Mituri urbane ale Brexit-ului / Hurezeanu Fake News

Marele expert in politica externa care este Emil Hurezeanu ale carui profetii au fost mereu contrazise de evenimente, face din nou declaratii hazlii, de data aceasta cu privire la Brexit.

Vor fi efecte dintre cele mai nebanuite. De exemplu: Universitatea Oxford care traieste 80% din Fonduri Europene se gandeste sa se transfere in Franta. City of London se va duce probabil la Frankfurt in cartierul bancilor. (Sursa: Digi24 – un alt DigiFake News)

Nu cred ca spun o noutate daca reamintesc celor care nu stiu inca ca Hurezeanu este un avocat fundamentalist al europenismului si ca orice fundamentalist are tendinta sa ignore unele realitati si sa deformeaze pe altele ca sa nu mai zic ca oricum in privinta Brexit-ului englezii au clar the upperhand si toti care le poarta de grija se incadreaza in proverbul “cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia”.

Nici nu vrea sau intru in discutia despre cat de inutila si pierzatoare le era britanicilor apartenenta la UE doar din motive economice, fiind indeajuns sa subliniem ca principalele motive ale ruperii au fost in primul rand simtul de conservare la nivel cultural si national care inca nu a fost anihilat total sau amortit orbeste cum se intampla in Germania sau in alte tari nordice unde femeile le sunt violate, politia atacata, fondurile sociale secate si multe alte pagube aduse de hoardele de emigranti. Ca sa nu mai subliniez chestii mai avansate cum ar fi simtul democratic – o prostie din punct de vedere al gandirii europeniste unde democratia este vazuta ca dreptul oligarhiei europeniste de a baga pumnul pe gand nationalistilor si naliniatilor la “aquis-ul comunitar”. Aquis care este bineinteles compus, redactat si dictat de tovarasii comisari si comisionari europeni, toate referendumurile populare fiind ignorate si deturnate, opinia cetatenilor fiind oricum greu de adus la un numitor comun in solutia actuala in care fortele obscure ale unionismului vor sa ne bage intr-un mare ghiveci federal peste noapte, desi fiecare neam european are gusturile si aromele lui.

Dar si motivele economice ale Brexit-ului sunt destul de simple de inteles de o minte mediocra daca nu ar fi orbita de extremismul ideologic europenist. Trebuie oare sa reamintim ca Londra este un centrul bancar al lumii si ca apartenenta la UE frana dezvoltarea din punct de vedere financiar, datorita reglementarii extreme si birocratiei europene? E nevoie sa dam exemple? E nevoie sa dam cifre?

A vorbi despre efectele apocaliptice ale Brexit-ului la cateva luni dupa vot cand deja pietele financiare au preluat socurile, cand deja lira a rezistat eroic, cand deja marile banci nu s-au mutat si nu au fugit inca si chiar declara ca vor ramane in Londra (cum ar fi Deutsche Bank [1]), cand deja consumul de retail a crescut (nota de optimism) si toti indicatorii economici denota un succes, este nu doar hazardare nesabuita ci este prostie fuduleasca.

Sper ca macar dupa ce scotienii nu se vor rupe de Anglia in urma unui viitor referendum, lucrurile sa fie si mai clare. Insa chiar in caz de rupere – ceea ce ar adauga inca un grad la nivelul haosului – Anglia va scapa de inca un parazit – caci Scotia este in mare parte un fel de Oltenie a Marii Britanii, o zona care toaca mai multi bani decat face de la bugetul national, fara a aduce nici un avantaj semnificativ. Englezii vor “dona” cu ambele maini Scotia daca vor avea ocazia, mai ales dupa ce petrolul din Marea Baltica a cam secat – singura resursa cu care Scotia a contribuit la PIB-ul global.

Trecand de patimi si argumente si ridicandu-ne deasupra vremurilor, oare cat de greu este sa vedem ca Anglia a fost si a ramas o mare putere si ca de-a lungul anilor, englezii nu au dus lipsa de idei, ei fiind mereu cei care imping Europa inainte. Nu intram acum in istorie, dar merita sa amintim macar revolutia industriala.

