Cultura dependentei

De la minerii chemati de Ion Iliescu in primavara anului 1990 pana la profesori si pensionari indoctrinati de Ponta ca el le-a redat demnitatea prin maririle din 2015, nimic nu s-a schimbat in Romania in privinta vrajelii cu care politicienii castiga alegerile in Romania. Si nu ma refer doar la politicienii rosii. Indiferent de culoare, in ciuda simulacrului de pluralism politic, care niciodata nu a facut un pas macar inspre pluralismul doctrinelor, in fiecare an politicienii romani castiga alegerile doar promitand pomeni si oferind ajutoare. Crearea unei mase de votanti care sa fie cat mai dependenta de ajutoarele guvernului sau de sistemul de stat a fost poate cea mai geniala opera a ilustrului nemuritor, desi sa nu-i dam atata credit: a facut-o din instinct de comunist, nu gandind pe termen lung. Faptul ca strategia a rezistat atatea decenii pana acolo incat orice partid si orice lider nu poate castiga decat promitand ca da ceva, il mira probabil si pe Iliescu. Continuitatea cu comunismul ar fi justificat sa tina metoda viabila 2-3 ani, pana cand oamenii dadeau de gustul capitalismului sau cel mult 20 de ani, pana se schimba o generatie. Insa, prin franarea dezvoltarii economice, s-a perpetuat modelul la nesfarsit, facand un arc de timp intre Epoca de Aur si viitoarea Epoca Europeana care va fi una comunista sau nu va mai fi deloc. Nu neg ca s-ar gasi istorici care sa sustina ca si inainte de comunisti existau situatii similare (taranii erau dependenti de boieri, de exemplu), dar eu unul ma indoiesc ca a mai existat o perioada in care aceasta legatura intre votantul vulnerabil si policianul care imparte indulgente sa fii fost mai sincera si mai puternica, mai ales pentru ca aceasta legatura are unele particularitati: este “de bunavoie si nesilit de nimeni” (doar avem democratie, nu?), si mai ales este intretinuta prin amanetarea viitorului copiilor acelorasi pensionari si bugetari. Caci dependenta se intretine …. prin creditare si cresterea datoriei nationale, in ciuda gogosilor legate de mai buna administrare, gestionare eficienta, etc. Se pune intrebarea: care ar fi alternativa la PSD? Caci si PNL-ul este tot aceeasi “marie”, si ceilalti sunt tot o apa si un pamant, iar noile partide sunt niste glume proaste. Merita sa ii acuzam pe acesti oameni, mai ales daca ne gandim putin la situatia lor? Eu zic ca merita, pentru ca in primul rand, nu ne lasa sa ingropam mortul si sa incepem sa ne refacem tara. Actualul sistem politic este mort, fie ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem. Procentele de participare la vot in scadere si miscarile sociale anti-sistem dau marturie. Schimbarea prin alegeri si intrarea politica actuala sunt doar false piste, culoare blocate in acelasi labirint, pe care culoare mergand, ne vor intoarce de unde am plecat. Un exemplu al blocarii sistemului actual ar fi chiar noile partide infiintate si care au sanse sa intre in parlament. Pe langa faptul ca in nici un caz in Romania un nou partid infiintat, fara sa aiba “binecuvantarea” mafiotilor actuali, nu va avea nici o sansa sa domine, chiar si in minoritate, noile partide sunt la fel de murdare si la

Read more