BVB nu iubeste aurul

Nu stiu de ce noua conducere a BVB-ului in tentativa de a resuscita o piata moarta pentru urmatorul deceniu, se foloseste de tehnici de propaganda penibile in incercarea de a convinge oamenii sa investeasca pe bursa romaneasca in loc sa isi plaseze banii in aur. Nu zic ca nu ar trebui sa incerce: e de datoria lor. Dar de ce sa nu o faca cum trebuie, corect, cinstit, fara sa trateze potentialul investitor ca pe un idiot. Ma refer indeobste la o pagina de familiarizare a potentialului investitor la bursa cu conceptele primare despre investitii. Pagina este numita, fara imaginatie “Pentru inceput” si poate fi accesata facand click pe un box din partea dreapta a homepage-ului BVB, intitulat “Invata – Nou in piata de capital? – Afla mai multe”. Deci este clar: pe cei tarapuci, BVB ii familiarizeaza cu conceptul de economii si investitii, cu riscurile si detaliaza cateva tipuri de investitii.

Initiativa este laudabila, ca de altfel si refacerea site-ului care arata si functiona penibil, desi BVB-ul mai are de refacut si vechea platforma care este destul de greoaie de folosit si pe alocuri inutilizabila. Recunosc ca nu sunt trader inrait – de altfel in afara de ~100$ la eToro (care intre timp au ajuns vreo 65$), nu am bani investiti in actiuni si nu voi investi niciodata in actiuni – dar nitzel la aplicatii busiere eu zic ca ma pricep. De curiozitate, am incercat sa le testez platforma Arena-XT Client dar dupa cateva crashuri inexplicabile am abandonat-o, desi am pierdut ceva timp ca sa imi fac un cont la ei si ca sa invat primi pasi in folosire. Nu am reusit insa sa plasez nici un ordin, meniurile si help-ul fiind inutile iar suportul inexistent.

Sa revenim insa la titlul acestui articol. Carevasazica, in chartul “educational” realizat de BVB, aurul este ca risc plasat intre derivate si imobiliare iar cele mai sigure economii sunt depozitele. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut prima data si chartul asta nu ar fi real nici daca ar fi fost realizat inainte de criza din 2008. Pai cat de la mintea cocosului sa fie ca daca aveai aceeasi suma de bani investita in aur in 2007 si locuiai in Cipru, in 2012, cam prin vara, cel cu aur putea sa cumpere casa celui cu depozite. Si asta spune tot! De randamente la fel, ce sa mai zic. Cum sa aiba aurul randament cand toata lumea stie ca aurul este pastrator al valorii banilor, pe cand hartiile sau imobiliarele sunt de obicei bulele pompate de bancile centrale prin marirea masei monetare si expansiunea creditului.

Nu mai mentionam ca fiecare tip de investitie inclusa in chart are si ea grade diferite de risc si randament. De exemplu, titlurile de stat ale Greciei desi au avut risc ridicat, au adus si randamente extraordinare, cu mult peste randamentul adus de aur, in ultimii ani.

Dar nu doar aurul este plasat gresit. Dupa parerea mea, depozitele sunt mult mai riscante ca obligatiunile de stat si cel mai bun exemplu ar fi din nou Ciprul: cand depozitele au fost confiscate, statul nu a intrat in insolventa, deci obligatiunile au fost mai sigure decat depozitele.

Problemele bursei de la Bucuresti tin insa de situatia generala din tara si din regiune si nu as vrea sa fiu in locul lor. Potentialii investitori insa sa stie ca:

As much as things change, one constant remains, i.e.: for every group of investors who are on the right side of major market turns, there is an equal (if not greater) group on the wrong side. And as much as the former’s actions can be a clear-cut indicator of what to do, the latter can be a good indicator of what not to do. (sursa)

Cu privire la aur, de la aceeasi sursa aflam ca:

“Bloomberg reveals that central banks are buying gold with no intention of ever selling, no matter how badly they need the money..

 

Care va sa zica, bancherii centrali nu considera aurul riscant …

Petrolul, aurul si elvetienii

Fisurile in fundatia imperiului nu au inceput de ieri – de azi. URSS-ului i-au luat peste 10 ani sa se destrame. La inceputul anilor 80, mai marii partidului au vazut niste semne nasoale si au incercat sa se pregateasca cum i-a dus si pe ei capul. Au prelungit agonia 10 ani, si URSS si nu se compara cu Imperiul Anglo-American la puterea financiara, economica dar mai ales culturala.