Sa vedem acum in final cum Hurezeanu raspandeste Fake News. Definitia nescrisa a Fake News-ului nu este neaparat propagarea de stiri false. Propagarea de stiri deformate este de asemenea fake. Iata deci o stire reala (ne-fake) cu privire la “mutarea” Oxford-ului la Paris:

French officials met senior staff at Oxford last week and revealed new proposals that they hope would guarantee future European Union funding for a “satellite” base in Paris. (sursa)

Iata deci ca stirea reala este ca Oxford va avea o filiala la Paris, in nici un caz nu “se va muta” cum minte Hurezeanu. Omul asta citeste printre randuri sau doar minte printre randuri?!

Cu privire la cea de-a doua bomba, cum ca City of London se va muta la Frankfurt, aici ca ambasador in Germania, tara mama a Deutsche Bank care tocmai a anuntat acum 2-3 zile ca va ramane in Londra, [1] Hurezeanu nu este doar mincinos ci este ticalos. Cu privire la banci, acestea nu reactioneaza de azi pe maine ci se pregatesc din timp pentru toate evenimentele. Marile banci care doreau sa plece, o faceau deja, nu asteapta in nici un caz sa vada ce se ma intampla, cum merge divortul, etc.

Evident ca unele banci isi vor face si un sediu in UE, ca sa poata face afaceri in UE. Asta nu inseamna nici pe departe ca vor parasi City of London (centrul bancar) in detrimentul Frankfurt-ului. Da, unele banci stateau un Londra pentru a beneficia si de apartenenta la UE si de legile bancare britanice (la care smecherii de englezi nu au renuntat niciodata, oricum) destul de atragatoare. Care legi bancare, pe viitor, o data cu iesirea din UE, vor fi si mai atragatoare. Va fi indeajuns pentru Londra sa mai impinga putina dereglementare pentru ca sa atraga si mai multe investitii in domeniu si sa fie un centru financiar si mai puternic.

Ca idiocrat europenist, Hurezeanu nu a urmarit probabil discutii, dezbateri, emisiuni din mediul britanic. Englezii, mai ales oamenii de afaceri, se plang ca nu prea pot face afaceri cu China, cu Asia, cu tarile anglofone din lume (Singapore, Malayezia, Noua Zeelanda, India – tot vechiul Imperiu) din cauza franelor puse de UE. Eu pariez pe Anglia si m-as muta oricand la Londra, mai ales ca spargerea UE abia a inceput si nu Brexit-ul e de vina. De altfel, piata imobiliara din Londra cred ca spune deja destul de mult despre incotro vor merge lucrurile [2].

Preturile caselor in Londra record in luna Martie

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Deutsche Bank commits to London by securing new HQ 

[2] Home Buyers Shrug Off Brexit as U.K. Market Remains Buoyant

Anarchy in the UE

“Things get worse under pressure” spune o lege de-a lui Murphy. Sa facem doar o enumerare a catorva elemente:

  • britanicii au votat sa iese din UE; nici Soros nu se astepta;
  • scotienii cer sa iese din UK, pentru a ramane in UE;
  • prim-ministrul UK e ofticat ca a pierdut si si-a jurat ca nu va fi el cel care va cere iesirea (articolul 50);
  • din partea englezilor doar primul-ministru ar putea cere iesirea;
  • UE nu are o reactie comuna la Brexit: unii cer referendum si in tarile lor, altii tac malc;
  • nemtii ar vrea ca britanicii sa ceara cat mai repede iesirea pentru a incepe negocierile;
  • nemtii sunt speriati mai mult de incertitudine decat de moarte;
  • neavand incotro, nemtii actioneaza orbeste: convoaca o intalnire a membrilor fondatori;
  • membrii nefondatori sunt lezati de tentativele de segregatiunie promovate de nemti;
  • nemtii incearca sa se adapteze si nu mai vor sa lezeze pe altii, prin urmare, evita sa trateze doar ei problema impreuna cu francezii (faimosul binom); prin urmare ii invita si pe italieni in camera secreta;
  • Junker ii ironizeaza pe britanici si il intreaba pe Farage: tu ce mai cauti pe-aici?
  • Junker ii intreaba pe britanici: daca ati vrut afara, acum ce mai asteptati?
  • Polonia si tarile de la Visegrad se simt lezate de tentativele de realizare a unei UE in doua viteze [1];
  • Klaus imita ca papagalul pe Merkel si cere calm si face apel sa nu ne grabim; pana ajunge Klaus la Bucuresti si spune poezia, Merkel se razgandeste deja si cere britanicilor sa depuna cererea oficiala pentru a incepe negocierile;
  • scotienii implora europenii sa nu ii lase pe mana englezilor: ei vor UE, orice fel de UE va ramane din haosul asta;
  • unii ziaristi de la noi sunt ofticati ca romanii nu zic si ei nimic acolo, sa stie lumea ca existam si noi; unii sunt in extaz ca vom fi pe locul 6-7 in UE, acum ca pleaca britanicii …

