Polonia, Ungaria și Cehia au ieșit din UE?

Un mare semn de întrebare se ridică cu privire la interdicția survolului lui Rogozin deasupra României. Conform relatărilor din presă, motivul oficial este că “Vicepremierul rus are interdicţie de zbor, în spaţiul Uniunii Europene. Sancţiunea a fost impusă, după anexarea Crimeei de către Rusia şi implicarea Moscovei, în conflictul armat din Donbas, estul Ucrainei. ” (sursa: Digi24)

Conform site-ului flightradar și a știrilor din presă, înainte de a intra în România, avionul trecuse deja prin spațiul aerian al altor 3 state: Polonia, Slovacia și Ungaria. Toate membre UE!

Vine firesc deci întrebarea: DE CE CELELALTE STATE MEMBRE UE NU AU INTERZIS ZBORUL?

Pe cât de firească întrebarea, pe atât de complet a fost ignorată în presa noastră. Mi-aș dori să mă înșel, dar nimeni nu a pus întrebarea asta ministrului sau altor oficialități, fie de a noi, fie din statele respective.

Dacă în cazul Ungariei i-am putea bănui pe unguri că ignoră acordurile UE, ce putem spune despre Polonia care se pregătește de războiul cu Rusia mai intens decât România deși din motive strategice nu dorește să fie prima țară atacată și prin urmare încă nu a acceptat instalarea scutului anti-rachetă similar celui de la Deveselu?

Un posibil răspuns ar fi poate faptul că la toți ceilalți (polonezi, slovaci și unguri), piloții rușii au mințit și nu au recunoscut că au la bord persoane aflate pe lista neagră. Caz în care, puteau să mintă și la noi și treceau fără probleme. Dacă nu au făcut-o a fost clar o provocare. Îi ardea însă lui Rogozin de atâta efort doar pentru o provocare fără un final prea clar, doar ca să aibă prilejul să ne mai facă încă o dată ticăloși și să ne amenințe? Dacă da, e infantil. Dar mă indoiesc.

O altă variantă ar fi că toate celelalte țări nu au avut cohonesc ca să-l întoarcă din drum pe Rogozin. Sincer mă îndoiesc că ai noștri au mai mulți cohones ca polonezii cel puțin care au o râcă mult mai recentă cu rușii care se pare că au cam dat jos cu avionul în care se afla întreaga conducere a țării. Ancheta polonezilor a fost finalizată cu acuze la adresa rușilor și cer extrădarea controlorilor de zbor. Nu sunt la curent cum a evoluat situația respectivă însă cert este că polonezii probabil îi urăsc pe ruși mai mult ca noi și își permit să-o provoace mai mult ca noi, având și cu ce.

Nu putem exclude nici varianta întâmplării: s-a nimerit ca tocmai la noi să fie întrebați piloții, la tercerea peste celelalte țări poate că procedurile au fost altele și efectiv nu s-a pus întrebarea sau nu a fost cazul. Aceast scenariu este de departe cel mai puțin probabil, nefiind prima dată când Rogozin are această problemă cu noi. Ar fi util să știm însă dacă cumva Rogozin mai are precedente în sensul să mai fi trecut prin alte tări membre UE în afara României. Ar fi chiar extrem de interesant dacă aflăm că România e mai catolică decât papa și de fapt Rogozin a zburat în multe alte țări. Caz în care chiar s-ar merita să ne punem și noi întrebarea ce le-a venit alor noștri să îl flituiască. Faptul că ne-a adus injurii nu este ceva ieșit din comun pentru un rus, Rogozin știm că nu este deloc diplomat.

În final, aș mai pune pe tavă un scenariu: interdicția a venit de la americani și a venit către toate țările însă doar românii i-au dat curs. De departe România este cel mai “ascultător” dintre minionii Imperiului, pe-atât de ascultător pe cât de naiv.

Politico face un scurt comentariu cu privire la “inforcement-ul” interdicției: “Western nations have often taken an inconsistent approach to enforcing sanctions, with some Russian officials permitted to travel on government-related business.” (sursa: Politico)

Indiferent de răspunsul adevărat, nu putem să nu ne punem întrebarea: mai este UE o Uniune? Dar NATO, mai este o alianță?

Între timp:

Ungaria lui Orban – adevăratul tigru al Europei de Est

In 2012 intr-un articol intitulat “UNGARIA – MIRACOLUL EUROESTIC?” ziceam:

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o”

Acum, europenii au un nou motiv sa il invidieze pe Orban: este primul lider european invitat de Trump la Washington. Evident ca papagalii din presa vor da conotatii tendentioase acestui fapt.

Ce citem acum o saptamana in EVZ?

Ungaria – noul PARADIS fiscal al Europei. Viktor Orban introduce CELE MAI MICI impozite din UE

Ciolos & co, precum si partidele se dau peste cap cu masuri care de mai care mai fantasmagorice in loc sa se uite la Orban si sa copieze macar cateva miscari ale acestui geniu care a trecut Ungaria printr-o situatie mult mai grea ca Romania daca ne uitam la parametrii, mentinand totusi nivelul de trai cu mult peste Romania. As aminti aici doar rezolvarea precoce, cat de cat corecta (nu ca la noi) si fara povara pentru cei afectati a chestiuni creditelor in franci francezi.

Dupa alegerea lui Trump am scris un articol in care mi-am aratat dezamagirea pentru felul in care au reactionat presedintele si prim-ministrul la alegerea lui Trump, cu niste mesaje jalnice de slugi proaste si jalnice:

Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera (sursa)

Orban in schimb, si-a furat o invitatie de la Trump cu un banal mesaj pe Facebook:

‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail

Iata si stirea actuala din care aflam ca Orban urmeaza sa mearga la Washington:

”El (Donald Trump, n.red.) m-a invitat la Washington, iar eu i-am spus că nu am fost acolo de mult timp pentru că mereu sunt considerat oaia cea neagră. A râs şi a spus că acelaşi lucru se spune şi despre el”, a adăugat Viktor Orban. (sursa)

PS: am uitat sa mentionez: Ungaria este membru deplin al UE si NATO cu aceleasi drepturi si avantaje ca si Romania, ba chiar cu drepturi mai multe, fiind membra Schengen

După cum spuneam … despre Ungaria

De-a lungul anilor am scris mai multe articole despre Ungaria (vezi lista) dintre care probabil cel mai pe larg ar fi Ungaria – miracolul euroestic? in care ziceam asa:

Dincolo de gargara din presa mainstream legata de “dictatorul” Orban si de bascalia ieftina la adresa Ungariei cum ca aceasta nu prea se “aliniaza” la politicile UE, incet-incet Ungaria isi vede de treaba si merge inainte.