Daca URSS-ul cerea poporului sa cedeze aurul pentru ca statul stie mai bine sa aiba grija de el, ma indoiesc ca rusii ar fi ascultat. Insa cand tiparnita nu va mai da rezultate la americani si li se va cere aurul, ca si alta data mare parte din cartofii de canapea nu vor misca in front si din cauza ca sunt invatati de mici copii ca sunt “exceptionali” americanii vor asculta de partid, asa cum acum japonezii isi pastreaza banii in obligatiuni de stat din patriotism desi primul lor ministru ataca in mod voit moneda si le taie astfel din puterea de cumparare precum taie gospodina morcovele pana nu mai ramane nimic. Dar japonezii sunt neam ciudat oricum, la ei sinuciderea pentru rege este cea mai mare onoare.

Revenind la petrol, sunt 3 mai cauze care determina prabusirea pretului. Cat anume din fiecare cauza cantareste in ecuatia globala este greu de zis pentru muritorii de rand.

1. cresterea productiei in SUA; ar fi niste zvonuri ca in ultimul timp americanii chiar si-au dublat productia si in curand o sa depaseasca chiar Arabia Saudita; si asta de la noile tehnologii in exploatarea zacamintelor de suprafata; pe de alta parte, unii critici zic ca toata industria asta de suprafata e o mare bula, lucrand pe credit si pe speculatii financiare care nu vor da randament daca pretul nu sare de 100$ pe viitor. Sunt multe de zis la capitolul asta. Pe mine doua chestii ma uimesc: cum de cresterea asta a productiei a avut loc doar in ultima luna si abia acum a scazut pretul. Prabusirea e prea rapida ca sa fie explicatia princiapala. La inceputul lui Septembrie, pretul era inca de peste 100, cum s-a tot invartit in ultimii ani. Acum este in jur de 62. Au inceput americanii sa traga atat de mult incat sa miste pretul la nivel mondial doar intr-o luna? Cu oricata tehnologie ar avea, si oricat de mult ar creste oferta, nu se explica o prabusire atat de rapida a pretului la petrol. O a doua intrebare care ma macina, mai ales avand in vedere “afinitatea” unor politicieni romani catre gazele de sist: de ce Polonia a esuat?

Fracking Setback in Poland Dims Hope for Less Russian Gas
Poland’s ambition to achieve energy independence from Russia is being undermined by drillers giving up on the nation’s shale wells after disappointing results.

Nu le-au dat americanii destula tehnologie sau de ce minunea americana nu se replica si in Polonia cu toata deschiderea maxima, buna organizare de inspiratie germanica de care Polonia a dat dovada, extraordinara infrastructura (comparativ cu Romania), asimilarea ridicata a fondurilor europene, economia dezvoltata care ar garanta cererea, etc. Resursele de sist in Polonia au fost un mare fiasco. Poate lipsa creditarii la dobanzi zero sa fie cauza?

2. atacarea Rusiei; americanii vazand ca nu e de gluma cu Putin, si inspirandu-se din finalul razboiului rece, planuiesc sa dea jos cu pretul la petrol si la gaze pentru a secatui veniturile rusilor; un factor important in ecuatie ar fi Arabia Saudita si celelalte colonii din OPEC; neavand de ales, sauditii au acceptat cerinta si vor tine pretul jos, la unison cu bancherii americani care s-au angajat sa nu traga in sus de petrol prin derivate si probabil au oferit garantii si de alta natura; de exemplu garantia ca Statul Islamic nu va ataca Arabia Saudita! Nu este exclus ca SI sa fie doar o unealta pe care americanii o folosesc dupa cum le e interesul: cand impotriva lui Assad, cand ii ameninta pe turci, cand pe iranieni, cand pe arabi etc. Din haos la ordine, dar nu la orice ordine ci la ordinea dorita de Imperiu. Din toate variantele mie asta mi se pare cea mai probabila desi consecintele strategiei, daca se va continua pe termen lung vor fi devastatoare. Mai intai va pica Venezuela, apoi nu se stie cu Iranul ce se va intampla care de asemenea traieste din petrol si pe langa pretul mic are si probleme cu desfacerea, putini clienti mai cumpara de la Iran ignorand astfel sanctiunile impuse de americani. Rusia are insa rezerve pe termen lung si atacul din afara nu face decat sa uneasca poporul in jurul tarului. In plus, caderea rublei are un efect cu totul ciudat: ceea ce japonezii incearca de ani de zile sa reuseasca pentru a stimula exporturile: devalorizarea monedei, rusii s-a trezic cu acest “cadou” peste noapte. Evident sunt si aspecte negative ale prabusirii monedei: cei cu bani vor plati dublu pentru Wisky si importuri. Insa oamenii de rand, masele mari care traiesc pe seama statului, nu au inca probleme si va mai trece ceva pana sa auzim ca rusii au iesit in strada din cauza foametei. Sa nu uitam ca foamea e singura care scoate oamenii in strada – oricat probleme ar fi, oricata dictatura, pana nu ajunge durerea la burta, oamenii se descurca si tolereaza dictatura. Atentie, aici vorbim de mase, nu de indivizi sau exceptii care nu au insa puterea sa dea peste cap regimul – care este de fapt intentia americanilor. Ba chiar, e posibil ca slabirea rublei sa fie favorabila cresterii consumului intern si cresterii exporturilor. Repet, desi rubla nu e yen, japonezii incearca sa slabeasca moneda si nu prea reusesc tocmai din cauza ca nu sunt alternative si investitorii cauta randamente. Momentan, se pare ca a fost un atac concertat, multi investitori au iesit si au scos dolari si de aceea a picat rubla. Insa cand va incepe sa curga gazul pe conducta spre chinezi si armele rusesti sa coste la jumatate fata de cat erau acum un an, situatia se va schimba. Rubla era oricum supraevaluata, ca si leul. In cautarea de randamente, banii au tot fugit dupa orice mizilic. O moneda lasata insa libera, sa fluctueze acolo unde ii este locul, este precum un dig de protectie pentru un sat amenintat de viitura. Forbes zicea intr-o conferinta zilele trecute ca Putin nu stie sa foloseasca aurul ca sa apere moneda desi are destul aur. Altii zic insa ca Putin converteste toate intrarile de dolari de pe resurse in aur.