Am extras aceste informatii din vreo 30 de minute de uitat la TV si citit 3-4 stiri, vazut 1 youtube cu Nigel:

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] După Brexit, ţările din Grupul Vişegrad asediază Comisia Europeană şi-l atacă pe Juncker. Polonia sugerează stoparea integrării europene

Scoția – olteni care doresc subvenții

Scotia este pentru Marea Britanie cam sub ce este Oltenia pentru Romania.

Scotienii ii acuza pe englezi ca ii dau afara din UE si ca singurul motiv pentru care ei au votat ramanerea in UK a fost ca UK era parte din UE. Sa fim seriosi. Daca scotienii isi obtineau independenta, primul lucru pe care trebuiau sa il faca dupa dobandirea independentei ar fi fost sa se milogeasca la FMI sau Troika sa le dea si lor ceva euroi.

Nu sunt prea multe de zis, decat ca in ciuda cocoseniei scotienilor acum cu Brexit-ul, Scotia este oricum un stat subventionat, paria, care fara Anglia, nu ar fi cu nimic mai departe de statutul Greciei. Sa explicam putin: PIB-ul Scotiei in 2015 a fost de 233 miliarde USD [1]. Comparativ, PIB-ul Marii Britanii a fost de 2849 miliarde [1], deci de peste 10 ori mai mult ca Scotia.

Ca sa ne facem o imagine si mai clara, numai RBS care a fost salvata de guvernul britanic a costat 45 de miliarde de lire, deci daca scotienii ar fi fost in afara Marii Britanii cand banca a fost salvata, ne imaginam ca ar fi trebuit sa plateasca peste 25% din PIB ca sa o salveze. Doar un mic amanunt …

Dar nu doar RBS ar fi problema, ci sunt mai multe chestiuni. Daca ar fi doar sa mentionam exportul:  din cei 76 miliarde de lire, 64% merg in alte parti in UK, 20%  in lume si doar 15% in UE. Daca scotienii se rup acum de Anglia si englezii o sa le traga o granita si o sa le bage taxe vamale, unde o sa mai exporte Scotia? Ca sa nu mai zicem de armata, cine o sa ii apere, daca se rup de UK? Armata UE?! Toata tanguiala scotienilor este o jalnica smiorcaiala care vine din spaima cu privire la viitor: cine ne mai da noua fonduri?

Este uimitor cum propaganda euro-sovietica tot aminteste si tot repeta obsedant faptul ca scotienii au votat pentru remain, fara a mentiona faptul ca Scotia este un beneficiar al fondurilor europene, la fel ca si celelalte regiuni care au votat pentru ramanere si momentan oamenii se tem ce se va intampla cu aceste “donatii” de la Maica Europa care are grija de saraci. Pe scurt, mentalitatea scotienilor este una de saraci ai europei care supravietuiesc doar prin conducta de fonduri europene. Cam cum se intampla cu Oltenia in cadrul Romaniei [2].