Apoi, atrageam atentia ca:

Sub acuzele de “nationalizare a bancii nationale” se afla de fapt spaima europenilor ca ungurii incearca sa controleze singuri sistemul bancar asa cum vor si nu BCE-ul, adica oarecum ungurii dau inapoi pe calea cedarii totale a suveranitatii si a predarii bancii nationale in mainile lui Van RomPuy. Imaginati-va ce ar insemna la noi ca Isarescu sa raspunda in fata poporului roman si a alesilor acestora prin vot si nu in fata prietenilor lui de la BCE sau de la CFR sau Bilderberg. Strigator la cer, nu? Auzi ce crima, sa incerci sa nationalizezi banca nationala. Nu vi se pare penibil ca inca banca asta care reglementeaza treburile mai poarta numele de “national” cand de fapt ei dau raportul in alta parte si urmaresc alte scopuri?

In final concluzionam:

Una peste alta, o reusita a Ungariei ar fi intr-adevar o lovitura sub centura pentru establishmentul european actual deoarece ar dovedi ca tari mici, fara nici un cuvant de spus la nivel european, fara nici un ajutor de la finantele mondiale, ostracizate si aratate cu degetul de presa, ba chiar trecute pe lista tarilor teroriste [2] au reusit sa iese primele din criza. Iar aceste tari sunt Islanda si Ungaria. Turcia nu se pune ca oricum nu e in UE, ei au iesit din criza doar pentru ca nu au avut povara Comisiei Europene si a troicai care a incercat o lovitura de stat pan-europeana plasand bancherii de la Goldman Sacs la conducerea mai multor guverne aflate “in criza”.

Astazi (3 APRILIE 2014) ce citesc in Ziarul Financiar?

Ungaria orbaniană s-a transformat dintr-o „rablă cu pană la o roată“ într-o „maşină rapidă de curse“

Buna-dimineata, prieteni de la ZF si felicitari pentru traducere! Nu era totusi nevoie sa ajunga The Economist sa va informeze de niste realitati deloc complicate, ba chiar la o aruncatura de băț de granita noastra. As avea totusi o mentiune: Ungaria a fost mereu o masina de curse doar ca au incercat politaii europeni sa o opreasca ilegal, de ciuda ca ei merg in Dacii. Nu va recunoaste asta insa The Economist si nici ZF.

Ungaria are o economie în creştere şi mai sănătoasă ca a altor ţări europene, cu şomaj şi datorie publică în scădere, cu deficit bugetar sub control, în care consumatorii şi companiile, mai ales cele locale, au încredere şi care este văzută bine de agenţiile mari de rating.
Dobânzile au coborât, TVA la carne a scăzut, la fel şi taxele pe venit şi factura la utilităţi, iar salariile profesorilor s-au majorat cu peste 30% anul trecut.

Ungaria s-a transformat dintr-o „rablă cu pană la o roată“ într-o „maşină rapidă de curse“, o ţară „eliberată de Goliaţii de pe piaţa financiară“ şi de „îmbrăţişarea ajutătoare a FMI“ şi reîntoarsă pe calea creştinismului.

Aceasta este Ungaria – planeta Orban, după cum a fost botezată de The Economist – descrisă la ştiri şi de premierul Viktor Orban înaintea alegerilor generale de duminică. Planeta are însă şi o faţă întunecată.

Merita citit articolul, mai ales de guvernanti. Ah si apropos de Troika: in Spania, protestele continua …. In Grecia au inceput sa le interzica! Si astia vorbesc de “fata intunecata” a Ungariei. Carcotasii cauta nod in papura la toti cei care reusesc prin forte proprii, doar “aliniatii” sunt curati ca lacrima si au doar fete “luminoase”. UE nu are nici o fata intunecata?!

Val de insolvențe în Spania, pompare de bani în firme în Ungaria

Peste 2500 de firme spaniole au intrat in insolventa in primele trei luni ale anului, cu 45% mai multe ca anul trecut in aceeasi perioada (cf Reuters). Din cauza caderii economice dar mai ales a lipsei creditarii datorata situatiei dificile in care se afla bancile, peste 28.000 de firme spaniole au picat in criza. Somajul a ajuns la peste 25%, in conditiile in care Spania nici nu s-a apucat sa implementeze in totalitate cerintele de austeritate conditionate de Troika pentru ajutorul deja primit pentru salvarea sistemului bancar spaniol. In aceste conditii, va fi foarte interesant de vazut cum va reactiona troika la neindeplinirea cerintelor din partea Spaniei.

Intre timp, prin alte parti, cum ar fi Ungaria, pentru a salva companiile de la faliment, avand in vedere lipsa creditarii, guvernul intervine si impinge din spate banca nationala ca sa ajute firmele. In timp ce in Romania guvernul pompeaza creditul de la FMI in oferirea de lichiditate pentru banci si in mentinerea cursului valutar, Ungaria pompeaza peste 2 miliarde de euro in sustinerea afacerilor (sursa). De unde or avea ungurii astia bani, nu mai intelegem, ca ei nici nu vor sa auda de FMI care nu prea poate face altceva decat sa maraie neputincios. De Troika ce sa mai zicem, ca europenii si-asa au ei destule probleme ca sa le mai pese de Ungaria. Dar ce sa le mai tot zica si europenii ungurilor, ca de cand i-au tot acuzat de ingerinta guvernului in Banca Nationala, moda s-a extins deja si la japonezi care i-au trasat guvernatorului si “target” de … inflatie.

Dar interventionismul nu e atat de blamat nici in UE – poate decat daca e aplicat de colonii care nu au voie sa consume aiurea banii in alte directii decat salvarea bancilor. In Spania, pentru a mai da oleaca in cap bondurilor guvernului, guvernul s-a gandit sa foloseasca banii pensionarilor (fondurile de pensii ale statului) ca sa cumpere oglibatiuni si sa intervina astfel de piata, neavand o banca nationala independenta cum au (oarecum) americanii ca sa centreze si sa dea cu capul singuri. Daca asta nu se numeste interventionism, ce se numeste?

Din fericire insa ungurii nu au apucat sa treaca la euro si prin urmare mai au o banca nationala care poate sa finanteze economia reala. Marele semn de intrebare este daca banca centrala a Ungariei va gasi calea de mijloc si va pompa banii exact unde trebuie nu aiurea cum de exemplu s-a intamplat in Romania prin programele gen “prima casa” sau “rabla” care nu au facut decat sa propteasca preturile la imobiliare pentru a ajuta bancile sa isi mentina activele la un nivel cat mai ridicat respectiv sa sprijine importatorii de masini scumpe care altfel intrau nasol la apa. Ar fi de mentionat ca si pe la noi s-a incercat programul Kogalniceanu care s-a dovedit insa o mare tzeapa pentru cei care au crezut ca guvernul chiar poate ajuta IMM-urile in Romania.