Varianta asta daca e adevarata, poate fi usor clasificata la razboiul tarifar despre care am mai scris destul in articole mai vechi.

3. scaderea cererii din cauza contractiei economice; acest punct nu este contestat de nimeni, doar ca nu ar justifica pe deplin amplitudinea prabusirii; este evident ca asistam la o contractie economica si ca atat China, Japonia cat si Europa au probleme majore si deja armele bancilor centrale s-au epuizat; dupa cum am spus insa si la punctul 1, contractia nu s-a petrecut in ultimele 2 luni; cata contractie sa existe ca sa justifice prabusire cu 40% in decurs de 2 luni? sa fii fost insa oare declansata o reactie in lant care sa alimenteze si sa mentina prabusirea? speculatii …

Dupa cum vedeti sunt 3 cauze principale si nu m-ar mira daca toate ar avea o contributie. Nu vreau sa intru acum in consecintele acestei prabusiri. Doar o sa ma repet spunand ca singura certitudine cu privire la caderea pretului petrolului este ca pretul la benzina in Romania nu va scadea din cauza accizelor. Sau daca va scadea, va fi pentru o scurta perioada pana cand guvernantii se vor prinde de oportunitate si vor creste iar accizele.

Cu privire la aur, nu am mai scris nimic dupa esecul referendumului din Elvetia pentru ca am astepta sa se clarifice apele. Deci elvetienii au votat cam 70% impotriva, nu au fost de acord ca Banca Nationala a Elvetiei sa mentina 20% din rezerve in aur. Masura ar fi decuplat francul de euro, ar fi crescut pretul aurului si ar fi periclitat exporturile Elvetiei – desi ar fi cateva observatii de zis si aici. In principal, daca decuplarea s-ar fi facut treptat, afacerile ar fi putut sa se ajusteze si apoi avand banii carca, statul ar fi putut sa compenseze minusurile economiei prin diverse programe, dar nu s-a vrut. Nu ma intru in comentarii despre referendum, doar amintesc ca batalia pentru aur nu e pierduta, ba din contra. Dupa cum subliniam si intr-un comentariu, “da, pare o infrangere; dar e doar o mica batalie; poate s-a pierdut sansa ca sa se rezolve niste probleme la nivel oficial, la nivelul statelor; urmeaza insa multe miscari in subteran; pare putin 30% din populatie care sa inteleaga ce inseamna aurul? mie mi se pare imens si in nici un caz lucrurile nu se vor opri aici; voi face insa o pauza cu Elvetia, am un presentiment ca evenimentele viitoare vor clarifica mai mult incotro se indreapta lucrurile cu aceasta tara deloc lipsita de importanta si care nu degeaba are cea mai tare moneda din lume” (sursa)

Nici nu s-a uscat bine stampila elvetienilor, ca peste noapte, Olanda a anuntat ca si-a repatriat 20% din rezerve: 122 tone de aur au fost mutate de la New York inapoi in tara. Nimic nu s-a auzit inainte, nici un referendum, nici un protest, nimic. Au tacut si au facut. In comparatie cu nemtii care au incercat si nu au reusit – americanii le-au dat inapoi doar vreo 5 tone si apoi au anuntat ca renunta sa il mai ceara inapoi. Unii speculeaza ca nemtii cand au cerut aurul, credeau ca americanii il au. Cand au aflat insa ca americanii nu il au si daca nemtii chiar il vor, americanii o sa fie nevoiti sa cumpere de pe piata si sa loveasca puternic in derivatele bancherilor, Deutshche Bank si alte banci nemtesti integrate profund in sistem au protestat si Banca Nationala a renuntat. Deci, facand parte din sistem nemtii au inteles ca nu e momentul sa provoace cutremure aiurea pe princpiul “dai in mine, dai in tine”. La olandezi, probabil cantitatea fiind mai mica nu au fost probleme – desi dupa cum vedem nici ei nu au repatriat tot, ci doar partial.

