precum şi impunerea unei noi limitări a gradului de îndatorare. ”Salutăm decizia guvernului de a reduce treptat programul ”Prima Casă” * Sursa

Stati linistiti: prima casa nu a murit, prima casa va renaste sub noi haine si noi incaltari, dar cu aceeasi palarie: statul finanteaza creditele ca sa propteze preturile si sa vanda iluzii sclavilor bancilor.

Prima casa este poate cel mai pervers program de mentinere exagerata si peste puterea de cumparare a preturilor imobiliarelor din Romania. Fara Prima Casa, preturile s-ar fi prabusit sau mai bine zis s-ar fi plafonat la un nivel acceptabil pentru salariile romanilor. Insa fara Prima Casa, rechinii imobiliari si sacalii bancari nu af fi facut margini de profit exponentiale comparativ cu ce ar fi insemnat o normalitate si o piata reala a banilor si a imobilelor.

Caci si banul este tot o marfa si pretul lui este dat de cerere si de oferta: fara cererea de la creditele Prima Casa, bancile nu ar fi avut cui sa dea credite – sa nu uitam ca Prima Casa constituie o felie majoritara din placinta totala a creditarii. Statul a proptat insa pretul, oferind pretextul unui ajutor social pentru cei care altfel nu si-ar fi permis o casa. Nu la preturile umflate si proptite insa, caci fara Prima Casa preturile ar fi scazut pana acolo unde oamenii si-ar fi permis sa ia credite si sa cumpere apartamente si fara ajutorul statului. Dar boporul nu intelege si statul este vazut ca un dumnezeu atot-puternic care iti da credit si casa desi fara ajutorul lui ti-ai fi luat oricum si casa si credite mult mai ieftine.

FMI nu face altceva decat sa macane inutil: guvernul si puterea actuala nu au nevoie deocamdata de FMI si nu le pasa ce zice FMI. De altfel, dezmatul creditelor abia a inceput si nenumarate programe similare cu Prima Casa sunt in proiecte. Avem acel exemplu idiot cu credite pentru dezvoltare personala, pentru educatie, blah blah. Tovarasii incearca sa imite si ei schemele folosite de americani pentru a controla vacile necuvantatoare si nestiutoare care se arunca la credit ca pastravul la faina de oase, fara insa sa realizeze ca spre deosebire de americani care tiparesc dolari, noi platim creditele cu aur, petrol si cu munca copiilor care dupa cum am vazut in cazul Greciei, nu vor putea scapa de plata datoriilor pana nu vor plati dobanda la dobanda la dobanda.

Scaderea programului Prima Casa este una contextuala si reprezinta doar o adaptare la niste realitati palpabile: cererea pentru Prima Casa incepe incet sa se evapore deoarece nu prea mai sunt musterii, tot tineretul doritor de case noi inca din primul an de casatorie care are loc de munca cel putin pentru unul dintre cei doi membrii ai familiei si-a pus deja strangul de gat. Prin urmare, e firesc sa taie din Prima Casa si sa pompeze in alte parti unde cererea poate fi stimulata artificial pentru a mai stoarce niscavai seva din blegeala unor piete distorsionate si subdezvoltate.

 

Prima casa, nu chiar primul hop

TRAGEDIE: O banca din Romania a crescut avansul la programul “Prima casa“; de la 5% la 10%. …

Oricat de mult mi-am propus sa ignor sa mai zic ceva despre acest program socialist aberant, mereu apar noi si noi informatii care denota cat de putred si cat de gresit este acest program.

De unde sa incepem? Caci materialul de mai sus ne ofera nenumarate aspecte de subliniat …

Sa incepem mai intai prin a repeta esenta acestui program: o proptire artificiala a pretului imobiliarelor care avantajeaza in primul rand sistemul bancar oferindu-i un mic respiro in urma crizei financiare din 2008 (fara Prima Casa, multe banci nu ar mai fi dat nici un credit, deci no credit, no profit, no cascaval) si in al doilea rand este o taxare ascunsa care aduce beneficii statului. Voi explica dece: fara Prima Casa, pretul pe piata imobiliara a apartamentelor ar fi real (si nu unul pompat) prin prisma costului ridicat al riscurilor si a dobanzilor mai mari. Astfel, si consumul ar fi mult mai redus (cel putin pentru o perioada) si ar trebui sa trecem printr-un soc, in pricipal in domeniul bancar care fiind obligat sa reevalueze asset-urile la pretul pietei, ar trebui o capitalizare si mai mare (deci patronii ar trebui sa aduca si mai multi bani de-acasa decat au fost nevoite de pierderile cauzate de creditele “neperformante”).