Din nou despre Ungaria (cu cifre)

Am mai scris despre Ungaria in luna Mai 2012 in articolul “Ungaria – miracolul euroestic?” unde am atras atentia asupra unor aspecte:

Unde ne aflam noi acum, la ce ne-a folosit ajutorul de la FMI, la ce ne-au folosit taierile de salarii si pensii si maririle stupide de TVA care au taiat micul avant economic pe care il dobandisem? Nicaieri. Ne-a crescut rata de indatorare, pierdem astfel si singurul avantaj pe care il aveam, si cand o sa ajungem si noi la 70% indatorare din PIB cat au ungurii, sa vezi atunci taieri si austeritate! O sa mai radem atunci ca prostii de unguri? Ei macar ca nu s-au dus la FMI sa se milogeasca si chiar daca incearca acum, totusi au luat niste masuri economice sanatoase, chiar daca si-au facut o “imagine” proasta in ochii europenilor, insa in cele din urma fundamentele economice vor vobi. Cand Ungaria isi va reveni incet-incet si cand toata europa va alerga in fuga la FMI ca sa o scoata din belea, atunci vom vedea cine sta mai bine si cine a luptat cu adevarat cu criza.

Azi a aparut un articol in Ziarul Financiar in care putem vedea si cateva cifre precum si o scurta comparatie a masurilor anticriza luate de cele doua tari si a rezultatelor acestora. Va recomand articolul mai ales pentru ca descrie mai bine ce am vrut eu sa fac dar nu m-am priceput prea bine, neurmarind prea interesat de-a lungul anilor masurile anti-criza ale ungurilor ci doar auzind despre ele tangential de la diversi analisti americani care erau surprinsi de curajul si inovativitatea ungurilor in lupta cu bancherii. Caci la urma urmei, in cele din urma, la nivel global, criza asta nu este altceva decat o lupta intre oamenii care muncesc si oamenii care tiparesc bani si joaca poker cu ei si cu vietile a miliarde de oameni, adica bancherii.

Nu as dori sa ma opresc decat asupra unor indicatori:

rata somajului: eu nu cred nici pe departe ca la noi rata somajului este de doar 7,4%; este fara indoaila o cifra masluita; un simplu argument este numarul total de oameni la care se calculeaza, care conform referendumului este cu mult mai mic decat cel luat in calcule; instant cand se va oficializa referendumul si se vor reface calculele, vom vedea nenumarate emisiuni TV care vor dezbate problema somajului deoarece este evident ca acesta este mai mare; dar chiar si asa, un somaj mare inseamna reforme economice mai profunde, care la noi inca nu au inceput; un somaj de 10% nu este o tragedie, ungurii nu stau extrem de prost cu 10,9%, comparativ cu grecii sau spaniolii care sar de 30%;

datoria publica: de departe indicatorul care arata cel mai clar dezastrul economiei romanesti si calea prapastioasa pe care am fost angajati; sa ai in 2008 datorie publica de 13% si sa ajungi in 2011 la 33% FARA SA FACI NICI O REFORMA A STATULUI este strigator la cer; alte tari ar fi invidioase tare pe noi chiar si pentru acesti 33%, problema principala este ca daca ungurii au rezistat la 80% si investitorii inca au incredere sa le dea bani dupa ce ei flituiesc FMI-ul – chiar daca acestia sunt la un cost putin mai mare ca noi – este un semn de putere economica. Romania nu va avea sansa sa treaca nici de 50% deoarece instant costul imprumutarii va creste, tocmai pentru ca economia romaneasca are randament prost, si investitorii nu dau doi bani pe sansa noastra de a le returna banii; la 33% stam inca bine, deoarece numai cu minele de aur si cu Hidroelectrica ne-am plati datoria, cand FMI si BCE ne vor pune pistolul la tampla. Dar cu cat sare in sus procentul de indatorare, cu atat sare si pretul banilor. Din toate aceste aspecte negative, cel mai tragic mi se pare faptul ca s-a accelerat din ce in ce ritmul de indatorare si ca banii s-au dus pe apa sambetei; si inca ceva: din 2009 derapajul datoriei Ungariei a fost de 1% pe cand al nostru de 10 ori mai mare

deficitul bugetar: aici se vede reforma adevarata, cand statul consuma mai putin decat primeste ; aici se vede ca in Ungaria nu se maresc salarii aiurea peste veniturile statului, nu se trag tunuri aiurea cu proiecte inutile, nu se sifoneaza profiturile de la companiile de stat si multe alte lucruri; la ce ne-a folosit noua taierea salariilor daca s-au marit “investitiile” si acum la ce ne foloseste “reintregirea” salariilor daca noul regim flamand fiind de atatia ani incepe si el sa “investeasca”?

Iata deci oarece material pentru toti “analistii” care isi bat joc de Ungaria si pentru toti politicienii care radeau de unguri si se felicitau ca ei nu au dus Romania intr-o asemenea situatie sa fie oaia neagra a Europei. Asta era valabil acum o luna, intre timp vom fi probabil berbecul negru al Europei si vom avea si o economie prapadita. Nu va fi mult pana ce romanii vor merge la munca in Ungaria si ungurii vor incepe sa cumpere teren, afaceri si resursele productive care vor mai fi ramas pe la noi.

 

 

Ungaria – miracolul euroestic?

Dincolo de gargara din presa mainstream legata de “dictatorul” Orban si de bascalia ieftina la adresa Ungariei cum ca aceasta nu prea se “aliniaza” la politicile UE, incet-incet Ungaria isi vede de treaba si merge inainte.

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o.

Nu doresc sa comentez situatia politica si economica a Ungariei. Evident ca lucrurile nu sunt roze pentru ca o asa criza nu se rezolva peste noapte, oricat de multe “medicamente” am lua. O gripa crunta are nevoie de timp ca sa se vindece. Diferenta intre noi si unguri este ca in timp ce ei au trecut pe antibiotice noi luam ceai de musetel. Sa ma explic.

Spre deosebire de Romania care s-a imprumutat la FMI pentru a pompa fonduri in sistemul bancar, Ungaria a ales sa le mareasca taxele la bancheri, ba chiar a introdus o mica taxa de 0.1% pe tranzactiile financiare aplicabila doar institutiilor financiare, asa-zisa taxa “Robin Hood” pe care europenii se codesc inca de la inceputul crizei daca sa o bage sau nu si care ar fi rezolvat pana acum problema taierilor si a austeritatii. La trilioanele de tranzactii financiare care au loc zilnic si care stimuleaza speculatiile si maresc volatilitatea, o taxa de 1% nu doar ca ar fi adus niste sume frumusele la buget si ar fi facut inutile mare parte din masurile de austeritate, dar ar fi taiat mai ales din elanul marilor speculatori, “the big 6”, cele 6 mari banci americane care detin peste 80% din piata si care au acces nelimitat la creditare de la Fed la dobanzi aproape de 0%. Cu banii imprumutati de la Fed, bancile pot sa speculeze pe piata forex si sa castige astfel fara stres sume imense [1]. O taxa de 1% ar aduce macar o parte din acest profituri la stat.

