Creditul guvernamental a explodat faţă de anul trecut

Simţeam nevoia să îmi justific mai mult articolul precedent şi am deschis puţin site-ul BNR căutând să văr cum mai stam cu datoria, adică cu creditele, adica cu banii pe care îi avem de dat mâine pentru cheltuieli pe care le facem azi, fie că nu mai avem efectiv din ce să trăim, fie în speranţa că aceşti bani îi vom investi inteligent şi prin urmare aceste investiţii vor da rezultate şi vor aduce venituri atât de mari încât să putem plăti acele rate, pentru că altfel, vai de noi, Grecia se mută mai la nord. Şi iată ce am găsit în indicatorii monetari pe luna Aprilie 2012: Creditul guvernamental1 s-a majorat în luna aprilie 2012 cu 0,1 la sută, până la 81 080,2 milioane lei. La 30 aprilie 2012, creditul guvernamental a înregistrat o creştere de 31,6 la sută (29,2 la sută în termeni reali) faţă de 30 aprilie 2011. Creşterea mi se pare imensă. În condiţiile în care toţi ridică stindardul responsabilităţii fiscale şi a reformelor statului, România performează penibil şi este cu totul de mirare cum de încă la televiziune toţi discută despre politichie jalnică în loc să vadă prăpastia care ne aşteaptă de după colţ. Să vedem ce înseamnă un ritm de creştere de 31,6% a datoriei publice pe an, fără a lua în calcul dobânzile. Aşadar dacă am pornit de la o datorie de 100 lei şi avem o rată de îndatorare de 31,6% pe an, în 3 ani vom ajunge la 228 lei, adica mai mult decât dublare. Dacă ar fi să considerăm şi dobânzile, cu siguranţă creşterea este mult mai accentuată. Şi cu atât mai tragică este această creştere a datoriei cu cât economia este încă în cădere liberă şi premizele sunt sumbre, iar cursul a explodat şi UE nici nu s-a destrămat încă. Iată aşadar un motiv de îngrijorare major, care din păcate este ignorat total de presă. Să ne mirăm oare de ce? Cifrele sunt sterpe, presa nu face decât să servească interesele finanţatorilor care sunt fie de-o parte fie de alta, cine să aibă interes să prezinte cifre şi să tragă semnale câtă vreme nu ajută cu nimic în calculul electoral. Alte semne de întrebare din acest raport ar mai fi şi creşterea masei monetare la 1 an în toate componentele sale (M1, M2, M3) cu peste 10%. Pentru mine asta e un indicator cel mai clar al inflaţiei, nu indicatorii măsluiţi folosiţi de BNR ca să ascundă nişte realităţi palpabile pentru oricine merge la piaţă.  

Read more

Drogatul cu pretenţii

Cum vi s-ar părea un drogat care se răsteşte la dealer-ul care îi oferă drogul că dacă îi micşorează tranşa periodică pe care i-o oferă, o să aibă de furcă cu el? Penibil, nu? Atât pentru drogat, cât şi pentru dealer că îşi permite să îi tolereze drogatului fiţe şi nu îi taie macaroana de tot. Sau cel puţin deocamdată. Cam aşa se prezintă România prin declaraţiile preşedintelui în raport cu băncile europene: “Atât autoritatea bancară europeană, cât şi Banca Naţională a României, supravegheaza subsidiarele băncilor străine de pe piaţa românească. Orice încercare de diminuare a fluxurilor de capital este imediat semnalată şi se iau măsuri (hahaha, ca şi cum ar putea – nota noastră) ca banca mamă să menţină fluxul de capital. Există un prag sub care nu au voie să coboare fluxul de capital de anul acesta” (Conform Hotnews) Orice prostănac realizează că în situaţia de azi problema menţinerii liniilor de creditare ale băncilor mamă către fiicele falimentare din România era ultima grijă pe care o aveau pe listă Merkel, Sarkozy şi ceilalţi fraţi europeni. În felul cum a prezentat Băsescu problema, ăia altceva nu aveau de discutat decât dacă să garanteze sau nu că drogul – creditele cu nemiluita care să acopere găurile din deficitul românilor – va ajunge în final şi la drogaţii din est care nu sunt în stare să stea departe de substanţa magică care ne rezolvă toate problemele fără a mişca un neuron: creditul. Şi culmea, tocmai când s-au unit tocmai pentru a scoate din comă o victimă a acestui drog. Ce relevanţă a avut vreodată pedantul acord de la Viena prin care de fapt băncile străine au semnat pentru simplul motiv că nu au vrut să-şi pună BNR-ul în cap aiurea şi măcar au avut şi ele ocazia să ceară tăierea drastică a RMO-urilor şi renunţarea la normele contabile constrângătoare româneşti care nu prea le permiteau să-şi facă meandrele aşa cum sunt ele specializate – fiind nevoie astfel de echipe specializate în frauda contabilă bancară pentru sistemul bancar românesc. O dovadă a inconsietenţei acestui acord este realitatea că creditarea este în continuare inaccesibilă afacerilor româneşti: degeaba s-au angajat băncile mamă să menţină liniile de creditare dacă băncile fiice au taiat macaroana la atâtea firme, au înăsprit normele de creditare, tocmai pentru a păstra banii şi a-i oferi celui mai sigur “client” dependent de “marfa” lor: statul. Dacă doreau să facă ceva bun, băncile tăiau macaroana statului şi dădeau bani privaţilor. Dar privaţii nu accepta orice ofertă, ei nu plătesc orice dobandă spre deosebire de ministerul finanţelor care deşi joacă “hard to get” uneori, în cele din urmă vine cu coada între picioare şi accepta orice ofertă au băncile, presat fiind de scadenţe. Una peste alta, situaţia de faţă, trecând peste penibilul ei, ne conduce la doua concluzii grave: 1 – drogatul e pe muchie de cuţit dacă e atât de vocal şi atât de pretenţios într-o situaţie în care  ar trebui să îl doare undeva dacă nu îi mai dau dealerii drogul,