Mai nou, vantul repatrierii bate si in Austria. Dupa ce au pierdut drastic in Europa de vest, probabil austriecii se pregatesc de New Bretton Woods – ce o insemna el si exista tentative de a cere bancii nationale repatrierea.

Iata deci ca Elvetia nu a fost un esec total si dupa cum spuneam, am un feeling ca lucrurile nu se termina aici. Pana una alta, aurul pica si el mana in mana cu petrolul, dar nu e ceva iesti din comun. Si inainte de criza din 2008, aurul a picat, si cresterea a inceput abia ulterior crashului.

In incheiere, mai avem o stire cu privire la aur: Ucraina declara ca aurul bancii nationale a disparut. In mod miraculos, ca si in Romania din tranzitie in Ucraina incep sa dispara bunuri ale statului: resurse alocate la straini, aurul dispare, companii preluate de “investitori” straini. Oare ce forta interna sa fie atat de puternica incat sa forteze banca nationala sa urce aurul in avion si sa zica “Good-bye”? Oare a fost aurul platit de ucrainieni in schimbul vreunor garantii militare? Daca da, unde sunt acestea, caci cand a fost in SUA, presedintele lor s-a intors cu … ajutoare umanitare: cateva salopete, echipament medical etc. Niet arme, niet tancuri, niet tunuri, niet avioane sau alte jucarii folositoare. Faptul ca deja ucrainienii au straini in guvern dintre care ministrul de finante – o tanara bursiera ca pe la noi – a lucrat chiar in Departamentul de Stat al SUA, ne da de inteles ca cel mai probabil, guvernantii au oferit aurul pe tava pentru niscavai comisioane, avand in vedere ca momentan nu vedem nici un rezultat palpabil in ceea ce priveste ajutorul vestului. Un comentator rauvoitor glumea ca nu este exclus ca aurul ucrainienilor sa fi ajuns chiar pe mana lui Putin, avand in vedere ca acesta cumpara aur fizic cu sumele castigate din vanzarea de resurse. Si cum la bursele de resurse este un mare deficit de aurul fizic, nu este deloc imposibil ca aurul ucrainienilor sa fii fost topit, refacut lingouri si vandut la rusi. Asta mai ales tinand cont ca si din aurul repatriat catre nemti, lingourile erau noi, nu erau cele originale, de unde unii speculeaza ca americanii nu mai au aurul original, ci doar acopera ce trageri au cu ce pot sa cumpere fizic, pe masura ce vin cererile.

Deci petrolul si aurul (scriptic) se prabusesc. Tendita continua, dolarul se intareste – si asta putem sa o vedem si noi. Europa este in prag de conflict intern cu privire la cumpararea de bonduri, planul lui Junker are probleme cu finantarea. Semne (nu prea) bune anul are pe sfarsit …

Răzbunarea Elveţiei (în curând)

30 noiembrie – ziua in care in Elvetia va avea loc un referendum care probabil va avea consecinte mult mai mari pentru romani decat proaspetele alegeri prezidentiale. Despre ce se voteaza am mai vorbit aici. Despre consecinte – poate in curand. Cert este ca fiecare trebuie sa se pregateasca cum poate sdi cum stie de acest potential cutremur. Chiar daca votul nu va fi pentru aur, un semnal s-a transmis si e probabil doar o chestiune de timp. Mai nou am auzit ca chiar si un membru al boardului BCE a mentionat, printre alte masuri neconventionale potentiale din categoria “vom face tot ce trebuie ca sa mentinem euro”, eventualitatea cumpararii de aur de catre BCE pentru a devia deflatia inevitabila si care deja musca din sperantele subrede de iesire din criza si evitare a imploziei. Dar pana atunci, iata cateva stiri legate de referendum:

Swiss to Vote on Central Bank’s Gold (WSJ)

Those euros, the organizers say, have linked Switzerland to a currency that has been devalued in the wake of the financial crisis.