Dar nu doar asupra sistemului financiar si-au indreptat atentia ungurii ci si asupra bogatasilor. Astfel, principala directie de taxare spre care s-au indreptat guvernantii ungari au fost sectoarele profitabile: retail-ul, energia si telecomunicatiile. Asadar, in timp ce la noi furnizorii de energie electrica, gaze si marile companii din telecom fac profituri uriase nestingheriti si in timp ce Petrom plateste redevente infime si raporteaza profituri record, medicii fug in strainatate, bugetarii fac foamea iar pensionarii sufera aiurea pentru ca nu au bani de medicamente. E criza, ni se spunem, asta e. Nu si la unguri. Cu toate problemele mari, in ciuda dificultatilor, inca ungurii traiesc mai bine ca noi si taxarea cade mai ales pe umarul celor puternici si celor care au de unde.

Dar cel putin, suferinta ungurilor are un sens. Rezultatele abordarii lor nu vor inceta sa se vada. Deja deficitul este mentinut sub control si balanta externa este nu doar pe un trend crescator dar a ajuns chiar la sume frumusele: 700 milioane euro in luna martie, adica aproape de cat avem noi pe minus. Deci ungurii au vandut in luna martie in afara cu 1,7 miliarde euro mai mult ca noi. Si asta fara “investitii” si fara “ingrasaminte”, adica fara ajutorul FMI-ului si cu toate problemele de creditare pe care le au pe piata externa datorita spaimei pe care o au bancherii fata de atitudinea lui Orban.

Sub acuzele de “nationalizare a bancii nationale” se afla de fapt spaima europenilor ca ungurii incearca sa controleze singuri sistemul bancar asa cum vor si nu BCE-ul, adica oarecum ungurii dau inapoi pe calea cedarii totale a suveranitatii si a predarii bancii nationale in mainile lui Van RomPuy. Imaginati-va ce ar insemna la noi ca Isarescu sa raspunda in fata poporului roman si a alesilor acestora prin vot si nu in fata prietenilor lui de la BCE sau de la CFR sau Bilderberg. Strigator la cer, nu? Auzi ce crima, sa incerci sa nationalizezi banca nationala. Nu vi se pare penibil ca inca banca asta care reglementeaza treburile mai poarta numele de “national” cand de fapt ei dau raportul in alta parte si urmaresc alte scopuri?

Unde ne aflam noi acum, la ce ne-a folosit ajutorul de la FMI, la ce ne-au folosit taierile de salarii si pensii si maririle stupide de TVA care au taiat micul avant economic pe care il dobandisem? Nicaieri. Ne-a crescut rata de indatorare, pierdem astfel si singurul avantaj pe care il aveam, si cand o sa ajungem si noi la 70% indatorare din PIB cat au ungurii, sa vezi atunci taieri si austeritate! O sa mai radem atunci ca prostii de unguri? Ei macar ca nu s-au dus la FMI sa se milogeasca si chiar daca incearca acum, totusi au luat niste masuri economice sanatoase, chiar daca si-au facut o “imagine” proasta in ochii europenilor, insa in cele din urma fundamentele economice vor vobi. Cand Ungaria isi va reveni incet-incet si cand toata europa va alerga in fuga la FMI ca sa o scoata din belea, atunci vom vedea cine sta mai bine si cine a luptat cu adevarat cu criza.

Ce inca mi se pare penibil, cum de toata presa, inclusiv presa de specialitate externa, sunt atat de setati pe cateva canale de propaganda ieftina si intelegere subtire a economiei incat de fiecare data cand apare vreun indicator pozitiv in Ungaria se mira ca prostii si nu isi explica ce se intampla. Iata doar un exemplu recent, nu mai dau exemple din anul trecut cand revenirea economica a Ungariei “a uimit” si pe-atunci pe toata lumea.

Asadar, Bloomberg titreaza recent: “productia industriala a Ungariei a crescut neasteptat in martie“. Vai, ce mirare, ungurii au produs mai multe masini decat ne asteptam!

Una peste alta, o reusita a Ungariei ar fi intr-adevar o lovitura sub centura pentru establishmentul european actual deoarece ar dovedi ca tari mici, fara nici un cuvant de spus la nivel european, fara nici un ajutor de la finantele mondiale, ostracizate si aratate cu degetul de presa, ba chiar trecute pe lista tarilor teroriste [2] au reusit sa iese primele din criza. Iar aceste tari sunt Islanda si Ungaria. Turcia nu se pune ca oricum nu e in UE, ei au iesit din criza doar pentru ca nu au avut povara Comisiei Europene si a troicai care a incercat o lovitura de stat pan-europeana plasand bancherii de la Goldman Sacs la conducerea mai multor guverne aflate “in criza”.

[1] Goldman Sachs Records 2.1 Billion Dollars in 2012 Q1 Profits

[2] Marea Britanie a trecut Islanda in randul tarilor teroriste pentru ca nu a platit datoriile bancherilor:

When the bulk of our banking system collapsed in the space of a few days in October and the British placed a fellow NATO member on a list together with the most notorious terrorists on the planet – a list that included not only Landsbanki but also the Republic of Iceland – it was no wonder that foreign exchange activity between Iceland and other nations should be utterly paralysed. (sursa: Wikipedia)

De ce nu dă România înainte?

Se pune mai întâi întrebarea ce înseamnă “înainte”. Voi detalia mai mult sau mai puțin direct…

Problema ramânerii în urmă și necesitatea “recuperării” terenului sunt o chestiune veche pentru țărișoara noastră. Putem face câteva exemplificării ale rămânerii în urmă, la ce ne referim. E îndeajuns însă să folosim expresia generică “nivel de trai” pentru a nu ne complica prea mult.

Reformulată întrebarea, aceasta ar putea suna așa: de ce nu crește nivelul de trai al românilor și suntem mereu în urmă.

Vorbind despre nivelul de trai, trebuie totuși să recunoaștem că acesta a crescut dacă privim la nivel istoric (pe ultimii 20 ani, de exemplu). Dar, întrebarea nu este de ce nivelul nu crește, ci de ce nu crește în același ritm cu al altora și noi rămânem mereu la coadă?

Când ne comparăm, prima pornire, și de bun simț este să ne comparăm cu vecinii. Este cumva firesc, deși este apanajul unei gândiri limitate, fără viziune și fără aspirații prea mari. Compararea “cu vecinii” la nivel de țară este similară cu comparația cu vecinul de bloc. Bunăoară, dacă avem o mașină mai proastă ca a vecinului, simțim nevoia să vedem care mai sunt dobânzile la credite pentru a încerca “un upgrade”, și vice-versa, dacă avem o mașină mai bună ca a vecinului, simțim satisfacție și avem o imagine foarte bună despre noi. Cel mai tare din parcare însă poate fi un Matiz într-o parcare de trabanturi, dar dacă vine un Tesla în acea parcare, toata stima de sine a deținătorului Matizului dispare instant.