Consumul crescut, preturile mari sunt un mare avantaj pentru stat care incaseaza taxe. Nu mai zicem de toate sectoarele proptite indirect prin Prima Casa: constructii, retail, servicii etc.

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne gandim ce s-ar intampla daca nu ar exista Prima Casa: mai putine credite, mai putine apartamente vandute, mai ales noi, mai putine familii care sa se mute in case noi, care sa renoveze noile achizitii, care sa faca contracte noi la curent / internet / gaze / utilitati, care sa isi cumpere perdele, mobila si toate cele.

Bineinteles, un mic soc ar fi si pentru publicul tinta al acestui program care nu ar mai beneficia de credite accesibilie – ar zice promotorii programului. Realitatea este insa ca aceasta defavorizare ar fi de scurta durata, in cele din urma preturile la imobiliare si la credite ajungand atat de jos incat cei care cumpara acum un apartament cu 45.000 EUR l-ar putea cumpara fara Prima Casa casa cu 25.000 EUR deci un pret mult mai mic. Nu doar ca pretul ar fi mai mic, insa bancile nevand cascaval garantat de stat si posibiltiatea sa faca profit fara stres, ar fi nevoite sa reduca si conditiile la creditare si sa ofere si dobanzi mult mai competitive. Bineinteles, nu toate bancile ar mai supravietui fara Prima Casa si mai ales nu toatear mai face profit (din cele care fac acum). Insa “dusul rece” ar trece repede, mai repede decat ai zice peste!

Sa ne intoarcem insa la stirea de mai sus. Asadar, bancile nu pot duce in spate nici macar o parte a garantiilor asumate pana acum de stat. Ne-am imagina ca dupa atat timp de la lansarea acestui program, conditiile in economie sa fie mult mai optimiste incat bancile sa nu se sperie de un mic pas dat inapoi de stat (nesemnificativ dupa parerea mea): scaderea cu 10% a garantiei de la 50% la 40%. Tehnic, programul Prima Casa consta in garantarea creditelor neperformante in procent de 50% de catre stat. O garantie e un cost imens si in mod firesc statul nu are ce sa caute oferind garantii bancilor pentru afacerile lor. Ce stat e ala care isi baga nasul in finante si in imobiliare? Un stat cu inclinatii sau un stat cu un capitalism crony, cum ii spun americanii in care bancherii au atata putere inca sa controleze politicienii sa ii convinga prin scheme complicate care chiar promit beneficii clientilor sa finanteze cu banii statului afacerile lor. Oare care buticar nu i-ar conveni ca atunci cand clientii lui nu au bani, sa vina statul sa ii propune sa garanteze el (statul) pentru clientii faliti, astfel incat buticarul sa poata sa le vanda in continuare produse la pret mare si pe credit, fara riscul ca nu-si va pierde banii.

Asadar, daca fenomenul cresterii avansului nu va fi unul punctul ci si celelalte banci se vor alinia, avem cel mai clar incidiu al instabilitatii economiei Romanesti: bancile nu au incredere ca lucrurile stau mai bine si nu doresc sa preia riscurile creditelor Prima Casa. De fapt, dupa parerea mea, media cresterii avansului va fi un indicator de cata incredere au de fapt bancile in economia romaneasca.

Intorcandu-ne la reportajul de mai sus vedem si cat de mare risc isi asuma statul: daca clienti ai acestui program, in prezent, se imprumuta de la parinti (si prin alte locuri) pentru avans denota cum programul permite creditarea unor oameni iresponsabili care nu realizeaza ce inseamna un credit, ce riscuri presupune si prin urmare putem intelege de ce la prima “incingere” a dobanzilor vom vedea cum creste buba canceroasa din sistemul bancar romanesc. Cu fiecare luna cu care acest program este mentinut, cu atat creste suma de bani pe care statul o va trebui sa o umple din alte parti cand totul va face poc. Evident, pe politicieni nu ii intereseaza datoria nationala, obligatiile asumate de stat si riscurile “preluate” de stat din prostia de a se implica in domenii unde nu are ce sa caute. Singura lor grija va fi de unde sa ia bani sa plateasca salariile si pensiile, asa cum a facut Basescu in 2008. Insa, de data asta vom avea parte de o criza care comparativ cu 2008 ni se va parea foc de paie. Mai ales daca UE incepe programul “Doua UE”, in sensul delimitarii intre “cei care au” si “cei care nu au, dar vor pe degeaba daca s-ar putea”.