Read more

Întărirea leului – risc de prăpăd

Multi se bucura ca se intareste leul pentru ca platesc mai usor ratele la credit sau dau mai putini bani pe masini noi sau alte bunatati din import. Eu unul ma tem de intarirea leului, dincolo de efectul negativ asupra exporturilor – singura sansa de iesire din criza a Romaniei. Teama mea principala este legata de riscul ca Romania sa fie tinta unui atac speculativ pe moneda cu bataie pe termen lung prin provocarea unei crize de lichiditati pe fondul unei viitoare devalorizari bruste. Dar mai intai as dori sa subliniez ca in general noi ar trebui sa ne bucuram daca euro ar creste pentru ca astfel bunurile noastre – care si-asa nu au adaos de valoare prea mare – ar fi mai ieftine, si prin urmare mai vandabile in afara. Aceasta este reteta de succes a chinezilor, astfel au reusit ei sa se impuna in razboiul comercial. Departe de a spera ca Romania are totusi vreo sansa de dezvoltare prin productie – noi vom supravietui in continuare pe bruma de resurse care o exportam si pe munca ieftina (adica campurile de sclavi ale strainilor). Nu putem insa sa intelegem ca orice tara si orice banca nationala incearca sa isi slabeasca moneda, tocmai pentru a ajuta exporturile. Razboiul valutar care se intampla acum intre dolar, euro, yen si yuan tocmai asta inseamna, cine isi face moneda mai slaba in raport cu ceilalti pentru a suporta mai usor plata datoriilor si pentru a stimula exportul. Ne-am putea bucura daca s-ar intari euro, doar daca am vedea investitii majore pornite in Romania, daca am vedea investitori gramadindu-se sa deschida firme in Romania si sa faca afaceri. Eu unul care imi pierd cel putin cateva zile pe luna pe la administratia financiara si pe la registrul comertului nu am vazut nici un strain, ba din contra am vazut multe inchideri de SRL-ul si deschideri de PFA-uri, oamenii incearca sa mai salveaze ce se mai poate prin contractie. Masurile de promovare a micilor afaceri si a investitiilor in Romania sunt inca o utopie intr-o administratie si guvernare condusa de idioti, prin urmare motivele intrarii de valuta cu siguranta trebuie sa fie altele. Sa le luam pe rand: – intarirea increderii in economia romaneasca: doar Boc zice asta, desi nici el nu o crede; cat despre facaturile de sondaje facute de Bank of America sau altii, nu sunt decat o manipulare grosolana ca sa atraga si mai multi fraieri sa isi aduca banii aici; –  tiparirea de bani multi in afara (euro si dolari) si fuga lor inspre toate zonele emergente pentru ca pe la ei dobanzile sunt zero sau chiar pe minus in mod real; asta ar fi adevarata doar coroborata cu liniuta de mai sus, altfel nimeni nu isi arunca banii aiurea in zone unde nu are incredere; – interesul strainilor in dobanzile romanesti; asta e una buna: speculatorii fiorosi si priceputi in stoarcerea de profituri uriase se uita la amaratii de 6% impozabili care ii gasesc pe la noi; pai numai graul

Read more