Devaluarea ca devaluarea, problema e ca elvetianul de rand simte inflatia in ciuda cosmetizarii cifrelor. Daca la noi se voteaza impotriva lui Ponta sau Basescu, elvetienii pot sa forteze mana Isarescului lor sa faca ce vor ei. Isarescu nostru vrea leu slab, elvetienii vor franc tare si macar un sfert din el, din aur.

* * * * * *

Gold Prices Slip From Three-Week High

Business and political leaders have spoken out against the proposal in the lead up to the vote, citing risks to the Swiss National Bank ’s ability to protect the economy.

Ideea e ca evident cand 25% din rezerva bancii nationale o sa fie in aur, francul o sa explodeze si firmele care exporta o sa aiba probleme.

* * * * * *

Banksters Warning Swiss Citizens a Yes Vote on Swiss Referendum Will Unleash GOLD’MAGEDDON

This past week, the surprise announcement came that the Dutch National Bank, has just finished repatriating 122 tonnes of gold from the New York Federal Reserve! […] Witnessing another neighboring European country receive millions of ounces of gold, with the greatest of ease, has to be causing the Swiss populace to ask some mighty dangerous questions right about now(with just days to go before the historic gold repatriation vote on November 30th)!

Inca un boost pentru campanie. Dar nemtii ce au de zis de danezi, cand ei au esuat sa repatrieze aurul?

* * * * * *

SNB chairman warns of ‘dangerous’ Swiss gold initiative ahead of vote

“The initiative is dangerous because it would weaken the SNB,” Thomas Jordan said in remarks prepared for a public speech at a church in Uster, near Zurich.

Oare ce-o fi cautat in biserica?! Anyway, baietii si-au intetit propaganda caci le cam tremura chilotii. E posibil sa sperie populatia la greu cum au facut si grecii cand Syriza era sa obtina guvernarea si promitea iesirea din UE.

Support among Swiss voters for the initiative has slipped to 38 percent, an opinion poll showed on Wednesday, falling short of the majority backing it needs to become law. Support in a survey conducted last month was 44 percent.

44% e o cifra imensa, arata cat de educati financiar sunt elvetienii. La noi nici ziaristii nu se ia de Isarescu cand loveste in leu si il face slab. In 6 ani de criza nimeni nu l-a intrebat de masa monetara, de ce a crescut atat de mult si cum de inflatia nu se pupa cu cresterea m-urilor. Cat despre elvetieni, nu se stie ce se poate intampla intr-o saptamana. De fapt nu sunt sigur ca cifrele date de Reuters sunt corecte, am mai auzit o varianta in care procentul pro-gold este de peste 50%.

Prețul aurului fizic nu scade la fel de puternic ca cotația BNR

Mai intai cifrele:

aur-fizic

 

Am incercat sa vad cum a evoluat pretul aurului fizic in ultimul timp, avand in vedere ca la bursa a scazut drastic. Tabelul reprezinta in coloane, respectiv:

1) pretul la gram rascumparat de banca pentru aurul aflat in custodie; evident Piraeus nu cumpara alt aur deoarece nu stie sa il testeze si sa-l cantareasca

2) pretul la gram pe care Piraeus il cere (pentru lingouri de sub 2kg)

3) cotatia aurului la BNR

Linia cu procentul reprezinta evolutia intre datele respective (29 Martie – 24 Aprilie, 2013).

Asdar, la BNR, aurul a picat cu peste 16%. Pretul la rascumparare a picat cu 13%. Interesant este insa pretul la vanzare care a picat doar cu 5% (de trei ori mai putin decat cotatia oficiala. Decuplarea asta am putea spune ca are a face cu marjele preferentiale ale bancii (banca prefera sa jegmaneasca mai mult clientii).

Romania este o piata infima din punct de vedere al aurului, cu exceptia amanetelor care au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Nu este insa un fenomen ciudat de ce aurul la vanzare nu a picat mai deloc direct proportional cu cotatia BNR sau macar cu pretul la cumparare. Sa intervina oare in aceasta ecuatie, explicatia ca cererea este mare si prin urmare pretul la cumparare reflecta aceasta situatie?

Parerea mea este ca mai degraba asa, decat ca banca tine de margini ca sa profite. Ca banca ar prefera mai degraba volum mare la marje mici decat invers, dar daca nu s-ar vinde la pretul asta, pretul ar mai cadea.

Pentru cei interesati, iata insa o stire bomba: US Mint se misca in jurul recordului la vanzarea de lingouri. Care record a fost in Decembrie 2009. Cresterea spectaculoasa a pretului a urmat abia dupa aceea. Un documentar recent realizat de CBS, abordeaza pentru prima data in mainstream “teoriile conspiratiei” cum ca bancile centrale nu prea mai au aur, le-au “imprumutat” la banci si acestea le-au cam vandut ca sa poata supravietui in criza. Documentarul se numeste “The Secret World Of Gold” si daca nu va fi sters prea curand il puteti vedea in embedul de mai jos:

Aur, inflație și criză

“Perierea depozitelor” – un film care se va lansa la o banca din orasul tau in curand.