Comparația cu vecinii mai suportă încă o notă: cu care vecini să ne comparăm: cu cei apropiați, cu cei apropiați și vecinii lor sau și cu cei din același bloc economic din care facem parte? Tendința la noi este să ne comparăm cu fostele țări comuniste și “partenerul” nostru permanent este Bulgaria. Evident că orice comparație este una subiectivă și oricine poate realiza o comparație pe un anume indicator, cu o anumită țară, ca să demonstreze ce dorește. De exemplu, Viorica compara creșterea PIB-ului nostru cu al Germaniei, cum că noi am avut un procent mai mare ca nemții. Evident, orice comparație cu Germania este penibilă, din orice punct de vedere și chiar în contex propagandistic, denota o prostie crunta, pentru ca realitatea oricum contrazice total cifrele și face irelevantă comparația. Cu greu cred că s-a umfat cineva în pene în urma acestei comparații, oricât de nepriceput, necunoscător și spălat pe creier de mașinăria de propagandă a partidului ar fi.

Fie că folosim vecinii apropiați, fie pe cei mai puțin apropiați, situația este complexa și variată și în funcție de ce putem scoate în evidență – că ne e mai bine sau că ne e mai rău, avem de unde alege. Bunăoară, dacă vrem să spunem că o ducem bine și că dăm înainte, putem arăta înspre ucrainieni sau spre sârbi (deși nu știu cât de mult suntem la nivel de trai peste sârbi). Dacă vrem să demonstrăm că suntem mult rămași în urmă, putem compara salariul mediu din România cu cel din Ungaria (sau alți indicatori), sau de ce nu din alte țări, poate una similară ca populație și suprafață cu noi – Polonia.

Să trecem acum la un alt aspect. Inevitabil, cel puțin generația mea, a fost îndoctrinată că noi românii am rămas în urmă din cauza geografiei, că am fost plasați la marginea imperiilor, blah, blah. Unii merg până acolo chiar să afirme că poporul român este o minune că a supraviețuit la marginea imperiilor, deși probabil la fel se gândesc toți, mai puțin ungurii care au făcut parte dintr-un imperiu și pentru ei trecutul nu este unul al supraviețuirii ci unul al cuceririlor și dominației asupra altor nații. Cei care caută însă explicații în istoria geopolitică pentru starea noastră actuala greșesc în mare parte: istoria este rezultatul acțiunii popoarelor, nu acțiunea popoarelor este determinată de istorie. Adică, de acord că sunt momente în istorie când geopolitica contează, dar dacă e să fim realiști, geopolitica este tot o rezultantă. Pe scurt și pe șleau spus: atât am putut, atât am dat noi de-a lungul istoriei. Nu faptul că am avut imperii în jurul nostru a fost cauza “rămânerilor în urmă” ci faptul că nu am fost îndeajuns de puternici pentru a forma noi un imperiu și a-i domina pe alții. Sunt sigur că la o asemenea afirmație, probabil profesoarei mele de istorie – o naționalistă care mi-a băgat multe “plăcinte” în cap – i s-ar fi ridicat părul în cap. Noi? Noi să dominăm pe alții! Vai, dar noi suntem un popor creștin, buni și ospitalieri. Noi nu am făcut niciodată rău altora și nu am avut tendințe expansioniste. Evident că istoria are multe contraexemple conform cărora chiar noi românii aștia creștini și buni cu vecinii, am scos armele și ne-am dus peste ei și i-am cotropit. Sf. Ștefan cel Mare chiar a cam dat foc la orașele polonezilor din nord și le-a prădat. De asemenea, răzeșii lui Ștefan, le-au tras câteva scatoalce bune muntenilor care nu erau cuminți – o bătaie ca între frați ar spune unii … Și nici nu am mai amintit de bulgari, cum le-am luat Dobrogea și se punea problema la unii politicieni ai zilei dacă nu ar fi bine să integrăm o felie mai mare din Bulgaria pentru că altfel poate le trece lor prin cap să ne cucerească – asta în timpul războaielor balcanice de la începului secolului XX. Așadar, nu ne-am dat înapoi de la bătaie și dominație niciodată, problema nu este că noi nu am vrut să cucerim ci realitatea dură este că nu am fost în stare să cucerim și că în general, teritoriul nostru a fost unul cam …. de zăbavă, spațiu de manevre între imperii, greu de cucerit total și fără o miză prea mare pentru un imperiu sau altul.

De ce ne-am dori însă să dăm înainte și ce ne lipsește? Plafonarea și mulțumirea cu puțin este o altă meteahnă pe care o văd eu specifică românilor. Nu neg că există o categorie aparte de “ciudați” care ies din peisaj dar această categorie este infimă. Aș da următorul exemplu și rog ascultați cu atenție tot interviul de mai jos:

Știam că agricultura a crescut mult în ultimul timp, că avem producții record, că s-au făcut investiții, că au venit străini cu tehnologie și că pâmântul nostru fiind atât de bun, sunt ferme unde stăm mai bine chiar ca în afară și chiar la nivel de producție pe hectar, ne-am cam aliniat. Afirmațiile d-lui legumicultor din interviul de mai sus că suntem în urmă și el se duce la unguri ca să învețe tehnologii noi și chiar ca să cumpere folie m-a cam șocat, a fost ca un duș rece.

De ce suntem în urmă la legumicultura, tocmai noi cu ale noastre terenuri excelente? Cum de în anul de grație 2019, românii merg în străinătate ca să cumpere chestii mai … avansate, așa cum pe vremea comunismului mergeau fie la sârbi să cumpere produse alimentare, fie la ruși să cumpere haine de calitate, fie oriunde se putea pentru că tot ce aveam noi era sub ce aveau vecinii noștri.

Ne-am gândi că legumicultura nu e un domeniu prea avansat în care să apară noutăți în fiecare an. Probabil la 5-6 ani apar materiale noi, mai eficiente, și poate că apar soiuri noi, moderne, adaptate la clima contemporană. Dar să nu avem o amărâtă folie cu protecție la UV în România? Ce să mai zicem de alte domenii?