Avem asadar un prim client care zice: “cu ajutorul parintilor, strangem usor, usor” . Altul care tocmai a luat zice ca pentru avans “ne-am imprumutat”.

Cu privire la parerea exprimata de “specialist” cum ca bancile prin marirea avansului isi acopera riscurile de “devalorizare” asta e o gluma proasta. Tipa fie a fost prea delicata, fie nu intelege. Riscul care il intereseaza pe banca, este riscul de neplata al clientilor care poate veni din multe motive (dificultati economice, cresterea dobanzii de referinte). Ce risc valutar sa isi acopere banca daca oricum creditul este in lei?! De asemenea, opinia brokerului cum ca aceasta marire este “ca o testare” nu ca o “regula de baza” denota ca agentul imobiliar nu are habar la afaceri si nici la finante. Nicio banca nu face teste de dragul testelor. Ce teste sa faca? Sa vada daca ii vine bine o noua rochie, sa vada daca e mai frumoasa?

Exista totusi o singura explicatie a acestei mariri care ar putea fi pusa pe seama lacomiei perverse a bancilor. E posibil ca multi dintre cei care platesc un avans sa faca credit de consum pentru a strange suma de avans, sau sa puna parintii sau alte rude sa faca un credit de consum. Evident o miscare riscanta – pus de gaz pe foc. Dupa ce ca oricum Prima Casa are suportul statului si conditii preferentiale de calcul a expunerii, deci dupa ce ca este cel mai bun program de creditare la care poate visa o familie saraca in Romania (evident, excluzand o Romanie cu politicieni responsabili si inteligenti in care acest program ar fi incheiat rapid si statul ar sta departe de speculatii imobiliare), deci in aceste conditii, cei care ia credit Prima Casa isi mai pun in carca inca un credit de consum. Nu stiu tehnic cat e de posibil ca aceeasi persoana sa faca credit de consum pentru a lua avansul. Insa daca bancile au observat acest fenomen si vor sa “stimuleze” nitzel creditele de consum si daca din intamplare aceeasi banca are strategia sa recomande ofiterilor de credit sa indrume clientii de Prima Casa ca sa isi indrume parintii sa faca credit de consum tot la ei, cresterea avansului s-ar justifica din acest punct de vedere.

Iata deci cum riscurile statului cresc pe banii nostri si cum in loc ca acest program macar sa fie restrans, statul pompeaza si mai mult. Nu stiu din pacate situatia cu soldul total alocat, dar aceasta reducere cu 10% a garantiei desi este un pas mic, este unul bun. DACA insa este doar un prim pas si un semnal puternic pentru terminarea acestui dezastru de ale carui consecinte nu vom putea scapa.

Ce spune un broker despre Prima Casă

Petrila – Broker de credite: “Fara Prima Casa, pretul apartamentelor ar fi cu 5-10% mai mic…” – conform Video ZF Live.

Este uimitor cum la un ziar care se numeste financiar, basmele imobiliare ale brokerilor de credit sunt propagate si netaxate.

Tare as vrea sa stiu si eu cum intr-o piata in care 90% din credite sunt cele de tip Prima Casa, cum ar creste preturile doar cu 5-10%. E ca si cum ai spune, ca daca rupi 3 picioare la un scaun cu 4 picioare, acesta doar se inclina nitzel …

În sfârşit, Isărescu nu mai vrea prima casă

“Daca nu era prima casa, nu ne puteam lua casa niciodata” – declara ignorant un intervievat. Stirea zilei ar fi ca banii la prima casa pe anul curent se cam termina si de asemenea ca Isarescu trage semnale de alarma cu privire la prima casa pentru ca s-ar cam fi incins intre timp tiparnitele, ruleaza atat de tare incat nici macar Isarescu nu le mai tine in frane.

Spun ca “prima casa” este in esenta si o tiparnita de bani pentru ca prin inlesnirea creditarii, banul este “subventionat” prin increderea si garantia pe care statul o ofera creditacilor. O suta de milioane de lei ar insemna cu totul altceva astazi daca nu ar fi existat prima casa, de exemplu in loc sa insemne 10% din pretul unei garsoniere amarate intr-un cartier marginal, 100 de milioane vechi ar fi insemnat astazi poate 50% din pretul unei garsoniere amarate din acelasi cartier marginal. Despre prima casa am scris cateva zeci de articole si le recomand celor care mai spun prostii de genul “fara prima casa, asa si pe dincolo” fara sa inteleaga mecanismele simple ale pietei si ale subventiilor care proptesc preturile.

