Mătrăşirea lui Cuţu – o lecţie pentru slugile sistemului

Poate este prematur să îi cântăm prohodul lui Cuţu. Nu cunoaştem detalii despre mâncăreala din sistem. Dar cunoaştem naivitatea lui Cuţu şi faptul că este posibil să fii fost folosit ca unealtă în plandemie pentru a fi aruncată ulterior în arenă la fiarele mediatice pentru a alimenta ingineriile sociale de manipulare a prostimii care pune botul la ştirile oficiale. Pun deci întrebarea, oare chiar doreşte DNA să facă dreptate? Are documente concrete, are fapte, are un “dosar”? Nu cred că există, mai degrabă operaţiunea are scopuri electorale. Bunăoară, PSD-ul contracareză AUR aruncând electoratului cu isme patriotarde al PSD-ului un os de ros, în persoana lui Cuţu. Este paradoxal cum un cuţu a ajuns os de ros. Dar asta este ideea: AUR nu mai poate pedala pe miliardele cheltuite în plandemie pe vaccinuri deoarece Ciolacu va zice: uite că DNA acţionează. Că putea să acţioneze DNA acum 2 ani nu mai contează, ci contează acum că vin alegerile. Penibil, ţară bananieră unde cap-coadă, toate instituţiile sunt supuse nababilor. Evenimentul însă ne oferă pretext să reamintim slugilor idioate ale sistemului că mai devreme sau mai târziu le va veni vremea şi lor. Cuţu credea că dacă semnează miliardele pentru UE va fi salvat de UE. Dar de unde, UE este o maşinărie de măcinat automată, care roate tot şi nu are personalitate, nu are memorie, nu are fidelitate faţă de mionionii slujitori. Este adevărat că aparatusul administrativ supra-scalat, menţine o categorie de paraziţi de lux care trăiesc foarte bine, dar tot secretul este să ai suficient spate şi să fi adânc înfipt în reţelele “discrete” de protecţie şi pază care garantează o viaţi lungă şi prosperă cum vedem de exemplu la Draghi sau Lagarde, personaje plimbate din instituţie în instituţie deşi au fiecare în parte, figurat vorbind, multe cadavre în dulap. Ca şi Cuţu un alt idiot util al sistemului dar care poate îi va urma calea este lunganul, care tocmai a dat acordul DNA ca Cuţu să fie urmărit. Cam rapid acordul preşedintelui de unde speculăm că totul este un show penibil şi că Cuţu va scăpa netuns de acest teatru. Că dacă DNA chiar ar fi preocupat de finanţele ţării şi de legalitatea cheltuielilor, având instrumente să evalueze şi să probeze justificarea unor contracte din stratosferă, cu sume de miliarde, mai degrabă DNA s-ar preocupa de achiziţia extrem de dubioasă de F-35 scumpe şi proaste de la americani având alternative mult mai ieftine şi mai potrivite pentru armata noastră cum ar fi Gripen-urile suedezilor. Iar securitatea naţională nu este un argument al acestor achiziţii nesăbuite, deoarece SUA nu garantează securitatea noastră dacă cumpărăm F-35-urile. În lista de soldăţei aliniaţi ai uniunii, care mai devreme sau mai târziu deşi au plecat capul, se vor trezi cu el tăiat, evident se numără şi vedeta momentului, patriotul în UE, cel al cărui nume nu are rost să îl repetăm şi de care ne dezicem. Tot procesul în sine mie îmi aminteşte de anchetele asupra clanului Olguţienilor cu acele reparaţii făcute prin ONG pentru

Read more

Este Hidroelectrica lebăda neagră a disoluţiei României?