Răspunsul simplist la rămânerea în urmă ar fi să aruncăm vina pe politicieni. Clasa politică este însă imaginea societății. Dacă avem hoți și incompetenți în parlament și dacă avem un ministru al energiei care pare dement, aceasta este doar pentru că așa este și populația. Prostia și incompetența însă nu sunt îndeajuns pentru a explica starea națiunii. Prostul învață care îi este locul și de multe ori știe când să dea înapoi. Vedem bunăoară cum Tăriceanu începe să înțeleagă și el că taxa pe lăcomie nu prea dă roade și ar cam trebui retrasă. “Liberalul” Tăriceanu, cel care ne-a dus în criza din 2008 cu a lui economie care duduia în perioada în care a fost prim-ministru, fiind prost, nu a realizat înainte de introducerea taxei că aceasta o să fie o problemă, și nu i-a cerut lui Dragnea să o lase baltă. Acum, când vede ce se întâmplă și că e lată treaba, dă înapoi. Deci prostia are un mecanism de auto-reglare care limitează răul. Proști nu avem doar noi, sunt sigur că există proști și în Ungaria și în Italia și în Germania. Cu toate acestea, noi nu dăm înainte …

Hei-rupismul poate fi o altă explicație. Nu suntem calculați, suntem impulsivi, acționăm fără să cântărim problema bine, suntem prea entuziaști și apoi ne consumăm rapid, trecând în delăsare și bălteală la fel de instant. Repezeala, superficialitatea, pripirea, nu sunt îndeajuns pentru a explica rămânerea în urmă. Toate acestea sunt atributele tinereții, adolescenței și după un set de experiențe, oricât de nesabuit ai fi, înveți. Realizezi că “graba strică treaba” și că “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg”. La aceasta categorie, de entuziasm necalculat, sunt însă mai moderat și cred că o doză de nebunie și un oarecare dinamism nu strică, prin urmare, dacă ne-am dori de exemplu ca să avem spitale curate, sunt sigur că s-ar putea face. Să zicem că un director de spital e obsedat de problema asta și vrea să o rezolve. Chiar dacă se grăbeste și ia niște măsuri pripite și nepotrivite, fără să se consulte, fără să apeleze la specialiși și profesioniști cum ar fi normal, fără să ceară sfatul la alți directori din alte spitale care au rezolvat problema, în cele din urmă, dacă există dorință și perseverență, multe probleme se pot rezolva prin simpla încercare din nou, de câte ori este nevoie.

Ce ne facem însă, dacă măcar o mică felie din răspunsul la această întrebare complexă și cu multe niveluri ține de nepăsare sau răutate? Dacă pur și simplu nu ne intereseaza binele comun și datul înainte “în grup”, ca neam, ca țară, ca oraș, ca societate etc? Dacă adevărul dur despre români este că sunt extrem de individualiști și pragmatici fiind interesați doar de binele propriu, orice în afara interesului propriu, fiind nu doar neinteresant, dar uneori și părându-ni-se un moft, o complicație, o pierdere de timp. Curățenia pe stradă, respectarea orelor de liniște la bloc sau chiar munca la serviciu un produs bine făcut par lucruri care nu ne aduc niciun avantaj, necesitând un efort din partea noatră. Mândria de lucrul bine făcut, dorința de acordare la unele valori dincolo de noi, care ne extind puțin în afară și care sug din energiile noastre pentru un scop dincolo de orice beneficiu concret pentru noi, par chestiuni extraterestre pentru români. Răutatea este cumva rezultanta prostiei dar nu totdeauna. Nu doar proștii pot fi răi, ci și șmecherii. Șmecherii sunt proștii care cred că pot face rău și să scape neprinși. Fiind cu un grad de inteligență peste tembelism, șmecherul scapă de multe ori de consecințele prostiei lui și astfel pierde șansă să învețe din greșeli. Pentru că fentează de multe ori, șmecherul crește în șmecherie și capătă curaj, ajungând la niveluri din ce în ce mai înalte și cu potențial de a face rău din ce în ce mai mare.

Un șmecher, doi, pe ici pe colo nu ar fi o problema și nu ar putea ține o țară întreagă captivă. Dacă însă șmecheria este tradiția locului, atunci avem o problemă … Șmecheria generalizată produce un sistem canceros cu multe sinapse și mecanisme de regenerare care pot să anihileze automat orice tentativă de ieșire din șmecherie. Neadaptarea la șmecherie, penalizează drastic pe toți participanții și induce o selecție naturală care scuipă în afara sistemului orice ne-aliniați și orice actori care ar putea schimba mecanismele interne ale sistemului. Chiar dacă prin accident, organismul social are o reacție imunitară la virusul șmecheriei și unii agenți doresc să devină eroi luptăndu-se cu “virusul”, cancerul se adaptează și se regrupează, în cel mai fericit caz, intrând în hibernare sau simulând reacții normale pentru a nu putea fi identificat și eliminat din organism.

Putem găsi șmecheria ca tradiție în România actuala la toate nivelurile. Copiii de mici, nu pot să asimileze valori nobile deoarece văd la părinți și în sistemul educațional care este infectat, cum șmecheria aduce beneficii. Mai întâi, copiii care au părinți șmecheri, au telefoane mai bune, au note mai mari deoarece părinți lor șmecheri vin cu atenții la profesorii șmecheri și prin urmare încet-încet, elevul înțelege că efortul nu duce la rezultate, deoarece rezultatele bune pot fi obținute și fără efort, prin șmecherie. Mai apoi, după școală, tânărul când trebuie să intre la muncă, se uită în jur și vede cum stau lucrurile: ești șmecher și ai prieteni șmecheri cu combinații? Poți câștiga o pâine bună la stat, la administrație, pe undeva la o regie sau la o firma de stat, unde cu o atenție, poți obține un loc bine plătit cu muncă ușoară și fără riscuri viitoare. Alternativ, dacă nu ești smecher și ești fraier, ajungi să lucrezi la patron: fie în construcții la cărat de saci, fie la cabluri sau scaune auto pe salariu minim, fie în piață la tarabă unde faci frigul pe 2 lei, etc. Cu greu, dacă nu ești șmecher începi ca tânăr pe piața muncii într-un loc satisfăcător. Ca om de afaceri, indiferent de traseul pe care l-ai avut, dacă ești șmecher și te faci prieten cu șmecherii, observi că poți face afaceri la un cu totul alt nivel ca înainte de a fi șmecher. O comandă de pliante de la primărie la prețuri triple decât dacă le-ai fi vândut tu, chinuindu-te să atragi clienți aiurea făcându-ți reclame pe internet și prin ziare, doar cu o mică spăgă, parcă îți trezește pofta de afaceri. Niște termopane montate oricum la o școală, la prețuri triple decât daca le montai la clienți pe care trebuia să ți-i faci în ani de zile muncind bine și pe un preț cât mai mic ca să nu se ducă mușteriul la competiție, parcă te fac să fii mulțumit că ți-a venit ideea să încerci și tu să fii șmecher. O vilă-pensiune făcută pe fonduri europene aiurea și trecută ca hotel funțional, pe care o vinzi peste 3-4 ani după ce ai avut activitate fictivă, pare cea mai tare șmecherală pe care a făcut-o un tânăr la 25 de ani, de aceea șmecherul se simte bine în pielea lui, încă de tânăr. Mai apoi, dacă ai vreo 40 de ani și ești directoraș în vreun departament minuscul al unei agenții a nu știu cărui departament al celor 50 de ministere și agenții de stat, nu ai niciun motiv să nu aperi partidul pe Facebook și să pupi în fund pe tovarașii de la conducere dându-le like-uri și share-uri și felicitându-i de onomastică sau de aniversare. Și normal că un asemenea salariu ca al tău de mare director, nu ai fi câștigat tu în privat niciodată, un incompetent și un leneș de care și tu te uimești uneori ar fi avut mari probleme ca să își câștige pâinea de simplu muncitor, darămi-te ditamai directorul cu atâtea sporuri și beneficii și fără niciun stres, care plimbă niște hârti și trebuie doar să fie atent ca fundul pe care îl pupă să fie cel corect și nu unul care o să fie cumva luat la șuturi de un alt fund mai mare în curand, tu avand astfel riscul să îți pierzi pozitia. Și am ajuns astfel la șmecheria finală: pensionar, fie de lux, fie de ne-lux, în ziua de astăzi câștigi mai mult ca fraierii care muncesc pe salariul minim și plătesc taxe și impozite, produc chestii care se vând ca să ia statul impozite și să îți plătească ție pensia. De aceea votezi tu cu partidul unic, pentru că ești șmecher și nu îți pasă. Chiar dacă îi vezi și tu că aștia sunt hoți și chiar dacă nu ești atât de prost pe cât te cred ei, îți place să te lași mințit, îți place să te lași vrăjit în tot felul de conspirații și povești aiuristice ale propagandei de partid. Șmechereala ta este însă chiar patriotică în ochii tăi, pentru că te crezi ultimul apărător al țării în fața soroșiștilor și corporațiilor.