Tare ma tem ca banii pentru prima casa nu doar ca vor continua dar vor si creste. Daca nu ma insel, chiar acum o luna doua, erau discutii sa fie lansata “a doua casa”. De altfel regulile programului s-au tot modificat in timp, s-au inlesnit conditiile cu privire la detineri, s-au marit sumele acoperite etc, pas cu pas s-a largit baza pentru ca clientii targetati treptat se epuizau si trebuia o noua categorie de aspiranti la “ninja” (no income no job or assets) sa fie angrenati in hora catre iad care ii va cuprinde pe actualii creditaci care isi fac expunere maxima prin intermediul acestui program si nu se gandesc ca dobanzile nu vor merge la infinit (a se citi 30 de ani) doar in jos. Dar si despre credit am mai vorbit …

Este interesanta insa ingrijorarea lui Isarescu si mie imi produce un “deja vu” cu anii 2007-2008. Dar vom trai si vom vedea. Oricum Isarescu este un ipocrit, el fiind nu doar arhitectul si promotorul acestui program de propteala a pietei imobiliare si salvare a bancilor in detrimentul sperantelor ca preturile imobiliarelor din Romania sa se apropie de salariile oamenilor, ci chiar omul care a incurajat si a garantat bancilor sa se bage in acest program, pentru ca totul va fi bine [1]. Faptul ca Isarescu trage astfel de semnale, FARA SA FACA NIMIC (la urma urmei, oare stabilitatea financiara si a sistemului bancar nu e datoria lui?) mie imi spune un singur lucru: dupa viitoarea criza, Isarescu o sa vina iar sa zica: eu am tras semnale, dar mai mult nu am putut sa fac!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Mugur Isarescu despre Prima Casa: Garantia de stat va fi acordata imediat in caz de neplata a ratelor

Prima casă și la britanici: un program moronic

“Un program moronic”, “o nebunie”, FMI se opune, etc. Asa a fost primita ideea prim-ministrului Osbourne de a lansa si la britanici un program similar cu “prima casa” unde – spre deosebire de la noi – statul va garanta doar 20% din totalul creditului.

Sunt atat scarbit de programul asta “prima casa” incat nici nu mai vreau sa zic nimic, decat sa traduc fragmente dintr-un articol ca sa vedeti cum reactioneaza o presa sanatoasa fata de asemenea aberatii economice si neocomuniste:

Schema prim-ministrului Osbourne de a stimula sectorul de imobiliarele prin garantarea creditelor a fost catalogata “cea mai proasta idee economica in ultimi 30 de ani” de catre un analist economic din Londra. Albert Edwars, care conduce echipa de strategie globala a Societe Generale – culmea, angajat al unei banci! (nota noastra) – a spus ca programul va umfla artificial preturile imobilialelor si va arunca si mai mult tinerele familii in servitori angajati pe viata.

Edwards – un strategist de profil inalt a spus ca schema va propta artificial preturile in piata si va amana corectia acestora la niveluri acceptabile. Cei care cumpara pentru prima data o casa au nevoie de case ieftine nu de disponibilitatea creditarii care va umfla si mai mult preturile. (Sursa)

Dar nu doar Edwards este critic, ci toata lumea, inclusiv GUVERNATORUL BANCII CENTRALE A MARII BRITANII – Mervyn King:

“Inainte de criza noi am avut o piata a creditelor imobiliare destul de sanatoasa, cu oferta si cerere aflata in competitie. La asta trebuie sa ne intoarcem.  […] Nu vrem sa avem ce au americanii, o piata a creditelor imobiliare garantate de stat. Ei incearca acum cu disperare sa scape de asta si nu stiu cum sa o faca.”

Isarescu al nostru insa nici nu spera la o asa mana cereasca pentru bancile care daca nu era programul prima casa si preturile se spargeau drastic pana acolo unde le e nivelul (la 20-30% din maximul bulei), aveam o mare problema. Nu atat afacerile generate de prima casa bancilor au fost marele castig pentru acestea, cat faptul ca preturile au fost mentinute sus artificial si prin urmare activele bancilor nu s-au dezumflat prea mult si nu au fost nevoite sa mai acopere si caderile de aici dupa ce ca si-asa aveau de acoperit gaurile din creditele neperformante. Nici nu imi pot imagina ce s-ar fi intamplat cu bancile daca nu exista prima casa. Pont insa sa fac cateva speculatii:

– cateva banci ar fi fost nevoite sa inchida usile si sa se vanda la altele banci mai serioase si mai eficiente;
– romanii ar fi fost in stare sa cumpere imobiliare la preturi sub jumatate fata de cele actuale;
– piata imobiliara si-ar fi revenit cu adevarat de vreme ce preturile ar fi scazut, lumea ar fi avut si mai multi bani sa cumpere si ar fi inceput sa recapete incredere in economie; cresterea vanzarilor de apartamente ar fi deblocat si constructiile si consumul in general (cine isi cumpara un apartament, cumpara si vopsea, si termopane si becuri, etc)
– multe afaceri mai ales mici si mijlocii ar fi beneficiat de costuri mai mici si prin urmare de eficienta mai buna (preturi mai mici la imobiliare => chirii mai mici la birouri, sedii, etc => costuri mai mici de operare + curaj mai mare pentru cei care vor sa deschida sau sa extinda o afacere).

Fara prima casa, intreaga economie ar fi fost stimulata la o dezvoltare organica asa cum un camp de legume creste spectaculos cand rupi buruienile si uzi cu apa; prin “prima casa” guvernul nu a facut decat sa arunce cu ceva azot si chiar daca la inceput a ajutat putin plantele sa creasca, mai tarziu buruienilor “au supt” tot si soarele prajeste groaznic, prin urmare si “productia” va fi pe masura.

Cata vreme statul intervine artificial in economie, in orice domeniu si nu lasa macar bruma de capitalism pe care o avem sa se dezvolte natural, vom avea parte numai de propteli ineficiente si intazieri indelungate. Multi se jelesc de mostenirea marilor combinate si intreprinderi de stat capusate si distruse de politicienii corupti si camarila de firme cu care vin ei. Marele tun insa in Romania a fost programul prima casa prin care s-a facut cel mai mare rau prin proptirea preturilor la imobiliare si blocarea unei evolutii firesti macar pe piata imobiliara. Reglajul pietei imobiliare ar fi produs unde de soc si in sistemul bancar si ar fi fost facuta putina curatenie si aici. Din pacate, neocomunistii si birocratii de la BNR sunt niste pampalai care le tremura chilotii pe ei de frica ca trebuie sa gandeasca si sa faca fata la orice schimbare si orice volatilitate. Fiind incompetenti si prosti pana la cer, putinii neuroni pe care ii au ii folosesc in construirea mijloacelor de a mentine status-quo-ul (macrostabilitate maxima desi mortala) si argumente care sa justifice actiunile lor (vezi cartoful lui Isarescu si inflatia). Cat despre politicieni, chiar daca i-ar duce capul sa inteleaga ca prima casa e o masura comunista, cata vreme nu ii afecteaza cu nimic si asa vine de la directiune evident ca au votat pentru si vor vota si mai departe si daca s-ar vota primul tractor, a doua casa, prima masina de lux, etc – orice numai sa nu li se taie lor diurnele si nici pensiile ca nu cumva sa ramana fara scaun.

Prima casă 3 – prosteala continuă

Dupa esecul programelor prima casa anterioare – care nu doar ca nu au revitalizat sectoarele si nu au ajutat cu nimic Romania sa iase din criza, dar au tocat si banii care puteau merge pe investitii reale – se vorbeste deja de prima casa 3, inca un tun pentru banci care nu se mai satura sa suga de unde pot. Pentru ca nu am timp de un articol prea elaborat si oricum imi face rau sa discut despre subiectul asta, fiind revoltat de prostia conducatorilor nostri, o sa enumar punctual cateva aspecte.

Despre profitul bancilor

Iata pe scurt ce au facut bancile pana acum ca sa reduca costurile si sa mareasca profiturile:
– au marit dobanzile cat s-a putut ca doar a crescut riscul; dar riscul de ce oare a crescut? cine a facut ca spread-urile romanesti sa creasca pe pietele externe?
– au micsorat salariile angajatilor; au taiat din costuri cum s-ar spune, care de fapt inseama dat afara si taiat salarii;
– au inchis sediile redundante; in perioada de boom al creditelor, bancile au deschis sute de sedii aiurea prin cartiere marginase, doar sa aiba vad, sa fie in calea muncitorului care se intoarce amarat acasa cu autobuzul si sa ii arunce in fata reclame mincinoase despre un viitor stralucit la care poate avea acces rapid, bineinteles doar prin credit ca bula era deja umflata;
– au finantat deficitul statului; strans cu usa de dobanzile mari pe care creditorii din afara le cer guvernului Romaniei speriati de Grecia si de alte tari aflate in curs de faliment (ca si noi de altfel), guvernul nu avea unde sa se indrepte decat spre bancile de la noi; in schimbul mentinerii cursului leului prin tocarea creditului de la FMI, care curs ar da jos instant cu bancile daca ar fi lasat din fraie, bancile finanteaza deifcitul national; pare scarpinare cu mana dreapta la urechea stanga? asa este, in loc sa foloseasca direct banii de la FMI, guvernul “sponzorizeaza” cursul in favoarea bancilor care ar pierde enorm dintr-un curs mai apropiat de realitate; si de ce ajuta statul bancile? pai ca sa nu pice in primul rand si in al doilea rand ca sa poata imprumuta sume mult mai uriase de la banci, pentru ca ce se intampla peste cativa ani la scadenta e treaba opozitiei de acum, ei o sa fie obligati sa faca credite duble la FMI si sa taie si mai adanc in carne;