Asa ar putea suna o reclama la faimoasa lege europeana la care se lucreaza in taina acum, bazata pe “solutia Cipru”. Sa nu va mire insa si sa nu vi se para prea exagerata aceasta potentiala formula de promovare a unei masuri catastrofale care va schimba pentru totdeauna sistemul financiar si va impinge Europa si mai mult spre marginea prapastiei. Spun ca nu  trebuie sa ne mire deoarece astfel de “linii” putem citi zilnic in presa. Iata doar un exemplu:  “Trebuia să iau de la oncologie sau de la diabet. De unde să tai?” Un citat banal, in pagina a 3-a a ziarului de azi – poate – si trecut cu vederea de majoritatea dintre noi. Cu toate acestea, astfel de “fragmente” sunt precum scannerele cu raze x in structura unei cladiri care ne arata profunzimea si raspandirea fisurilor. Este adevarat ca exista posibilitatea ca acea cladire sa mai reziste multi ani, dar probabilitatea majora este ca ea sa se prabuseasca. Cand, cu ce amplitudine si cu ce daune, nu putem preconiza, putem doar specula, ceea ce nu vom face acum.

Pretul la aur a inceput sa pice drastic de cateva zile. Un fenomen pe cat de real, pe atat de ciudat. Cvasi-consensul in presa mainstream este ca aurul pica deoarece exista premize optimiste ca economia a inceput sa isi revina si ca FED-ul va inceta cat de curand sa mai tipareasca miliarde de dolari in fiecare luna (deocamdata a ajuns la 85). Pretul aurului creste cand vine frica de apocalipsa financiara, cand oamenii se asteapta la inflatie si fug in bunuri tangibile, care nu isi pot pierde din valoare in aceeasi masura ca banii. Evident, cand spun “oamenii” ma refer la miliardari, fonduri de investitii, fonduri de pensii, marile companii, pestii mari din piata, nu Gigel si Costel care au decat cateva milioane de euro.

Paradoxal, dupa ce banii au fost confiscati in Cipru si dupa ce se pregateste o lege care sa bata in cuie o astfel de masura in toata Europa, ne-am fi asteptat ca pretul la aur  sa creasca. In plus, datele economice nu sunt deloc prea optimiste, mai ales avand in vedere ca Europa este pe marginea prapastiei – consens cvasi-oficial. Nu stim tainele si nu facem mai multe speculatii de ce a picat aurul (si argintul, si alte metale pretioase, dar nu numai). Amintim doar ca un fenomen similar s-a intamplat si inainte de crash-ul din 2008. Totodata, spaima de inflatie nu are de ce sa treaca cata vreme banii tipariti exista acolo undeva si nu au unde sa vina decat inspre jos, inspre economia reala si cand vor veni vor matura totul in calea lor. Este binestiut ca inflatia nu este cauzata doar de marirea volumului banilor in piata ci si de accelerarea vitezei circulatiei banilor. Ori, ce s-a intamplat este de fapt incetinirea circulatiei banilor prin contractia creditului. Totodata banii tipariti exista si sunt in rezervele bancilor. Cand economia va incepe sa prinda niscavai momentum, bancile vor fi mai increzatoare si vor incepe sa dea drumul la creditare, moment in care banii tipariti vor intra in economie si vor produce inflatia care s-a tot lasat asteptata dar nu a venit inca. Acest moment este o bariera pe drumul catre viitor pe langa care nu avem cum sa trecem. Banii tipariti nu au unde sa intre decat in economia reala, atunci cand paradigma actuala – tiparim in ritm accelerat ca nu avem cum sa scapam de datorii – se va termina.

Asadar, aurul nu si-a spus inca tot ce are de spus cu privire la criza, iar semnalele din economie sunt departe de a fi optimiste, nici macar China nu sta bine, ce sa mai vorbim de SUA sau Europa.