De asemenea, pe langa dependenta de fonduri UE, Scotia este mai putin eurosceptica decat restul Marii Britanii dintr-un motiv evident: distanta. Scotia este ceva mai departata decat Anglia de continent, de unde si problema imigrantilor este mult mai mica. Dar nu doar distanta, ci ramanerea in urma fata de Anglia din punct de vedere economic ii tine pe imigranti departe de Scotia. Scotienii sunt putin in delay fata de restul UK-ului in privinta xenofobiei, fiind probabil la gradul optim de asimilare: indeajuns straini incat sa le faca joburile de jos la salarii de nimic si nici prea multi incat sa nu mai ai loc de ei in autobuz sau sa se simta povara pe bugetul social al primariilor.

Scotia ramane insa un mare semn de intrebare si poate fi folosita de UE drept cal troian sau sabotor din interior in procesul de Brexit.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] conform Wikipedia

[2] Oltenia – cel mai mic PIB din ţară

Brexit = Zidul Berlinului pentru euro-soviet

Ca orice eveniment care a schimbat lumea, in ciuda ecoului puternic de moment, rareori oamenii au realizat consecintele in plan istoric. Si mai ales contemporanii … Am putea aici face o lunga enumerare, de la Revolutia Franceza pana la lovitura de stat a bolsevicilor in Rusia. Sa ne oprim insa la Zidul Berlinului.

Desi spargerea zidului Berlinului nu se putea face fara acordul si acceptul clasei conducatoare de atunci, tensiunile sociale care au urmat au fost imense si s-au desfasurat intr-un ritm accelerat, mai ales dupa ce a fost “copiat” si in alte tari incare desi problemele erau aceleasi, rezistenta sistemului era mai puternica decat in Germania de Est, unde au fost conditiile optime pentru a fisura barajul si pentru a da frau liber primelor idei de libertate.

O figura memorabila a acelor vremuri ar fi Gorbaciov care nici in cele mai crunte cosmaruri ale lui nu se astepta la prabusirea totala a sistemului, ci doar la o mica deschidere … al carui mentor si coordonator sa ramana el.

Daca ati intrat deja in jocul pe care vi l-am propus, cine i-ar corespunde lui Gorbaciov? Mai este vreo indoiala ca acesta este David Cameron, prim-ministrul care a “permis” desfasurarea acestui referendum doar pentru a-l alunga peste 15 ani, asa cum reusise cu referendumul Scotiei? Intr-un mod similar si Gorbaciov credea ca prin glasnost evita implozia sistemului care cel putin economic, nu mai avea cum sa continue in forma in care era.

Mai putem compara cu acea perioada, denigrarea “nationalistilor” care au votat pentru exit, asa cum si pe vremuri, presa comunista in fiecare stat estic arunca cu noroi in mare parte asupra noilor miscari, intr-o sfortare idioata si neinteleasa de a muri cu mortul de gat. Ma refer bineinteles, la presa din tarile inca “inchise” care acuza miscarile eliberatoare din celelalte tari. Dar nu doar presa, ci toata “intelighentia” era puternic “sedata” de drogul comunist. Imi aduc aminte cum o tovarasa profesoara de matematica din scoala generala, fioroasa aparatoare a lui Iliescu, se arata revoltata de Piata Universitatii si ne repeta cu stoicism tovarasesc toate minciunile care le propagau securistii la vremea aceea despre Marian Munteanu.

Revenind la cum poate afecta Brexitul dezintegrarea UE, se intelege ca e greu sa facem previziuni, mai ales ca acestea tin de viitor. Nu este greu insa sa subliniem un vector care va domina desfasurarea evenimentelor si probabil va fi o sursa inepuizabila de haos, de unde prospectul repetarii istoriei, de data aceasta cu UE in locul URSS-ului. Asadar, am mai spus-o si o repet: succesul Marii Britanii in afara UE este un risc existential pentru UE. Pe sleau, daca Marea Britanie va iesi fara probleme prea mari din UE, calm si cu prietenie, cum zice Merkel, exista sanse ca Marea Britanie sa isi revina uimitor de rapid si sa aiba un boom economic. Da, va fi greu, este multa legislatie, vor fi multe negocieri, exista complicatiile politice legate de opozitia scotienilor, etc Insa sa presupunem prin absurd ca UE va divorta in mod linistit de UE, fara a incerca sa ii saboteze iesirea: o data ce Marea Britanie va reusi, credeti ca alte popoare nu vor dori sa urmeze calea … britanica?