Care este situatia actuala a bancilor?

Bancile nu prea mai au din ce sa faca profit, ba mai recent a dat peste ei si ordonanta asta cu limitarea cresterilor arbitrare ale comisioanelor. In plus, cresterea rau-platnicilor este agravanta, iar economia este moarta, putine firme mai au curaj sa ia credite si sa plateasca ratele. Desi nu o spun direct, bancherilor le cam tremura chilotii zilele astea si mai ales in iarna aceasta le vor tremura si mai mult.

Ce avantaj au bancile din “prima casa”?

Prin acest gen de programe, statul garanteaza creditul, adica intr-un fel banca imparte riscul cu statul, adica cu noi toti. Daca clientul nu va mai plati, statul va plati din pagube, in functie de procentul garantat. Acum vad ca se discuta de 50% in cazul “prima casa 3”. Din punct de vedere al economiei de piata este ceva aberant implicarea statului in afaceri, din orice punct de vedere am privi.

Un alt avantaj indirect este mentinerea preturilor ridicate in imobiliare, care daca ar scadea, ar afecta grav bancile. Prin usurarea accesului la credite, care mareste cererea si prim urmare impiedica preturile sa scada pana acolo unde le-ar fi locul daca nu ar fi existat bancile care sa le umfle prin acordarea de credite, deci prin marirea numarului de clienti, preturile raman sus, macar ca nu se vinde nimic. Altfel, daca preturile ar scade, ar fi o problema foarte grava pentru banci deoarece s-ar ajunge in punctul in care la oameni nu le-ar mai conveni sa plateasca rate aiurea daca pretul real al locuintelor este mult mai mic chiar decat ce le-a mai ramas lor de platit din creditele luate cu ani in urma. S-ar crea astfel un bolovan care ar da jos inevitabil cu bancile, mai ales ca motoarele economiei nu au pornit ceea ce ar diminua panta de rostogolire al acestui bolovan.

Ce consecinte nefaste are programul prima casa 3?

Ca si programele anterioare gen prima casa, consecintele sunt mentinerea preturilor umflate care cu greu se dezumfla. Asa cum programul rabla a “stimulat” comertul cu masini si a facut preturile la masini sa ramana aproape aceleas ca cele inainte de criza, si in imobiliare este la fel, desi cantitativ, sumele puse in joc nu sunt mari, dar intr-o piata anchilozata in care mai nimic nu se intampla, impactul este semnificativ.

Dar are ceva bun totusi, prima casa?

Da are, pentru banci care fac profit si pentru politicieni care se lauda ca ia masuri anti-criza. Ar mai fi amaratii care se lasa amagiti de aspiratiile de proprietari, amanetandu-si viitorul lor si al copiilor lor. Pentru cei care se simt mai bine cumparand acum la supra-pret, decat sa astepte un an-doi pana cand vor putea cumpara la jumatate de pret, putem spune ca prima casa este un lucru bun, cel putin pe moment. Dar de fapt, mai bine ar spune cei care au luat credite cand erau preturile cele mai umflate, ei pot spune daca se merita sentimentul de a sta in propria casa avand in spate povara unui credit pe care o sa il duci in spate toata viata.

Este revoltatoar jaful la care suntem supusi, mai ales vazand ce fac vecinii nostri de prin est cu banii lor:

Insa unii investitori straini sugerau recent ca, prin oferirea de garantii, statul ar trebui sa incurajeze mai degraba creditele catre marile corporatii, deoarece acestea genereaza cresterea economica.

Spre exemplu, spuneau acestia, Polonia a ales ca creeze facilitati prin care sa incurajeze accesarea fondurilor de catre companiile mari, si a constituit un sistem de garantii pentru aceste tipuri de proiecte.