Cat despre Romania, exista mari sanse ca inrautatirea situatiei in alte parti sa impinga o felie din bani inspre noi. JP Morgan a fost doar un exemplu, BNP Paribas si Socgen – doua dintre cele mai mari banci franceze – recomanda clientilor sa investeasca in Romania. Evident asta nu inseamna decat ca vom avea ceva bani care intra, marea problema este ce vom face cu ei, daca guvernul va reusi sa creeze un mediu propice dezvoltarii economiei, daca va avea curajul sa ia taurul de coarne si sa se apuce in sfarsit de dezvoltarea unei infrastructuri care este vitala pentru orice crestere sustenabila si daca nu va papa banii in continuare precum guvernele anterioare care se lafaiau in credite si nu au facut nimic care sa ramana peste ani si sa ne ridice in sus. Creditul este un cutit cu doua taisuri, daca nu il folosesti cum trebuie te arzi amarnic. Asta e marea intrebare cu privire la Romania, daca guvernul – caci banii daca vin, intra doar in obligatiuni, sa nu mai speram aiurea la investitii directe – va folosi banii in directii care vor da rezultate sau doar ii va cheltui pentru subzistenta si ne va lasa cu o datorie si mai mare.

Grecii se bat cu polițaii pentru Roșia Montană (varianta elenă)

grecia-mina-aurDoar la cateva saptamani dupa ce au dat foc la un echipament al unei mine de aur din nordul Greciei pe care guvernul este “incurajat” sa o ofere unor “investitori” canadieni, protestatarii au intensificat masurile de protest ajungandu-se la lupte cu politaii.

In satul Ierissos unde se afla mina, locuitorii au dat foc la cauciucuri pe strada ca sa previna interventia politistilor anti-miting (grecii deja au o divizie de asta de “specialisti”) care au fost adusi in sat ca sa “neutralizeze” protestele. Ca reactie, politaii au folosit gaze lacrimogene si au ranit din greseala inclusiv pe elevii unei scoli in curtea careia au aruncat cu gaze. Canadienii i-au vrajit pe greci ca le aduc locuri de munca la vremuri de criza, dar culmea, grecii mai fac au si fitze de ecologisti.

Surse:

Greekreporter.com
Greenfudge.org
Ekathimerini.com

A zburat cumva o lebădă neagră?

Desi lebada neagra este un termen suprauzat de cand cu criza asta, nu m-am putut abtine sa dau acest titlul unui articol in care voi aborda problema aurului si … a nemtilor. Doi actori importanti ai crizei. Doi actori de care putem spune ca au roluri principale in marele spectacol al crizei mondiale care precede Cel De-al Treilea Razboi Mondial. Caci daca Germania vrea, Europa pica si haosul da navala, iar daca aurul creste 100$ intr-o zi (sau chiar si 10$ pe zi timp de 10 zile), sistemul financiar pica si haosul da navala.

Asadar, daca aproape am iesit din criza, daca norii cei negri au trecut deja si daca Obama doreste pacea mai mult decat orice alt presedinte, atunci DE CE LE E FRICA NEMTILOR SA-SI TINA AURUL IN AMERICA?

Nu e prea greu sa vezi absurdul situatiei. Nu le-a fost frica in 2008 in toiul unei ditamai crize, nu s-au sinchisit sa isi ia aurul inapoi nici in anii 90 cand Rusia era in genunchi si nu se prevedea nici o sansa sa renasca si daca nici macar dupa QE1 si QE2 nu li s-a parut ca ar fi vreo problema cu aurul lor, de ce tocmai acum?

Scanteia cu “aurul german inapoi in tara” a inceput acum cateva luni cand un parlamentar a cerut Bundesbank-ului sa aduca aurul inapoi. Dar de la cererea unei persoane, sau chiar a unui grup de persoane, oricat de influente si pana la fapte, e cale lunga. Dupa acea solicitare, Bundesbank-ul a dat un raport cu unde si cat aur este si a declarat ca vor returna  niscavai lingouri, asa ca sa convinga pe conspirationisti si dupa aceea lucrurile s-au calmat. Sau cel putin la suprafata. Nu trece insa nici macar o luna doua de la acest eveniment si nemtii anunta ca de fapt vor returna ceva mai mult aur: vreo 54.000 de lingouri, echivalentul a 27 miliarde de euro (la pretul de azi).

Miscarea nu este deloc una intamplatoare, aleatoare sau pentru calmarea unor elemente tulburate. Miscarea este evident un semn de frica: nemtilor le e frica de viitor, sunt speriati mai mult ca oricand de ce va aduce asupra lumii razboiul valutar in care toata lumea recunoaste ca am intrat.  Principala temere a nemtilor este mai ales ca daca se va ajunge la un nou razboi, americanii pot confisca aurul si pot lega din nou dolarul de el, ceea ce ar fi foarte naspa pentru ei. Nu exista alte motive. Securitatea oferita de Fort Knox si de cea mai puternica armata din lume, precum si pretul mult mai ieftin al stocarii din SUA, ar fi justificat pastrarea in continuare a aurului la americani si eventual calmarea semnelor de intrebare prin vreo investigatie sau vreo vizita cum au facut britanicii trimitand pe baba regina sa se plimbe printre lingouri ca sa arate ca chiar mai exista cateva.