Ar putea exista un contra-exemplu la aceasta teorie: Elvetia. Am putea spune ca iata ca Elvetia este in afara UE de atata timp si nivelul superior de viata, democratia solida si economia uimitoare pentru resursele sale limitate, nu au constituit un exemplu pentru alte tari si popoare si nimeni nu i-a luat pe elvetieni ca exemplu. Da, asa este, insa elvetienii nu au fost niciodata in UE si in plus, multi vad Elvetia ca pe o colonie a bancherilor, un mic satuc acolo intre munti. De asemenea, putini europeni se identifica cu experienta elvetienilor, comparativ cu cea a britanicilor care au fost in UE, au suferit toate relele pentru care acum s-au decis si in caz de Brexit cu succes, vor avea o revenire pozitiva.

UE se afla insa intr-o pozitie in care nu poate lovi prea mult sub centura, cei doi luptatori se afla impreuna pe marginea prapastiei si mai mult de cateva capace reciproce nu-si pot trage. De aceea, Marea Britanie are oportunitati extraordinare de a-si apara interesele, UE fiind destul de legata la maini, daca comparam de exemplu cu tentativa de exit a grecilor, carora europenii le-au inchis bancomatele ca sa le dea o lectie de ce inseamna sa incerci sa fugi de la mama UE care te hraneste si are grija de tine …

Cand Marea Britanie isi va fi revenit, nu doar spaniolii, nemtii si francezii se vor uita cu invidie, ci probabil toate popoarele europene vor cadea de acord, ca UE este depasita si nici macar o “reformare” nu mai poate salva ceva. Sa ne reamintim ca discutiile de reformare ale blocului comunist erau si ele nenumarate, si daca nu ar fi existat istoricul sangeros si falimentul economic, probabil reformatorii ar fi avut sanse mai mari sa mai amane nitzel colapsul.

Insa in UE, amanarile nu prea mai au sens. Au trecut deja 8 ani de la criza financiara si problemele economice incep sa se simta din plin in toate colturile imperiului. Toate celelalte zone ale lumii au cresteri mai mari decat UE si in cadrul UE, cu exceptia Germaniei si a inca catorva tari, majoritatea sunt inca pe rosu. Italia, de exemplu, are un PIB jalnic comparat la 2008, putem numara pe deget tarile care stau mai prost ca Italia, chiar si din Africa.

Problemele economice au constitut mereu in istorie cauza schimbarii regimurilor si a cutremurelor geopolitice, fie ele finalizate cu sau fara razboi. “When everything fails, they take you to war” spune mereu Gerald Celente. Sa speram ca asa cum destramarea URSS-ului nu s-a lasat cu razboi, ci din contra, a urmat o perioada buna pentru unele tari tinute sub jugul soviet, si destramarea UE nu va lasa in urma razboaie economice, tarifare si alte ciume sociale care pot distruge generatii si pot afunda pentru secole nu doar visul european dar chiar si actuala prietenie incontestabila intre popoarele europene. Cel putin intre unele …

Ce să înțelegem din rezultatele Brexitului

Exista cateva amanunte interesante legate de distributia provinciilor care au votat “leave” vs “remain”.

In Romania, in mod gresit, consideram inclinarea inspre “leave” sau “remain” prin prisma afilierii nationaliste sau a xenofobiei si rejectarii strainilor. E firesc ca fiecare gramada de oameni sa vada lumea prin prisma propriilor suceli. Mintea stramba, toate le stramba.

Prin urmare, daca capetele vorbitoare (de ex de la Digi24 sau Hotnews) au fost  spalate pe creier ca nationalismul e ceva rau, o sa sustina opinia ca britanicii au iesti deoarece exista “un trend nationalist” in Marea Britanie si in intreaga Europa, din cauza problemelor economice cauzate de criza economica. Oricum in afara “nationalismului”, expertii de “externe” nu stiu sa incropeasca alte teorii.