“Polonia incurajeaza accesarea de fonduri de catre companiile mari, pentru ca ele pot conduce la cresterea competitivitatii tarii, dar Romania a pus accent pe programele pentru IMM-uri”, a declarat recent Michal Gwizda, partener in cadrul firmei de consultanta Accreo Polonia, atragand atentia ca in Romania exista un fond de garantare care se adreseaza intreprinderilor mici si mijlocii (IMM), dar nu si companiilor mari. (Dailybusiness)

Sa ne mai miram de ce noi suntem in criza in timp de Polonia nici nu a intrat in recesiune?

Prima casa … prabusita

Fiscul se pregăteşte să scoată la vânzareîn premieră o locuinţă cumpărată prin programul Prima Casă. Proprietarul nu a mai putut plăti ratele, iar banca a cerut deja ministerului Finanţelor banii înapoi. Adică valoarea creditului neplătit de client.

Conducerea Fondului de Garantare, instituţia care aprobă dosarele de credit înscrise în programul Prima Casă declară că este doar începutul. Numărul celor care vor rămâne fără locuinţe pentru că nu le vor mai putea plăti va ajunge la câteva sute, adică 2-3 procente din totalul împrumuturilor aprobate. (Realitatea)

De citit despre acelasi eveniment:

– Balonul Imobiliar: Casa, dulce casa

http://balonul-imobiliar.blogspot.com/2010/04/casa-dulce-casa.htmlC

De ce “PRIMA CASĂ” nu îi ajută pe români

Desi inca putem vedea ca “prima casa” nu a ajutat prea multi oameni, ci in schimb a oprit (pentru moment) prabusirea pietei imobiliare, sunt inca multi care nu inteleg cu ce anume pacatuieste acest program. Mie imi este clar de ce prima casa nu doar ca nu ajuta oamenii sa dobandeasca o casa, ba chiar face ca preturile sa fie mentinute artificial umflate, oprind astfel mult mai multi oameni macar sa viseze la o casa a lor, dar sa poata sa o dobandeasca. Si oricum, nu prima casa ii va ajuta sa o dobandeasca, ci doar sa acceseze un credit prin care vor putea sa dobandeasca casa peste zeci de ani.

Metaforic privind, prima casa nu e decat un strigat de lebada al bulei inflationiste a preturilor care a facut ca acestea sa sara mult fata de posibilitatile oamenilor de a cumpara. Practic suntem generatia care cumpara apartamentele parintilor la preturi de 35 de ori mai mari decat plateau ei si trebuie sa platim rate la ele 35 de ani pana sa devenim proprietari.

Pornind cu un argument care este cvasi-acceptat, doresc sa dovedesc ca programul prima casa nu face decat sa functioneze impotriva pietei libere, fiind precursorul unei ideologii proaste care nu va face decat sa amane o revenire reala a economiei pe fundamente solide si nu pe credit cum s-a intamplat pana acum. Deci, argumentul principal este ca explozia preturilor nu ar fi existat niciodata daca nu ar fi existat accesul facil la credite. A fost creditarea facila un element pozitiv? Cei care au luat credite cand preturile erau cum erau, pot sa spuna singuri acum cat de bine a fost pentru ei ca BNR a permis bancilor sa dea credite in masura in care au facut-o, fara sa tina cont de ceea ce se intamplase deja in Asia doar cu cativa ani inainte (vezi Criza Financiara Asiatica din 1997). Practic dupa criza asiatica, banii s-au indreptat spre alte economii “emergente”, cum ar fi Europa de Est. Cine crede ca banii au venit in Romania pentru ca economia noastra a progresat si Romania s-a apropiat din ce in ce mai mult de UE, este un naiv. Banii au venit in Romania, pentru ca deja facusera praf Asia.