Asadar am intrat in sfarsit si in razboiul valutar si urmeaza razboiul tarifar, fuga banilor dintr-o parte intr-alta si disputele economice. Vedem deja in cadrul UE nenumarate conflicte si nu doar intre Marea Britanie si restul lumii ci chiar chiar in “inima” UE, adica Franta si Germania.

Nu este deloc intamplator nici ca armele zanganesc ceva mai zgomotos, din ce ince mai mult si in paralel cu razboiul valutar si conflictele regionale capata noi dimensiuni iar de la lupta prin elemente “proxy” se trece la amenintari directe din ce in ce mai vocale, cum ar fi  conflictul China-Japonia.

Conflictele  sunt multiple si vectorii geopolitici formeaza un mozaic extrem de complex si aparent haotic. O singura constanta este insa indeajuns pentru a ne ingrijora cu privire la viitor: volatilitatea. Cine se astepta ca anul acesta sa aduca pentru Japonia o schimbare de macaz atat de ampla? Si ma refer in primul rand la noua angajare de a tine yen-ul cat mai jos dar nu deloc insignifianta este si cresterea tonului nipon in galceava cu chinezii. Cine se astepta ca Marea Britanie sa ameninte fundatia Uniunii Europene? Cred ca este clar pentru toata lumea ca daca se va ajunge la exit-ul Marii Britanii, se va da drumul la usa  si mai mutle tari se vor gramadii sa iese, mai ales dupa cateva runde de razboi valutar.

Economia pune presiune pe politic in toate tarile iar tensiunile dintre state se cumuleaza treptat pana cand se vor propaga si in razboiul cu arme. Nu este exclus ca un conflict armat sa izbucneasca cu totul aiurea, unde nici nu ne-am asteptat. Lumea este nebuna, caci altfel nu se ajungea aici, prin urmare personal nu exlud ca SUA sa atace Germania si Germania sa intre in razboi alaturi de Rusia. Nu de alta, dar daca nemtii chiar aveau incredere total in americani, nu aveau nici un motiv sa isi retraga banii, mai ales dupa ce alegerile au trecut si Ron Paul nu a castigat.

Daca gestul nemtilor este doar un act demonstrativ – nemtii isi arata puterea si sterg toate relicvele dominatiei americane – ori este pur si simplu o miscare precauta care are doar rol de re-asigurare a soliditatii solvabilitatii Germaniei si de calmare a temerilor propriilor cetateni, ramane de vazut. Cert este ca acest eveniment nu este deloc ultimul cuvant al Germaniei, e posibil ca la urmatoarele alegeri sa mai avem suprize. Oare banuieste Bundestagul cine va castiga alegerile si ce politica va duce?

Grecii şi-au vândut şi ei Roşia Montană

Ilie Serbanescu mentiona intr-un articol recent ca:

Finanţarea Greciei va continua susţinut de către capitalul internaţional, pentru că Grecia mai are sector public propriu şi, bineînţeles, şi insule. (Sursa: Jurnalul National)

Sambata, 1 Octombrie, grecii de la grupul Ellaktor au vandut catre Qatar Holdings 10% din cei 25% pe care ii detineau in compania European Goldfields. Totodata cu aceasta vanzare, Grecia a permis companiei European Goldfields sa exploateze in Kassandra in baza promisiunii ca va oferi 1500 de locuri de munca.

Rezervele petroliere, carbunele de suprafata si minele cu potential sunt pe lista cererilor “recuperatorilor” informa blogul Runnymede Institute inca din luna mai:

Sursele noastre de la Ministerul de Finante ne-au informat ca recuperatorii au inaintat liste cu solicitarile si nu arata deloc frumos. Uitati insulele, desi paranoia elenica speculeaza pierderea iminenta a 111 tone de aur care vor fi preluate de FMI, este sigur ca e mult mai mult de luat de sub picioarele lor.

Iata asadar ca previziunile “surselor” facute in mai au fost azi indeplinite prin cedarea dreptului de exploatare catre straini care bineinteles ca vor crea nenumarate locuri de munca si ii vor ajuta pe greci sa iasa din criza si sa plateasca datoriile catre bancile nemtesti, franceze, austriece si americane.

Dar oare s-au gandit grecii cat ar avea de castigat daca s-ar scoate din zona euro si din UE, s-ar intoarce la drahma si ar fi singura moneda din lume care este legata de aur in zilele noastre, in toiul crizei? Daca tot au aur, de ce sa nu il ofere la tot poporul si sa il vanda la pret de dumping catre creditori? Nu excludem insa ca aceasta varianta sa nu fie doar o simpla idee a noastra, avand in vedere ca Quatar a mai cumparat si Alphabank.

1 2