Am trecut doar prin câteva categorii de șmecheri, sărind mult mai multe. Exemplele pot să umple cărți întregi și nu își au rostul. Șmechereala aduce deci avantaje individuale multiple, având o singură problema: pe ici pe colo, parcă satisfacția pe care o primești din faptul că ești șmecher, te umple de generozitate și parcă ai vrea să faci ceva și pentru țărișoara ta, dar nu ai merge până acolo încât să ai tendințe anti-șmecherești. Nu, îți propui, măcar să faci și tu un bine, pe ici, pe colo, pe unde se poate. Acolo unde nu te costă nimic. Nu furi tot ce poți, mai împarți și cu altul, mai ai grijă și să fie cetățeanul mulțumit, mai ești interesat și de muncă să iese bine. Că de la un punct, parcă te saturi și te plictisești de atâtea combinații, chiar dacă lăcomia nu are limite și orice șmechereală este doar o treaptă de trecere la o șmechereală și mai mare. Evident, nu toți șmecherii au aspirații infinite, majoritatea probabil vor doar să-și plătească ratele. “Fă-te frate cu dracul, până treci puntea” este crezul acestor oameni. EI nu s-au băgat până la gât în șmechereli ca să își ia BMW-uri sau pentru vacanțe în Brazilia cum face Dragnea. Nu, ei doar vor să plătească ratele. În rest, nu au alte aspirații, dar parcă dacă se ivește oportunitatea, instant obiectivele se schimbă din mers și noi orizonturi se deschid. După rate, te mai gândești și la copii, că trebuie să le lași și lor ceva, că trebuie să ai grijă să îi aranjez și pe ei. Și așa șmechereala se transmite din tată în fiu și devine tradiție.

Orban – mai norocos ca Dragnea

La inceputul anului 2017 scriam un articol Norocul Prostului in care prevesteam ca in ciuda incompetentei tovarasilor, Romania va merge bine deoarece creditarea duduie si o sa mai duduie ceva pana cand o sa faca poc. Asa cum am prezis, PIB-ul a crescut pe consum si credit:

Ba chiar, as indrazi sa spun, ca daca Fed-ul nu mareste dobanzile chiar de 3 ori cum ameninta (dar asa au amenintat si anul trecut) si Trump nu este o lebada prea neagra (desi a facut ceva valva) la care se mai adauga cateva “daca”-uri (cel mai important fiind alegerile din Germania), sunt chiar sanse ca in aceasta perioada, PIB-ul Romaniei sa creasca si mai mult – tot prin consum si creditare. Sa nu uitam ca nu doar statul este sub-creditat (comparativ cu vecinii) dar si firmele romanesti si romanii mai pot lua multe credite, sistemul bancar romanesc fiind prea plin de lichiditati. Ce spun eu: BNR-ul nici nu poate sa mai mareasca masa monetara ca nu are cum, bancile nu au nevoie ca nu prea mai dau credite. Exista deci inca mult loc de crestere, chiar daca va fi crestere pe credit si fara reforme reale, nu e decat saparea unei gropi comune pentru victimele urmatoarei crize.

Norocul Prostului

Intr-un articol mai recent, incercam sa explic de ce cred eu ca bunastarea Romaniai depinde de Germania, de aceea politicienii romani nu prea au cum sa strice prea mult, desi nu s-au tinut de facut nimic cum le recomandam in 2017, prostii nici macar atat nu au fost in stare, sa isi faca damblaua cu maririle de pensii si salarii din pix pentru mentinerea captiva a baltii electorale si sa lase balta spalacirea hotilor ca sa nu isi puna in cap pe revolutionari, de care inca nu au scapat. Si-au asumat astfel riscuri politice imense, dar sa lasam asta pentru alta data.

Teoria mea ca socialismul nu afecteaza economia, cel putin deocamdata, a fost confirmata si in Ungaria:

În 2018, comerţul exterior al Ungariei a doborât toate recordurile, anul trecut fiind cel mai bun an din punctul de vedere al stimulării investiţiilor. Niciodată nu au fost realizate atât de multe investiţii străine şi la o valoare atât de mare, a declarat ministrul de externe Péter Szijjártó, la o conferinţă de presă susţinută joi, la Budapesta, potrivit MTI și Rador.

Hotnews

Nu stiu concret masurile luate de unguri si cum au reusit, cert este ca nemtii – care bat record dupa record la exporturi – au nevoie de sclavi si ii gasesc in Europa de Est. Cat timp creste Germania, cresc si atasurile dinspre est. Mare parte din produsele pe care scrie Made in Germany sunt facute in procent de 99% in tarile vecine si apoi trimise in Germania pentru etapa finala, pentru ca astfel sa poata purta brandul nemtesc si sa fie comercializate ca produse Made in Germany. Atat de puternic este brandul Germaniei incat renteaza economic un transport inutil, mentinerea unor capacitati industriale formale si fara un aport semnificativ in procesul de productie, doar pentru ca produsele sa poarte brandul si sa fie vandute la preturi mari si evident marje de profit foarte mari. Evident ca nu anti-liberalismul lui Orban a dus la aceste rezultate, desi in lipsa competitie, cand apar monopolurile, e posibil ca preturile sa creasca si profiturile sa creasca si totul sa mearga pentru o perioada mai bine cata vreme exista credit.

Exista si suspiciunea cu privire la corectitudinea datelor si poate aici e loc de o mica paranteza. Personal nu dau 2 bani pe statisticile oficiale si oricum PIB-ul e un indicator destul de irelevant. E vorba pe la noi ca deficitul e masluit. Eu pun insa intrebarea cand nu a fost masluit. Cat despre Eurostat, nu am incredere nici in ei, nu au cum sa verifice ce trimite INS-ul si daca grecii i-au mai fraierit in trecut, nu vad de ce intre timp sa se fi desteptat si sa nu mai poata fi fraieriti. Ma mir ca totusi Franta nu masluieste deficitele ci declara ca a depasit 3%, oferind polonezilor oportunitatea sa ii umileasca si sa ceara pedepsirea lor in cadrul UE.