Dar sa explicam pe scurt Criza Financiara din Asia. Odata cu globalizarea, bancile au avut liber la investitii in toata lumea. Banii pensionarilor americani dar nu doar al lor, “produceau” fiind investiti in economii “emergente”, adica care nu aveau bani si prin urmare erau dispuse sa plateasca rate mari, mult mai mari decat ratele din economiile dezvoltate. Bineinteles investitia producea o oarecare crestere, ceea ce permitea tarilor respective sa plateasca rate mari la credite pentru cativa ani. Daca de exemplu o economie avea rata de crestere de 7-8%, rata care am atins-o si noi in Romania fara a produce mai nimic spre deosebire de asiatici care cat de cat produceau, atunci acea economie putea sustine dezvoltarea pe banii bancilor occidentale. Si cum Asia e mare, bancile si firmele de investitii au dat navala milogindu-se de asiatici, asa cum s-au milogit si de noi, sa le luam creditele.  Asiatici le-au luat creditele, dar la un moment dat investitorii s-au speriat ca cresterea nu va putea fi sustinuta si au inceput sa se retraga masiv, adica sa isi scoata banii din monedele straine in dolari si sa nu mai dea credite. Exact ca la noi, ce s-a intamplat anul trecut si ce se intampla acum. Cand investitorii au inceput sa se retraga, monezile tarilor au picat, preturile imobiliarelor au picat , au revenit cu picioarele pe pamant, economia s-a constrans, salariile au scazut, somajul a crescut si oamenii nu au mai putut sa isi plateasca ratele. Cam cum e si pe la noi, dar noi suntem in UE si nu ne puteau lasa balta ca pe Indonezieni unde s-a lasat cu lupte de strada si cu anarhie generalizata. Odata cu “default”-ul, adica falimentul la toate nivelurilor, bancile si investitorii sunt acum proprietarii de facto ai tarilor respective. Resursele, terenurile, casele, fabricile, firmele, totul. Tot ce era ipotecat este acum detinut de banci, ca si in Romania de fapt unde daca bancile ar incepe acum sa scoata la licitatie toate imobiliarele celor care au intarziat mai mult de 3 luni sa plateasca rata (cum este normal), preturile s-ar prabusi si bancile ar fi nevoite sa aduca bani de acasa ca sa poata functiona, conform reglementarilor BNR. Prin urmare, bancile “restructureaza” creditele, adica se fac ca ploua cand oamenii nu platesc si nu scot la licitatie in masa bunurile ipotecate, in speranta ca se vor intampla minuni.

Cum minune este si programul asta, “prima casa”, prin care guvernul pretinde ca ajuta oamenii sa isi poata implini visul de a fi proprietari. Din pacate oamenii nu realizeaza ca ar fi mai corect ca sa cumpere casa cu banii lor, ar fi mai profitabil sa puna banii in banca si sa castige la dobanzi pana cand preturile ar reveni la un nivel acceptabil, un nivel firesc, in care o casa nu este un vis si nu va fi nevoie sa muncesti la greu toata viata ca sa poti plati ratele enorme la credite ba chiar sa lasi si copiilor mostenire aceste credite. Nu putini sunt cei care au facut credite (si) imobiliare aducand adeverinte de salarii false si bazandu-se pe salariile tuturor din familie. Astfel, daca guvernul nu ar sustine artificial pretul caselor si ar lasa piata libera si preturile sa se regleze singure acolo unde oamenii ar putea sa le sustina, pentru oameni ar fi mult mai bine decat sa se bazeze pe garantiile si ajutorul guvernului. Este adevarat ca poate multi nu si-ar permite prea curand sa cumpere o casa, desi preturile incepusera sa cada destul de frumos, ajustarea se facea in mod firesc, bula asa cum se umflase, asa se dezumfla. Insa chiar daca acest vis nu s-ar intampla prea curand, pentru majoritatea oamenilor, a cumpara un apartament la 10.000$ cat era prin anii ’90, tine de domeniul SF. Din pacate, prin interventia guvernului, aceasta nu va fi posibil, va trebui ca criza sa taie si mai adanc in buzunarele oamenilor si mai ales ca mintile oamenilor sa fie eliberate de propaganda oficiala pentru ca preturile sa poata sa revina acolo de unde au plecat.

Alte articole despre prima casa:

Prima casa” – surata imprumutului de la FMI
Capcanele programului “Prima casa”
Prima casa nu e acasa

“Prima Casă” – un eşec jenant al actualei (sau trecutei) guvernări

“Prima Casă” nu a reuşit să impulsioneze, aşa cum sperau unii, piaţa imobiliară.

Guvernul nostru a acordat aşadar garanţii de jumătate de miliard de euro pentru nişte chestii cu o valoare incertă. Piaţa a continuat să cadă. “Prima Casă” nu a reuşit să impulsioneze cererea, în schimb le-a făcut pe bănci să-şi canibalizeze produsele de creditare – ceea ce probabil a şi contat în decizia unora de a renunţa la “Prima Casă” şi de a continua să ofere credite pe cont propriu, cu dobânzi mai mari dar în condiţii mai sănătoase, pentru cine s-o (mai) găsi.

Citeste tot pe Balonul imobiliar

1 2 3 20