De 1 Mai …

De 1 Mai nu am nimic nou de zis fata de ce am zis acum 2 ani. Poate doar as comenta un articol aparut intr-un ziar economic pe 30 Aprilie in care conform statisticilor cam 20% dintre romani sunt bugetari. Cifra in sine nu conteaza prea mult daca e 20 sau 10 sau 30 pentru ca oricum probabil mai mult de 50% din cei care muncesc si primesc salariu in Romania, isi primesc salariu mai direct sau mai indirect din impozitele platite de ceilalti 50% si din consumul parintilor si copiilor capsunarilor plecati in afara. Sa ma explic. Pe langa bugetarii inclusi in statistici, bugetari indirecti mai sunt o gramada si este imposibil cuantificarea lor. Sa luam exemple: – firme de paza de la scoli/spitale etc care pe contracte masluite primesc sume imense de la institutii de stat in timp ce angajatilor le platesc salariul minim pe economie; – firme de curatenie care la fel, pe contracte date pe sub spranceana presteaza servicii “profesioniste” si foarte importante pentru institutiile de stat care nu pot angaja o femeie de serviciu cand pot plati sute de milioane pe contracte babane de la care isi sug comisionul sefii care semneaza contractele; – mici (si mari) afaceri care traiesc doar din contracte cu statul: drumuri si poduri, florarii, agentii de publicitate, ziare etc; curiozitatea m-a facut acum cateva luni sa vad cum au evoluat afacerile unui ziar care pare o gazeta de partid dar este de fapt o afacere privata; nimic suspect, e normal ca un partid sa aiba gazeta, dar nu e normal ca cifra de afaceri a firmei respective sa fii explodat dupa alegeri; cate exemple de astea nu or exista in cate si mai cate domenii, de la trotuare, parcuri si banci, instalatori, distribuitori de IT, etc care traiesc (partial sau total) din contracte dedicate cu institutii, firme si regii autonome ale statului. Evident, este greu de tras o linie intre ce tine de buget si ce nu tine de buget, mai ales intr-o tara in care capitalismul este doar un slogan electoral si coruptia este deja cuvantul care apare langa numele de Romania in majoritatea articolelor din strainatate. Pe langa cifrele statistice, mai ingrijoratoare par cateva trenduri destul de ferme: 1) datoria externa ca procent din PIB creste 2) numarul de bugetari din totalul angajatilor creste 3) TVA-ul si impozitul pe profit al firmelor private scade Din aceste trenduri, putem face o “triangularizare” evidenta asupra viitorului pe termen mediu/lung: neo-socialism european cu elemente de oligarhie, trai de subzistenta generalizata, pepiniera de forta de munca ieftina pentru tarile dezvoltate din vest.

Read more

1 Mai nemuncitoresc

Ca orice cârcotaş de serviciu nu puteam să nu mi se facă greaţă deja de cătă lume sărbătoreşte 1 mai muncitoresc. Nu că nu m-aş bucura că lumea se distrează: e cald, a căzut guvernul şi vin alegerile, deci probabil măriri de salarii la bugetari, vine vara, deci tineretul trebuie să facă “încălzirea” pentru chefuri etc. Pe de o parte mă bucur: străzile sunt mai goale, chefangiii sunt plecaţi, până şi supermarketurile sunt mai goale, după spike-ul de plecare. Recunosc că şi eu ma simt special oarecum 1 mai în fiecare an, prin bucuria liniştii şi păcii care cuprinde oraşul prin plecarea a tot românul la grătarul corespunzător sau la ieşirea “în natură” la bere. Nu putem nega că românii ştiu să petreacă şi să se simtă bine, indiferent de condiţiile societății și starea economiei. Chiar şi în dictatura comunistă când foametea era problema zilei, micii nu erau lipsiţi cu prilejul “praznicului” muncitorilor, chiar daca nu totdeauna carnea era din oaie și/sau vacă și/sau porc. Sunt însă câteva întrebări pe care le-aş supune atenţiei şi care mă mir că nimeni nu si le pune desi mie mi se par foart importante si deloc prea ascunse sau prea complexe: sunt lucruri minime, de minim bun simt zic eu care ar trebui sa faca ceva valva in societatea civila si sa nasca oarece dezbateri, dar iata ca nu se intampla asa. Bunaoara, mai intai, mi se pare paradoxal ca se sarbatoreste o zi a muncii prin doua zile de odihna. Pe langa faptul ca este absurd ca sa sarbatoresti o zi a muncii chiar si printr-o singura zi de odihna, sa sarbatoresti prin doua zile este chiar culmea ironiei. De cand ne-am trezit in democratie si satui de atata munca parca, incet-incet s-a incetatenit in Romania un obicei foarte pacatos si foarte pagubos totodata: lipirea zilelor de odihna. Deci, se nimereste sa fie 1 mai martea sau anul nou miercurea. Pai s-a cam zis cu saptamana de munca la romani: daca tot avem liber marti, de ce sa nu luam si luni si daca tot e miercuri revelionul, ce sa ne mai chinuim, hai sa incepem munca tocmai luni ca tot s-a nimerit asa. Pai se cam nimereste asa destul de des, asta e problema, ca asa e calendarul. Iar daca o zi anume s-a ajuns sa se dea libera, e de la sine inteles ca nu are legatura cu cand anume cade: martea, joia sau duminica. Cand cade, atunci sa se sarbatoreasca, iar ce e inainte sau dupa, ce legatura are? Daca nu am ajuns la concluzia ca si 30 aprilie trebuie sa fie liber, asa cum din pacate la noi romanii s-a incetatenit ca si 2 ianuarie trebuie sa fie liber, ca sa ne trezim din mahmureala, inseamna ca ar fi bine totusi pe 30 de aprilie sa muncim, ca la urma urmei noi chiar iubim munca, ba chiar o sarbatorim, ba chiar in ziua urmatoare. Cu siguranta la inceput, cu ideea asta de a ne lua liber mai multe

Read more