Norocul lui Orban este mai mare decat al lui Dragnea deoarece in primul rand mostenirea pe care a avut-o Orban e una mai importanta. Ungaria a facut reforme si a atras investitii cand noi inca strigam Jos Iliescu si nu mai scapam de ciumat. O sa ii ia ceva timp lui Orban pana sa distruga prosperitatea mostenita. De asemenea, proximitatea de vest este un alt punct la noroc. Bine, am avea si noi romanii cateva chestii peste unguri, dar la capitolul oportunitati vorbim degeaba pentru ca si ala si asta nu sunt decat ca niste hoti care au intrat intr-o casa curata (relativ), ordonata (relativ), cu caldura in ea, cu apa care curge, cu frigiderul plin si o data veniti, pentru ca nu e a lor si nu le pasa incep dezastrul. O perioada cheful este cool, bautura e buna, mancarea asemenea. Dupa cateva zile insa lucrurile incep sa se strice si petrecaretii, pentru ca sunt hoti si incompetenti nu mai pot sa mentina casa functionala si incep sa vanda de prin ea, sa duca la amanet, sau chiar sa ii dea foc daca se enerveaza prea mult.

PSD si Schengen

In primul rand as dori sa clarific o confuzie creata in randul opozantilor PSD: PSD-ul nu ne vrea afara din UE. PSD vrea o dictatura a la Orban sau a la Erdogan dar in interiorul UE care sa mentina conducta fondurilor UE pentru a nu destabiliza economia, care sa mentina creditarea ieftina pentru a nu destabiliza emiterea de obligatiuni si cresterea pe deficit, pentru a mentine super-salariile europarlamentarilor care ajuta enorm partidul sa motiveze contribuitorii locali la succesul in alegeri prin trimiterea lor la Bruxelles si angajarea unei intregi camarile in mod legal pe bani frumosi europeni. E vremea de o mica paranteza acum pentru a raspunde la intrebarea cat castiga un europarlamentar?
Am citit recent un articol in revista Lumea care m-a cam ingrozit si m-a facut sa regret ca pana acum nu am ajuns inca Europarlamentar. Recomand tuturor tinerilor care nu au principii: intrati in PSD, faceti tot ce vi se cere, pupati orice fund, pentru ca daca veti ajunge europarlamentar, v-a pus Dumnezeu mana in cap. Iata un articol online care detaliaza putin veniturile acestor paraziti inutili. Nu stiu daca mai exista in lumea asta un loc de munca unde doar daca semnezi condica primesti un bonus de 300E. Pe langa salarii, pe langa diurna pentru cazare, pe langa diurna de transport, pe langa banii pentru angajarea de consilieri etc. Sumele sunt imense si responsabilitatea este zero deoarece niciun meltean nu are habar ce fac aia acolo si nici nu ii intereseaza. Cel mai nasol lucru care s-a intamplat pana acum vreunui parlamentar este sa fie atat de prost incat sa fie filat de vreun reportar mai smecher de prin vest cum i s-a intamplat pesedistului Adrian Severin sau sa fie prins pocind vreo limba straina sau facand gafe majore cum s-a intamplat fetei lui Basescu sau Olgutei, dar astea sunt doar mici incidente care de fapt in randul prostimii din bazinul specific cresc notorietatea: “Uite ba asta stie sa vorbeasca in limbi straine. Desteapta femeie! De ce-or rade astia de ea?”
Asadar, UE ideala pentru PSD este o UE care te lasa in tainele tale de micro-dictatura balcanica unde lucrurile merg si-asa dar iti da in continuare bani si te tine la adapost. Culmea este ca si europenilor le convine, altfel nu ar fi fost atat de pasivi pana cum cum au fost cu Ungaria. UE are alte probleme si fiecare tara in parte isi urmareste interesele. Este dezamagitoare iluzia filo-europenilor care cred ca exista valori europene, ca exista un fel de a fi european blah-blah si se amagesc ca prin simpla apartenenta se poate intampla ceva cata vreme nu se schimba mentalitatea oamenilor.
Nu vreau s-o lungesc prea mult pe tema asta, pentru ca in principal vreau sa clarific de ce europenii au dreptate sa nu ne primeasca in Schengen si nu o fac doar din interese cum ii suspecteaza unii. De atlfel, discursul cu accentuarea problemei de aderare la Schengen pare sa fi pornit din laboratoarele de propaganda ale partidului unde baietii au inteles ca capsunarilor le cam displace sa stea la coada cand intra in tara la vama si prin urmare, ar putea sa mai stranga ceva voturi de-aici daca arata cu degetul inspre europeni, incercand sa contracareze cu acest vector anti-european implicarea UE in legile justitiei. Altfel spus, pe scurt Dragnea cere romanilor sa accepte furtul deoarece oricum europenii ne fura pentru ca nu ne accepta in Schengen.
Zic ca europenii au dreptate sa nu ne accepte in Schengen deoarece noi nu suntem pregatiti si daca suntem sinceri, orice roman stie asta pentru ca fiecare are povesti cu mica sau marea coruptie care daca se practica la primarie, la spital sau la vreo companie de stat, cu siguranta se poate practica si la vama. Prin urmare, teroristii chiar pot sa intre prin Romania, noi impreuna cu bulgarii fiind veriga slaba. Cea mai clara dovada este evadarea lui Ghita in timpul guvernarii PSD: pazit de politai care trebuiau sa-l urmareasca 24 de ori din 24, Ghita a fugit. Consecinte? Niciuna, niciun politai nu a fost pedepsti, niciun sef de-al politiei decapitat, iar ministrul nici macar nu a zis: am gresit, luam masuri. Dupa ce ca a fugit, desi e membra UE si ar fi putut pune presiune asupra Serbiei care are dorinta de a se integra in UE, guvernantii nostri nu fac niciun demers pentru aducerea lui Ghita in tara. Iata de ce europenii au dreptate sa nu ne primeasca in Schengen si nu o fac doar din interese.
Ca veni vorba de interese, tare as vrea si eu sa-mi explice vreun conspirationist ce interese au tarile europene sa nu ne primeasca in Schengen? Le-ar strica lor daca firmele din vest ar putea sa-si transporte marfa mai repede si mai eficient in restul UE? Nici vorba! Schengen a ajutat imens europa de vest si extinderea cat mai spre vest nu ar face decat sa ajute si mai mult companiile din vest. Cine are i se va da si cine nu are i se va lua: orice avantaj care este egalizator, sporeste avantajul celui care este deja pe o pozitie dominanta. Prin urmare chiar daca de Schengen ar beneficia si companiile romanesti, principalele beneficiare ar fi tot companiile straine care produc aici si vand afara.
1 2 3 8