Mai exista si o mica minoritate de capete vorbitoare care au adus in discutie si xenofobia, ca si cum britanicii nu ar fi multumiti ca vin altii sa le faca treburile josnice si mizerabile la jumatate de pret. Adica, ca si cum de exemplu, noua romanilor nu ne plac hainele chinezesti pentru ca marfa chinezeasca scoate de pe piata confectiile romanesti. De aceea, o sa votam pentru blocarea comertului cu China, desi platim hainele chinezesti la mai mult decat jumatate cat ne-ar costa sa le cumparam facute in Romania.

Banul vorbeste in lumea de astazi si eu as propune sa dezlegam mai degraba distributia votului prin prisma beneficiilor sau a riscurilor de a pierde aceste beneficii in urma ramanerii sau iesiri din UE.

Asadar, principalele provincii care au votat pentru a ramane in UE au fost fie provinciile mici, de la periferie (Scotia, Tara Galilor, Irlanda de Nord), fie marile orase (asa zise zone metropolitane).

Cu privire la provinciile slab-dezvoltate (defavorizate) acestea primesc bani de la UE, mult mai multi decat aduc. Altfel spus, sunt subventionate de la UE prin fonduri structurale, fonduri UE, etc. Se intelege de ce, locuitorilor acestor zone, nu le va pica bine taierea fondurilor de la UE, desi se intelege ca Marea Britanie pur si simplu prin eliminarea contributiei la EU, va putea distribui acesti bani in zonele defavorizate. Insa Imperiul a reusit atat de bine sa spele creierii oamenilor incat nu doar sa nu mai existe speranta unei gandiri independente si mandria unui om, a unui oras sau a unei provincii de a fi autosustenabila si de a nu te baza pe cersit la altii. Nu, asta nu mai conteaza. Dar nu doar ca nu mai conteaza mandria si aspiratia de a avea o economie prospera la nivel local care sa nu suga in permanenta de la Imperiu, dar atat de mult au fost spalacit pe creier oamenii incat nici nu realizeaza ca numai prin redistribuirea contributiilor actuale la UE, probabil lor le-ar reveni mai multi bani decat vin acum de la UE.

Pe langa provinciile periferice, zonele metropolitane se bucura din plin de fluxul de joburi din UE si de consumul si economia adusa de acesti imigranti. In ciuda cvasi-consensului de la noi ca britanicii care u votat pentru Brexit sunt xenofobi, adevarul este ca britanicii au fost tot timpul obisnuiti cu sclavi si slujitori adusi din coloni. Desi niciodata nu ii vor privi pe straini de la egal la egal, britanicii nu sunt totusi xenofobi, ci dupa cum vedem din cum au votat, in zonele metropolitane au votat masiv pentru “remain” deoarece le e teama ca toti strainii vor fi goniti si nu vor mai putea gasi instalatori ieftini, doctori si care nu misca in front si asistente care sa ii stearga la fund si sa aiba grija de ei pe 2 lei importati din Romania, agricultori etc.

In plus, criza desi nu a trecut, zonele unde bancherii traiesc si cheltuiesc sunt prospere. In Londra, trickle-down-ul chiar functioneaza si poate cel mai clar indicator ar fi preturile la imobiliare. Sunt bancheri, au bani (chiar daca tipariti pe spinarea tuturor), insa acolo unde sunt, ei cheltuiesc de se sparg si traiesc de pe urma lor si informaticienii, si translatorii, si cateringul, si barurile, si magazinele etc. Tot britanicul a fost speriat in campania asta ca daca voteaza exit, bancile o sa fuga. Finantele sunt o felie importanta din PIB-ul Marii Britanii si acesta este un adevar si principala problema a ruperii Marii Britanii, in ce masura va reusi sa se mentina ca pol financiar al lumii sau o sa intre in decadere. Nu trebuie sa fi prea inteligent ca sa realizezi ca si tu vei avea de suferit ca “auxiliar” pentru nevoile bancherilor, de unde se justifica de ce in zonele metropolitane majoritatea a votat “remain”.