Termeni: lebădă neagră:  metafora care incapsuleaza un eveniment surpriza (pentru observator) si care are un impact major (mai mult aici) băieţi deştepţi: un individ cumpără (pompos spus „se obligă să asigure desfacere”) de la Hidroelectrica energia electrică la jumătate de preț după care o vinde pe piața liberă. Cum naiba să nu ai desfacere atunci când poți face, la nivel teoretic, discounturi de 50% din preț pentru o marfă al cărei preț e oarecum uniform la nivelul Uniunii Europene? Pentru cei care nu știu cum decurge suveica voi face precizarea că, pentru acest așa-zis business, nu este nevoie de cunoștințe sau echipamente sofisticate, de angajați sau de procese de management complexe. Practic, într-un birou, un angajat achită factură către furnizor și emite facturile către clienți. Diferența se numește profit! Atât! Singura ta grijă nu trebuie să fie decât ca, pentru energia contractată, să ai clienți, iar acest lucru credeți-mă că nu e deloc complicat. (credit: trenduri) insolventa: in starea de insolventa o companie poate sa functioneze in continuare cu anumite restrictii: poate sa nu plateasca datorii la furnizori, poate sa anuleze contracte, nu plateste taxe si impozite etc; insa poate sa functioneze si sa incaseze bani; in general, insolventa unei firme este o stare menita sa o ajute sa functioneze in continuare dar fara presiunea creditorilor in speranta ca dupa efectuarea unei restructurari isi va reveni si va putea sa plateasca datoriile restante; insolventa poate dura maxim 3 ani dupa care fie reintra in stare normala de functiune, fie intra in faliment;   Poate ca dupa aceste scurte si blegi definitii nu ar mai fi multe de spus. Si totusi sunt cateva lucruri. Nu vreau sa tratez prea mult capitolul “baietii destepti” si rafuielile mafiote intre politicienii nostri care au – lucru evident pentru toata lumea – rostul sa decida cine pune mana pe ciolanul cel mai mare. Din partea mea, sa ronţăie cei care vor până crapă de tot, nu imi pasa, oricum hotia a fost, exista si va exista de cand lumea si in toata lumea. Nu are sens sa ne suparam si sa ne mahnim viata noastra cu lucruri urâte pe care oricum nu le putem schimba noi. Mult mai important este ca sa schimbam ce tine de noi: sa nu furam noi, sa ne facem noi munca cum trebuie, sa fim noi cinstiti etc. Hotia altora ne poate da doar un indiciu ca nu ne putem astepta la nimic bun din partea societatii si a tarii noastre, lucru de altfel stiut si de noi si de parintii nostri de atatea veacuri. Mult mai interesant mi se pare insa, cat de neasteptat a venit acest eveniment si ce repercursiuni nebanuite poate sa aiba. Sa vedem insa in ce context ne aflam acum. Deci, dupa ce ca oricum suntem o Grecie in devenire (zilele astea tocmai am sarit pragul de 100 miliarde de euro datorie) si dupa ce ca oricum economia romaneasca este in colaps si in prabusire continua, de vreme ce s-a taiat macaroana la credite si investitii nu vin,

Read more

Terminologia crizei: corupţia grecească [2]

[27 August 2011] Una dintre minciunile pe jumătate care ne-au fost livrate prin faţa noastră de către mass-media mainstream este legată de nivelul de corupţie din Grecia care ar fi dus la criza datoriei suverane a Greciei şi ar fi provocat acesată “contagiune” în întreaga Europa. Iată doar câteva ştiri din presa românească care tratează corupţia din Grecia: – 3 Februarie 2010 – Grecia, construită pe corupţie (Romania Liberă) – 10 Mai 2010 – Coruptia, evaziunea si indisciplina fiscala, probleme cu care se confrunta si Romania, au ingropat Grecia (Ziarul Financiar) – 10 Iunie 2011 – O criză greacă de clientelism şi corupţie (Financiarul) Nu am citit aceste articole, dar pot să deduc şi fără să le citesc ce idei expun: Grecia este o ţară foarte coruptă şi de aceea a ajuns în criza datoriilor. Dar nu doar ziariştii au înghiţit această gogoaşă fără să aibă nici cea mai vagă idee şi fără să facă reportaje şi analize din care să reiese că în Grecia corupţia este într-adevăr atât de mare. Ca să nu mai zicem, că nimeni nu a arătat clar că corupţia a fost cea care a produs criza în Grecia. Mi s-a întâmplat ca să văd la o emisiune economică pe un canal specializat care este irelevant pentru a-i da numele, un proprietar al unei mari companii din România – care companie acum nu mai este chiar aşa de mare – care susţinea că în Grecia este mai multă corupţie decât în România. Tot el susţinea că în Grecia nimeni nu îţi dă bonuri şi facturi. Este evident că pe un astfel de personaj, din cauza staturii sale, orice naiv şi necunoscător îl crede şi ţopăie de bucurie că măcar la corupţie românii nu suntem ultimii în Europa, ci sunt alţii care stau mai prost ca noi. Îmi pare rău că nu am fost invitat şi eu la acea emisiune ca să îi azvârl în faţă teancul de bonuri cu care m-am întors din Grecia şi pe care l-am păstrat pentru a-mi analiza cheltuielile. Ce să mai lungim însă vorba, toata lumea este sigură că în Grecia corupţia pute şi că de aia sunt ei în criză. Dar oare este chiar aşa? Oare nu pierdem din vedere nimic? Un prim lucru care ar fi de luat în considerare este faptul că mai sunt şi alte ţări care sunt în criză şi în care cu siguranţă putem spune că corupţia nu poate fi motivul situaţiei în care se află. De exemplu, Dubai – să fie arabii islamişti corupţi? Dar parcă la turci ştiu că un hoţ îşi poate pierde mâna, mă gândesc ca la ăştia e şi mai grav. Este Irlanda o ţară coruptă? Atunci cum de Google a ales să aibă capul de pod din Europa în Irlanda şi cum de ani de-a rândul a fost numita tigrul celtic. Şi exemplele ar putea continua. Iată deci, că a pune egal între corupţie şi criză este o trivializare incorectă şi incompletă. Putem vorbi de corupţia morală a lăcomiei,

Read more