Ce sa intelegem noi?

Principalii sustinatori ai Imperiului ar fi deci provinciile care tanjesc la subventii. In aceasta clasa se numara si Romania, stiut fiind ca la noi UE are cel mai mare procent de acceptabilitate dintre toate tarile membre. Foarte probabil insa, moldovenii ne depasesc, dar ei nu sunt (inca) membri. Ca o mica paranteza, daca noi romanii am venit cam tarziu la petercere, probabil moldovenii o sa vina dupa ce petrecerea s-a spart deja si o sa faca curatenie.

Zonele dezvoltate, tarile cu economie puternica care simt ca UE le tine in urma, oamenii de afaceri, muncitorii seriosi si care isi vad rodul muncii lor exportat in intreaga lume, nu au jena sa ceara iesirea din UE si este evident ca Marea Britanie poate produce un trend si poate da nu exemplu, poate fi deschizatoare de drumuri.

Exista insa o complicatie: pentru UE, succesul ruperii Marii Britanii ar fi un risc existential. De unde putem intelege de ce vor pune bete in roate si le vor da la ghioale britanicilor. Va fi un divort mizerabil in care noi si noi gesturi socante si atitudini rautacioase, pline de ura si razbunare vor iesi la iveala din partea “clasei conducatoare”, birocratii, comisiile, comitetele, parlamentul si tot ce tine de administratia imperiala. Primul semn va fi incurajarea Scotiei sa se rupa si facilitarea “integrarii” acesteia si poate a altor provincii. Cred insa ca trendul nu poate fi oprit si UE va suferi lovitura dupa lovitura. Avem deci a ne astepta la puternice socuri economice, crize financiare si politice nemaintalnite. Asta, daca scapam de razboiul cu Rusia …

Ce voteaza azi, de fapt, britanicii?

Intrebarea mai corecta ar fi poate ce voteaza azi locuitorii Marii Britanii? Pentru ca la cati straini le-au dat cetatenie, britanicii nu prea mai sunt britanici. Englezii fug de Londra cat pot, mijlocui Londrei este locuit mai ales de straini.

Astazi, britanicii voteaza de fapt daca mai sunt britanici sau au fost deja diluati de straini. In ciuda dezbaterilor cu argumente pro si contra din punct de vedere economic, adevarata batalie se duce de fapt pe campul psihologic al apartenentei sau ne-apartenentei la o tara si la o cultura. Altfel spus, cum ar zice capetele vorbitoare de pe la noi, pe camp … “nationalist”.

Este greu sa intelegem noi de aici de la marginea lumii, uitati de toti si folositi doar ca avanposturi catre marele urs, este greu sa intelegem ca problema economica este irelevanta pentru britanici si ca orice ar face, fie in UE, fie in afara UE, fie cu lira sau fie cu euro, britanicii oricum o sa o duca bine. De ce? Pentru ca britanicii sunt cel mai important aliat al SUA, tara care detine cea mai tare tiparnita de bani din lume (pe langa cea mai puternica armata – deocamdata). Deci, cum ar avea cea mai mica problema economica, britanicii s-ar ruga la prietenii lor de peste ocean sa le arunce si lor cateva vapoare de hartii.

Britanicii nu muncesc prea mult si nu au grija zilei de maine. De aceea, suporterii britanici sunt atat de multi la campionatul de fotbal si se distreaza atat de bine: nu au grija zilei de maine. Pentru multi dintre noi asta pare un mister, insa asta este! Pentru tanarul britanic prospectul ca va trebui sa isi faca pasaport ca sa mearga la meciuri in Franta sau la parting in Ibiza este groaznic este o sperietoare mult mai mare decat spaima ca nu isi va gasi un job bine platit in domeniul in care il intereseaza, la o companie care sa il respecte, sa ii ofere nenumarate “bonusuri” pe langa un salariu care ii va permite sa isi plateasca chiria si prima rata inca din prima “tragere”.

La batrani este putin altfel: s-au saturat de straini si oricat de obisnuiti ar fi sa ii puna la munca, parca li s-a suit pana peste gat: peste tot, oriunde te duci, numai straini: negri, polonezi, albanezi, romani, bulgari, mai nou arabi, sirieni. Unde mai pui ca printre ei pot fi si teroristi. Tara lor de azi nu mai e tara lor de acum 10-20 de ani, ca sa nu mai zicem de acum 30 de ani. De aceea vor afara, in speranta ca o sa mai pastreze ce se mai poate din ea. Saracii babalaci din provincie nici macar nu realizeaza ca mare parte din Londra e proprietatea chinezilor. Londra este un paradis pentru bancheri. Reamintesc, cand islandezii au facut revolutie si au vrut sa ii aresteze pe directorii celor 3 mari banci care le-au papat economiile, acestia si-au gasit refugiu in Londra. Deci nu doar oligarhii rusi care fug de Putin prefera Londra, ci si bancherii islandezi.

Destul de obositoare dezbaterile despre Brexit prin sterilitatea lor. Mai ales cele de la noi. Am avut insa ocazia sa vedem cat de goale sunt capetele vorbitoare. Din intamplare, din zapping, am dat peste una care emitea parerea ca “e posibil ca Marea Britanie, din punct de vedere economic, sa aiba beneficii in cazul unui Brexit” (!). Atat de mult a ajuns “ideea europeana” o ideologie cretinoida incat nici in fata unor evidente sau macar in fata unor chestiuni complicate, cei alterati de ea nu se pot abtine sa emita pareri idioate.

Parerea mea este clara: indiferent de ramanerea sau iesirea din UE, Marea Britanie va avea grija sa aiba DOAR avantaje. Problema de fapt nu se pune cate si ce fel de avantaje are Marea Britanie in UE, ci ce se intreaba in principal economistii englezi este daca nu cumva apartenenta la UE franeaza viteza de crestere, altfel spus daca nu cumva UE este o frana pentru englezi, blocandu-le expansiunea si cresterea. UE a cam devenit in ultimul timp o frana pentru marile puteri din UE: atat pentru nordici (Germania, Olanda, Suedia) cat mai ales pentru sudici (Italia, Franta, Spania). De vina nu e doar Grecia si Portugalia cat mai ales birocratia si sistemul bancar inflexibil care nu prea permite europenilor sa tipareasca la fel de mult ca altii pentru a sprijini economia.

UE se aseamana foarte mult in ultimul timp cu ultimele zile ale Imperiului Habsburgic: o birocratie umflata care si-a depasit de de mult orice scop si orice utilitate. Un parlament care reprezinta toate natiunile dar nu are nici o legitimitate si nici un rol democratic. Tarile de la periferie aruncate in saracie sau luptandu-se pentru secesiune, oprite fiind doar de irelevanta lor si incapacitatea sa se smulga singure, asteptand un bobarnac ca sa prinda curaj. Setea de putere a clasei “regale” din UE (asa-numitele “foruri” europene) este egalata doar de incompetenta ei. In incercarea de a-si mentine si a-si spori dominatia, birocratii de la UE se intrec in masinatiuni, proceduri si reglementari nemainitanite in istoria umanitatii prin complexitatea si lipsa de sens.

Evident, Imperiul mai are ceva charm fata de supusi, caci altfel s-ar fi destramat deja. Asa cum sa mearga si sa traiasca macar o perioada la Viena era visul oricarui supus din orice colt al Imperiului Habsburgic, pana si chiar si dupa destramarea lui, mai ales pe tinerii care pot sa mearga la studii si la party in vest, “magia” capitalei mai prezinta o oarecare atractivitate, cel putin pana cand se destrama la primul contact.

Intorcandu-ne la britanici, nu cred ca vom avea un exit chiar acum, dar oricum nu asta conteaza. “Current events cause future trends” spunea un om destept. Noua ne ramane doar sa ne punem intrebarea daca suntem sub vremuri sau peste vremuri, observand trendurile, anticipandu-le si actionand in perspectiva lor.